Declarații ale lui Teodor Nițulescu, fost prefect al județului Teleorman în cadrul conferinței „România 2025-2040. POLITICI ȘI RESURSE PENTRU DEZVOLTAREA RURALĂ: AGRICULTURĂ, INDUSTRIE ALIMENTARĂ ȘI SILVICULTURĂ” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 4 noiembrie 2025, la Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești”(ASAS).
Am fost în două mandate prefectul județului Teleorman, am fost primarul reședinței de județ, am fost președintele comisiei locale de fond funciar care, prin aplicarea Legii 18, a destructurat agricultura cooperatistă, deci pot să spun lucruri cunoscute de la firul ierbii, din practică.
În 2000, la nivelul județului Teleorman, fermele erau puține și mijloacele prin care să realizăm producția agricolă erau chiar derizorii. În județul Teleorman, suntem mari producători agricoli ai României. Ca investitor în agricultură și în industria alimentară, am constatat că resursele la nivelul județului Teleorman sunt uriașe. Mă refer la resursele energetice, resursele hidro, care în Teleorman sunt foarte mari. În anii socialismului, se preconiza realizarea unei mari hidrocentrale la Turnu Măgurele-Ruse Belene, a unei hidrocentrale la Islaz, pe Olt, care regulariza tot cursul Oltului, crea un mare lac de acumulare și punea în evidență un mare sistem de irigații, Ipotești 1, Ipotești 2, Ipotești 3, care iriga tot județul Teleorman. Avem resurse energetice hidro, avem resurse fotovoltaice uriașe, pentru că, personal, am realizat un parc de 44 MW în județul Teleorman și pot să afirm că 1 ha = 1 MW în județul Teleorman, datorită expunerii fotovoltaice uriașe. Deci, avem resurse energetice hidro, avem resurse energetice fotovoltaice, avem resurse de biogaz uriașe.
Am realiza o producție agricolă și zootehnică la fel de importantă. Din aceste trei resurse, dacă aplicăm tehnologia modernă, obținem un preț pe kilowatt/oră foarte mic, care ne permite să oferim agriculturii cea mai importantă resursă de care are nevoie, apa. Apa este ieftină, aproape egală cu zero, pentru că Dunărea aduce apă din belșug la nivelul județului Teleorman și al României. Energia fotovoltaică ne-o dă Soarele, așa că numai inerția noastră în a aplica aceste tehnologii conduce la situația de a ne ruga la Dumnezeu și de a vedea dacă producția agricolă este în pericol sau nu. Ține de noi, nu ține de altcineva.
Mai departe, resursa noastră sustenabilă este pământul. Pământul este formidabil în Teleorman și nu numai în Teleorman, ci în tot sudul României.
Ar mai fi de discutat despre resursa umană, resursă care, în Teleorman, a fost generoasă: ingineri agronomi, medici veterinari, ingineri zootehniști, horticultori. Toate specializările pe care ASAS-ul le face de ani de zile în Teleorman au creat această resursă umană foarte serioasă la nivelul județului. Din păcate, în rândul fermierilor, astăzi, în Teleorman, nu găsim mai mult de 10 ingineri agronomi care conduc ferme proprii; restul n-aș vrea să vă nominalizez ce specializări au. Asta e situația reală din punctul de vedere al resurselor, le utilizăm sau nu le utilizăm. La direcțiile sanitar-veterinare (pe care eu le-am condus aproape opt ani în Teleorman), dacă te duci la Direcția Agricolă, la cabinetele medicilor veterinari în zonele arondate în județ, găsești specialiști de mâna întâi, numai că în fermele zootehnice din județul Teleorman nu găsești unu! Atunci întreb: utilizăm corect aceste resurse energetice, de apă, de sol, de resurse umane? Nu! Cine e de vină? Politicile care se fac în momentul de față la nivelul țării. Dacă ar fi după mine, să dau o nouă dimensiune agriculturii județului sau agriculturii României dacă mi-aș putea permite și dacă ar fi după mine să dau o nouă dimensiune industriei, aș opta pentru un slogan „Tehnologie-energie-tehnologie”. Acesta este adevărul care ar putea să reducă decalajul dintre nivelul la care noi suntem acum și statele dezvoltate. Nu există altă cale! Sloganul „Apă-hrană-energie” este o poveste. Singurul mod în care România poate să urce este să adopte tehnologie, energie ieftină, după care, să adopte tehnologiile pe care poate să le ia de la toți cei care fac cercetare. Ca acest slogan să fie pus în practică, eu cred că este necesar un lucru foarte important: să uităm de factorul politic, pentru că se vede unde ne-a adus. Am făcut politică 20 de ani de zile și nu mai fac din 2016. Mă ocup de un grup de firme la nivelul județului Teleorman și pentru că în Teleorman nu poți să faci altceva decât agricultură și industrie alimentară, asta fac. Avem o fabrică de pâine la Alexandria, făcută cu fonduri europene, numai că insuficient finanțată, pentru că fondurile europene ne dau o bucățică și nu te poți compara când primești un milion de euro de la AFIR cu grupul Bimbo sau cu Vel Pitar sau cu Boromir. Este incredibil cum privim aceste politici față de ceea ce înseamnă dezvoltarea sustenabilă a mediului rural. Asta este problema: resurse politice pentru dezvoltarea mediului rural. Dacă revin la ideea sloganului „Tehnologie-energie-tehnologie”, cine poate să creeze și să pună în practică acest slogan? Sunt două entități esențiale: societatea civilă și mediul academic. Cele două, combinate, pot să realizeze o a treia: întreprinderea agricolă 4.0. Rezoluția Comisiei Europene ne-o recomandă. Se poate în industrie, se poate și în agricultură. Din aceste trei entități, poate să rezulte a patra: politica, cei care înțeleg ce se întâmplă, prin simbioza acestor trei categorii și care pot să prezinte în Parlamentul României acest aspect.
În industria alimentară, avem o fabrică de pâine de 20 t/24 de ore, care, în momentul de față, este oprită, pentru că importul de materie primă congelată pentru panificație este uriaș, iar noi nu ne putem bate, pentru că n-am definitivat și partea de congelare, neavând bani. Există vreo bancă care să ne finanțeze? Nu. Există IFN-urile, care te finanțează, dar în niște condiții de cămătărie, ca să fiu foarte corect. Mai departe, n-am abandonat lupta și am trecut la legumicultură. Avem cea mai performantă seră la Alexandria. Am început cu 5.000 m², acum avem 10 urmează încă 5 în sistem hidroponic, e adevărat, un sistem care de mulți nu este agreat, dar este o tehnologie nouă, care ne duce pe primul loc, lider de piață în momentul de față, în România. Suntem listați la toate lanțurile de magazine și în patru ani de zile am ajuns la o cifră de afaceri de 6 milioane de euro.
Să nu uităm industria textilă și industria uleiurilor tehnice. Înainte făceam bumbac, făceam in, făceam ricin. La Roșiorii de Vede, este unica fabrică de ulei de ricin din România, acum, în totală paragină, astfel a dispărut și cultura de ricin din România. Uleiul de ricin este cel mai prețios ulei în industria aeronautică, este singurul care își păstrează calitățile la temperaturi înalte.
La Roșiorii de Vede, am făcut cea mai mare fabrică de lenjerie de pat din România, pe scheletul fabricii de tricotaje și perdele, similară cu fosta fabrică din Pașcani. De unde să iau bumbac, dacă în Teleorman, singura stațiune de cercetarea și evaluarea bumbacului din țară a fost desființată și rasă de pe suprafață pământului.
Noi încercăm să ducem la nivel ridicat partea de agricultură, legumicultură și industrializare, numai că nu ne ajută nimeni. Toată lumea așteaptă ca România să evolueze? Nu are cum să se întâmple lucrul acesta în condițiile existente în prezent.
Dezvoltarea rurală nu se poate face fără autorități publice locale. Uitați-vă la legea cooperației din 2004 până acum câte cooperative s-au realizat la nivelul României? În jur de 4% din tot terenul agricol al României. Sunt multe lucruri care se spun, care sunt frumoase pe hârtie, însă realitatea este cu totul și cu totul alta.
Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.
Sponsori ai seriei de evenimente:
