din raportul EPG Hydrogen: A Story of Strategic Autonomy de Mara Bălașa, EPG Associate
Într-un context în care reducerea dependenței de importuri devine o preocupare tot mai mare la nivelul Uniunii Europene, hidrogenul verde și combustibilii pe bază de hidrogen sunt tot mai des considerați parte din soluția pentru sectoarele cu emisii greu de redus.
Până în 2050, se preconizează că hidrogenul va fi utilizat pe scară largă în transportul pe distanțe lungi și în industriile grele, la nivel global:
- Ar putea reprezenta 80% din consumul final de energie în transportul maritim și aerian.
- Ar putea fi folosit pentru a produce 44% din fierul necesar pentru fabricarea oțelului.
Hidrogenul poate susține autonomia strategică în trei moduri:
- Prin reducerea directă a dependenței statelor-membre de combustibili fosili importați.
- Prin facilitarea tranziției energetice în sectoare strategice – precum oțelul și amoniacul – cu relevanță strategică pentru industria de apărare și securitatea alimentară.
- Prin reducerea emisiilor în sectoare care sunt surse majore de gaze cu efect de seră. Lipsa de acțiune în această direcție poate deveni un risc pentru securitatea națională, pe fondul intensificării dezastrelor naturale și al fenomenelor meteorologice extreme.
Cu toate acestea, persistă mai multe obstacole:
- Nu există o piață funcțională și nici un semnal clar al disponibilității de a plăti un preț ridicat pentru hidrogenul verde.
- Costul crescut de producție – determinat în principal de prețul energiei electrice – limitează extinderea utilizării hidrogenului verde.
- Prețurile la electricitate variază semnificativ în Uniunea Europeană, iar regiunile precum Scandinavia și Peninsula Iberică au un avantaj in această privință.
Recomandările de politici publice și investiții includ:
- Reducerea costurilor de electroliză prin îmbunătățiri tehnologice și eficiență energetică.
- Extinderea investițiilor în energie regenerabilă, modernizarea rețelelor și soluții de stocare pentru a reduce costurile energiei.
- Adoptarea unor ținte naționale mai ambițioase în transpunerea directivelor europene (ex. RED III), pentru a oferi certitudine privind cererea viitoare.
Progresul în Uniunea Europeană rămâne inegal. Politicile fragmentate și lipsa unor semnale clare pentru investiții continuă să încetinească dezvoltarea.
Op-ed-ul susține că, având în vedere creșterea atenției acordate sectorului apărării și bugetele tot mai mari alocate acestuia, investițiile în hidrogen ar putea fi incluse în strategiile de securitate națională. Autonomia strategică în acest context include nu doar capacitățile militare, ci și sisteme energetice sigure și reziliente.
