de Adrian Căruceru,
expert educație financiară
Programul Național de Educație Financiară pentru România
Trebuie să fac o mărturisire. Gestionarea banilor nu a reprezentat dintotdeauna o preocupare centrală pentru mine. O perioadă îndelungată, relația mea cu banii a fost una de indiferență, tratată superficial, fără o atenție reală acordată acestui subiect.
Această stare de fapt s-a schimbat însă brusc, într-un context impus de împrejurări, destul de devreme în viață. Evenimentul s-a petrecut în urmă cu aproximativ 35 de ani, în perioada în care eram student în București. Venind din provincie, adaptarea la viața din Capitală a adus cu sine multiple provocări, iar una dintre cele mai concrete a fost legată de bani, formulată simplu și direct: cum să mă descurc cât mai bine din punct de vedere financiar.
Necesitatea de a identifica soluții a fost determinată de două motive clare. Primul ținea de dorința de independență: plecarea de acasă venise la pachet, în mintea mea, cu ideea unei autonomii progresive și din perspectivă financiară, prin reducerea dependenței de sumele trimise de părinți. Al doilea motiv era contextul economic al vremii. În perioada studenției mele, România se confrunta cu o inflație de trei cifre, iar prețurile creșteau haotic, uneori chiar de două ori în aceeași zi, ceea ce genera presiuni suplimentare asupra cheltuielilor curente.
În ciuda acestor realități dificile, am reușit să mă descurc. Am făcut acest lucru prin câteva măsuri simple, aplicate consecvent.
În primul rând, am conștientizat faptul că banii primiți de acasă trebuiau să-mi ajungă până la finalul lunii. Chiar și anterior acestei perioade, reușisem, în linii mari, să gestionez situația financiară într-un mod rezonabil.
Ulterior, am început să țin o evidență a cheltuielilor. La finalul fiecărei zile, notam într-un carnețel, într-o formă schematică, toate destinațiile banilor mei din ziua respectivă. Fiind student, lista era relativ scurtă, cu puține înregistrări zilnice. Îmi amintesc că una dintre cheltuieli apărea constant: țigările.
Destul de repede, am realizat și necesitatea suplimentării veniturilor, din aceleași două motive menționate anterior: dorința de independență financiară și creșterile accentuate de prețuri, care impuneau găsirea unor soluții de adaptare. Până atunci, avusesem doar câștiguri sporadice. Mă ocupasem de traducerea unor articole publicate în revista „Știință și Tehnică” și cochetasem, pentru scurt timp, cu ideea de a traduce o carte, proiect abandonat rapid din cauza raportului nefavorabil dintre volumul de muncă și câștigul estimat.
Pornind de aici, am făcut un pas nou, diferit de preocupările mele anterioare, și am intrat, pentru prima dată, într-o activitate generatoare de venit desfășurată într-o manieră organizată. Împreună cu un prieten, mergeam la depozite en-gros din București, căutam marfă și notam prețurile. Gama produselor era variată, de la gumă, sucuri și țigări, până la televizoare color de import, extrem de căutate în acea perioadă.
Această activitate avea loc de câteva ori pe săptămână și presupunea mai mult decât simpla prospectare a pieței. După fiecare rundă de documentare, urma o etapă esențială. Seara, de la Palatul Telefoanelor, sunam cu taxă inversă proprietarul unui mic magazin din orașul nostru natal. Într-una dintre vacanțele de vară, stabilisem cu el să-i furnizăm periodic informații comerciale. Pe baza observațiilor noastre, întocmeam liste detaliate cu produsele identificate și prețurile aferente, pe care le prezentam telefonic. Informațiile erau ascultate cu interes și folosite în deciziile de aprovizionare.
În zilele următoare, comerciantul venea la București, de regulă săptămânal, uneori chiar de două ori în aceeași săptămână, cum s-a întâmplat în cazul unui transport de televizoare. La fiecare astfel de vizită, îl însoțeam la depozitele unde identificasem marfa.
Pentru serviciile prestate, recompensa noastră consta într-o sumă de bani comparabilă, uneori chiar superioară, celei primite lunar de la părinți.
În perioada anilor ’90–’95, conceptul de educație financiară era practic inexistent. La acel moment, nu aveam conștiința faptului că toate aceste acțiuni reprezentau, în esență, practici sănătoase din domeniul finanțelor personale, precum conștientizarea situației financiare, organizarea prin monitorizarea cheltuielilor și diversificarea surselor de venit.
Experiența acumulată atunci s-a dovedit extrem de utilă. M-a ajutat să învăț din practică ce presupune organizarea vieții financiare și cum pot fi aplicate principii simple, dar solide, în deciziile de zi cu zi. Am înțeles, totodată, importanța unor repere sănătoase în tot ceea ce faci. Partea interesantă este că aceste repere se pot construi fără un cadru formal de educație financiară, având la bază un element esențial: bunul-simț.
Între timp, am renunțat și la fumat, cu mulți ani în urmă.
