de Marius-Bogdan Petre, vicepreședinte ASPES și
redactor-șef revista Economistul
Într-o țară în care deciziile fiscale se iau heirupist, fără viziune, fără date și fără minime studii de impact, lovind sistematic în antreprenoriatul autohton, Guvernul pregătește încă o măsură cu efect devastator: abrogarea mecanismului de eșalonare la plată în formă simplificată. O facilitate care, pentru mii de IMM-uri, însemna diferența dintre supraviețuire și faliment este pe cale să fie aruncată la gunoi exact când costul creditării a explodat, accesul la finanțare este blocat, iar statul însuși întârzie să-și onoreze obligațiile de plată. Aceasta nu este o simplă schimbare de procedură, ci un atac direct la baza economiei, micii antreprenori care țin în viață locuri de muncă, plătesc taxe și generează valoare adăugată în comunitățile lor.
Acest instrument le permitea companiilor să-și achite datoriile fiscale în tranșe, pe 6–12 luni, cu dobânzi legale, fără penalități și fără riscul unor executări silite care, odată declanșate, pot distruge fluxul de numerar al unei firme. Eliminarea lui, fără o soluție echivalentă, rupe o punte vitală de finanțare contraciclică, utilă mai ales atunci când statul întârzie decontările, inclusiv în cazul proiectelor europene, unde decalajele dintre cererile de rambursare și plățile efective ajung frecvent la 3–6 luni.
Fără această facilitate, riscul de blocaje în lanț în sectoare precum construcțiile, producția sau serviciile crește exponențial. IMM-urile pierd capacitatea de a-și finaliza proiectele în termen, inclusiv cele finanțate din fonduri UE, iar singura alternativă rămasă, creditarea bancară, este greu accesibilă și cu costuri ridicate, în contextul dobânzilor actuale și al criteriilor mai dure impuse de bănci. Ministerul Finanțelor propune ca pentru anumite obligații fiscale să fie posibilă reintroducerea unei forme de eșalonare, dar condiționată de plata imediată a minimum 15% din suma datorată și de garanții suplimentare, ceea ce pentru multe IMM-uri aflate în presiune de lichiditate echivalează cu un refuz mascat. Nu vorbim despre o alternativă reală, ci despre un filtru restrictiv care taie accesul majorității debitorilor onești, dar cu încasări decalate.
Mediul de afaceri va fi zguduit din temelii avertizează că se lovește în uzul legitim al mecanismului doar pentru a elimina cazurile de abuz, ceea ce este o abordare păguboasă. Dacă există abuzuri, acestea trebuie limitate prin criterii clare de eligibilitate, nu prin eliminarea completă a unui instrument care a demonstrat că poate preveni insolvențe, concedieri și blocaje economice. În prezent, în România sunt peste 390.000 de IMM-uri active, multe cu arierate fiscale cauzate nu de rea-credință, ci de întârzieri de plată din partea clienților, a autorităților contractante sau a mecanismelor de rambursare a fondurilor europene.
Abrogarea eșalonării simplificate fără o alternativă echivalentă este un act de auto-sabotaj economic. Statul își asigură propriul flux de încasări forțând plăți rapide, dar sacrifică fluxul de numerar al firmelor, care asigură locuri de muncă și produc PIB. În loc să mențină un mecanism de echilibrare și să îl protejeze de abuzuri, guvernul alege să taie complet un canal de oxigen financiar, punând IMM-urile în fața unui risc iminent de colaps sau de retragere din proiecte esențiale. Într-o economie în care finanțarea privată este limitată și scumpă, iar statul însuși își onorează târziu obligațiile, această decizie nu este doar greșită, ci direct periculoasă pentru stabilitatea economică.
Este o decizie luată cu ochii închiși la realitatea din teren, care nu doar că va închide firme, dar va tăia și din veniturile viitoare ale bugetului. Așa arată o măsură fiscală care, sub pretextul disciplinei, produce exact invers: prăbușirea conformării și accelerarea insolvențelor.
