Declarații ale Cătălinei Dodu, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.
Reprezint o industrie de peste 200.000 de oameni, cu un impact în PIB de aproape 9% și care a crescut în ciuda condițiilor din România. A crescut pentru că oamenii de aici au competențe și pentru că ne-am găsit cu toții locul în afară, nu ne-am găsit un loc în România. Cea mai mare parte a industriei de IT lucrează la export. Am fost numiți lohn, am fost numiți în toate felurile, în condițiile în care, dacă ne uităm cu atenție la ce competențe avem și la ce fac oamenii noștri care trăiesc și plătesc taxe în România și la nivelul de competențe în cercetare, design de servicii, operarea unor infrastructuri critice din lumea asta, suntem într-un loc foarte avansat la nivel mondial. În România, industria IT a fost numită de fiecare dată ca un succes, nu neapărat ajutată. Am avut o măsură folosită intens, care a stat la baza creșterii industriei și a ajutat cu siguranță. Am avut un tax deduction care era singurul element pe care să putem să-l punem într-o prezentare, când le spuneam investitorilor de ce ar putea să vină în România, singurul element care ținea de stat. Puteam să prezentăm competențe, prezentăm ce știm să facem, prezentăm de ce alți investitori au venit aici, ce servicii putem să oferim. Când ajungeam la mediul din România, aveam un singur punct pe care țineam să-l punem acolo: că avem o facilitate pe care statul ne-o dă. Acum, a fost luată. Nu mai e nimic în loc care să susțină industria. Ni s-a părut că industria aceasta este stabilă. Da, a crescut mult, dar suntem într o permanentă transformare prin IA și ar trebui să facem mult mai mult. Într-un moment în care noi ar trebui să alergăm, decidem să ne tăiem un picior. Auzim discuții în care se spune că domeniul nu mai este atât de relevant, că nu mai e nevoie de programatori, de oameni tehnici, ceea ce dincolo de ridicol, ne pune pe noi ca țară într-o situație delicată. Investitorii se întreabă dacă mai are sens să vină în România. Avem nevoie de o strategie de țară aplicată, nu doar scrisă și avem nevoie ca România să pună digitalizarea și sectorul tehnologiei IT și tehnologic pe pe un loc important.
Când s-au pregătit programele de guvernare, noi, ANIS, am solicitat să existe un vicepremier cu rol în ceea ce privește digitalizarea țării. Nu avem nici măcar un minister; cam astea sunt nivelul și responsabilitatea față de digitalizare. Avem 200.000 de experți la nivel mondial și suntem ultimii la DESI. În continuare, noi credem că putem să facem mult mai multe, putem să facem lucruri împreună. „Împreună” e cuvântul cheie. Avem o istorie cu un model în care statul român a cumpărat de la companii și acum trecem la cealaltă extremă, în care statul român nu cumpără de la industrie. Toate serviciile și banii pe care îi face această industrie sunt de la consumator, de la companii și instituții de stat din lumea întreagă, guverne din alte țări. NATO este unul dintre clienții în care industria asta livrează destul de mult direct din România. Cu siguranță, putem face mai mult. Avem unul dintre bazinele de competențe în domeniul cybersecurity, cred că printre cele mai mari din din regiune și din Europa. Avem competențe în AI, pentru că noi am început să lucrăm în AI dinainte de a avea Chat GPT. Putem să folosim aceste competențe acolo unde va fi nevoie. Nu că nu vom mai avea nevoie de programatori, dar vom avea nevoie de mulți programatori, competențe în IT, în tehnologie și în AI în toate sectoarele. Să nu ajungem în punctul în care oameni care nu înțeleg deloc tehnologia să facă tehnologie, pentru că riscurile sunt foarte mari. Când vorbim de mediu enterprise, de soluții în care gestionăm date ale cetățenilor, date ale companiilor, date din sectorul de apărare, este extrem important să știm ce facem, să știm să controlăm aceste tool-uri pe care le avem la dispoziție. Noi nu suntem prima dată în fața unui astfel de tool. Probabil că vom reuși să inovăm împreună unele și mai performante, dar cred că putem face mai mult în România și putem să punem acest sector în lumină. Ne comparăm cu țările din jur și avem ani de zile de când discutăm cu guvernanții noștri despre o soluție de tip IP Box, similară cu Polonia. E un copy paste, care s-ar fi putut face foarte simplu, după modalitatea în care Polonia își susține activitatea de cercetare în tehnologie, printr-un model simplu de recunoaștere, extrem de facil, care nu chinuie companiile și care e gândit pentru a atrage și a recunoaște activitatea de R&D, nu de a te gândi de zece ori dacă vrei să aplici pentru acea facilitate, dacă chiar e atât de importantă pentru tine. Aceste sisteme aduc mai departe un bullet point pe acea prezentare prin care noi încercăm să convingem investitorii să vină în România și reprezintă o recunoaștere a ceea ce facem în România. Costurile sunt, cu siguranță, mult mai mici decât ce s-a întâmplat în multe dintre proiectele făcute și neutilizate la noi.
Vorbind de educație, e mult de zis și nu avem timpul necesar să vorbim de cât de multe lucruri ar trebui să facem de la vârste mici, pentru a-i pregăti pe tinerii noștri să se protejeze în acest mediu, să fie pregătiți ca, orice meserie ar avea, să poată să folosească tehnologia într-un mod responsabil și eficient. Noi, ca industrie, ne-am bucurat de fiecare dată când am găsit deschidere la universități. A fost o călătorie până când am ajuns să lucrăm împreună bine și sî creștem competențe. Nu este suficient și nu o putem face fără intervenția statului. Fără suportul statului, nu putem rezolva problemele majore ale țării. Avem un sistem de start-up-uri care crește. În domeniul tehnologiei, sunt multe start-up-uri pe care le vedem, dar care, la nivelul unei cifre de afaceri de 2-3 milioane, își mută headquarter-ul în Statele Unite. De ce? Pentru că mediul de acolo le oferă acces la finanțare, sunt parte dintr-un ecosistem. Acest ecosistem e important și va fi în continuare important. Nu cred că ne putem propune să luptăm cu ecosistemul de acolo, dar cred că putem face mult mai mult ca cei în cauză să rămână cu un picior în România.
Ne-am dorit tare mult să facem lucruri împreună cu statul român să să vedem proiecte mari făcute. Noi, ca industrie, cu siguranță avem competențe, experiență. De exemplu, oamenii noștri, arhitecți din echipa mea, au făcut arhitectura de cybersecurity și de cloud pentru Jocurile Olimpice de la Paris. Tot ce ați văzut acolo a avut în spate arhitecți de cybersecurity din România. Nu e un subiect pe care îl vedem în ziar și nu e ceva în care noi să fim parte din proiecte din România.
Cred că e mai mult de făcut în această țară. Sper să nu sune arogant dacă spun că este vorba de 200.000 de oameni care au decis să trăiască în România. 200.000 de oameni, la un avion distanță de orice companie care ar vrea să-i angajeze. Sunt oameni care au decis să trăiască aici. Putem să folosim această decizie a lor și să-i implicăm mai mult în ce se întâmplă în România.
Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.
Sponsori ai seriei de evenimente:
