de Octavian Bădescu,
antreprenor și economist
România, asemenea altor state din UE, are nevoie urgentă de o schimbare de paradigmă economică, deoarece sistemul actual nu reflectă funcția reală a banilor și nu asigură drepturile economice fundamentale ale cetățenilor. Soluțiile clasice, adică sacrificarea cheltuielilor de investiții și majorarea taxelor și impozitelor plătite de cei care creează plusvaloare în economie, apasă suplimentar pe populație și afaceri, afectând consumul și investițiile, și, implicit, creșterea economică durabilă.
Soluția este una simplă dar, în același timp, inovatoare: introducerea unui sistem dual de monedă, care să combine moneda națională cu o monedă complementară paralelă. Aceasta nu implică sacrificii suplimentare, nu scade consumul și nu descurajează investițiile. În schimb, moneda complementară poate stimula economia locală, crește incluziunea financiară și consolida drepturile economice ale cetățenilor, fără riscuri pentru stabilitatea economică.
România se confruntă astăzi cu un dezechilibru economic profund, care riscă să devină o criză sistemică cu efecte sociale și financiare devastatoare. Deficitul bugetar anual se apropie de 10% din PIB, adică peste 30% din veniturile bugetare, deficitul comercial a depășit 30 de miliarde de euro pe an, iar datoria publică a trecut pragul de 50% din PIB, fiind în bună măsură în valută. În același timp, inflația continuă să erodeze puterea de cumpărare a cetățenilor, iar încrederea în instituțiile economice se diminuează constant.
În aceste condiții, România se află în pericolul de a repeta experiența Greciei și Ciprului din 2015, două țări care au fost afectate de un colaps financiar din cauza datoriilor masive și a pierderii controlului asupra economiei interne, efectele fiind resimțite acut.
Pe scurt, România trebuie să se deschidă către abordări inovative pentru a corecta situația bugetară și pauperizarea propriilor cetățeni; este nevoie să se îndrepte către un sistem pe care eu l-am botezat „capitalism distributiv”.
„Capitalismul distributiv” este un sistem economic și social în care piața este liberă, proprietatea privată este protejată, iar distribuția echitabilă a banilor către cetățeni reprezintă principalul mecanism de generare și circulație a monedei. Acest sistem poate fi implementat gradual și opțional, prin utilizarea unei monede complementare în paralel cu moneda oficială, preluând o parte din presiuni. În capitalismul distributiv, impozitele pe muncă și profit ar dispărea, fiind înlocuite cu o taxă fixă, simplă și previzibilă pe persoană, iar taxele suplimentare s-ar aplica doar pentru consumul, utilizarea, aflarea la dispoziție a resurselor naturale brute excedentare și pentru folosirea disproporționată a infrastructurii publice. De asemenea, s-ar taxa externalitățile negative, precum deșeurile, nu activitatea productivă.
Ne-am obișnuit cu ideea că soluția pentru problemele bugetare este doar tăierea cheltuielilor sau creșterea taxelor. Această abordare a eșuat, iar efectele sunt vizibile. Politicienii, mediul de afaceri și elitele conducătoare au agende divergente, care adesea nu corespund intereselor majorității românilor. Lipsa curajului de a adopta soluții creative și temerea de a provoca schimbări mențin țara într-o zonă periculoasă de stagnare și risc.
Cetățenii trebuie să înțeleagă că fără reforme structurale reale, rezultatele nu se vor schimba. E ca și cum am încerca să schimbăm forma lichidului dintr-un pahar rotund fără să schimbăm paharul – lichidul va păstra mereu aceeași formă. Dacă vrem o Românie prosperă și echitabilă, trebuie să schimbăm „paharul”, adică sistemul economic și financiar, sau, cel puțin, să îl completăm.
Care e obiectivul normal al unei guvernări? „Să crească puterea de cumpărare a veniturilor și economiilor oamenilor”, iar nu „să strângă cât mai mulți bani la buget”.
La întrebarea „de ce să creștem taxele?”, răspunsul este „pentru că ne trebuie”.
La întrebarea „de unde?”, răspunsul este „de unde se poate, pe principiul jumulirii gâștii; cât mai multe pene cu cât mai puține țipete”.
În opinia mea, astfel de abordări trădează un primitivism managerial și o lipsă de respect față de cetățean, din păcate mult prea tolerant cu opresorii săi.
Ajustările bugetare clasice și majorările de taxe au devenit insuficiente pentru a contracara dezechilibrele economice actuale. România are nevoie de o schimbare de paradigmă care să plece de la funcția reală a banilor și de la drepturile economice fundamentale ale cetățenilor.
O astfel de schimbare nu trebuie să însemne sacrificii suplimentare prin tăieri de cheltuieli sau creșteri fiscale. Există o alternativă inovatoare, care poate fi aplicată fără impact negativ asupra consumului sau investițiilor: introducerea unui sistem dual de monedă, prin utilizarea paralelă a monedei naționale și a unei monede complementare.
Moneda complementară ar funcționa într-un circuit paralel, intern, supervizat de autoritățile române, cu o politică fiscală proprie. Aceasta ar permite tranzacții locale care să susțină economia internă, preluând din presiunea cheltuielilor fixe în lei, lei care ar putea fi utilizati la stingerea datoriilor statului, dar și la achiziționarea de valută pentru diminuarea datoriilor externe, fără a pune presiune pe rezervele valutare sau a necesita împrumuturi externe suplimentare.
Acest concept nu este unul nou. De-a lungul istoriei, economiști precum Irving Fisher, Silvio Gesell sau Henry George au promovat ideea unei monede complementare ca soluție pentru a proteja economia locală de șocurile externe și pentru a stimula echitatea socială sau ideea unei taxe unice pe valoarea terenului. În România, gânditori ca economistul academician Anghel Rugină au pledat pentru utilizarea unei monede naționale reale, cu acoperire integrală, împreună cu o monedă complementară cu acoperire și aceasta, separată pentru tranzacțiile interne, menită să protejeze economia națională.
Inovația monetară trebuie să fie însoțită de o reformă fiscală fundamentală, dând naștere unui sistem economic pe care îl putem denumi „capitalism distributiv”. Acesta păstrează piața liberă și proprietatea privată, dar schimbă modul inechitabil în care este generată și distribuită actualmente moneda.
În capitalismul distributiv, moneda este distribuită echitabil tuturor cetățenilor, ca un drept natural, nu ca un privilegiu obținut prin împrumuturi sau poziții de putere. Această reformă poate fi implementată gradual și opțional, alături de sistemul ce guvernează actualmente moneda națională.
Implementarea acestor soluții ar putea crea un stat eficient și funcțional, care nu taxează excesiv munca cetățenilor, utilitatea acestora, care nu diminuează puterea de cumpărare a economiilor cetățenilor săi, precum și o societate în care accesul la instrumentul de schimb devine un drept natural, accesibil tuturor, nu un instrument de control, generator de polarizare.
