Mircea URSACHE,
fost vicepreşedinte al Autorităţii de Supraveghere Financiară
A devenit o cutumă opinia că în România finanțarea economiei se poate face numai de către sistemul bancar sau prin accesarea fondurilor europene. Foarte rar în discursul economic găsești vreo referire concretă la misiunea pieței de capital ca platformă de finanțare a economiei românești.
Așa cum se știe, prin finalizarea programului STEAM de către reglementatorul român, în perioada 2013-2018, s-au eliminat barierele investiționale și s-au implementat integral reglementările europene. Totodată atractivitatea crescândă a bursei, începând cu 2014, a condus la performanța unei capitalizări bursiere de 300 miliarde lei și randament actualizat de 17,3%, dacă includem și dividendele. Și, nu în ultimul rând, trebuie consemnat un al treilea semnal pozitiv care vizează capacitatea pieței de capital de a finanța economia românească, în acest sens stau mărturie cele peste 200 finanțări ce au depășit 14 miliarde euro. Cu toate acestea, finanțarea companiilor românești rămâne încă substanțial, la mâna sistemului bancar.
Acestor elemente semnificative în evoluția pieței de capital, din ce în ce mai firavă după 2018, trebuie să adăugăm și gândirea ancrasată de mulți ani a clasei politice, în ceea ce privește listarea companiilor de stat. Frica de transparență și de guvernanță corporativă a determinat întârzieri sau chiar frâne în procesul de listare pe piața reglementată a companiilor de stat, listarea Hidroelectrica, spre exemplu, fiind cea care a contribuit decisiv la creșterea lichidității Bursei de Valori București. Au urmat mai multe listări de companii private, dar lichiditatea rămâne marea problemă a Bursei bucureștene. „Cu o floare nu se face primăvara”, dar speranța rămâne în PNRR, unde Guvernul României s-a angajat să mai listeze trei companii de stat în următorii doi ani.
Unii vor spune că este lăudabil, eu spun însă că este prea puțin: un guvern responsabil ar decide imediat listarea tuturor companiilor de stat, cu toate avantajele pe care aceasta l-ar presupune. Astfel, lichiditatea BVB, apreciată azi la 12 mil. euro/ședință (față de bursa de la Budapesta cu 29 mil. euro/ședință sau cea de la Praga cu 14,4 mil. euro/ședință sau cea de la Varșovia cu peste 100 mil. euro/ședință), va rămâne mult în urma burselor europene. Așadar, așteptăm de la guvernanți listarea nu numai a SALROM sau Companiei Aeroporturi București, ci demararea unui curajos program de listare a tuturor companiilor de stat.
De altfel, nu există nicio scuză pentru alte două atitudini cvasiostile ale jucătorilor din piața de capital, inclusiv BVB, prima, față de constituirea contrapărții centrale (CCP), întârziată nejustificat de mult și, a doua, atitudinea de lipsă de interes, inclusiv la nivel legislativ, față de proiectul Comisiei Europene de creare a Uniunii Piețelor de Capital din Europa (Capital Markets Union).
Nu putem, în abordarea obiectivă a pieței de capital, să omitem rolul fondurilor de pensii private, domeniu care în perioada 2018 – 2023 a rămas în anonimatul finanțărilor din economie. Așa-zisa performanță a acestor fonduri, măsurând doar sumele adunate ca depuneri, în loc de măsurare a randamentului, se adăugă întârzierea în alimentarea Fondului de Garantare a Pensiilor Private (azi administratorii de fonduri private constituie provizioane ale căror uzufructuri nu sunt cunoscute public).
Este evident că în cel mai scurt timp trebuie ca reglementatorul român în domeniul pensiilor private să permită acestor fonduri să investească în fonduri private equity sau de infrastructură, indiferent dacă sunt în pilonul 2 sau 3.
Există în piață de capital și știri bune, mă refer la fondurile de investiții, care în ritmul actual (azi sunt peste 800.000 de investitori) pot avea active care se vor dubla. Sper ca în viitor România să treacă de la stadiul actual, când majoritatea investițiilor sunt dirijate către fonduri de obligațiuni, spre modelul european, unde, din totalul activelor administrate, peste jumătate revin fondurilor de acțiuni.
O discuție sinceră, deschisă despre piața de capital din România trebuie să pornească de la evaluarea corectă și onestă a mutațiilor intervenite, începând cu 2013, în cele două planuri: reglementarea și poziția jucătorilor din piață. Astfel, cu obiectivitate, trebuie să recunosc că unirea celor trei piețe financiare nebancare sub umbrela unui singur reglementator și supraveghetor (înființarea Autorității de Supraveghere Financiară) a însemnat un nou început, a marcat încredere în rândul actorilor piețelor de capital, asigurătorilor și pensiilor private. Transformările s-au văzut imediat prin amplul program reformator (STEAM) care a adaptat întreaga și stufoasa literatură de specialitate (reglementări) existentă, la modelul european. Programul încheiat în 2018 nu a fost urmat, din păcate, de urmărirea implementării lui. Din păcate, în perioada 2018 – 2023, lipsa de transparență și bâjbâielile decizionale au făcut ca în spațiul public să se impună un nou model, și anume organizarea autorității naționale după modelul european. Astfel, așa cum se cunoaște, la nivelul Europei, în afara EBA (European Banking Authority), care reglementează și supraveghează piața bancară, ființează alte două autorități, ESMA (European Securities and Markets Authority) pentru piața de capital și EIOPA (European Insuarance and Occupational Pensions Authority) pentru asigurări și pensii private. Revine Parlamentului nou ales al României să decidă.
Revenind la marile probleme ale pieței de capital din România, trebuie readus în discuție proiectul constituirii unui fond suveran. Mai toate statele dezvoltate au un fond suveran, organizat în forme diverse, dar cu același scop: susținerea economiei naționale. Ce ar însemna acum, după 35 de ani de economie de piață, ca România să aibă un fond suveran? Întâi și întâi ar avea un vehicul investițional puternic, capabil să susțină, pe de o parte, dezvoltarea unor companii de stat viabile, dar și să intervină în redresarea economică a unora aflate temporar în dificultate. Totul depinde de voința politică pentru că, odată ieșite din acționariatul statului, companiile românești intrate în fond vor avea cale liberă spre piața concurențială, spre guvernanța corporativă, spre transparența totală, fondul însuși urmând a ieși din sfera decidentului unic, și anume guvernul român.
Mai sunt teme de discutat, încă nerezolvate, după mai bine de trei decenii. Mă refer la problema blocajului decizional privind o soluție de reintroducerea în circuitul financiar a sumelor din acțiunile cuprinse în Secțiunea I a Depozitarului Central. Această problemă trebuie transferată Parlamentului României.
Subiectul evoluțiilor financiare și de proprietate din structura celor cinci societăți de investiții financiare rebotezate trebuie văzut în contextul în care a fost regândit procesul de supraveghere on-site și off-site al entităților din piața de capital, din perspectiva prudențială și a regulilor de conduită. De altfel, experții Băncii Mondiale au avansat metodologia de calcul de risc și un manual care contribuie la aplicarea procedurilor de supraveghere pentru firmele de investiții și societățile de administrare a investițiilor. Rămâne doar să se aplice și la noi.
Rămâne de asemenea de finalizat un subiect neglijat multă vreme: Bursa Română de Mărfuri, cel mai vechi operator bursier de mărfuri din România, înființată în 1993. Pașii importanți făcuți până acum, inclusiv extinderea serviciilor de tranzacționare a electricității în România, prin integrarea în Single Day – Ahead Coupling (SDAC) – Piața cuplată pentru ziua următoare a Uniunii Europene, dar și includerea în calitate de intermediar, pentru administrarea sistemului de tranzacționare a contractelor semnate pe piața de capital, trebuie consolidați prin decizia de listare a BRM pe piața reglementată a Bursei de Valori București, așa cum BVB este ea însăși listată.
Toate aceste măsuri propuse duc inevitabil la finanțarea economiei românești, valorificând astfel avantajele că România a promovat de la statutul de piață de frontieră la cel de piață emergentă, ca urmare a îndeplinirii tuturor indicatorilor cuprinși în proiectul Set of Actions Towards Establishing and Acknowledgement of Emerging Market Status. România este totodată azi aliniată cu legislația primară și secundară la nivel european, inclusiv cu ultimele dosare legislative închise privind: produsul paneuropean de pensii private, cerințele prudențiale privind firmele de investiții, modificarea Regulamentului European pentru infrastructura pieței (European Markets Infrastructure Regulation – EMIR), supravegherea contrapărților centrale, distribuția transfrontalieră a fondurilor de investiții, revizuirea sistemului de supraveghere financiară europeană s.a.
Nu în ultimul rând, trebuie să subliniez că, azi, România are o strategie de educație financiară care conține programe naționale adresate tuturor categoriilor tipologice de grupuri țintă (copii, adolescenți, adulți, formatori).
Acestei activități i s-a adăugat, în ultimii ani, un proces continuu de protecție a consumatorilor de servicii și instrumente financiare, precum și de gestionare constructivă a petițiilor, ambele fiind generatoare de atragere de noi jucători sau finanțatori.
Acest proces este cu atât mai justificat astăzi, cu cât se înregistrează tot mai mulți investitori în criptomonede, bitcoin, CFD-uri, dar și consumatorii – victime ale tranzacțiilor și operațiunilor pe platforme on-line (tranzacții de tip Forex), de către entități și persoane neautorizate.
În final, cred că tot Parlamentului României îi revine misiunea ca în cadrul Consiliului de Supraveghere al reglementatorului român, să fie cooptați exclusiv specialiști, nu reprezentanți politici. Am avea astfel cadrul complet ca piața de capital romanescă, după trei decenii și jumătate, să fie capabilă de monitorizarea riscurilor, tendințelor și vulnerabilităților, pentru a asigura stabilitate și profitabilitate, dar în special să devină un vector important în finanțarea economiei României.
De altfel, pentru a face mai bine înțeles rolul pieței de capital în economie, atât de către clasa politică, cât și de investitori, este necesară radiografia următoarelor companii listate pe piața reglementată a Bursei de Valori București.
Hidroelectrica SA cu cel mai mare randament al dividentului net, de 10%, iar valoarea acțiunii față de prețul de pornire a IPO din 2023 este mai mare cu 17%.
OMV Petrom este emitentul care distribuie un divident crescător de la un an la altul, cu 5-10%, dar și a unor dividende speciale. Dar cea mai importantă performanță a OMV Petrom este prețul acțiunilor cu peste 60% mai mare față de 2019.
O performanță similară (40% creștere a prețurilor acțiunilor față de 2019) înregistrează ROMGAZ, randamentul net al dividendului în ultima raportare, fiind de 2,6%.
Ca și în cazul societăților enumerate deja, câștigul fundamental al Nuclearelectrica SA este volumul de investiții. Astfel, se asigură pentru anii viitori premisele dezvoltării acestei companii (1,9 miliarde euro investiții).
Evidențiem prezența pe piața reglementată a companiilor de utilități – Electrica SA, Transgaz, Transelectrica și Conpet, ultima având un randament net al dividendului de 7,6%. Sectorul bancar este reprezentat de PBVB, de Banca Transilvania și BRD-SG, ambele cu rezultate financiare solide și cu profitabilitate mare (indicatorul ROE fiind de 24%, respectiv 18%). Un adevărat careu de ași găsim pe piața reglementată: companiile din sectorul farmaceutic (Antibiotice Iași, Biofarm, Ropharma și Farmaceutica Remedia), cu un nivel ridicat al marjei nete de profit.
În sectorul dezvoltatorilor imobiliari, evenimentul ultimului an a fost cazul Nordis, companiile listate pe BVB (Impact și ONE United) nu au reușit să refacă sentimentul investitorilor față de acest sector de activitate. Imaginea de ansamblu a companiilor românești reprezentative de pe piața reglementată mai cuprinde nume ca: Chimcomplex, ALRO Slatina, Alumil, OIL Terminal, Socep, Aerostar s.a. Din păcate, este prea puțin.
