de Adrian Izvoranu,
vicepreședintele Patronatului Român
România traversează o perioadă critică. În T1 2025, economia a înregistrat o creștere zero (+0,0%), în timp ce inflația a rămas la un nivel ridicat (4,9%). Industria a scăzut cu 3,1%, iar șomajul a urcat la 5,6%. În paralel, deficitul bugetar pentru 2024 a atins 9,3% din PIB şi posibilitatea încheierii anului cu un indicator în două cifre este foarte probabilă, iar datoria publică este estimată să depășească 63% din PIB în 2026.
Aceste cifre nu sunt doar indicatori economici — sunt simptomele unei stagflații certe şi mai ales persistente, care afectează direct nivelul de trai, încrederea investitorilor și stabilitatea socială.
Guvernul Bolojan, în ciuda tuturor mesajelor şi sugestiilor oferite de specialişti a propus trei pachete succesive de reformă fiscală, axate pe creșterea taxelor, reducerea cheltuielilor și disciplinarea bugetară. Păcat, … nicio legătură cu subiectul! Deși necesare pentru echilibrarea conturilor publice, aceste măsuri nu se adresează Economiei în complexitatea ei și nu vizează în niciun fel
stimularea/relansarea economică. Iar în lipsa unei strategii de relansare, România riscă fără nicio îndoială să intre într-o criză economică profundă.
Simulările pentru 2026 arată astfel: Inflație – (5,2%) față de (4,9%) estimat 2025; PIB – (+0,5%) față de (+0,00) stagnare estimată pentru 2025; Șomaj – (6,2%) față de (5,6%) estimat 2025; Deficit bugetar – (7,5% din PIB) față de (9,3% din PIB), încă peste pragul de alertă al UE și destul de puțin probabil estimat pentru 2025; Datoria publică – (63,3% din PIB) față de (58,5% din PIB) țintit dar puțin probabil pentru 2025, investițiile publice și consumul în declin, adică… mai rău decât acum.
Așadar România nu se mai află doar într-o stagflație — ci se mișcă în jos, într-o dinamică de evidentă criză economică, cu următoarele caracteristici: Creștere economică sub potențial pentru al treilea an consecutiv, Inflație peste ținta BNR, cu efecte directe asupra nivelului de trai, Deficit bugetar structural, nu conjunctural, Datorie publică în creștere, cu risc de retrogradare din partea agențiilor de rating, Încredere scăzută în politicile economice, atât intern cât și extern
Alternativa strict necesară: un plan de redresare inteligentă. România are desigur șansa de a evita o criză dacă în ultimul moment renunță la actuala abordare eronată și adoptă un mix echilibrat de politici astfel:
– Stabilizare fiscală inteligentă (Reducerea TVA la alimente de bază, medicamente și energia casnică – de la 11% la 5%; Impozit progresiv temporar pe veniturile mai mari de 25.000 lei; Audit extern al cheltuielilor administrative în general și ministeriale în special). Efectul estimat este reducerea deficitului cu circa 1,5% din PIB.
– Relansarea producției și investițiilor (Granturi și microcredite pentru IMM-uri – max. 200.000 euro; Program național de reindustrializare, cu accent pe valorificarea superioară a potențialului agroalimentar, IT, procesarea producției industriei extractive, industria chimică de înaltă sinteză, valorificarea integrală a potențialului energetic, construcții, transporturi, turism – inclusiv cel balneo-climatelic; Accelerarea absorbției integrale a fondurilor europene) Efectul estimat este o creștere anuală a PIB cu 2,2%.
– Protejarea și stimularea consumului intern cu accent pe creșterea ponderii satisfacerii cererii din producție internă (Vouchere pentru gospodării cu venituri/persoană sub 4.000 lei/lună, Subvenții la transport și energie, Creșterea salariului minim cu 10% în paralel cu
măsuri active de creștere a productivității pe seama tehnologiilor inovative, AI etc.) Efectul estimat este o creștere anuală consumului cu +3%
– Reformă structurală și digitalizare (Digitalizarea ANAF și CNAS, Reducerea birocrației, Stabilitate normativă, Educație economică pentru populație – inclusiv cu implicarea mass media)
Efectul estimat este o creștere a eficienței administrative cu: +20%
– Recredibilizare externă (Transparență bugetară lunară, Strategie națională de reziliență, Diplomație economică activă
Efectul estimat este o creștere a Investițiilor externe cu: +10–15%
În aceste condiții, coroborând toate acestea, tabloul indicatorilor macroeconomici ai anului 2026 ar putea arăta astfel:
PIB – (+2,5%), Inflație – (3.5%), Șomaj – (4,8%), Deficit bugetar – (5,5% din PIB), Datoria publică sub 60% din PIB
Este deci momentul ca liderii politici, economici și administrativi să înțeleagă că austeritatea nu este o soluție, ci un risc major. România nu are nevoie de tăieri contabile, ci de viziune economică, curaj politic și solidaritate socială.
Decidenți ai României,
Nu mai amânați reformele care pot salva economia. Nu mai ignorați semnalele pieței, ale mediului de afaceri și ale cetățenilor. Nu mai tratați stagnarea ca pe o normalitate.
Alegeți redresarea! Alegeți România!
