Economia României: partea parcursului economic european

de Amalia Fugaru,
Consultant strategie,
Banca Națională a României

Răspunsul la această întrebare ar trebui, mai întâi, să lămurească la ce se referă „parcursul economic european”. O posibilă explicație ar fi aceea că parcursul economic european se caracterizează prin convergența politicilor economice naționale către un model comun bazat pe economia socială de piață, piața unică și moneda comună. Acest model presupune liberalizarea comerțului între statele membre, armonizarea standardelor și regulamentelor, coordonarea politicilor macroeconomice și aplicarea regulilor comune de concurență. De exemplu, Cadrul de guvernanță economică revizuit (2024) introduce limite flexibilizate pentru deficitul bugetar și datoria publică, în timp ce Busola Competitivității (2025) stabilește priorități pentru reindustrializare, autonomie strategică și reducerea decalajelor de productivitate față de SUA și China. Aceasta subliniază necesitatea investițiilor masive în sectoare critice și reforma piețelor de capital pentru a menține relevanța economică a UE. Parcursul european include politici sectoriale comune în agricultură, transporturi sau energie, iar mecanismelor de redistribuire prin fonduri structurale și de coeziune li s-au adăugat Mecanismul de Redresare și Reziliență, care condiționează finanțarea de implementarea reformelor structurale și investiții în tranziția verde și digitală. Astfel, acest model se diferențiază de alte sisteme economice prin combinarea pieței libere cu protecția socială, reglementarea mediului de afaceri și promovarea integrării economice transnaționale.

Din punct de vedere strict teoretic se pot discuta posibilele alternative la parcursul economic european. O privire rapidă asupra funcționării diferitelor economii la nivel mondial arată că există și alte modele de funcționare a economiei. Spre exemplu, s-ar putea lua în calcul așa numitul model de economie de piață liberală anglo-saxonă, caracterizată prin reglementare minimă, flexibilitate ridicată a pieței muncii și sisteme de protecție socială reduse. O altă variantă ar putea fi modelul asiatic de dezvoltare, exemplificat de Japonia, Coreea de Sud sau Singapore, care combină intervenția strategică a statului în economie cu politici industriale active și orientarea către export. Este adevărat că după modificările structurale la nivel mondial apărute după pandemie și reevaluarea orientărilor strategice la nivelul principalelor puteri economice și militare, multe state au recurs la astfel de intervenții strategice. Un alt fel de organizare a relațiilor economice este cel dezvoltat de unele economii emergente, precum China, unde a fost încurajată o formă de „capitalism de stat”, în care întreprinderile publice joacă un rol important în sectoarele strategice. Modelul nord-european este caracterizat de un nivel ridicat al impozitării, compensată de serviciile publice extinse.

Viabilitatea oricărei alternative la parcursul european depinde de echilibrul dintre mecanismele de convergență generate de piața unică și factorii care conduc la menținerea particularităților economice naționale.

Convergența economică rezultă din presiunea competitivă a piețelor integrate, mobilitatea factorilor de producție și transferul de tehnologii. Regulamentele comune și standardele tehnice uniforme creează costuri de conformare care apropie structura economiilor. Investițiile străine directe transferă practici de management și modele de afaceri între țări. Educația standardizată și mobilitatea profesională facilitează omogenizarea competențelor. Divergența apare din dotarea diferită cu resurse naturale, moștenirea industrială specifică și structura demografică unică a fiecărei țări. Cultura economică națională, calitatea instituțiilor și rețelele sociale locale creează modele de evoluție distincte, care rezistă uniformizării. Geografia economică influențează modelele de specializare sectorială în funcție de accesul la piețe, costurile de transport și aglomerările industriale existente. Politicile fiscale naționale și prioritățile bugetare rămân instrumente de diferențiere în cadrul constrângerilor europene.

Aceste forțe de convergență și divergență operează prin mecanisme instituționale concrete ale integrării europene. Astfel, piața unică funcționează prin eliminarea barierelor tarifare și nontarifare între statele membre, permițând libera circulație a bunurilor, serviciilor, capitalului și persoanelor. Reglementările și directivele europene creează un cadru juridic comun care standardizează condițiile de operare pentru companii. Politica comercială comună stabilește tarife uniforme față de țările terțe și negociază acorduri comerciale în numele tuturor statelor membre. Fondurile structurale și de coeziune transferă resurse de la regiunile dezvoltate către cele mai puțin dezvoltate, facilitând convergența economică. Banca Centrală Europeană coordonează politica monetară pentru țările din zona euro, în timp ce mecanismele de supraveghere macroeconomică monitorizează dezechilibrele economice. Rețelele transeuropene de transport și energie creează infrastructura fizică a integrării. Programele de cercetare și inovare finanțate la nivel european stimulează colaborarea transfrontalieră și transferul de cunoștințe.

Reversibilitatea integrării depinde de gradul de interdependență atins și de costurile decuplării. Brexitul demonstrează că ieșirea din UE este posibilă juridic, dar implică atât costuri economice substanțiale, cât și un proces de negociere complex. Decuplarea lanțurilor de producție integrate necesită timp și investiții pentru relocarea capacităților productive. Contractele comerciale pe termen lung și investițiile în infrastructura comună creează costuri care descurajează separarea. Revenirea la monede naționale pentru țările din zona euro ar genera instabilitate financiară majoră. Sistemele informatice integrate, standardele tehnice comune și calificările profesionale recunoscute reciproc constituie bariere practice la dezintegrare. Istoria economică arată că dezintegrarea piețelor (precum în perioada interbelică) generează contracții economice severe. Costurile de tranzacție reduse prin integrare se transformă în costuri suplimentare în cazul fragmentării pieței.

Înțelegerea limitelor reversibilității presupune măsurarea integrării economice ce poate fi evaluată prin compararea comerțului cu partenerii europeni versus cei extraeuropeni. Utilizând indicele Grubel-Lloyd la nivel agregat, se pot examina diferențele între comerțul intra-UE și extra-UE. Această comparație evidențiază măsura în care o economie este integrată în spațiul economic european față de relațiile comerciale cu restul lumii, oferind astfel un răspuns preliminar la întrebarea despre gradul de ancorare în economia europeană.

Metodologie[1]

Indicele Grubel-Lloyd (Indicele GL), un instrument utilizat în analiza comerțului internațional, a fost dezvoltat în anii 1970 de către economiștii Herbert G. Grubel (canadian) și Peter J. Lloyd (australian) și publicat în „Intra-Industry Trade: The Theory and Measurement of International Trade in Differentiated Products” (1975).

Indicele a venit într-un moment de transformare al teoriei comerțului internațional. Pe de o parte, modelele radiționale, precum Heckscher-Ohlin (care explică comerțul prin avantaje comparative bazate pe dotarea cu factori de producție și presupunea că țările schimbă produse din industrii diferite), nu reușeau să explice intensificarea schimburilor de produse similare între țările dezvoltate după al Doilea Război Mondial (având în vedere că studiile empirice arătau că o proporție în creștere a comerțului între țările dezvoltate constă în schimbul de produse similare, de exemplu Germania exportă și importă simultan automobile). Pe de altă parte, valul de decolonizare din anii ’50-’60, când zeci de state din Africa și Asia și-au câștigat independența, a expus limitările teoriilor clasice în explicarea relațiilor comerciale Nord-Sud și a inspirat teorii alternative precum cele ale dependenței. În acest context, procesul de integrare europeană accelera comerțul intraindustrial și Grubel și Lloyd au oferit o metodă de măsurare a acestui fenomen, completând teoriile dezvoltate de Paul Krugman și alții, care explicau comerțul intraindustrial prin economii de scară și preferințele pentru varietate.

În deceniile următoare, indicele GL a devenit un standard în analiza empirică a comerțului, fiind adaptat și rafinat prin variante precum indicele GL ajustat pentru dezechilibre comerciale (Aquino, 1978), indicele GL marginal (Hamilton și Kniest, 1991, măsoară schimbările în comerțul intraindustrial) și indicele Brülhart (1994, o măsură alternativă a comerțului intraindustrial marginal). Relevanța sa a crescut odată cu accelerarea globalizării și fragmentarea internațională a producției. Astăzi, la aproximativ 50 de ani de la crearea sa, indicele Grubel-Lloyd rămâne un instrument important pentru evaluarea integrării economiilor în lanțurile valorice globale, măsurarea impactului acordurilor comerciale și analiza convergenței structurale între economii.

Studii din ultimii 20 de ani au arătat cel puțin două categorii de trăsături legate de indicele GL. Pe de-o parte, în ceea ce privește dinamica schimburilor comerciale s-au desprins trei idei principale. În primul rând, cercetările au demonstrat că intensitatea comerțului intraindustrial crește odată cu integrarea economică, progresul tehnic și investițiile străine directe, fapt evidențiat în special prin analizele efectuate asupra economiilor din Polonia și America Latină (Junior, Vartanian, Racy, 2021; Juszczak-Szumacher, 2008; Dekhtyar, Mazorenko, Serpukhov, 2018). În al doilea rând, indicele GL a ajutat la identificarea schimbărilor în tiparele comerciale, cum ar fi diversificarea destinațiilor de export și adaptarea industriilor la tendințele globale (Dekhtyar, Mazorenko, Serpukhov, 2018; Wyszomierski, Bórawski, Holden, Bełdycka-Bórawska, Rokicki, Parzonko, 2024).

Pe de altă parte, o limită a indicelui este necuprinderea fluxurilor de venituri provenite de la firmele multinaționale, ceea ce poate conduce la distorsiuni în măsurarea dinamicii comerțului. Cercetările recente au propus versiuni corectate ale indicelui pentru a aborda aceste deficiențe și pentru a surprinde mai bine impactul activităților multinaționale (Egger, Egger, Greenaway, 2007; Egger, Greenaway, Egger, 2004).

Indicele Grubel-Lloyd este important în teoria comerțului internațional pentru că oferă informații despre tipul de specializare economică între țări. Un indice GL aproape de zero indică specializare interindustrială, unde țara exportă dintr-un sector și importă din altul. Un indice GL aproape de unu indică specializare intraindustrială, unde țara exportă și importă simultan produse din același sector. Un tip de comerț internațional, în care o țară exportă componente auto și importă mașini finite reflectă avantajele competitive ale fiecărei țări în segmente specifice ale aceluiași sector. Valorile ridicate ale indicelui GL demonstrează participarea țării în lanțurile valorice internaționale. De exemplu, o țară poate produce componente electronice pentru smartphone-uri care sunt asamblate în altă țară și vândute într-o a treia jurisdicție. Toate aceste țări înregistrează importuri și exporturi în același sector electronic. Această interdependență creează relații comerciale stabile între parteneri.

Economiile dezvoltate tind să aibă valori ridicate ale indicelui GL pentru că produc bunuri diferențiate. Această producție necesită tehnologie avansată, forță de muncă calificată, capacitate de inovare și competențe de marketing.

Diferențierea produselor poate fi verticală sau orizontală. Diferențierea verticală implică produse de calități diferite, iar diferențierea orizontală implică produse cu caracteristici diferite dar calitate similară. Un indice GL ridicat arată capacitatea țării de a concura în ambele tipuri de diferențiere. Această complexitate face din indicele GL un instrument de bază pentru evaluarea maturității economice și a gradului de integrare în relațiile economice din prezent.

Indicele GL poate fi calculat pentru diferite niveluri de agregare. Agregarea la nivel de industrie sau sector economic înlesnește identificarea tendințelor în specializarea economică și în integrarea comercială. Calcularea indicelui la nivelul întregii economii oferă o imagine a gradului general de integrare a unei țări în comerțul intraindustrial global.

Din perspectivă temporală, evoluția indicelui GL oferă informații despre transformările structurale în modelele comerciale ale unei țări. Creșterea valorilor indicelui GL de-a lungul timpului indică tranziția către economii cu un grad de complexitate mai mare, bazate pe diferențierea produselor și pe integrarea în lanțuri valorice globale. Perioadele de accelerare a acestei tendințe pot coincide cu integrarea în blocuri economice regionale. Astfel de evoluții permit evaluarea impactului politicilor comerciale și a schimbărilor tehnologice asupra structurii comerțului.

În contextul analizei avantajului competitiv, indicele GL permite identificarea sectoarelor economice caracterizate prin diferențiere de produs și economii de scară semnificative. Valorile ridicate ale indicelui pot indica poziționarea avantajoasă a unei țări în lanțurile valorice globale, reflectând capacitatea de specializare pe anumite segmente ale proceselor productive transnaționale. Distincția dintre specializarea verticală (în diferite etape ale procesului de producție) și cea orizontală (în varietăți diferite ale aceluiași produs) oferă perspective nuanțate asupra naturii avantajului competitiv și a potențialului de dezvoltare industrială pe termen lung.

Când valoarea indicelui se apropie de zero, aceasta indică un dezechilibru comercial pronunțat în sectorul analizat. Acest dezechilibru poate lua două forme distincte: fie țara în cauză se poziționează predominant ca exportator, cu importuri minime în acel sector, fie se manifestă ca importator net, cu o activitate de export foarte redusă. Ambele situații indică o specializare interindustrială clară, în care economia respectivă fie deține un avantaj comparativ puternic (în cazul exportului net), fie se confruntă cu deficiențe productive semnificative (în cazul importului net).

Invers, când indicele GL se apropie de valoarea unu, se înregistrează echilibru comercial în sectorul studiat. Fenomenul indică existența unui flux comercial bidirecțional, în care țara schimbă simultan bunuri similare cu partenerii săi comerciali. Acest model de comerț intraindustrial este caracteristic sectoarelor cu diferențiere semnificativă a produselor, respectiv economiilor avansate, integrate în lanțurile de producție globale.

Indicele GL nu oferă informații despre mărimea schimburilor comerciale, ci măsoară exclusiv echilibrul relativ între exporturi și importuri într-un sector specific, independent de volumul total al acestora. Indicele GL este aplicat în special la nivel sectorial sau industrial, și nu pentru ansamblul comerțului dintre două țări. Calcularea indicelui pentru industrii specifice permite identificarea avantajelor comparative la nivel microeconomic. Prin proceduri de agregare adecvate, indicele poate fi extins pentru a caracteriza relațiile comerciale generale dintre economii, oferind informații, spre exemplu, despre gradul de integrare economică a partenerilor comerciali.

Unde se află România?

Rezultatele analizei gradului de integrare a economiei din România în lanțurile de valoare ale producției industriale din UE în perioada 2021-2024 se bazează pe calcularea indicelui Grubel-Lloyd pentru șase grupe de produse SITC care reprezintă peste 95 la sută din totalul schimburilor comerciale ale țării. Pentru asigurarea robusteții rezultatelor, au fost excluse din analiză patru grupe cu ponderi individuale sub 5 la sută în comerțul total: materii brute, necomestibile, cu excepția combustibililor (SITC 2), băuturi și tutun (SITC 1), uleiuri și grăsimi de origine animală și vegetală (SITC 4), precum și mărfuri neclasificate în altă parte (SITC 9). Analiza se concentrează asupra următoarelor sectoare: mașini și echipamente de transport (SITC 7), produse manufacturate clasificate după materia primă (SITC 6), articole manufacturate diverse (SITC 8), produse chimice (SITC 5), alimente și animale vii (SITC 0) și combustibili minerali (SITC 3).

Prima observație care rezultă din analiza valorilor indicelui Grubel-Lloyd constă în diferențele între gradul de integrare a României în lanțurile de valoare intra-UE comparativ cu relațiile extra-UE. Pentru patru din cele șase grupe analizate (mașini și echipamente, articole manufacturate diverse, produse manufacturate și combustibili), valorile indicelui în relațiile intra-UE sunt superioare celor extra-UE în anul 2021. Diferențele pozitive variază între 0,050 puncte pentru produsele manufacturate și 0,336 puncte pentru combustibilii minerali. În contrast, produsele chimice prezintă valori mai mici în relațiile intra-UE (0,367) comparativ cu extra-UE (0,564), o diferență de -0,197 puncte în 2021, tendință care se accentuează până la -0,293 puncte în 2024. Alimentele trec de la o diferență pozitivă de 0,068 puncte în 2021 la una negativă de -0,170 puncte în 2024. Aceste diferențe indică modele de integrare sectoriale distincte: pentru produsele manufacturate complexe, România este mai integrată în lanțurile europene, în timp ce pentru produsele chimice și alimente, integrarea este mai intensă cu piețele extra-UE.

A doua observație vizează ierarhia sectoarelor în funcție de gradul de integrare. În relațiile intra-UE, primele două poziții sunt ocupate constant de grupa mașinilor și echipamentelor de transport și articolele manufacturate diverse, care alternează pe primul loc de-a lungul perioadei. Mașinile înregistrează 0,995 în 2021, în timp ce articolele manufacturate diverse ating 0,995 în 2023. Pe poziția a treia se situează constant produsele manufacturate clasificate după materia primă, cu valori între 0,822 și 0,847. Combustibilii minerali ocupă poziția a patra, cu valori între 0,687 și 0,809, urmați de alimente (0,516-0,605) și, pe ultima poziție, produsele chimice cu valori sub 0,37 în toată perioada. Această ierarhie rămâne stabilă pe întreaga perioadă analizată. În relațiile extra-UE, ierarhia diferă: mașinile păstrează prima poziție, dar sunt urmate de produsele manufacturate (poziția a doua) și articolele manufacturate diverse (poziția a treia), în timp ce produsele chimice urcă pe poziția a patra, alimentele pe a cincea, iar combustibilii coboară pe ultima poziție în 2021. Diferențele de ierarhie între cele două tipuri de relații comerciale reflectă modele diferite de specializare: România este integrată în lanțurile europene de producție pentru bunurile manufacturate complexe (valori peste 0,9), indicând un model de comerț predominant intraindustrial pentru aceste categorii, în timp ce pentru produsele chimice valorile scăzute în ambele tipuri de relații (0,36 intra-UE și 0,56 extra-UE) indică un model de comerț predominant interindustrial, cu probabilitate ridicată de deficit comercial, mai accentuat în relațiile cu UE.

O a treia observație se referă la stabilitatea temporală diferențiată pe grupe de produse și tipuri de relații comerciale. În relațiile intra-UE, produsele manufacturate clasificate după materia primă prezintă cea mai mare stabilitate, cu variații de doar  0,025 puncte între valoarea maximă și minimă pe perioada analizată (0,847 în 2021 și 0,822 în 2024). În contrast, combustibilii minerali înregistrează fluctuații mai mari, de la 0,734 în 2021 la 0,809 în 2023. Pentru relațiile extra-UE, volatilitatea este în general mai mare pentru toate grupele. Analiza deviației standard confirmă această diferență: relațiile extra-UE sunt de 1,79 ori mai volatile pentru combustibili, de 2,35 ori pentru alimente, și până la 10,71 ori pentru produse chimice. Cele mai stabile relații intra-UE se înregistrează pentru produsele manufacturate (deviație standard de 0,0101) și mașini (0,0083), în timp ce cele mai volatile relații
extra-UE apar la produse chimice (0,0736) și articole manufacturate diverse (0,0643). Această volatilitate superioară în relațiile extra-UE poate fi atribuită expunerii la șocuri geopolitice majore (războiul din Ucraina), fluctuațiilor pe piețele globale și absenței cadrului instituțional specific UE, care asigură stabilitatea. Diferența de stabilitate confirmă predictibilitatea lanțurilor de valoare europene față de incertitudinea piețelor globale, oferind companiilor românești un mediu de afaceri mai stabil în cadrul pieței unice. Stabilitatea superioară a relațiilor intra-UE reprezintă un beneficiu tangibil al integrării europene, permițând planificare pe termen lung și reducând necesitatea strategiilor complexe de gestionare a riscurilor, care sunt esențiale pentru operațiunile pe piețele extra-UE.

Cea de-a patra observație evidențiază tendințele divergente între relațiile intra-UE și extra-UE pentru patru din cele șase grupe analizate. Alimentele și animalele vii prezintă cea mai clară divergență: o tendință descendentă în relațiile intra-UE (de la 0,558 în 2021 la 0,516 în 2024) și o creștere în relațiile extra-UE (de la 0,490 în 2021 la 0,686 în 2024). Articolele manufacturate diverse urmează un model similar: scădere în relațiile intra-UE (de la 0,994 la 0,963) și creștere în extra-UE (de la 0,683 la 0,762). Produsele chimice prezintă o ușoară scădere intra-UE (de la 0,367 la 0,360) și o creștere extra-UE (de la 0,564 la 0,653), în timp ce mașinile și echipamentele înregistrează o mică scădere intra-UE (de la 0,995 la 0,981) și o ușoară creștere extra-UE (de la 0,931 la 0,945). Aceste tendințe divergente sugerează o reconfigurare graduală a fluxurilor comerciale, cu o posibilă reorientare parțială către piețele extraeuropene pentru anumite categorii de produse, fenomen care poate reflecta atât saturarea relativă a piețelor europene, cât și identificarea de noi oportunități pe piețele globale.

Analiza diferențelor absolute evidențiază trei categorii de integrare sectorială. Prima categorie cuprinde sectoarele cu integrare net superioară în spațiul UE: articolele manufacturate diverse (+0,20 până la +0,31 puncte diferență), combustibilii minerali (+0,07 până la +0,34 puncte) și, într-o măsură mai mică, produsele manufacturate și mașinile (diferențe pozitive de 0,04-0,09 puncte). A doua categorie include un singur sector cu integrare net superioară în relațiile extra-UE: produsele chimice, cu diferențe negative constante între -0,09 și -0,29 puncte. A treia categorie este reprezentată de alimente, care prezintă o tranziție de la integrare preferențială intra-UE în 2021 (+0,07) la integrare preferențială extra-UE în 2024 (-0,17). Aceste diferențe cuantificate oferă o imagine a avantajelor competitive: România este integrată în lanțurile de valoare europene pentru produsele manufacturate (în special articole diverse și mașini), moderat integrată pentru combustibili și produse manufacturate primare, dar depinde de piețele extra-UE pentru aprovizionarea cu produse chimice și, în creștere, pentru comerțul agroalimentar.

Cea de-a șasea observație se referă la evoluția valorilor medii anuale ale indicelui pentru cele șase grupe analizate. Pentru relațiile intra-UE, media anuală rămâne remarcabil de stabilă pe întreaga perioadă: 0,749 în 2021, 0,747 în 2022, 0,759 în 2023 și 0,738 în 2024, cu o variație maximă de doar 0,021 puncte. În contrast, pentru relațiile extra-UE se înregistrează o creștere graduală și consistentă, de la 0,644 în 2021 la 0,720 în 2024, reprezentând o creștere de 0,076 puncte sau aproximativ 12 la sută. Această evoluție diferită creează un fenomen de convergență parțială: diferența dintre valorile medii intra-UE și extra-UE se reduce de la 0,105 puncte în 2021 la doar 0,018 puncte în 2024. Convergența observată este influențată semnificativ de evoluțiile din 2022, când grupa alimentelor înregistrează o creștere bruscă de 31 la sută în relațiile extra-UE (de la 0,490 la 0,644), simultan cu creșterea de 56 la sută pentru combustibili. Aceste salturi coincid cu declanșarea războiului din Ucraina, ceea ce poate să sugereze că factori geopolitici excepționali au accelerat integrarea cu piețele extra-UE. Astfel, tendința de convergență poate nu reflectă o diversificare strategică planificată, ci adaptarea la realitățile geopolitice regionale care au transformat România într-un nod logistic pentru fluxurile comerciale est-vest.

Cea de-a șaptea observație vizează comportamentul diferit al sectoarelor în contextul crizei energetice declanșate de războiul din Ucraina. Grupa combustibililor minerali prezintă evoluții distincte în cele două tipuri de relații comerciale după februarie 2022. În relațiile extra-UE, indicele crește abrupt de la 0,398 în 2021 la 0,619 în 2022 (+55 la sută), pentru a se stabiliza apoi la niveluri moderate (0,583 în 2023, 0,542 în 2024). În relațiile intra-UE, după o scădere inițială de la 0,734 în 2021 la 0,687 în 2022, urmează o creștere semnificativă la 0,809 în 2023, stabilizându-se la 0,784 în 2024. Această evoluție divergentă reflectă impactul direct al războiului asupra pieței energiei din Europa: creșterea bruscă a integrării extra-UE în 2022 sugerează căutarea urgentă de surse alternative de aprovizionare în afara spațiului european, în timp ce creșterea ulterioară a integrării intra-UE (2023-2024) indică succesul măsurilor de solidaritate energetică la nivel european și reconfigurarea lanțurilor de aprovizionare în cadrul pieței unice. Dinamica observată confirmă că șocurile geopolitice pot modifica modelele de integrare comercială, dar scot în evidență capacitatea de adaptare a piețelor europene integrate.

Cea de-a opta observație se concentrează asupra sectorului produselor chimice, care prezintă cel mai slab nivel de integrare dintre toate grupele analizate. Ele mențin constant cele mai scăzute valori ale indicelui în relațiile intra-UE (între 0,356 și 0,374), toate sub pragul de 0,4. În relațiile extra-UE, valorile sunt mai ridicate (între 0,460 și 0,653), dar rămân sub pragul de 0,7. Aceste valori scăzute în ambele tipuri de relații indică un model de comerț predominant interindustrial, caracterizat prin fluxuri unidirecționale. Diferența între valorile intra-UE și extra-UE (-0,086 până la -0,293 puncte) relevă mărimea deficitului comercial al României în acest sector. Concluzia este următoarea: România înregistrează deficit comercial pentru produse chimice pe ambele piețe, dar acest deficit este mai pronunțat în relațiile cu UE, România importând produse chimice de înaltă tehnologie fără a avea exporturi compensatorii. Valorile ceva mai ridicate în relațiile extra-UE sugerează un comerț relativ mai echilibrat, posibil prin exportul unor produse chimice de bază către piețe mai puțin dezvoltate, combinat cu importuri mai diversificate.

O a noua observație analizează relația dintre nivelul tehnologic al produselor și gradul lor de integrare în diferite piețe. Grupând cele șase categorii după conținutul tehnologic, se evidențiază un model clar stratificat. Produsele de înaltă tehnologie (mașini și echipamente de transport, articole manufacturate diverse) prezintă cel mai înalt grad de integrare în relațiile intra-UE, cu valori medii de 0,982 și respectiv 0,987, comparativ cu 0,924 și 0,772 în relațiile extra-UE. Pentru produsele de tehnologie medie, modelul devine mixt: produsele manufacturate mențin o integrare superioară în UE (0,839 față de 0,770), în timp ce produsele chimice sunt mai integrate extra-UE (0,575 față de 0,364). Produsele primare și cu valoare adăugată redusă prezintă cel mai variabil model: combustibilii sunt mai integrați intra-UE (0,754 față de 0,535), în timp ce alimentele au devenit mai integrate extra-UE (0,618 față de 0,563), evoluție influențată probabil și de războiul din Ucraina, așa cum s-a arătat și mai sus. Această stratificare demonstrează o corelație între nivelul tehnologic și gradul de integrare în lanțurile de valoare europene: cu cât conținutul tehnologic este mai ridicat, cu atât România este mai integrată în spațiul economic european. Modelul confirmă faptul că avantajul competitiv al României în UE se bazează pe participarea la producția de bunuri complexe cu valoare adăugată ridicată, în timp ce pentru produsele primare, factorii geopolitici și oportunitățile conjuncturale pot modifica semnificativ modelele tradiționale de integrare.

Ultima observație vizează implicațiile modelelor de integrare identificate mai sus pentru formularea politicilor economice. Analiza evidențiază posibila existență a trei direcții de acțiune. Prima direcție ar putea consta în consolidarea poziției României în sectoarele cu integrare maximă în lanțurile europene (mașini, echipamente, articole manufacturate), unde valorile indicelui depășesc
0,95, prin dezvoltarea capacităților de producție și inovare. A doua direcție s-ar putea concentra pe reducerea dependenței de importuri în sectorul chimic, unde valorile sub 0,37 în relațiile intra-UE indică un deficit structural major, necesitând investiții în capacități de producție locală sau atragerea de investiții străine directe în acest domeniu. În sfârșit, interpretarea datelor sectorului agroalimentar, unde creșterea indicelui extra-UE de la 0,490 la 0,686 reflectă probabil factori conjuncturali mai degrabă decât o schimbare structurală a competitivității, trebuie făcută cu mare prudență. De aceea, politicile pentru acest sector trebuie să distingă între efectele temporare ale crizei regionale și potențialul real de dezvoltare pe piețele globale.

În concluzie, analiza indicelui Grubel-Lloyd pentru perioada 2021-2024 confirmă integrarea adâncă și diferențiată a economiei României în lanțurile de valoare europene. Valorile ridicate pentru produsele manufacturate complexe în relațiile intra-UE demonstrează succesul integrării în rețelele de producție europene, în special în sectoarele de înaltă tehnologie. Stabilitatea generală a modelului de integrare intra-UE, contrastând cu volatilitatea relațiilor extra-UE, subliniază beneficiile apartenenței la piața unică europeană în termeni de predictibilitate și reziliență economică. Aceste constatări susțin importanța consolidării poziției României în lanțurile de valoare europene, simultan cu explorarea oportunităților pe piețele globale în sectoarele unde deține avantaje comparative clare.

Bibliografie:

Dekhtyar, N., Mazorenko, O., Serpukhov, M. (2018). Estimation of Ukraine’s foreign trade structure in order to determine the areas of export potential. Innovative Marketing. https://doi.org/10.21511/IM.14(3).2018.04

Egger, H., Egger, P., Greenaway, D. (2007). Intra-industry trade with multinational firms. European Economic Review, 51, 1959-1984. https://doi.org/10.1016/J.EUROECOREV.2007.01.004

Egger, H., Greenaway, D., & Egger, P. (2004). Intra-Industry Trade with Multinational Firms: Theory, Measurement and Determinants. International Trade eJournal. https://doi.org/10.2139/ssrn.715967

Grubel, H. G., & Lloyd, P. J. (1975). Intra-Industry Trade: The Theory and Measurement of International Trade in Differentiated Products. London: Macmillan

Junior, Á. A. de M., Vartanian, P. R., Racy, J. C. (2021). Foreign direct investment flows: An analysis for Argentina, Brazil, Chile and Mexico based on the Grubel-Lloyd index. Santiago: United Nations Economic Commission for Latin America and the Caribbean (ECLAC). Retrieved from https://www.cepal.org/en/publications/47525-foreign-direct-investment-flows-analysis-argentina-brazil-chile-and-mexico-based

Juszczak-Szumacher, G. (2008). The Impact of European Integration Processes on Poland’s Foreign Trade, pp. 95-105

Wyszomierski, R., Bórawski, P., Holden, L., Bełdycka-Bórawska, A., Rokicki, T., & Parzonko, A. (2024). The Trade of Woody Biomass in the Context of Environmental Economics in Poland. Energies. https://doi.org/10.3390/en17194822  

[1] În procesul de elaborare a metodologiei de cercetare prezentate în această lucrare, am beneficiat de suportul oferit de tehnologiile de inteligență artificială, utilizate ca instrumente de brainstorming și sistematizare conceptuală. Asistentul AI Claude, dezvoltat de Anthropic, a fost folosit pentru a genera variante preliminare ale structurii metodologice, pentru a sugera opțiuni de analiză și vizualizare a datelor și pentru a oferi perspective privind interpretarea rezultatelor. Este important de subliniat faptul că toate aceste contribuții au fost evaluate critic, validate prin analiza datelor empirice disponibile și integrate în metodologia finală doar după o verificare a relevanței și corectitudinii lor.