de Ciprian-Dumitru Muscă, președinte, Asociația Forestierilor din România – ASFOR
Zilele trecute, pe rețelele sociale, Greenpeace România a promovat o campanie sponsorizată în care afirmă că „75% dintre români cred că exploatarea forestieră e o problemă gravă”. Sună dramatic, e făcut să atragă emoție și semnături. Dar are o hibă majoră: nu descrie realitatea pădurilor din România.
Trebuie să facem de la început o distincție simplă și esențială: exploatarea forestieră legală, realizată după reguli clare și verificabile, nu este o problemă – este soluția prin care pădurile României sunt regenerate și puse în valoare.
Da, există și tăieri ilegale – și aici trebuie să fim fără milă. Dar să pui semnul egal între furt și exploatarea reglementată e ca și cum ai spune că toate mașinile sunt un pericol doar pentru că există șoferi care nu respectă legea.
Exploatarea legală nu înseamnă „ras păduri”. Înseamnă planuri de management silvic pe 10 ani, cote clare de recoltare, regenerări obligatorii și un lanț de control riguros. Înseamnă că fiecare arbore tăiat lasă loc altora, tineri și sănătoși, care vor produce oxigen, vor stoca carbon și vor duce pădurea mai departe.
Și mai e ceva: exploatarea forestieră înseamnă viață pentru comunități. Lemnul ajunge în case sub formă de mobilă, hârtie, construcții sau căldură. În România, 3,5 milioane de gospodării se încălzesc cu lemn. Fără exploatare legală, milioane de oameni ar rămâne în frig, iar economia ar pierde miliarde.
De ce ar considera „75% dintre români” că exploatarea e o problemă gravă? Pentru că întrebarea a fost pusă fără context. Dacă întrebi „E grav că dispar pădurile?”, răspunsul este, evident, „Da”. Dar dacă întrebi „E grav că lemnul folosit de tine provine din exploatări legale, controlate, cu obligația de regenerare?”, răspunsul ar fi cu totul altul.
Ironia e că organizațiile care cer interzicerea exploatării folosesc lemn chiar în campaniile lor – de la decoruri și bannere, până la hârtia pe care își tipăresc rapoartele „anti-exploatare”.
Valoarea pădurii nu stă doar în imagini romantice și sloganuri sponsorizate. Ea stă în echilibrul dintre ecologie și economie, în locurile de muncă pe care le creează, în școlile și spitalele construite din lemn, în sobele care dau căldură iarna și în comunitățile care trăiesc prin pădure, nu împotriva ei.
Cei care manipulează astăzi opinia publică cu statistici scoase din context nu apără pădurea – o folosesc. Adevărata protecție înseamnă păduri administrate responsabil, exploatate legal și regenerate constant. Iar România are acest sistem.
Fotografia care însoțește acest editorial arată exact această realitate: o pădure bătrână și regenerată, alături de rețele de telefonie și o carieră de piatră. Toate acestea, împreună, definesc bogăția muntelui: pădurea care renaște, resursele naturale, infrastructura modernă și comunitățile care trăiesc prin ele.
Bogăția muntelui nu se măsoară în sloganuri. Se măsoară în echilibrul dintre natură, resurse și oameni. Acolo unde pădurea, piatra și tehnologia co-există, muntele dovedește că poate oferi viață, energie și dezvoltare durabilă.
