România intră în a doua jumătate a anului 2025 cu o certitudine amară: guvernul Bolojan și-a asumat cea mai grea povară fiscală pe umerii contribuabilului fără să livreze, concret, reformele promise. Taxele au crescut deja – impozitul pe profit și dividende este 16%, TVA-ul urmează a fi modificat pe ascuns prin excepții și ambiguități, contribuțiile sociale au fost rearanjate în așa fel încât nimeni nu mai înțelege dacă pierde sau câștigă. Dar reforma administrației publice? Reforma sistemului sanitar? Investițiile în infrastructură? Toate vin… poate în viitor. Ceea ce avem acum este teleportarea greșelilor trecutului într-un prezent fiscal sufocant și un viitor incert.
PNRR: balonul de săpun de 47,4 miliarde euro
Premierul Bolojan a preluat un dezastru. Asta e clar. Dar întrebarea nu mai e cine a greșit în trecut, ci ce facem acum. Cu 47,4 miliarde euro angajate prin PNRR, dintre care doar 28,5 miliarde sunt fonduri efective, România s-a aruncat într-o supracontractare de 130%. Bani promiși, lucrări neîncepute, șantiere pe hârtie, proiecte cu progres zero. Comisia Europeană ne-a întrebat din primăvară: cum vreți să terminați investițiile până în 2026 dacă nici măcar nu ați început?
Exemplul spitalelor e emblematic: din 19 spitale promise, doar 5 au șanse reale de a fi finalizate, alte 4–5 sunt clar ratate. Restul? Cu semnul întrebării. Nicio problemă, spune guvernul, vom găsi alte surse de finanțare. Din păcate, aceste surse nu sunt garantate. Ne uităm spre BEI, politica de coeziune, fonduri naționale deja sub presiune. Dar toate aceste „alternative” vin tot cu bani publici, tot cu datorie, tot cu presiune pe bugetul pe care l-am împovărat deja fiscal.
Cereri de plată întârziate, guvernanță întârziată, reforme amânate
Cererea de plată 3 – cea de 2,7 miliarde euro – a fost depusă abia în decembrie 2023. Cererea de plată 4, cea de 5–6 miliarde euro, e în pregătire. O sumă uriașă, necesară. Dar banii vin doar dacă reformele asumate sunt îndeplinite.
Adevărul dur este că România nu are implementare efectivă la o parte importantă din proiectele de investiții, iar în multe sectoare nu există nici măcar construcții demarate. Peste 7,8 miliarde euro sunt în pericol: segmente de autostradă, căi ferate, locuințe pentru tineri, infrastructură socială, împăduriri. Progresul fizic este zero în multe cazuri. Comisia și MIPE discută deja ce se mai poate salva. Nu mai e vorba de optimizare, e vorba de daune controlate.
Sistem de monitorizare promis. Promisiuni știrbite
Guvernul spune acum că va crea un sistem de monitorizare strict. Că ministerele vor fi trase la răspundere. Că șantierele vor fi supravegheate, iar banii vor fi mutați către proiecte „realizabile”. Foarte bine, dar acest control trebuia să existe de la început. PNRR a fost transformat într-un carusel populist de promisiuni – proiecte fragmentate artificial, dublate de bugetul național, asumate fără evaluare reală a capacității de implementare.
Ministrul Investițiilor a recunoscut că România și-a pierdut credibilitatea în fața Comisiei. „De fiecare dată ne-am dus cu promisiuni, dar nu ne-am ținut de ele.” Acum ne prezentăm la negocieri cu o agendă de „reset”. Dar resetul vine după ani de auto-sabotaj, nu în locul lui.
Reformele structurale: întârziate sau inutile fără voință politică
Printre cele mai întârziate reforme se află guvernanța corporativă în energie. Se promit modificări legislative astfel încât numirile politice să nu mai domine sectorul. Dar aici am mai fost. Soluțiile sunt cunoscute de 10 ani. Dacă se vrea reformă, atunci să se dea ordonanță de urgență și să se publice criteriile de numire la ANRE, Transelectrica, Electrica, etc. Altfel, sunt vorbe.
Legea salarizării unitare este „în lucru”, dar draftul trimis Comisiei nu reflectă realitățile bugetare. Se vorbește despre un termen realist: trimestrul II 2026. Adică peste un an. Dar majorările de taxe sunt deja în vigoare. Decalajul între efortul fiscal al contribuabilului și livrabilele statului este deja scandalos.
Pe legea pensiilor speciale se promite o rezolvare definitivă pentru magistrați. Dar asta e o poveste recurentă. Să vedem actul normativ, nu doar comunicatele de presă.
Românii plătesc de „azi”, reformele …„în curând”
„Merge și așa” s-a terminat, spune guvernul. Dar din păcate, a fost înlocuit cu „plătește acum, vom livra la un moment dat”. Cetățeanul român suportă deja cele mai mari ajustări fiscale din ultimii ani. În schimb, reformele sunt întârziate, implementarea proiectelor e la pământ, iar credibilitatea noastră externă este aproape nulă.
Guvernul Bolojan trebuie să înțeleagă că resetul real nu este unul de discurs, ci de acțiune. Până atunci, realitatea e crudă: România a teleportat prostiile din trecut în prezent, iar cetățeanul plătește nota.
