Declarații ale lui Victor Ponta, deputat, membru al Comisiei pentru industrii și servicii, Camera Deputaților în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.
La administrația americană, în perioada de final a mandatului președintelui Biden, s-a făcut o listă cu țările supuse restricțiilor exportului de tehnologie, de inteligență artificială. Sunt trei categorii de țări. În categoria I, sunt aliați de încredere, în care marile companii americane pot să transfere tehnologie de AI. Asta înseamnă că marile companii din energie construiesc facilități de producție, Centrele de date sunt mari consumatoare de energie, sunt cele mai mari proiecte care există în acest moment în lume ca sumă, ca cifra de investiție. Pe lista aceea, sunt țările considerate de Statele Unite ale Americii ca de încredere totală, adică Australia, Japonia, Coreea de Sud, Marea Britanie, precum și câteva din Uniunea Europeană – Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Spania și Suedia. De când a preluat mandatul Donald Trump, au mai fost incluse două țări în acest grup de aliați ai Statelor Unite: Finlanda (pentru că președintele Finlandei, fost prim-ministru, joacă și el bine golf) și Emiratele Arabe Unite. Acest lucru înseamnă că toate firmele americane care produc cipuri și semiconductori pentru centrele de date pot să investească în aceste țări, implicit însemnând investiții uriașe în zona de energie. Dacă l-aș prinde pe Trump în toane bune, i-aș zice „domnule, nu aveți încredere în România? Nu suntem un aliat foarte bun?! Aveți militari aici, pune-ne și pe noi pe lista aia!” Eu cunosc multe companii dispuse să investească sume de la 100 de milioane de dolari în sus pentru centre de date în Europa de Est. În acest moment, astfel de centre nu există, dar trebuie să existe. Nu mă aștept ca în Europa să se investească așa cum să investește în America. În Texas, proiectul Stargate este o investiție de 400 de miliarde de dolari într-un singur loc, adică PIB-ul României, după cum zic Guvernul și Banca Națională. Dacă zice, eu cred că e. Avem 400 de miliarde, deci o singură investiție, un singur proiect. Nu vorbesc de un proiect de 400 de miliarde la noi, ci de faptul că România ar putea să fie prima țară din Europa de Est care să beneficieze de acest tip de investiții, printr-o decizie politică foarte simplă. Sper să trăiesc momentul în care în România se va deschide primul centru de date, de inteligență artificială. Dacă nu se va întâmpla lucrul ăsta în următorii doi-trei ani, după aceea, se vor deschide toate centrele de date în Ucraina. Sunt convins de acest lucru și noi vom plăti serviciile de acolo. Ar fi încă o oportunitate pe care România a avut-o pe masă și nu a folosit-o, de felul „în ce ar trebui să investim în viitor?” Sigur că vorbesc de centre de date în anul în care se inchide Sidexul, se închide Hunedoara, s-a închis șantierul naval Mangalia, probabil că la anul se închide CE Oltenia, dar cred că ar trebui să ne gândim ce punem în loc.
Am avea nevoie în România de lucruri foarte simple. Nu suntem campioni la lucruri complicate, doar noi le complicăm; și lucrurile simple le facem foarte complicate. Nu cerem ceva special, ci doar „puneți-ne și pe noi pe listă alături de ceilalți” și asta ar însemna un green light pentru mari investiții în România și o oportunitate pentru tinerii din România. După ultimele schimbări legislative fiscale, mulți tineri de la noi lucrează fizic în Iași, în București, în Cluj, în Timișoara, dar, de fapt, lucrează la niște firme din Dubai sau din Polonia sau din Estonia, ceea ce este o mare prostie din partea statului român. Mă gândesc cum am fi putut să-i păstrăm și legal, și oficial ca tineri români care lucrează în România. Mi-a venit în minte acest exemplu scurt, simplu de înțeles, fără să încercăm să intrăm în prea multe detalii. Este o oportunitate pe care România, dacă nu o folosește în următorii doi-trei ani, o va pierde definitiv, în momentul în care se vor face centrele de date în alte țări: Polonia, care e foarte capabilă, ca stat, să se miște în acest sens și Ucraina, care are toate condițiile, în sensul care se vor face investiții acolo, fără condițiile restrictive din Uniunea Europeană. Să nu pierdem ocazia aceasta, pentru că o să folosim serviciile din alte țări, fiindcă n-am vrut să le folosim pe ale noastre.
Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.
Sponsori ai seriei de evenimente:
