(Continuare din numărul trecut)

Deci, ați reușit, cumva, să reduceți costurile pentru construirea unei rachete cu 75%, depinzând desigur de cum calculezi. Cum ați reușit o asemenea performanță? NASA a încercat acest lucru de ani de zile. Cum ați făcut?

Ei bine, am reușit să facem pași mari în ceea ce privește tehnologiile structurii externe a rachetei, în ceea ce privește motoarele, componentele electronice și operațiunile de lansare. Există o lungă listă de inovații pe care le-am realizat, care însă mi-e un pic mai greu să le prezint aici, dar…

Nu în ultimul rând pentru că încă pot fi copiate, e adevărat? Nu ați obținut încă patentele pentru aceste inovații. Asta chiar este interesant, cel puțin pentru mine.

Nu, noi nu facem patente.

Voi nu ați înregistrat patentele, deoarece credeți că e mai periculos să o faceți decât să nu le aveți.
Din moment ce principalii noștri competitori sunt guverne naționale, aplicarea dreptului de proprietate intelectuală asupra inovațiilor noastre ar fi cel puțin discutabilă. (Râsete, aplauze).

Interesant, chiar foarte interesant. Dar înțeleg că inovația cea mare abia urmează și lucrați la ea chiar acum. Ce ne puteți spune despre ea?
Da, adevărat… deci, marea inovație. Principala problemă a rachetelor este că ele sunt de unică folosință. Toate rachetele care zboară astăzi nu pot fi refolosite. Naveta spațială a fost o încercare de a obține o rachetă reutilizabilă, dar chiar și acolo rezervorul principal se aruncă după fiecare lansare, iar pentru părțile reutilizabile era nevoie de un grup de 10.000 de oameni și de nouă luni de zile pentru a le reface în vederea reutilizării. Ca urmare, naveta spațială costă 1 miliard de dolari pe lansare. E evident că nu prea e convenabil. Deci este foarte important ca treptele rachetelor să poată fi aduse înapoi la rampa de lansare și să fie pregătite pentru o nouă lansare peste doar câteva ore.

Fantastic. Rachete reutilizabile!
Da, așadar, ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că, de fapt, costul combustibilului pentru propulsie este foarte mic. E mai degrabă ca la avion. Mai exact, costul combustibilului este doar 0,3% din costul rachetei. Devine astfel posibil să obții o reducere cu 100%, în mare, a costului unui zbor cu racheta dacă o poți refolosi. Din acest motiv este atât de important. Fiecare mijloc de transport pe care îl folosim noi oamenii, fie el avion, tren, automobil, bicicletă sau cal, este reutilizabil. Rachetele până acum nu erau. Deci trebuie să rezolvăm această problemă dacă vrem să devenim o civilizație care să călătorească în spațiu.

Mă întrebai mai devreme cât de populare ar mai fi croazierele pe mare dacă ar trebui să arzi navele după fiecare utilizare…
Anumite croaziere sunt, aparent, foarte problematice.

În mod cert, mult mai scumpe. Deci aceasta este, potențial, o tehnologie revoluționară și care, cred, deschide drumul către visul tău de a duce, la un anumit moment, civilizația umană pe Marte, pe scară largă. Ți-ar plăcea să vezi o colonie pe Marte.
Da, exact. SpaceX, sau o combinație de companii și guverne, trebuie să progreseze către ideea de a face viața multi-planetară, de a stabili o bază pe o altă planetă, pe Marte – care este singura opțiune realistă – și apoi de a dezvolta acea bază până când vom deveni o specie cu adevărat multi-planetară.

Și cum avansează lucrul la această „hai să o facem reutilizabilă” rachetă? Cum stau lucrurile?
Am reușit în fapt să obținem progrese mari recent cu ceva ce noi numim „Proiectul Test Greierele”, în care verificăm porțiunea de aterizare verticală, genul de porțiune terminală care este cu adevărat o problemă. Și am avut câteva încercări bune

Este extraordinar dacă stai să te gândești… Nu am văzut încă așa ceva. O rachetă care este lansată și apoi…
Da, racheta are înălțimea unei clădiri de 12 etaje. După lansare și desprindere, plutește la circa 40 de metri înălțime și își ajustează unghiul, puterea și intensitatea motorului, menținându-și poziția cu motorașe cu gaz rece.
(continuare în numărul viitor)