Bruxelles, 27 ianuarie 2026 – Europarlamentarul Vasile Dîncu (PSD/S&D) a oferit o replică filosofică și politică la discursul susținut de eurodeputata AUR Georgiana Teodorescu în Knesset. Ancorându-și argumentația în opera teoreticianului politic Hannah Arendt, Dîncu a avertizat împotriva tentației de a suspenda reflecția morală în numele securității. El a susținut că, de Ziua Holocaustului, Europa este obligată să facă distincția între fermitatea necesară și abandonul periculos al nuanței.

Pe scurt

1. Dîncu o invocă pe Hannah Arendt pentru a susține că răul prosperă atunci când oamenii încetează să gândească, avertizând că frica nu trebuie să devină niciodată un principiu de guvernare.

2. Deși recunoaște că antisemitismul și eșecurile integrării sunt reale, Dîncu respinge conceptul de „Iron Dome juridic”, argumentând că legile care nu mai disting vina individuală duc la alienare.

3. Eurodeputatul cere combaterea terorismului prin instrumente juridice validate de instanțe și integrare civică, nu prin „automatism politic” sau radicalizarea limbajului juridic.

Dîncu a început prin a recunoaște că discursul doamnei Teodorescu pornește dintr-o „neliniște reală” resimțită de mulți cetățeni europeni cu privire la realitatea antisemitismului și a eșecurilor de integrare. „Antisemitismul nu este o ficțiune. Radicalizarea nu este un construct mediatic”, a admis Dîncu. Cu toate acestea, el a trasat o linie clară atunci când frica se transformă în doctrină de guvernare. Citând-o pe Arendt, el a reamintit publicului că „răul extrem nu are nevoie de monștri, ci de oameni care renunță să mai gândească”. Aceasta, a afirmat el, nu este doar o metaforă istorică, ci un avertisment politic permanent: statul își pierde busola morală atunci când înlocuiește judecata individuală cu „clasificări globale și loialități impuse”.

Abordând direct propunerea eurodeputatei AUR, Dîncu a argumentat că un „Iron Dome juridic” propune siguranță prin rigiditate, ceea ce este în cele din urmă fragil. „Experiența europeană arată că siguranța durabilă apare prin reguli clare, aplicate individual, controlate public și corectabile în timp”, a explicat el. El a avertizat că un sistem juridic care încetează să mai facă distincții între indivizi și se bazează pe măsuri globale ajunge să producă exact alienarea din care se hrănește extremismul. Făcând referire la conceptul lui Arendt despre „dreptul de a avea drepturi”, Dîncu a argumentat că proiectul european postbelic se bazează pe apărarea umanității chiar și sub presiunea fricii, nu pe suspendarea drepturilor de dragul unei „apărări totale”.

În loc să radicalizeze limbajul dreptului, Dîncu a schițat viziunea unei „politici europene mature”. Aceasta ar implica combaterea terorismului prin instrumente juridice comune validate de instanțe – nu prin „automatism politic”. El a cerut un control strict, bazat pe probe, al finanțărilor publice și o integrare civică fermă, centrată pe educație și muncă.

„Europa nu își apără valorile radicalizând limbajul dreptului”, a concluzionat el. „Le apără rămânând fidelă gândirii critice exact atunci când emoția publică cere soluții rapide. În ziua Holocaustului, memoria nu cere reacții dure; ne cere luciditate, empatie și refuzul de a transforma frica în doctrină.”