Un nou început, un nou set de politici pentru păduri și industria lemnului în România

de Cătălin Tobescu, președinte,
Asociația Industriei Lemnului – Prolemn

Alegerea și validarea noului președinte al României deschid drumul către reconfigurarea unei noi majorități parlamentare și formarea unui nou Guvern. Este un moment de cotitură, cu o situație delicată pentru economia națională. Descoperim costurile și nota de plată a unei creșteri nesustenabile, bazate pe stimularea consumului, pe împrumuturi, cu scăderea producției industriale interne și creșterea importurilor.

Este nevoie de o nouă paradigmă de dezvoltare, bazată pe susținerea producției interne prin eficiență și competitivitate, pe instituții eficiente, pe eliminarea costurilor administrative inutile.

Cu o pondere de 3,5% în PIB-ul României și 150.000 de locuri de muncă create, cu exporturi de peste 3,5 miliarde de Euro și aport valutar net în balanța comercială a României de peste 2 miliarde de Euro, cu contribuții directe, indirecte și induse la bugetul României de 3 miliarde de Euro anual conform unui raport PwC bazat pe datele anului 2022, industriile bazate pe lemn pot fi un pilon al dezvoltării durabile.

Care este situația astăzi în industria de prelucrare a lemnului?

Evoluția producției industriale

Începând cu anul 2023, industriile bazate pe lemn au fost afectate de un set nefast de politici publice, care au indus o criză artificială în sector.

Indicii producției industriale în industria prelucrării lemnului arată o scădere a producției industriale în 2023 la doar 80,3%, raportat la producția anului 2022. Păstrând ca referință anul 2022, producția în anul 2024 a reprezentat doar 88%. În anul 2025, pe primul trimestru, producția este de doar 94,7% față de primul trimestru din 2024. Trendul de scădere din industria de prelucrare a lemnului continuă.

Conform datelor bilanțiere depuse de 5.531 de companii din industria lemnului, pierderile financiare cumulate în anul 2024 ale acestora se ridică la 635.707.553 de lei – peste 120 de milioane de Euro – numărul mediu de angajați reducându-se de asemenea cu 4.665 angajați în 2024 față de 2023.

Datele arată un trend îngrijorător: scădere a producției industriale în anii 2023 și 2024 – care se continua și în primul trimestru din 2025 – mii de locuri de muncă pierdute, decapitalizare a companiilor din industria lemnului.

Activitatea din silvicultură

Conform unui comunicat al Institutului Național de Statistică privind activitatea de silvicultură în anul 2024:

• suprafața pădurilor a crescut cu 1.263 de hectare, la 6,61 milioane hectare, în principal prin includerea unor pășuni împădurite și a unor terenuri împădurite în fond forestier. O creștere ușoară, dar constantă.
• volumul recoltat a scăzut cu 531.000 de metri cubi, la 18,64 milioane de metri cubi. Recoltăm din ce în ce mai puțin lemn .
• suprafața regenerată a scăzut la 25.579 hectare. Din ce în ce mai puține suprafețe regenerate. 

Datele Inventarului Forestier Național arată că recoltăm în jur de 33% din creșterea brută a pădurii, cel mai mic procent din Europa, cu o acumulare netă, nerecoltată, de masa lemnoasă în păduri de peste 24 milioane de metri cubi anual.

O analiză recentă arată dezastrul provocat în Munții Apuseni de Codul Silvic și întreaga paletă legislativă de mediu, prin situația creată de a nu permite ca masa lemnoasă afectată de gândacul de scoarță să poată fi extrasă din pădure în regim urgență și imperativ. Dacă în 2021 aveam 15.000 de metri cubi infestați afectați, în 2022 s-a ajuns la 45.000 de metri cubi, în 2023 la 150.000 de metri cubi, în 2024 la 238.000 de metri cubi, iar în 2025, la data actuală, la 300.000 de metri cubi de arbori uscați în zona de protecție integrală a Parcului Național Apuseni. Extrapolați aceste evoluții la nivel național și veți înțelege amploarea efectelor.

Datele arată o situație paradoxală: suprafață a pădurilor în creștere, dar recoltăm din ce în ce mai puțin lemn. Mai puțin lemn din tratamente silviculturale , lucrări de regenerare a pădurii, mai mult lemn din păduri afectate de uscare, de dăunători, de doborâturi de vânt. O silvicultură de avarie, datorită multiplelor blocaje induse de suprareglementare, care blochează aplicarea amenajamentelor silvice. O silvicultură în care valorificăm foarte puțin din resursa regenerabilă pe care ne-o oferă pădurea, resursă care se degradează prin neintervenție.

Tăierile ilegale

Comisia Europeană a încadrat România în categoria de risc scăzut în metodologia noului regulament de prevenire a degradării pădurilor (EUDR).

Clasificarea riscului este una dinamică și este o evaluare obiectivă pe baza indicatorilor asumați în regulament, respectiv

• Evoluția suprafețelor pădurilor;
• Gradul de guvernanță forestieră;
• Transparența datelor privind utilizarea terenurilor;
• Datele oficiale din Global Forest Resources Assessment (FRA) al FAO.

Este o certificare externă, oficială, a evoluțiilor pozitive ale României pe această direcție.

Prioritățile sectorului în acest moment sunt:

1. Reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, cu scopul de eficientizare a activității, susținută de o simplificare a reglementărilor, cu o viziune orientată către valorificare superioară a resursei de lemn.
2. Corectarea prevederilor inaplicabile din Codul Silvic, care generează blocaje:

• eliminarea obligației de a avea amenajamente silvice doar la 20 de ani – o măsură nefuncțională, care trebuie adaptată realității. Un sistem flexibil de precomptări ale produselor accidentale din posibilitate, adaptat la realitatea afectării pădurilor de schimbările climatice, care să permită extragerea în regim urgentă și imperativ din pădure arborilor afectați de uscare, doborâturi de vânt și dăunători.
• eliminarea interzicerii tăierilor rase în Rețeaua Natura 2000 – o prevedere care blochează aplicarea tratamentelor respective și regenerarea eficientă a pădurilor de rășinoase pe aproape jumătate din fondul forestier național și are ca efect reducerea artificială a disponibilului de lemn de rășinoase cu până la 400.000 de metri cubi anual.
• introducerea unor proceduri de evaluare de mediu fluente și aplicabile, unificate cu procedura de elaborare a amenajamentelor silvice.

3. Opțiune clară pentru valorificarea masei lemnoase fie pe picior, fie sub formă fasonată.

Acolo unde se optează pentru Tranziția către comercializarea masei lemnoase sub formă fasonată, este nevoie de:

• Separarea organizatorică a administrației silvice, exploatării, transportului și valorificării.
• Un nou regulament specific pentru valorificarea lemnului fasonat.

4. Trasabilitate și certificarea provenienței legale la prima punere pe piață, prin:

• Simplificarea cadrului legislativ și eliminarea suprareglementării pe lanțul de procesare și circulație a masei lemnoase.

Oportunitățile reale ale sectorului sunt soluții pentru o economie verde și sustenabilă:

• Program național pentru utilizarea lemnului în construcții, prin politici coerente de achiziții verzi.
• Valorificarea deșeurilor din industria lemnului – peste 2 milioane de metri cubi pot fi transformați în energie în centrale de cogenerare, contribuind la decarbonarea CET-urilor și reducerea costurilor energetice (cu  energie verdesub 60 Euro/MWh).
• Utilizarea peleților pentru încălzirea rezidențială – în loc să exportăm anual 400.000 de tone de peleți, putem păstra în țară 2 milioane MWh de energie termică verde, confortabilă și accesibilă.

Este momentul pentru o viziune nouă, pentru o guvernare care înțelege că pădurea și industria lemnului sunt parte a soluției. 

Așteptăm cu încredere constituirea noului guvern și suntem gata să contribuim activ, cu propuneri clare, constructive și ancorate în realitățile din teren. România are nevoie de politici publice care să asigure protejarea durabilă a resurselor forestiere și dezvoltarea unei industrii moderne, eficiente și responsabile.

O revenire a activității în industria lemnului la nivelul anului 2022, obiectiv care se poate atinge foarte rapid, ar însemna creșterea exporturilor cu până la 1 miliard de Euro, mii de locuri de muncă în zona rurală, câteva sute de milioane de Euro venituri la bugetul de stat. Cu o strategie de dezvoltare adecvată, ținând cont că în prezent doar 8 milioane de metri cubi din resursa de lemn ajung în industrie, potențialul este de dublare a producției, cu beneficiile sociale, economice și de mediu implicite.