de Ciprian-Dumitru Muscă,
președinte, ASFOR
Ultimul raport publicat de UNECE – Forest Tracks 2024–2025 – confirmă ceea ce sectorul forestier din România susține de ani de zile: pădurile Europei se află într-un moment critic, prinse între cerințe contradictorii, politici fragmentate și o realitate climatică din ce în ce mai dură. UNECE, Comisia Economică pentru Europa a ONU, sprijină dezvoltarea politicilor forestiere durabile în regiune printr-un program integrat de lucru realizat în parteneriat cu FAO.
Un echilibru fragil: conservare, utilizare și reziliență
Raportul avertizează că pădurile europene trebuie să îndeplinească simultan cel puțin trei misiuni uriașe:
- Să reziste impactului tot mai intens al schimbărilor climatice – secete, incendii, furtuni și dăunători (precum Ips typographus), care afectează anual mii de hectare;
- Să stocheze carbon și să protejeze biodiversitatea, dar, în același timp, să furnizeze lemn pentru bioeconomie – construcții, energie, produse durabile;
- Să funcționeze într-un mediu instituțional dezechilibrat, în care politicile climatice și economice europene rareori sunt armonizate.
Este un echilibru precar. Volumul de lemn recoltat în UE a crescut cu 20% în ultimele două decenii, în mare parte ca urmare a doborâturilor provocate de furtuni și a atacurilor dăunătorilor. Peste 60% din pădurile europene sunt în proprietate privată, însă politicile publice se concentrează preponderent pe cele de stat și obligă proprietarii să adopte politici specifice proprietății publice. În același timp, 10 milioane de locuri de muncă în Europa depind direct sau indirect de sectorul forestier – locuri reale, nu ipotetice.
România: contribuții esențiale, constrângeri disproporționate
România este un furnizor strategic de biomasă și produse lemnoase, având un rol esențial în prelucrarea unui volum semnificativ de lemn afectat de atacuri de insecte din alte regiuni europene. În 2023, am contribuit substanțial la aprovizionarea partenerilor din UE cu resurse necesare pentru energie și industrie. Prin acest aport, sprijinim concret securitatea energetică și materială a Uniunii Europene. Cu toate acestea, România se numără printre statele cele mai afectate de strategii de reînsălbăticire și restricții administrative asupra recoltelor.
În același timp, lipsa unor politici naționale coerente blochează sectorul privat. Nu avem un sistem eficient de sprijin pentru gestionarea activă a pădurilor – nici prin subvenții, nici prin facilități fiscale sau fonduri dedicate infrastructurii forestiere. Această lipsă de sprijin descurajează atât micii proprietari, cât și antreprenorii care ar dori să lucreze în continuare în sectorul forestier.
Modelul „3B” – un cadru de politică, nu un slogan
Raportul Forest Tracks evidențiază nevoia unui echilibru între cele trei dimensiuni esențiale ale politicii forestiere europene: conservarea biodiversității, dezvoltarea bioeconomiei și contribuția pădurilor la atenuarea schimbărilor climatice.
Pornind de la această trilemă, propunem asumarea unui model integrator – Modelul 3B (Biodiversitate – Bioeconomie – Beneficii climatice). Este un instrument practic de orientare pentru politici publice, strategii economice și inițiative antreprenoriale. În esență, el extinde principiul clasic al silviculturii durabile (satisfacerea celor trei nevoi – economică, socială și de mediu), oferind un cadru coerent pentru luarea deciziilor și evitarea conflictelor artificiale între obiective.
Ce înseamnă aplicarea Modelului 3B?
Pentru politicile publice:
- Reformarea modului de finanțare – sprijin real pentru lucrările silvice active, nu doar pentru conservarea pasivă (și aceasta cu întârzieri mari la plată);
- Simplificarea procedurilor pentru amenajamentele silvice și dezvoltarea unor mecanisme de finanțare (Rabla Sobe, Rabla Utilaje, plăți pentru lucrări nerentabile);
- Bonificații pentru pădurile gestionate multifuncțional – care produc lemn și furnizează servicii de mediu;
- Promovarea activă a lemnului în construcții și produse durabile, înlocuind materiale cu amprentă mare de carbon.
Pentru sectorul privat – proprietari de păduri, antreprenori, investitori:
- Diversificare inteligentă: lemn rotund, dar și servicii ecosistemice, bioenergie și ecoturism;
- Investiții în tehnologie de prelucrare superioară și produse cu valoare adăugată mare, durabile;
- Digitalizare și trasabilitate – nu ca povară birocratică, ci ca avantaj pe piețele externe.
Modelul „3B” nu oferă un compromis fals, ci o viziune echilibrată. Biodiversitatea nu este amenințată de gestionarea rațională. Bioeconomia nu este inamicul pădurii, ci instrumentul prin care o menținem vie și valoroasă. Iar beneficiile climatice reale nu vin din inacțiune, ci din substituirea materialelor fosile cu resurse regenerabile.
Gestionare activă, nu contemplare pasivă
O tranziție verde autentică nu poate exclude forestierii. Nu se poate construi pe păduri abandonate sau pe emoții ideologice. Avem nevoie de știință, de experiență practică și de oameni care trăiesc din și cu pădurea – nu doar de cei care o privesc de la distanță.
De aceea:
- Modelul 3B trebuie să devină pilonul politicii forestiere europene și naționale;
- Finanțarea gospodăririi active a pădurilor trebuie să devină o prioritate publică, la fel ca și infrastructura forestieră;
- Forestierii trebuie incluși în deciziile de politică, nu tratați ca simpli executanți.
Aceasta este direcția inevitabilă dacă ne dorim păduri reziliente, comunități prospere și o bioeconomie de succes.
România are nevoie de politici care să-i sprijine pădurile, nu doar să le reglementeze. Iar pădurile noastre au nevoie de oameni care le cunosc, nu doar de reguli care le limitează.
