Declarații ale lui Daniel Apostol, prim-vicepreședinte al ASPES în cadrul conferinței „România 2025-2040. Politici de industrializare a României prin promovarea unor industrii inovative bazate pe cunoștințe și digitalizare, IT, IA, biotehnologii, nanotehnologii, industria cosmosului” organizată de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), pe 16 octombrie 2025, la Banca Națională a României.
Am propus 10 pași pentru industria viitorului. Plec de la faptul că România are acum o șansă istorică, în plină tranziție de paradigmă politică, economică și energetică la nivel global. Ne îndreptăm toate eforturile spre energie verde, tehnologie și autonomie economică. Europa își reconfigurează toate lanțurile industriale. Investește masiv în digitalizare și în tranziție, în pofida ultimelor critici, de la Declarația de la Anvers, încoace. Competiția pentru resurse și pentru knowhow și pentru noi tehnologii este în plină accelerare. În contextul ăsta sesiza o întrebare fundamentală: Cum putem construi o industrie a viitorului inteligentă, sustenabilă și competitivă? Acesta fiind un deziderat european, știu foarte bine că suntem prinși în menghina Statele Unite-China, adică între două industrii, două economii cu ritm alert de dezvoltare. La această întrebare, propun un răspuns în zece pași.
1 – O strategie națională de reindustrializare pe termen lung, un plan care să depășească ciclurile electorale și care să fixeze sectoare prioritare: energie, energie verde, microelectronică, inteligență artificială aplicată, biotehnologii, industrie medicală și robotică, industrie de apărare.
2 – Energie pentru industrie, nu doar pentru consum. Avem resurse naturale și vor intra noi resurse naturale din Marea Neagră, care trebuie exploatate și integrate în lanțuri valorice interne în sectoare industriale; vă vorbește cineva care a participat la redactarea strategiei energetice a României, un document formal asumat de statul român, dar care nu are continuitate în nici un plan de dezvoltare de preluare a energiei în dezvoltarea industrială. Cred că România trebuie să-și sporească capacitatea de energie regenerabilă, mai ales, în zone precum biometan, geotermal, eolian, solar, hidro și să dezvolte rețele inteligente de transport.
3 – Valorificarea resurselor de apărare prin valoare adăugată la nivelul industriei locale. Nu ne permitem luxul de a exporta materii prime brute. Avem materii prime precum litiul și cuprul, care pot fi procesate în fabrici de baterii și în microcomponente electronice în țară. Agricultură plus biotehnologie plus energie înseamnă dezvoltarea cu un alt ritm, mult mai alert, a întregii industrii.
4 – Industria digitală și inteligența artificială. Am putea să devenim (dacă ne propunem) un hub regional. Am putea crea, de exemplu, un institut național pentru industria 4.0, care să aibă reverberații, filiale, puncte de lucru în Cluj, în Iași și în București, trei centre unde tinerii noștri și IT-știi români excelează în a gândi, a crea și a livra granturi pentru IMM-uri industriale care implementează automatizare și digitalizare, odată cu integrarea inteligenței artificiale în procesele de producție.
5 – Educație și cercetare aplicate pentru industrie. O Românie dezvoltată nu poate fi o Românie needucată (ca să fac trimitere la sintagme politice fără valoare). Reformarea școlilor profesionale prin sistem dual, programe universitare adaptate industriei viitorului, crearea unor consorții universitare companie-stat, pentru proiecte de cercetare aplicată și dezvoltarea programe de Brain Regain, de recâștigare a inteligenței exportate oriunde în lume. Stimulente pentru tineri ingineri și cercetători, ca să revină în țară sau să rămână în țară.
6 – Hub-uri industriale regionale. Trebuie să dezvoltăm clustere integrate, după modele care există. Avem exemple de posibile direcții: un model german, un model polonez. Hunedoara-Galați – siderurgie modernă, materiale verzi. Iași-Cluj – microelectronică și inteligență artificială, cu aplicativitate industrială. București-Timișoara – biotehnologii farmaceutice. Constanța – energie offshore și tehnologii maritime și multe altele.
7 – Infrastructură pentru competitivitate. Nu există industrie modernă fără o infrastructură adecvată, nu doar infrastructura de transport, ci și cea de telecomunicații, de furnizare și transport de energie. Drumuri, căi ferate, porturi, rețele digitale. Trebuie să ne conectăm toate hub-urile industriale pe care le creăm cu coridoarele europene de transport. Ar trebui să avem investiții prioritare în portul Constanța, pe care-l văd ca o viitoare dezvoltare de centrul logistic pentru resurse și produse industriale pentru tot sud-estul Europei.
8 – Stabilitate fiscală și cadru predictibil. Este o problemă care ne doare. N-am să fac rezumatul luptei trecute cu regimul fiscal. Investitorii cer întotdeauna reguli stabile, nimic altceva. Investitorii nu cer lipsa taxelor, dar trebuie să garantăm un cadrul fiscal fix pentru o perioadă limpede, în care o investiție prinde viață și are șansa să ajungă la maturitate. Minimum zece ani, stabilitatea cadrului fiscal. Este firesc să cerem stimulente fiscale pentru inovație și cercetare. Oricât de tare ne doare deficitul bugetar, nu putem vorbi de relansarea economiei fără relansarea industriei, iar industrie este echivalent cu energie, or acestea sunt cele mai supraimpozitate, cele mai împovărate fiscal sectoare economice. Eliminarea birocrației prin digitalizarea completă a proceselor administrative pentru investiții – o durere cu istorie, dar care poate fi totuși rezolvată în termeni extrem de scurți.
9 – Fond suveran pentru industrie și inovare. Cred că este posibilă crearea unui fond național care să fie alimentat din redevențe și din fondurile Uniunii Europene, dacă știm să negociem și să punem un astfel de dosar pe masă. Misiunea acestui fond să fie cofinanțarea proiectelor industriale cu adevărat mari, care să aibă reverberație pe orizontală și pe verticală în economie, nu să fie ateliere de baterii, ci uzine de baterii, uzine de microcipuri, uzine care folosesc energia verde și care produc energia verde. Fondul poate să funcționeze transparent, după modelul multor fonduri suverane, două exemple clasice fiind în Norvegia și la Singapore.
10 – Statul trebuie ca, împreună cu mediul privat, să dezvolte o diplomație economică activă. Ambasadele României să devină centre de atragere a investițiilor cu indicatori de performanță clari, nu să fie centre de vizitare pentru rudele ambasadorilor. România trebuie să negocieze în Uniunea Europeană alocarea unor proiecte industriale strategice către teritoriul său și construcția unor parteneriate bilaterale cu state pe care le putem considera capete de pod strategic în industria viitorului, pentru transfer de tehnologie și know-how: Statele Unite, Germania, Coreea de Sud, Japonia.
Evenimentul se înscrie în ciclul de conferințe cu tema „Restructurarea și reconstrucția economiei naționale românești într-o lume în schimbare” organizate de către Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) cu sprijinul Băncii Naționale a României (BNR) și în parteneriat cu Academia Română, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești (ASAS), Academia de Studii Economice din București (ASE), Asociația Generală a Economiștilor din România (AGER), Asociația Facultăților de Economie din România (AFER), Asociația Oamenilor de Afaceri din România (AOAR) și Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR), un demers comprehensiv de prefigurare a unor direcții de evoluție în orizontul următoarelor decenii.
Sponsori ai seriei de evenimente:
