Declarații ale lui Ovidiu Tudor, președinte, Asociația Incoming România (AIR)în cadrul conferinței „ROMÂNIA 2025-2040. POLITICI PENTRU DEZVOLTAREA SUSTENABILĂ A TURISMULUI ÎN ROMÂNIA. IMPORTANȚA DEOSEBITĂ A TURISMULUI BALNEAR ȘI DE WELLNESS” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 27 noiembrie 2025, la Clubul BNR, Banca Națională a României (BNR).
Ziariștii, în perioada pandemiei, sunau și întrebau ce face incomingul românesc, mai trăiește? Răspunsul era „stă și nu moare”. Cred că incomingul românesc, în momentul acesta, asta face: stă și nu vrea să moară. De ce? Pentru că îi spunem incoming, îi spunem imbound, îi spunem receptor (cum îi spun moldovenii) și este, de fapt, turism de primire, cum i se spunea înainte de ’90. Primim sau vrem să primim turiști străini în România.
Cifrele aș propune să le privim puțin altfel. Trei milioane-trei milioane jumătate de turiști, înainte de ’90; 2,7 milioane de turiști în anul 2019, pe care l-am declarat vârf pentru turismul de incoming; 2,4 milioane de turiști străini în anul trecut, cum ne spune INS-ul. Dacă ne uităm la cifre, rezultă așa: avem două milioane jumătate de turiști (mai mult sau mai puțin), din care 70% sunt turiști de business, de afacere, de corporate și de conferință, 30% sunt turism de leisure. N-am ajuns încă la milionul de turiști pe care l-a visat domnul ministru Dan Agaton în timpul eclipsei. La cei 750.000 de turiști de leisure pe care îi primim, doar o treime din ei vin prin agenții de turism, deci este turism organizat. Banca Națională ne spune că turismul organizat prin agenții din incoming aduce 0,5% din PIB, dar tot turismul dă partea de outgoing și scoate 10% din deficit. De acolo sunt diferențele cu cifrele totale exacte.
Înainte, era un turism testat și planificat. Nu se lucra la cursul BNR, se lucra la un curs de revenire aprobat. ONT-ul avea aprobare de la ministrul turismului, care obținea de la Comitetul Central. BTT-ul avea de la Comitetul Central UTC. Cursul de revenire era de 20-25 la dolari, care dolari erau 11 sau 9 lei. Asta făcea să fim aparent competitivi. Părea să vindem Litoralul cu 12 dolari în 1990 (spune fostul director al ONT Litoral), față de 25, cât vindeau grecii. Lucrul s-a schimbat radical în 1990, din mai multe motive: un motiv a fost privatizarea, un motiv a fost liberalizarea și un motiv a fost faptul că a trebuit să venim pe piața reală. Când am venit pe piața reală, noi nu am dat niciodată prețuri rezultate de la un cost în lei, pe care îl transformăm printr-un curs la un venit. N-am trăit din devalorizare, cum a trăit Spania, pe vremea pesetas. Noi, din primul moment, am început cu prețuri în dolari și în euro, plătibile la cursul BNR, plus 1, 2, 3%. Deci, noi am făcut o dolarizare a turismului de incoming, după care am rezistat câțiva ani.
Cât am fost competitivi, nu am avut promovare. De ce „s-a vândut” România? „S-a vândut” România pentru că e o țară (cum spun englezii) „la frontiera Europei”; era interesantă. Este un mare interes în Europa de Vest pentru Europa de Est. Interesul ăsta a făcut să mai vină lumea în România, a făcut ca România să crească oarecum organic, pentru că era ieftină și era frontieră; ea și bulgarii. Acum, nu mai suntem frontieră, frontieră sunt Albania, care ne-a depășit demult Republica Moldova. Din momentul ăsta, noi am intrat într-o competiție. Competiția face ca concurența noastră să nu mai fie numai Bulgaria, Grecia și Turcia, pentru Litoral. Avem o concurență ascunsă. Concurența este acea destinație din broșura partenerului meu extern, care face să fie mult mai ieftină ca România. Eu intru cu greu într-o broșură în Portugalia sau în Spania. România costă 1.300-1.500 de euro, în acest moment – o săptămână, opt zile, șapte nopți, hotel de patru stele, totul inclus – și vine un serviciu de charter al partenerului meu Republica Dominicană cu 800 de euro. De ce familia din Spania să vină în România, când se poate duce în Republica Dominicană? Am avut în 2019 vârf, am avut niște prețuri stabile, a fost pandemia 2020-2021. În 2021, de voie-de nevoie, am păstrat prețurile din 2019 și am stat bine. Din 2022, am început să creștem, să recuperăm. Am avut charter în 2018 pe piața spaniolă, am avut charter anul trecut și anul acesta. Am aceleași servicii, aceleași meniuri, că n-am schimbat nimic. În România, din 2018 în 2025, creșterile de preț au fost de 50%.
Pe piața japoneză ni s-a spus „ați venit cu prețuri foarte mari, sunteți ca Slovenia și Croația, dar nu sunteți la calitatea Croației și a Sloveniei”. Nu avem promovare. Neavând promovare, nu putem să vindem România scumpă, România de lux, România în care s-au făcut investiții, vindem încă România „de masă”. Nu suntem la turism de masă, suntem la turism de autocar. Am pus turismul ăsta împotriva turismului făcut de colegii de la AER, împotriva turismului de nișă, împotriva turismului balnear. Noi, românii, punem o bucată de turism împotriva altei bucăți de turism. Nu merge. Avem nevoie de unitate. Unitatea se vede foarte simplu. Eu, o agenție de turism, încasez 100 de euro. 10 euro din acei 100 de euro rămân la mine în cazul cel mai bun, pentru că nu jucăm cu comisioane mari. 35 de euro se duc în spatele meu, la hotelul cu care lucrez. 25 de euro se duc la restaurantul cu care lucrez. Restul de 30% se împart între ghid, transport și cultură, vizită. Asta e rețeta. Eu capitalizez, eu mă duc ca boul în față, dau din coarne și aduc în țară. Până când nu devenim unitari, până când nu suntem conștienți că turistul străin nu e un dușman al nostru ci al doisprezecelea jucător de fotbal dintr-o echipă, n-o să facem nimic. Suntem cea mai neprietenoasă țară cu turiștii străini. Ni s-a spus că suntem nebuni! Noi mărim prețurile la 1 august, mărim TVA-ul la 1 august. Noi mărim prețul la Peleș, la Bran, noi închidem Calea Victoriei, care este coloana vertebrală a Bucureștiului pentru turiștii străini! Până nu facem acea unitate, dar nu o unitate „de Frontul Salvării Naționale”, ci un front al interesului comun pentru turism, nu putem face nimic. Ce am putea să facem? Am putea să facem o strategie națională de turism, în care să explicăm fiecărui om, de la nea Ion la țața Lina de la Glina, că turistul străin care vine nu e dușman, că nu ne vindem țara ca s-o dăm altcuiva, ci o vindem ca o destinație turistică. Atunci am putea să progresăm cu toții. Vorbim de promovare.
Oficiul Național de Turism – ONT-ul din 1936, creat după ONT-ul Racoviță din ’24, i-a învățat pe greci să facă promovare. Grecii mulțumesc și acum că românii i-au învățat să facă promovare. În 1999-2000, ministrul turismului a creat OTR – Organizația de Turism a României, care a fost o structură de marketing de stat finanțată din taxa de turism 1%. Toți cei care făceau turism o plăteau. A avut bugetul de 10 milioane. Ca reflecție, uitați-vă ce campanii și logo-uri am avut. Am început cu „Vino în țară ca turist, pleacă ca prieten” în ’90; am avut în ’97 „România mereu surprinzătoare” care a fost o mare capcană, că am surprins și în bine, și în rău; am avut acum frunza care zice „Vizitează Grădina Carpaților”. Trebuie să ne punem toți la un loc, să ne gândim la altceva, la o formă în care toate formele de turism să aducă ceva României. De exemplu: dacă am face un logo, o emblemă, care să fie RO și O să fie floarea soarelui sau roata olarului și să punem acest RO pe toate produsele de export, inclusiv pe turismul românesc, ca export de servicii și să spunem „asta înseamnă calitate”, „înseamnă fii bine venit în România”.
Evenimentul este organizat în cadrul ciclului ciclului de conferințe inițiat de ASPES, cu tema: „Restructurarea și Reconstrucția Economiei Naționale Românești într-o lume în schimbare” și își propune să reunească experți, decidenți, reprezentanți ai mediului academic și universitar, antreprenori de succes, rețele de comercializare pentru un dialog aplicat asupra agriculturii, industriei alimentare, silviculturii și dezvoltării rurale.
Sponsor PRINCIPAL: BCR
Sponsori: Aqua Carpatica, Banca Transilvania, Murfatlar vinul, SCC Erbaşu, ComputerLand Romania, Magyc MYG MG, Coral, ASFOR, Halley Cables, Nutrifoliar, Aromatic
