Pierderile se situează, în medie, la circa 30–35% din cantitatea de agent termic produsă și livrată prin sistemele centralizate, ceea ce înseamnă că aproape o treime din costuri se risipesc înainte de a ajunge la caloriferul consumatorului. Exemplele locale sunt dramatice: 37% pierderi în București și peste 60% în Constanța, valori care subliniază disproporția și ineficiența structurală a sistemului.
Din 1 noiembrie 2025, factura de căldură a crescut cu 11–15% ca urmare a majorării TVA de la 5% la 11% și a creșterii taxei de cogenerare cu 62%. Practic, plătim pierderi de 37% în rețea, subvenții mascate și ineficiență, nu doar căldura propriu-zisă. Statul a ales factura drept instrument fiscal ascuns, nu soluția unei reforme reale.
Sub presiunea cifrelor și a lipsei de explicații reale pentru cetățeanul de rând, factura de căldură nu mai este o simplă formalitate lunară: a devenit un mecanism fiscal prin care statul transferă costuri suplimentare către consumator sub o formă aparent tehnică, dar profund inechitabilă. Cota de TVA aplicabilă energiei termice pentru populație a fost majorată de la 5% la 11% prin OUG nr. 129/2025, iar taxa de cogenerare de înaltă eficiență a fost crescută cu 62%, de la 0,0084 lei/kWh la 0,0136 lei/kWh, conform Ordinului ANRE nr. 161/2025. Oficial, măsura este justificată ca „armonizare fiscală”. În realitate, reprezintă externalizarea ineficienței sistemului centralizat către gospodării.
În București, prețul facturat către populație pentru o gigacalorie este, de la 1 noiembrie 2025, de 366,94 lei cu TVA, față de 329,87 lei în sezonul precedent, o creștere de 11,24%, potrivit Hotărârii CGMB nr. 653/30.10.2025 și comunicatului Termoenergetica SA. Defalcarea reală din factura tip pentru noiembrie 2025, va arăta astfel: agent termic produs de ELCEN – 198,40 lei; transport și distribuție – 112,50 lei; pierderi în rețea de 37% – 36,80 lei; cheltuieli administrative – 12,10 lei; taxă de cogenerare – 14,20 lei; TVA 11% – 40,44 lei. Total: 366,94 lei/Gcal. Consumatorul plătește, în majoritate, ineficiența sistemului, pierderile uriașe, subvențiile mascate și povara fiscală, nu costul real al energiei.
Cadrul european este clar. Directiva UE 2006/112/CE, articolul 98 și Anexa III, punctul 12, permite statelor membre să aplice cote reduse de minim 5% pentru energia termică. România aplică 11%, legal, dar opțional. Alte state, precum Ungaria, mențin 5%. Excepția de 5% în România a expirat la 31 octombrie 2025, conform OUG 115/2023 prelungită anterior. Măsura respectă formal legislația UE, dar nu este impusă de Bruxelles, iar justificarea economică lipsește complet din spațiul public. Până în 2024, taxa de cogenerare a generat 13,2 miliarde lei, din care doar 4% au fost folosiți pentru modernizarea rețelelor, potrivit raportului Curții de Conturi. Restul fondurilor au mers în subvenții pentru 12 orașe, Bucureștiul primind 38% din total. Pentru 2025 se estimează încă 1,1 miliarde lei colectați, cu aceeași destinație incertă.
Impactul asupra gospodăriilor este direct. Pentru o garsonieră cu consum mediu de 0,9 Gcal, factura lunară ajunge la 330–370 lei, cu circa 40 lei mai mult față de anul trecut. Pentru un apartament cu două camere și 1,4 Gcal, costul urcă la 480–550 lei, cu o creștere de aproximativ 65 lei. La trei camere (1,8 Gcal), factura ajunge la 620–730 lei, iar la patru camere (2,5 Gcal), între 870 și 990 lei, cu până la 130 lei mai mult. Variația de ±15% depinde de pierderile interne din bloc, izolație deficitară, țevi vechi, echilibrare termică precară. Astfel, familiile cu venituri mici, care locuiesc în imobile vechi, suportă o povară relativ mai mare.
Majorarea fiscalității descurajează investițiile reale: în loc de stimulente pentru pompe de căldură, izolații termice și contorizare individuală, se perpetuează un sistem centralizat depășit, finanțat indirect de populație. Guvernul a transformat factura de căldură într-un instrument de poliție fiscală și de ajustare bugetară, nu într-un vector de reformă energetică. Cetățenii plătesc energia, pierderile, subvențiile care ar fi trebuit investite, taxa de cogenerare și TVA-ul majorat, iar în schimb primesc un sistem nemodernizat și netransparent.
Transparența lipsește total. Factura rămâne un document de cinci pagini, față-verso, imposibil de înțeles pentru consumatorul obișnuit. Este imperativ ca asociațiile de proprietari, furnizorii și autoritățile locale să fie obligate prin lege să prezinte defalcarea costurilor pe o singură pagină A4 cu detalierea clară a următoarelor componente: costul agentului termic, transportul, pierderile, cheltuielile administrative, taxele statului și TVA. ANRE ar trebui să publice anual pierderile pe fiecare bloc, pe site-ul propriu și la avizierul imobilului. În același timp o măsură foarte bună pentru populație ar fi ca 50% din taxa de cogenerare să fie direcționată către un Fond Național de Eficiență, destinat izolării clădirilor și instalării contorizării individuale.
Cetățeanul are mijloace de reacție, dar trebuie să le folosească. Poate sesiza ANRE sau ANPC în termen de 30 de zile dacă factura nu conține defalcarea clară. Poate refuza, colectiv, plata pierderilor peste 30%, în baza articolului 53 din Legea 121/2014, prin cerere a asociației de proprietari. Poate solicita primăriei raportul public al pierderilor din rețea, conform Legii 544/2001 privind accesul la informațiile de interes public. Până nu apare transparența, cetățeanul rămâne în orb. Și apoi vine iarna, vine frigul, vine factura.
Majorarea TVA și a taxei de cogenerare face parte din pachetul de consolidare fiscală 2025–2026, prin care guvernul urmărește creșterea veniturilor bugetare cu 1,2% din PIB. În absența reformei reale a sistemelor termice, povara este transferată direct pe factură, nu printr-o subvenție bugetară transparentă. Creșterea TVA la energia termică este o măsură regresivă, deoarece gospodăriile cu venituri mici și locuințe neizolate plătesc un procent mai mare din venit pentru aceeași gigacalorie.
Soluția nu este creșterea fiscalității, ci o reformă structurală a sistemului termic: audit energetic național al rețelelor, tarif diferențiat în funcție de pierderile reale și redirecționarea taxei de cogenerare către investiții măsurabile, nu către subvenții perpetue. România nu are nevoie de un nou strat de taxe, ci de un sistem care nu mai pierde 35% din căldură pe drum.
Apartenența la UE este pur și simplu formală, integrarea e inexistentă.
Reușim cu mare succes sa fim pe ultimul loc în aproape toate clasamentele la nivel european fără să ne chinuim prea mult.
The State’s Recipe for a Fiscal Winter:
37% Losses, 11% VAT, 62% Cogeneration Tax, or How the Bill Became a Budget Collection Tool
Losses average around 30–35% of the thermal agent produced and delivered through centralized systems, meaning nearly a third of the costs are wasted before reaching the consumer’s radiator.
Local examples are dramatic: 37% losses in Bucharest and over 60% in Constanța, figures that highlight the disproportion and structural inefficiency of the system.
Starting November 1, 2025, the heating bill has increased by 11–15% due to the VAT hike from 5% to 11% and a 62% increase in the cogeneration tax. In practice, we are paying for 37% network losses, hidden subsidies, and inefficiency, not just the heat itself. The state has chosen the bill as a hidden fiscal tool, rather than the solution of real reform.
Under the pressure of numbers and the lack of real explanations for the average citizen, the heating bill is no longer a simple monthly formality: it has become a fiscal mechanism through which the state transfers additional costs to the consumer in an apparently technical but profoundly unfair form. The VAT rate applicable to thermal energy for the population was increased from 5% to 11% by Government Emergency Ordinance no. 129/2025, while the high-efficiency cogeneration tax was raised by 62%, from 0.0084 RON/kWh to 0.0136 RON/kWh, according to ANRE Order no. 161/2025. Officially, the measure is justified as “fiscal harmonization.” In reality, it represents the externalization of the centralized system’s inefficiency to households.
In Bucharest, the price billed to the population for one gigacalorie is, as of November 1, 2025, 366.94 RON including VAT, compared to 329.87 RON in the previous season, an increase of 11.24%, according to CGMB Decision no. 653/30.10.2025 and the press release from Termoenergetica SA. The actual breakdown in the typical November 2025 bill will look like this: thermal agent produced by ELCEN – 198.40 RON; transport and distribution – 112.50 RON; 37% network losses – 36.80 RON; administrative expenses – 12.10 RON; cogeneration tax – 14.20 RON; 11% VAT – 40.44 RON. Total: 366.94 RON/Gcal. The consumer is mostly paying for the system’s inefficiency, huge losses, hidden subsidies, and the fiscal burden, not the real cost of the energy.
The European framework is clear. EU Directive 2006/112/EC, Article 98 and Annex III, point 12, allows member states to apply reduced rates of at least 5% for thermal energy. Romania applies 11%, which is legal but optional. Other states, such as Hungary, maintain 5%. The 5% exception in Romania expired on October 31, 2025, according to GEO 115/2023, previously extended. The measure formally complies with EU legislation but is not imposed by Brussels, and the economic justification is completely absent from the public space. Until 2024, the cogeneration tax generated 13.2 billion RON, of which only 4% was used for network modernization, according to the Court of Accounts report.
The rest of the funds went to subsidies for 12 cities, with Bucharest receiving 38% of the total. For 2025, an additional 1.1 billion RON is estimated to be collected, with the same uncertain destination.
The impact on households is direct. For a studio apartment with an average consumption of 0.9 Gcal, the monthly bill reaches 330–370 RON, about 40 RON more than last year. For a two-room apartment with 1.4 Gcal, the cost rises to 480–550 RON, with an increase of approximately 65 RON. For three rooms (1.8 Gcal), the bill reaches 620–730 RON, and for four rooms (2.5 Gcal), between 870 and 990 RON, up to 130 RON more. The ±15% variation depends on internal building losses, poor insulation, old pipes, and poor thermal balancing. Thus, low-income families living in old buildings bear a relatively greater burden.
The tax increase discourages real investments: instead of incentives for heat pumps, thermal insulation, and individual metering, an outdated centralized system is perpetuated, indirectly financed by the population. The government has turned the heating bill into a fiscal police tool and budget adjustment mechanism, not a vector for energy reform.
Citizens pay for the energy, the losses, the subsidies that should have been invested, the cogeneration tax, and the increased VAT, while in return they get an unmodernized and non-transparent system.
Transparency is completely lacking. The bill remains a five-page, double-sided document, impossible to understand for the average consumer. It is imperative that homeowners’ associations, suppliers, and local authorities be required by law to present the cost breakdown on a single A4 page with clear detailing of the following components: cost of the thermal agent, transport, losses, administrative expenses, state taxes, and VAT. ANRE should annually publish losses for each building on its website and on the building’s notice board.
At the same time, a very good measure for the population would be to direct 50% of the cogeneration tax to a National Efficiency Fund, intended for building insulation and individual metering installation.
The citizen has means of reaction but must use them. They can report to ANRE or ANPC within 30 days if the bill does not contain a clear breakdown. They can collectively refuse to pay losses over 30%, based on Article 53 of Law 121/2014, through a request from the homeowners’ association.
They can request from the city hall the public report on network losses, according to Law 544/2001 on access to information of public interest. Until transparency appears, the citizen remains in the dark. And then winter comes, the cold comes, the bill comes.
The VAT and cogeneration tax increase is part of the 2025–2026 fiscal consolidation package, through which the government aims to increase budget revenues by 1.2% of GDP. In the absence of real reform of thermal systems, the burden is transferred directly to the bill, not through transparent budget subsidies. The VAT increase on thermal energy is a regressive measure, as low-income households and uninsulated homes pay a higher percentage of their income for the same gigacalorie.
The solution is not increasing taxation but a structural reform of the thermal system: a national energy audit of the networks, differentiated tariffs based on real losses, and redirecting the cogeneration tax to measurable investments, not perpetual subsidies.
Romania does not need another layer of taxes but a system that no longer loses 35% of the heat along the way.
Membership in the EU is simply formal; integration is nonexistent.
We succeed with great ease in being last in almost all european rankings without trying too hard.
