Ministerul Educației și Cercetării anunță că „Universitățile românești și-au stabilit misiunea academică, structurându-se astfel o arhitectură transparentă a mediului universitar din țară (vezi ► link).
Conform Legii 199/2023 și Ordinului de ministru nr. 3.027/2025, universitățile românești și-au asumat prin Carta proprie una din trei misiuni:
(1) Educație: Presupune organizarea exclusiv a activităților de predare, învățare și evaluare și a celor de cercetare conexe proceselor de predare-învățare, evaluarea misiunii instituției făcându-se după criterii și indicatori naționali/internaționali, cu relevanță academică locală/regională.
(2) Educație și Cercetare: Presupune organizarea activităților de predare, învățare și evaluare, precum și de cercetare, evaluarea misiunii instituției făcându-se după criterii și indicatori naționali/internaționali, cu relevanță academică regională/națională.
(3) Educație și Cercetare Avansată: Presupune organizarea activităților de predare, învățare și evaluare, precum și de cercetare, cu impact în dezvoltarea cunoașterii și dezvoltarea economică și tehnologică la nivel național și internațional, evaluarea misiunii instituției făcându-se după criterii și indicatori internaționali, cu relevanță academică națională/internațională”.
Ministerul Educației și Cercetării precizează că „tipul de misiune academică nu este un criteriu de clasificare pe bază de performanță sau de ierarhie, clasificarea/ierarhia pe bază de performanță putându-se stabili eventual ulterior prin evaluări riguroase în cadrul fiecărei misiuni.
În procesele de evaluare academică și de asigurare a calității se va ține cont de misiunea autoasumată de fiecare instituție de învățământ superior. Misiunea autoasumată acum nu reprezintă o confirmare a realizării acesteia, confirmarea realizându-se ulterior prin procese de evaluare academică și de asigurare a calității”.
Prof. univ. dr. psih. Daniel David, ministrul educației și cercetării: „Prin acest demers, dublat de flexibilizarea organizării programelor academice într-o universitate prin eliminarea condiționărilor administrative între acestea (licență-master-doctorat-postdoctorat), încheiem cu adevărat implementarea modelului Bologna în sistemul de învățământ superior din România și intrăm într-o logică a normalității, în care chiar dacă toate universitățile sunt importante, asta nu înseamnă că toate trebuie să fie (sunt) la fel. Țara are nevoie de universități cu profiluri diferite.
Mă aștept de la universitățile de EDUCAȚIE să servească dinamic mai ales nevoile locale/regionale prin formarea de resursă umană bine pregătită, inclusiv prin servicii de calitate pentru societate și prin demersuri de educație duală și antreprenorială în relație strânsă cu mediul socioeconomic local/regional și cu autoritățile locale/regionale.
De la universitățile de EDUCAȚIE ȘI CERCETARE mă aștept să aducă în plus și o componentă de cercetare aplicativă relevantă local/regional/național.
De la universitățile de EDUCAȚIE ȘI CERCETARE AVANSATĂ mă aștept să-și formeze resursa umană în logica educației prin cercetare, demersurile de cercetare-dezvoltare-inovare să vizeze și probleme teoretice și practice de interes mai larg, național și internațional, inclusiv să angajeze demersuri inovative (adesea disruptive) de educație duală și antreprenorială.
Demersurile cu caracter mai vocațional (inclusiv de creație artistică) trebuie să fie elemente fundamentale ale componentei educaționale, evaluate prin caracteristicile proprii.
Acum avem un sistem universitar cu o arhitectură transparentă pentru viitorii studenți, pentru autorități și societate și pentru comunitatea academică a fiecărei universități, universitate care se poate astfel conecta mai bine cu societatea și care devine mai puternică și autonomă prin faptul că raportarea la aceasta trebuie să se facă prin prisma misiunii asumate, nu prin prisma unor criterii externe mai mult sau mai puțin arbitrare.”
