Dragoș Răducan, președintele Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR): „Sunt ani de zile de când ne aflăm în aceeași stare de impredictibilitate fiscală și legislativă”

0

Declarații ale lui Dragoș Răducan, președintele Federației Patronatelor din Turismul Românesc (FPTR) în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, la Clubul BNR, Banca Națională a României (BNR).


În acest an, suntem în cea mai gravă criză de când există turism în România, o criză profundă, care s-a acumulat de-a lungul anilor și pe care am tot pansat-o, dar n-am tratat-o. Nu avem strategie coerentă, în general. Birocrația este foarte mare. Fiscalitatea este impredictibilă. Avem o infrastructură deficitară. Rezultatele sunt scăderea competitivității și pierderea încrederii publicului românesc. Riscăm o decapitalizare profundă a capitalului românesc, cu consecințe grave pe viitor. Avem cel mai mare deficit din acest punct de vedere din Europa.

În acest moment, există doar două confederații patronale, care monopolizează reprezentarea patronală. Aceste două confederații au împreună 900.000 de angajați declarați, din cinci milioane șapte sute. De ce nu avem o voce comună? Foarte mult timp și eu m-am întrebat de ce nu avem o voce comună. Nimeni până acum nu a studiat această întrebare și să încerce să-i dea un răspuns. Eu am făcut această încercare, de a explica de ce nu avem o voce comună în turism. Avem numeroase asociații și federații cu statut de ONG, asociații profesionale cu statut de patronate și organizații patronale reale. Consultând registrul federațiilor și fundațiilor, sunt peste nouă sute de organizații, ONG-uri care au și activitate de turism. Nu știu câte dintre ele mai sunt funcționale, dar nu aceasta este problema. Problema este că sectorul de activitate turism, hoteluri și restaurante, așa cum îi spune și numele, este format din trei sectoare. Aceste trei sectoare, de fapt, un subsector, funcționează ca un sector distinct, cu mecanisme, priorități și nevoi specifice.

O dovada a acestei fragmentări o reprezintă și codurile CAEN. Fiecare activitate are un alt cod CAEN și e normal să fie așa.  De aceea, turismul nu este un sector omogen. Pentru că limba română este foarte frumoasă, spunem turism. Dacă spunem turism, la ce ne referim? La restaurante, la hoteluri, la cafenele, la agenții de turism. Noi spunem turism, dar, de fapt, sunt mai multe sectoare de activitate. Fiecare din aceste sectoare de activitate are interesele proprii, are chiar și legislație specifică. Nu mai vorbesc de COR – codul ocupațiilor. Din această cauză, noi apărem ca un sector segmentat, cu păreri divergente. Întrebarea pe care o pun și la care încă nu am răspuns este dacă chiar e bine să avem o voce comună din acest punct de vedere, să avem o voce patronală, o voce a sectorului, cum ne place să spunem. O vocea a industriei să fie o voce comună. Concurența duce la dezvoltare. Fără concurență, n-ar exista dezvoltare. Faptul că nu suntem coerenți și nu avem o voce comună în fața autorităților a dus și la participarea noastră ca organizații la trei confederații. Noi, turismul, nu suntem toți într-o confederație. Suntem în trei confederații, diferite în funcție de interesele pe care le-am avut.

Anul acesta, turismul a reușit totuși să se stabilizeze, în ciuda tuturor constrângerilor și provocărilor pe care le-a avut. Fiecare an pentru turism este un an nou, cu noi provocări, cu noi constrângeri. Noi nu ne putem face un buget sau nu putem să facem o politică multianuală. Dacă putem să facem o politică trimestrială ar fi bine. Creșterea TVA-ului în mijlocul sezonului estival, anunțată cu o lună sau două înainte, nu a putut să ne facă să reevaluăm bugetele și atunci, șocul creșterii de 2% a fost absorbit în totalitate de către operatorii economici, bineînțeles, și la propunerile noastre, asta ducând la scăderea profitului cu cel puțin 2%. Deși, în mass-media se anunțau creșteri de tarife, creșteri de prețuri, aceasta nu s-a întâmplat în timpul sezonului. Nimeni nu a crescut prețurile, dimpotrivă le-a scăzut.

Ce a influențat negativ activitatea operatorilor din turism? Creșterea inflației din cauza măsurilor de austeritate implementate de guvern, a căror eficiență nu suntem noi în măsură să o cuantificăm, dar pe noi ne-a afectat; creșterea repetată a prețurilor la utilități, materii prime, materiale, servicii de mentenanță, salarii în bugetul unui hotel, eu fiind operator hotelier. Anul acesta, au crezut cifrele de prețuri la utilități, toate cam cu 25%. Se adaugă majorarea unor taxe și impozite locale și centrale, inclusiv creșterea cu două puncte a cotei reduse de TVA. În continuare, există zvonuri că nu este clar dacă anul viitor acest sector de activitate va avea TVA-ul redus în continuare la 11% sau va crește la 21% sau, după alte zvonuri, la 24%. Toată această zvonistică industrială ne face să nu ne putem prognoza activitățile.

Interesul turiștilor străini, în primul rând, depinde de prețul pe care îl dai. Dacă noi nu ieșim cu prețul în turismul extern internațional cu cel puțin șase-opt luni înainte, când se fac cataloagele, când începe interesul agențiilor străine pentru turismul organizat sau al turiștilor individuali pentru o posibilă vacanță în România, nu suntem în piață. În timp ce colegii noștri, concurenții noștri locali, Grecia, Bulgaria, Turcia, au prețurile stabile. Eu sunt acum în situația de a semna un contract cu o mare firmă din Polonia, ca să readucem turiștii polonezi în România și nu pot să dau prețurile, pentru că eu nu știu ce va fi la anul, de la 1 ianuarie: va fi 11%, va fi 21%, va fi 24%? Prețul este atât de mic, ca să pot să aduc turiști străini, încât eu nu am marjă de profit, ca să absorb acel șoc al creșterii de TVA.

Alte probleme pe care le avem sunt voucherele de vacanță. Actualul ministru „…și al turismului” este programat să distrugă acest program social. Nu avem o strategie națională aplicată. Probabil, este și lipsa acestui OMD național. Nu s-a născut. Nu are un nume. Ar trebui să-i spună OMD România sau Institutul de Dezvoltare a Turismului în România.

Infrastructura rutieră și feroviară rămâne deficitară. Un turist din Satu Mare preferă să ia avionul din Satu Mare și să meargă într-o destinație externă concurentă (acum au mai apărut și Egiptul, Tunisia, Turcia, Grecia), decât să ia trenul sau mașina și să vină pe litoralul românesc sau, și mai simplu, se duce în Ungaria.

Cu eliminarea importului specific avem discuții în cadrul sectorului de activitate. Eu îl susțin, alții nu-l susțin. Discuțiile permanente privind majorarea TVA-ului creează presiuni asupra investitorilor autohtoni. Cei străini, probabil că suportă altfel aceste variații.

Sunt ani de zile de când ne aflăm în aceeași stare de impredictibilitate fiscală și legislativă. Nu avem strategie națională pentru turism, iar puținele structuri publice de management al destinației încă nu au forță, nu au depășit stadiul copilăriei, nu s-au maturizat, astfel încât să poată să preia la nivel național și ulterior internațional, în primul rând, dezvoltarea și, apoi, promovarea destinației.

Ce am făcut cât timp am avut impozit specific? Foarte multe. Impozitul specific și voucherele de vacanță, timp de șapte ani de zile, au reușit să scoată din zona neagră și să aduc în zona albă peste 200.000 de camere înregistrate statistic la Ministerul Turismului, care le-a clasificat.

Legislația învechită privind plajele, concesiunile făcute după o legislație contestabilă, blochează investițiile și accesul direct al operatorilor români la resursele turistice. Aceeași problemă se află și în zona de ape termale, care nu sunt operate de operatorii turistici. Sunt operate de diferite entități care adaugă nu plusvaloare, ci plus taxe suplimentare. Se adaugă costurile disproporționate impuse de organismele de gestiune colectivă pentru drepturi de autor, pentru muzică și divertisment, printr-o metodologie din 1995, depășită și de care țin cu dinții aceste organisme de gestiune colectivă, să nu fie modificată.

Ne afectează lipsa unei politici de promovare internă. Este și absența intervenției organismelor de prevenire și control în combaterea dezinformării online. Este pentru prima dată când ridic această problemă în mod public. Am mai făcut-o în câteva comunicate de presă. Ne aflăm într-un război informatic informațional-economic, cu destinațiile concurente. Am studiat foarte bine această problemă. Ne aflăm în fața unui fenomen subtil și puțin sesizat. Am documentat campanii digitale coordonate din extern care denigrează destinațiile românești, în special Litoralul, promovând simultan oferte externe. Aceste campanii exploatează rețelele sociale și presa tabloidă, folosind conturi false, imagini scoase din context și mesaje repetate. Vă dau un exemplu: a făcut înconjurul internetului și după aceea a fost preluat și de tabloide un bon fiscal la un restaurant de pe Litoral, bon fiscal de la o masă, unde se spunea că s-au plătit niște prețuri aberante, care ulterior s-a dovedit a fi un fals. În relația mediului de afaceri cu organele de control, există o proliferare a acestor organe în ceea ce privește turismul. În turism, sunt în jur de 70 de organe de control și de autorizare, care afectează negativ activitatea din turism, afectează grav afacerile. Corecția și nepotismul, favorizarea anumitor firme, necesitatea de a plăti mită de subzistență pentru desfășurarea unei activități sunt practici cotidiene. Turismul este supravegheat de numeroase instituții de control, iar prestatorii de servicii sunt adesea percepuți ca inamici ai turismului, în timp ce realitatea este că noi suntem cei mai interesați să protejăm turistul, pentru a menține o piață profitabilă, pentru a ne menține reputația, pentru a ne dezvolta afacerea. Nu noi suntem cei care vrem să furăm turistul. Peste tot, noi suntem percepuți, cel puțin în mediul online, drept escrocii de antreprenori, hoți și tot felul de apelative care ni se adresează.

Legislația în domeniul turismului este veche, din anul 1999, depășită și nu se dorește să fie modificată, să fie adusă la zi. Două exemple: la hotel, e nevoie de fax, deși generația tânără nici nu știe ce-i aia fax; la restaurant, noi suntem obligați să avem totul alb, imaculat, în timp ce restaurante independente care sunt clasificate sunt autorizate după altă legislație și n-au nevoie de nimic, dacă și-au pus patru scaune de patru feluri diferite, sunt foarte trendy.

Există discuții despre legislația pentru plajele mici, de 10 m, 20 m și plajele lărgite, care au 100-150 m. Încă nu este pusă la punct legislația de concesiune a acestor plaje. Noi solicităm să fie acordate cu prioritate operatorilor economici deținători de structuri de cazare, pentru că noi aducem turiști pe Litoral, nu barurile și digi-barurile. În acest moment, împreună cu colegii mei, ne aflăm în cinci procese cu cele cinci organizații colectoare de bani pentru drepturi de autor. Se tergiversează de doi-trei ani. Am intrat în malaxorul justiției.

Ni se cere să dăm servicii de calitate, dar nu poți să dai servicii de calitate cu forță de muncă nepregătită. În primul rând, dorim să avem forță de muncă și, după aceea, să putem s-o și pregătim. Noi dăm servicii cu foarte multă forță de muncă de import. Pe unii, de cele mai multe ori, trebuie să-i învățăm și să se spele pe mâini. Infrastructura de finanțare este ineficientă. Ne afectează imposibilitatea de a lua fonduri, de a lua împrumuturi.

Trebuie schimbată ideea că voucherele de vacanță sunt un sprijin mascat acordat turismului. Nu, voucherele de vacanță sunt un sprijin pentru refacerea forței de muncă. Ele așa au fost gândite. Nu noi suntem beneficiarii, ci primul beneficiar sunt angajații care se odihnesc și vin odihniți la muncă și dau randament.

Concluzia este: reforme legislative, simplificarea birocrației, dezvoltarea infrastructurii și măsuri eficiente de promovare și gestionare a resurselor umane.


Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.

Sponsor PRINCIPAL: BCR
Sponsori: Aqua Carpatica, Banca Transilvania, Murfatlar vinul, SCC Erbaşu, ComputerLand Romania, Magyc MYG MG, Coral, ASFOR, Halley Cables, Nutrifoliar, Aromatic