de Bogdan Petre, analist,
vicepreşedinte al Asociației pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES), redactor-șef revista Economistul
Inflația a devenit în România o construcție statistică fără legătură cu viața reală. Ceea ce se prezintă oficial lună de lună, sub forma unor procente publicate de Institutul Național de Statistică și folosite ca referință de Banca Națională, este de fapt o medie contabilă care acoperă realități economice contradictorii, inegalități structurale și disfuncționalități ale pieței.
Inflația națională , în forma în care este calculată și comunicată public, nu reflectă nici diferențele dintre județe, nici polarizarea socială, nici specificul regiunilor, nici profilurile distincte de consum. Este o cifră unică, folosită ca pretext de autorități pentru a justifica politici uniforme într-o economie complet dezechilibrată.
România reală nu este omogenă. În Vaslui, Teleorman sau Botoșani, pensionarii trăiesc cu venituri de 1.200–1.500 de lei lunar, din care peste 90% se duc pe mâncare, energie și medicamente în cel mai fericit caz. În Cluj, București sau Timișoara, un tânăr din sectorul IT sau banking poate avea un salariu net de peste 10.000 de lei și un consum orientat spre servicii, digital, transport personal, chirie și turism. Acești doi oameni trăiesc în două Românii paralele. Și totuși, sunt înregistrați în aceeași medie statistică de inflație, ca și cum ar împărți același coș de consum, aceleași prețuri, aceleași comportamente financiare. Asta nu este doar o simplificare metodologică, în realitate este o distorsionare gravă care generează politici greșite și afectează direct distribuția resurselor bugetare și a sprijinului social.
INS folosește un coș standard de consum, revizuit anual, care cuprinde aproximativ 700 de produse și servicii, fiecare cu o pondere specifică. Dar acest coș reflectă un „român mediu” care nu există. Este o construcție abstractă, în care energia are o pondere de 15%, alimentele aproximativ 33%, transportul 10%, iar restul e completat de diverse servicii. Problema este că aceste ponderi nu se aplică uniform. În mediul rural, unde consumul este orientat masiv spre supraviețuire, energia și alimentele pot reprezenta 80% din bugetul lunar, dacă adăugăm și medicamentele vom depăși 90%. În urbanul superior, ponderea acestora scade drastic în favoarea cheltuielilor discreționare. Aplicarea aceleiași formule la toată populația duce la concluzii eronate și la mascarea crizei în care trăiesc cei vulnerabili.
Calculul inflației nu face distincție între regiuni sau clase sociale. Nu există în România o inflație a Moldovei, a Olteniei, a Transilvaniei, deși diferențele sunt evidente la nivelul piețelor locale, al veniturilor și al prețurilor practicate. Nu există o inflație a pensionarilor, a salariaților cu minim pe economie sau a celor cu venituri peste medie. INS nu publică date diferențiate. Eurostat are o metodologie armonizată (IAPC), dar nici aceasta nu acoperă dimensiunile sociale ale inflației. Astfel, guvernul are o scuză perfectă: dacă inflația oficială este 6,8%, se justifică majorări de pensii de 7% sau înghețarea unor subvenții. În realitate, în județe întregi, inflația resimțită trece de 12-14%, dar nu apare în nicio statistică oficială.
Consecințele sunt grave. Se iau decizii fiscale, monetare și sociale pe o bază metodologică falsificată prin omisiune. BNR își construiește politica de dobândă pe o țintă de inflație de 2,5% ±1 punct procentual. În contextul în care populația simte o inflație de 4-5 ori mai mare la anumite produse esențiale, politica monetară devine un exercițiu rupt de nevoile reale ale pieței interne. Guvernul blochează creșterea salariului minim sau plafonează indexările sociale pe baza unui indicator care nu spune adevărul. Este o formă de austeritate tehnocrată mascată în „prudență bugetară”, cu impact profund regresiv.
Mai mult decât atât, inflația oficială servește și la calmarea artificială a opiniei publice. O cifră controlabilă, „sub 7%”, arată bine în rapoarte internaționale, păcălește presa neavizată, tehnicienii, specialiștii teoreticieni care nu fac diferența dintre ceea ce se întâmplă în viața reală și lumea din fața unui calculator, având impresia ca un calculator le poate arăta adevăratele probleme din societate și diferențele enorme de trai în funcție de regiunea geografică și oferă un alibi perfect pentru stagnare. Realitatea este însă vizibilă în piețe, în supermarketuri, în facturi, în rafturile goale sau în renunțările zilnice ale celor care nu mai pot susține nivelul anterior de trai. Asta nu e percepție. E matematică elementară: dacă mâncarea s-a scumpit cu 15% iar tu trăiești doar din mâncare, inflația ta este 15%, indiferent ce spune INS.
Pentru a avea o privire de ansamblu corectă asupra realității economice actuale, corect ar fi să avem următoarele obiective:
Publicarea lunară a inflației pe județe. Publicarea inflației pe clase de venit. Publicarea inflației pe grupe sociale: pensionari, angajați în mediu rural, angajați în servicii urbane, familii cu copii, salariați în sector public. Aceste date nu sunt imposibil de colectat. Ele există în formă brută și pot fi extrase din anchetele bugetului de familie, deja realizate de INS. Lipsa lor nu este o problemă tehnică, ci o alegere politică. Atât timp cât inflația rămâne o medie comodă, autoritățile pot continua să ignore efectele reale ale politicilor lor. În realitate, statisticile o duc mai bine decât oamenii.
Inflația nu este doar un indicator. Este un semnal de alarmă economic, un diagnostic de dezechilibru. Când este falsificat sau manipulat, tratamentul devine greșit, iar pacientul, adică economia reală, intră în colaps lent. Cred ca acesta poate fi un moment zero, ca această deformare economică legalizată cu bună știință să fie demontată, mai ales în stadiul actual al economiei naționale. Inflația trebuie spusă pe categorii, pe județe, pe realități din viața de zi cu zi. Altfel, nu mai este un instrument de măsură, ci unul de ascundere a eșecului politicilor economice.
Inflația națională ascunde sărăcie, suferință, inegalitate și neputință,
Inflația care ne ia banii din buzunare în fiecare zi prin creșteri de prețuri nejustificate pe toate planurile nu e în tabelele INS, ea se manifestă zilnic în viața reală a cetățenilor acestei țări, abandonată de politicile economice ale fostei și actualei guvernări.
Inflația medie este cea mai mare dezinformare legală din economie.
