de Bogdan Petre, analist,
vicepreşedinte al Asociației pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES)
Potrivit Băncii Naționale a României, datoria externă totală a crescut cu 514 milioane euro în primul trimestru al anului 2025, ajungând la 205,407 miliarde euro la sfârșitul lunii martie.
România fierbe. Deficitul bugetar a scăpat de sub control, datoria publică crește cu 171 milioane euro pe lună, iar inflația mușcă din fiecare salariu și pensie. În loc de reforme reale, statul se întoarce împotriva cetățeanului și își salvează propriul sistem public ineficient, supraponderal și corupt. Așa arată cele 50 de măsuri fiscale și bugetare aflate pe masa coaliției. Un tsunami fiscal care lovește direct în populație, în economie și în ce mai rămăsese din logica unui stat funcțional.
Fără scut, fără plasă, fără milă
Sub pretextul „echității fiscale” și „ajustării bugetare”, guvernanții pregătesc o reconfigurare profundă a sistemului de taxe. Dar nu taie de la sine, nu reformează instituțiile obezificate, nu comasează autorități parazitare și nu opresc scurgerile de miliarde din contracte păguboase. Nu. În schimb, cresc TVA-ul la produse de bază pentru clasa mijlocie – locuințe, energie verde, turism, mâncare caldă. Îi taxează pe copii, pe bătrâni, pe bolnavi și pe agricultori.
Nu mai există nimic sacru: sporurile din administrație se taie, dar fără să crească performanța sau salariul de bază. Se elimină scutiri sociale pentru persoanele cu dizabilități, deportați, revoluționari. Se impozitează moștenirile și se introduce taxa pe tranzacții bancare – o nebunie fiscală care lovește în digitalizare, în plăți moderne și în băncile românești care deja își pierd terenul.
Cetățeanul este vulnerabil. Statul e agresorul.
Aceste măsuri nu vin într-un vid. Ele se suprapun peste:
• sfârșitul plafonării prețurilor la energie, ceea ce înseamnă facturi mai mari în plină vară și iarnă grea,
• inflație reziduală de 5-6%,
• dobânzi sufocante la credite ipotecare și de consum,
• deprecierea monedei naționale care împinge prețurile și importurile în sus.
Populația e deja sărăcită. Consumăm din datorie, ne împrumutăm pentru cheltuieli curente, iar coșul zilnic s-a dublat în 3 ani. Orice creștere de taxe va duce inevitabil la scumpiri în lanț, la falimente în HoReCa, energie, imobiliare și la reducerea investițiilor.
Coaliția alege haosul fiscal în locul reformei de fond
România nu are o problemă de venituri, ci de risipă bugetară. Sunt 16.000 de entități publice, peste 1,3 milioane de angajați în sistemul bugetar, din care o mare parte inactivi sau ineficienți. Se acordă subvenții fără control, pensii speciale nejustificate, salarii de 20.000–30.000 lei în agenții inutile.
Ce face Guvernul? Nu comasează primării, nu restructurează agenții, nu reduce numărul de parlamentari, nu digitalizează ANAF. În schimb, introduce taxe pe tot ce se poate: pe case, pe mâncare, pe moșteniri, pe dobânzi, pe conturi. Este o fiscalitate disperată, nu o viziune economică.
În loc să crească statul, cresc datoriile. În loc să protejeze cetățeanul, îl sancționează.
Deficitul bugetar este de 2,95% la sfârșitul lunii aprilie 2025. Cu toate aceste măsuri, statul nu face decât să amâne colapsul. Pentru că fără reformă în cheltuieli, nu vom face decât să schimbăm plătitorul de taxă: azi este cetățeanul, mâine vor fi copiii lui.
Ajustarea bugetară nu se face prin teroare fiscală, ci prin:
• reducerea risipei,
• comasarea instituțiilor,
• eliminarea privilegiilor nemuncite,
• încurajarea capitalului autohton și investițiilor reale.
Mda. În loc de final ar trebui spus ca exista o bătălie clară a factorilor de decizie între inteligența artificială și prostia naturala
Nu cetățeanul trebuie reformat. Ci statul.
Aceste măsuri nu sunt reforme. Sunt măsuri contabile, coercitive, impuse unui sistem economic fragil și unei populații deja obosite. Statul cere mai mult fără să dea nimic înapoi. Nu performanță, nu siguranță, nu servicii decente. Doar taxe.
Dacă aceste măsuri vor fi aplicate fără o reformă profundă în interiorul sistemului public, ele nu vor salva România – o vor împinge spre colaps social și electoral. Și nimeni nu va mai crede în stat, în Guvern sau în democrație.
