Florin Jianu – IMM România: „Situația nu se schimbă decât cu modele de stimulare a economiei”

0

Declarații ale lui Florin Jianu, președinte IMM ROMÂNIA în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040: CAPITALUL BANCAR ȘI PIAȚA DE CAPITAL DIN ROMÂNIA – SURSE PRINCIPALE DE FINANȚARE PENTRU ECONOMIA ROMÂNEASCĂ” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 13 noiembrie 2025, la Banca Națională a României (BNR).


Am așa o vagă senzație că, în societatea românească, în acest moment, i-am angajat pe toți la pompieri și nu mai e niciun dispecer. Nimeni nu se uită la felul în care va arăta România, la felul în care construim în România anilor viitori, pe ce baze o așezăm. Toată lumea în acest moment nu face altceva decât să stingă incendii, și astea, pe ici pe acolo, pentru că am văzut că nu iese de foarte multe ori ceea ce încercăm.

Referitor la ceea ce înseamnă contextul actual (pentru că noi, la IMM România, întotdeauna ne bazăm acțiunile pe analize și cercetări), am făcut două analize: una, privind salariul minim pe economie și a doua, impactul măsurilor din pachetul 1 fiscal asupra mediului de afaceri. Opt din zece IMM-uri au declarat că sunt afectate, în acest moment, de impactul măsurilor fiscale, pe care le vedem. Inflația, în condițiile în care media europeană e undeva la 2,2-2,3%, în România, se apropie vertiginos de două cifre. Asta impactează direct competitivitatea mediului de afaceri. Sigur, statul câștigă iluzoriu, strânge sau are senzația că strânge niște bani la bugetul de stat, dar pe termen mediu și lung, mediul de afaceri e afectat și cu toții vom fi vom fi afectați. Deci opt din zece IMM-uri sunt afectate în acest moment și declară că le-au crescut costurile, costuri operaționale, pentru că, de fapt, aceste măsuri fiscale nu au fost numai creșterea TVA-ului cu două puncte procentuale, dar a fost și o acciză superioară la combustibil, au fost și scumpirile din energie, lucruri care afectează în mod direct prețurile serviciilor și produselor companiilor românești. Pe cale de consecință, scade și cererea: și cererea în mediul de afaceri, și cererea din partea consumatorilor, și a populației, cu privire la acea măsură privind impozitele crescute pe dividende. Majoritatea au spus că își iau dividendele pentru anul anterior, după care, nu le mai iau. Deci, practic, statul nu câștigă dintr-o creștere a acestui tip de impozit, ci e numai o chestiune de fațadă, în care spunem că scumpim capitalul, că aducem capitalul alături de impozitarea pe muncă, dar nu ne uităm la nevoia de a scădea un pic impozitarea pe forța de muncă, tocmai pentru ca, așa cum am spus în repetate rânduri, mai mulți bani să ajungă la oameni, antreprenorul să-și permită să plătească salarii mai mari.

A apărut un lucru pe care, în măsurătorile noastre din ultimii cinci-zece ani nu l- am văzut. Pentru trei din zece antreprenori, au crescut datoriile către terți. Asta înseamnă o lipsă de lichiditate în piață, înseamnă că nu-ți mai plătești furnizorii, înseamnă că nici ei, pe lanțul de valoare, nu te mai plătesc și că, încet-încet, atragem într-un carusel al incapacității de plată foarte multe companii. Aici putem să facem trecerea către ceea ce înseamnă sistemul de finanțare. Aceasta poate are mai multă greutate. Dacă, anii trecuți, aveam între 10 și 15 miliarde în garanții prin IMM Invest și programele Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri, acum avem zero. Adică, a însemnat să treci de la un nivel care sigur a ajutat și sistemul bancar, dar, mai ales, IMM-urile, știind că gradul lor de acoperire a garanțiilor e scăzut. Nu avem o osatură atât de puternică a întreprinderilor mici și mijlocii și aceste programe au ajutat teribil mediul de afaceri, or, să treci de la un nivel de 10-15 miliarde la zero e absolut de neînțeles. Dacă e să merg și mai departe și să fac o dezvăluire, în acest moment, Fondul de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri nu are niciun membru în consiliul de administrație și niciun director, n-are directorat. Eu nu știu cum funcționează, cum pot să semneze. Am înțeles că au primit de la Ministerul de Finanțe o dispensă, ca să semneze un director de departament salariile și cam atât. Faptul că vorbim de fonduri europene angajate din POCIDIF, din POR, din diverse surse de finanțare, faptul că vorbim de niște garanții uriașe, de portofolii uriașe în relația cu băncile, cu mediul de afaceri, toate acestea înseamnă, cum spuneam, că nici măcar nu știu unde au plecat pompierii în acest moment, nu mai vorbim de dispeceri, că e clar că nu mai sunt pe nicăieri.

Un alt aspect pe care l-am constatat e faptul că aproape jumătate din IMM-uri, în acest moment, amână investițiile în industrie, în retehnologizare și așa mai departe. Vorbim, la urma-urmei, de ceea ce înseamnă încredere, atributul cel mai important într-o economie. Întotdeauna am admirat și politica, și abordarea BNR-ului. Degeaba transmitem mesaje direcționate de aici de stabilitate, de încredere, dacă dincolo politicile publice vin tăvălug și se promit tot felul de reforme care nu sunt implementate. Începem și sfârșim tot cu mediul de afaceri și cu impozitarea asupra mediului de afaceri. Sigur că reziliența a mediului de afaceri e mare, dar, în final, duce la lipsă de încredere. Eu discut cu mulți antreprenori, chiar din categoria de întreprinderi spre mari, medii. Unul din ei spunea că, în perioada următoare, voia să investească în jur de 15-20 de milioane de euro în domeniul medical și nu o să mai investească. Dacă e să multiplicăm la nivel societal, vedem ce înseamnă investițiile, nu mai zic de investitorii străini, ci doar de investitorii autohtoni, investitorii mici și mijlocii români care, în acest moment, nu mai investesc. Datele pe care le-am cules ca efecte ale pachetului fiscal exact acest lucru arată. Jumătate dintre antreprenori spun că nu mai investesc în perioada următoare. Apare ca recurent în ultimii trei ani și, la fel, în analiza noastră că aproximativ jumătate (patru din zece, 44%) au menționat concurența neloială. Concurența neloială nu apărea pe radarul problematicii mediului de afaceri până în urmă cu trei ani de zile, când a apărut în top 10, anul trecut a fost în top 5, anul acesta e deja pe locul 2 în problemele mediului de afaceri, prima fiind rata inflației, care vedem că continuă ca problematică. Concurența neloială e tradusă în multe aspecte. Mă limitez la faptul că întreprinzătorii onești își fac treaba, vecinul de lângă nu fiscalizează, poate ca urmare a fiscalității ridicate, poate ca urmare a taxării muncii ridicate și așa mai departe. E o problemă în momentul în care mediul de afaceri subliniază acest aspect; nu statul, ci înșiși cei care lucrează la firul ierbii. Atunci este o problemă sistemică. Dau exemple ale membrilor IMM România din sectoarele service-uri auto, horeca, transporturi, care se plâng și vin cu soluții pentru statul român pentru modificarea câtorva legi și alte abordări pentru a putea să stopeze acest fenomen care devine endemic. În „Carta albă IMM-urilor”, lucrare de referință a IMM România, am făcut o predicție, că s-ar putea, dacă mergem în același sens anul viitor, aceasta să fie principala problemă a mediului de afaceri: concurența neloială, un lucru de neînțeles în anii anteriori.

80% din IMM-uri au dat drept soluție de redresare lucrurile pe care le fac în propriile companii și le facem cu toții acasă, și anume, eficientizarea cheltuielilor din spațiul public. Tot se vorbește de tot felul de reforme, dar nu eficientizăm, de fapt, cheltuieli, nu facem o reformă reală. Noi am pus la dispoziție câteva analize pe care le avem. Dau un singur exemplu, pe care am văzut că l-a preluat premierul României, dar nu s-a întâmplat nimic și nici nu preconizează că se întâmplă ceva. Avem 1.250 de deconcentrate în România, în fiecare județ (date publice, dar probabil mai sunt și altele), cum sunt Ministerul Muncii, cu opt instituții în fiecare județ, Ministerul Agriculturii, cu vreo zece, Ministerul Mediului și așa mai departe. Nimeni nu are sub cinci, în condițiile în care ai putea să ai o singură direcție de muncă, o singură direcție agricolă și astfel, numai de acolo, să reușești să eficientizezi niște cheltuieli la bugetul de stat.

Legat de salariul minim pe economie, poate și cu ajutorul ASPES și al celorlalți actori activi, ar trebui ca tema să se decupleze de ceea ce înseamnă politică, pentru că e un atribut economic. Am văzut dezbateri asupra acestei teme în coaliția de guvernare, în sensul că să se decidă în coaliție dacă se mărește sau nu salariul minim pe economie. Aceasta e o chestiune economică, în momentul în care opt din zece antreprenori, precum și datele oficiale ale INS, ale BNR și ale celorlalte instituții arată că consumul scade, producția industrială, sectoarele economice încetinesc motoarele. În momentul de față, cu o asemenea măsură de creștere, ai închide totul. Deja, am văzut disponibilizări colective de la companii serioase. Trebuie să fim atenți în perioada asta. Noi am solicitat, pe baza analizelor menținerea salariului minim pe economie pentru anul 2026 (nu-mi place acest termen de înghețare a salariului minim pe economie). Nu spune nimeni că acest salariu minim trebuie crescut de la an la an. În ultimii trei ani, din analiza noastră, rezultă că a fost crescut cu aproape 58,8% – cu mult peste rata cumulată a inflației, a acoperit toate aceste neajunsuri, creșteri, scumpiri și așa mai departe. În acest moment, nu e posibilă creșterea. Acesta este mesajul pe care noi l-am transmis și în Consiliul Național Tripartit, mesaj pe care îl menținem cu argumente economice.

Dincolo de orice se întâmplă, de orice reformă, de lipsa încrederii pe care o vedem, situația nu se schimbă decât cu modele de stimulare a economiei. Pentru aceasta, putem să ne uităm și la ce fac alte țări. Noi am luat exemplul Germaniei, a cărei economie a încetinit în această perioadă, dar Germania face exact pe dos față de ceea ce facem noi: scăderea impozitării profitului cu câte un punct procentual în următorii ani, ajungând de la 16 la 10%. De asemenea, stimulează inovația, economia verde, investițiile în economia reală. Asta trebuie să facem și noi, în continuare.  

Un lucru pe care l-am constatat e creșterea numărului de firme care se autofinanțează. Asta nu e bine deloc într-o economie, pentru că nu înseamnă dezvoltare, ci subdezvoltare sau supraviețuire. Statul trebuie să vină alături de sistemul bancar cu acele garanții și cu acea încredere pe care s-o aducă în societate.


Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.

Sponsor PRINCIPAL: BCR
Sponsori: Aqua Carpatica, Banca Transilvania, Murfatlar vinul, SCC Erbaşu, ComputerLand Romania, Magyc MYG MG, Coral, ASFOR, Halley Cables, Nutrifoliar, Aromatic