de Bogdan Petre, analist,
vicepreşedinte al Asociației pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES)
Într-un context marcat de incertitudini politice și economice, Banca Națională a României (BNR) se afirmă nu doar ca un „lender of last resort”, ci ca un adevărat copilot al economiei românești, ghidând țara prin turbulențele financiare cu o politică monetară judicioasă și o gestionare strategică a cursului de schimb.
Deprecierea accelerată a leului în ultimele zile a readus în prim-plan fragilitatea sistemului economic românesc, prins la mijloc între un aparat bugetar sufocat de datorii și un climat politic complet disfuncțional. Însă, dincolo de isteria mediatică și de speculațiile investitorilor, este esențial să facem o distincție clară între ceea ce este rezultatul haosului guvernamental și ceea ce este responsabilitate de stabilitate, în loc să ne concentrăm pe deprecierea leului ca pe o criză inevitabilă, haideți să privim imaginea de ansamblu: BNR a reușit să mențină echilibrul economic al României în ciuda provocărilor interne și externe.
Este clar sau așa ar trebui să fie, BNR NU poate salva singură România, dar o ține încă în viață conectată la aparate.
Este esențial să subliniem că politica monetară poate doar pansa hemoragia, nu opri cauza sistemică. În ciuda turbulențelor, BNR a menținut cu fermitate rata dobânzii de politică monetară la 6,5%, semnalând piețelor că România rămâne angajată într-un regim antiinflaționist și de apărare a stabilității cursului.
Rezerva valutară de 62,4 miliarde euro – gardianul tăcut al României
Rezervele valutare gestionate de BNR la final de aprilie sunt un semnal important de credibilitate externă. Într-un context în care Ministerul de Finanțe eșuează în licitații interne pentru obligațiuni, iar datoria externă face ravagii în buget, rezerva valutară este în acest moment singura sursă de încredere pentru piețele internaționale. Fără aceste rezerve, presiunea speculativă pe leu ar fi dus probabil la o devalorizare mult peste 5% într-o singură săptămână.
Politica de dobânzi ne arată un echilibru delicat
Unul dintre atuurile majore ale BNR este capacitatea sa de a calibra politica dobânzilor pentru a susține economia fără a alimenta inflația. În timp ce alte bănci centrale din regiune se confruntă cu presiuni pentru majorarea dobânzilor, BNR a optat pentru o abordare echilibrată, care să încurajeze investițiile și să protejeze puterea de cumpărare a românilor. Această strategie a permis băncilor comerciale și companiilor de asigurări – care dețin o parte semnificativă din datoria publică a României – să continue finanțarea economiei naționale, chiar și în condiții de incertitudine.
Realitatea este ca BNR operează într-un mediu dezastruos, cu guvern provizoriu și fiscalitate fără direcție
Cei care acuză BNR de pasivitate ignoră realitatea: instituția nu poate interveni în gol absolut, fără sprijin fiscal și politic. Cu un guvern interimar, o proiecție de deficit care a explodat la 8,7% din PIB, și o datorie publică în creștere accelerată – în special denominată în euro și dolari – orice acțiune a BNR devine pompieristică, nu strategică.
BNR acționează contra curentului internațional: BCE întărește euro, Germania atrage capital
Mai trebuie subliniat un adevăr ignorat: aprecierea euro nu este doar rezultatul slăbiciunii leului, ci și al consolidării euro ca activ preferat internațional. Germania a lansat un pachet de obligațiuni de 500 miliarde euro, iar BCE menține o politică monetară restrictivă. În acest context, leul nu este singura monedă care se depreciază – toate monedele emergente pierd teren în fața euro, însă România suferă suplimentar din cauza derapajelor interne.
Speculațiile JPMorgan pot fi considerate ca fiind un semnal de alarmă, nu profeție
Raportul JPMorgan care oferă scenarii de devalorizare între 3-20% nu este o sentință, ci un semnal că România a pierdut complet coerența economică. Când o bancă globală recomandă long pe euro/leu, nu înseamnă neapărat că are interes de destabilizare, ci că vede lipsă de reacție guvernamentală. Reacția corectă a statului ar trebui să fie coordonată fiscal-monetar, nu doar speranța că BNR va arde rezerva valutară pentru a menține artificial cursul.
La final tragem linie și avem o concluzie simplă și clară: BNR e singura ancoră de stabilitate într-un stat captiv între datorii și haos politic.
În aceste momente, avem o singură problemă majoră în România, o clasa politică ce nu mai poate genera încredere. Banca centrală gestionează, într-un climat disfuncțional, o monedă care încă rezistă și o rezervă care menține statul funcțional. Să ne fie foarte clar: fără BNR care ne-a ținut conectați la aparatul de oxigen, leul era deja în zona 5,5 – 6 lei/euro.
Cine cere miracole monetare fără politici fiscale și structurale sănătoase confundă România cu o colonie de bănci centrale. Nu suntem – încă.
