Livrările de combustibili de aviație durabili la aeroporturile din UE au ajuns la 1,1 milioane de tone în 2025, aproape de șase ori mai mult decât în anul precedent, potrivit Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației (EASA). Ponderea lor în combustibilul raportat de furnizori a fost de 2,8%, peste pragul obligatoriu de 2% din primul an de aplicare a acestei cerințe. Extinderea aprovizionării la 121 de aeroporturi arată o piață în creștere, însă obiectivele pentru 2030 depind în continuare de realizarea unor investiții, mai ales în combustibili sintetici.
Pe scurt
-
Furnizorii au raportat 1,1 milioane de tone de SAF în 2025, reprezentând 2,8% din combustibilul livrat operatorilor incluși în regulament. Totalul depășește pragul de 2%, dar include și aproximativ 250.000 de tone declarate pentru piața voluntară.
-
Numărul aeroporturilor aprovizionate cu SAF a crescut de la 33 la 121. Distribuția rămâne inegală, iar mecanismul de flexibilitate permite furnizorilor să respecte cotele printr-o medie a livrărilor lor la mai multe aeroporturi.
-
EASA estimează economii de 3,77 milioane de tone echivalent CO₂ față de utilizarea combustibilului fosil înlocuit. Reducerea medie de 89% privește ciclul de viață al SAF, nu emisiile întregii aviații.
-
Capacitatea pentru 2030 depinde de finalizarea investițiilor. Pentru combustibilii sintetici, niciun proiect comercial din UE nu ajunsese la decizia finală de investiție până în iunie 2026, potrivit raportului.
Din cele 39,3 milioane de tone de combustibil de aviație raportate pentru 2025, aproximativ 1,1 milioane au fost combustibili durabili, cunoscuți sub acronimul SAF. În 2024, volumul fusese de circa 193.000 de tone, iar numai 33 de aeroporturi primiseră astfel de livrări. În 2025, acestea au ajuns în toate cele 27 de state membre, la 79% dintre aeroporturile incluse în domeniul de aplicare al ReFuelEU Aviation.
Creșterea reflectă atât obligația de aprovizionare, cât și cererea voluntară. EASA precizează că aproximativ 250.000 de tone din total au fost declarate de furnizori ca livrări pentru piața voluntară, fără a fi contabilizate pentru îndeplinirea cotelor obligatorii. Aceste volume reprezintă aproape un sfert din cantitatea totală raportată, astfel că ponderea de 2,8% descrie întreaga aprovizionare declarată, nu exclusiv combustibilul folosit pentru respectarea mandatului.
Rezultatul agregat la nivelul UE nu înseamnă nici că fiecare aeroport a primit același amestec. Până la sfârșitul anului 2034, furnizorii pot îndeplini cotele printr-o medie ponderată a combustibilului livrat la aeroporturile UE pe care le aprovizionează. Mecanismul permite compensarea unei ponderi mai mici într-un loc prin livrări mai mari în altul. Raportul arată că Franța, Belgia, Luxemburg și Malta au avut ponderi naționale sub 2%, situație care poate rezulta din folosirea acestei flexibilități.
Aprovizionarea rămâne concentrată în marile noduri aeriene. Aeroportul Schiphol din Amsterdam a primit 29% din volumul SAF raportat în UE, iar primele zece aeroporturi au absorbit împreună 65%. Acestea au reprezentat și aproximativ 49% din totalul combustibilului de aviație livrat, ceea ce explică parțial concentrarea, fără ca răspândirea SAF să fie uniformă.
Beneficiul climatic calculat de EASA este de 3,77 milioane de tone echivalent CO₂ economisite prin înlocuirea combustibilului fosil cu SAF în 2025. Reducerea medie de 89% se referă la emisiile pe întregul ciclu de viață ale combustibililor durabili raportați, comparate cu combustibilul convențional pe care îl înlocuiesc. Ea nu reprezintă o reducere de 89% a emisiilor întregului sector aviatic, în care SAF a avut încă o pondere de numai 2,8% în livrările declarate.
SAF include mai multe tipuri de combustibili care trebuie să îndeplinească criterii de durabilitate, de la biocombustibili la combustibili sintetici produși folosind hidrogen regenerabil și carbon captat. În aprovizionarea din 2025, uleiul alimentar uzat a rămas materia primă dominantă, folosită pentru aproximativ 80% din volum. Deși cea mai mare parte a combustibilului finit a fost produsă în UE, 85% din SAF livrat a provenit din materii prime originare din afara Uniunii.
Pentru 2030, cota obligatorie totală urcă la 6%, iar raportul arată de ce proiectele deja angajate sunt importante. Instalațiile care puteau produce SAF la sfârșitul lui 2025 ofereau o capacitate de aproximativ 1,5 milioane de tone pe an, sub necesarul estimat de 2,1 milioane de tone pentru componenta care exclude combustibilii sintetici. Adăugarea instalațiilor aflate în construcție sau cu decizie finală de investiție ridică această capacitate potențială la 3,7 milioane de tone. Sunt capacități estimate, care presupun realizarea proiectelor și atingerea obiectivelor de producție, nu volume deja disponibile.
Combustibilii sintetici rămân partea mai puțin avansată a tranziției. Potrivit evaluării din raport, până în iunie 2026 nicio instalație de producție la scară comercială din UE nu ajunsese la decizia finală de investiție, deși existau instalații demonstrative și proiecte-pilot. Scenariul în care UE ar avea suficientă capacitate pentru această componentă în 2030 include și proiecte considerate credibile, dar care nu aveau încă investiția decisă.
Austria, Germania și Luxemburg pregătesc o licitație-pilot în cadrul coaliției europene pentru accelerarea combustibililor sintetici. Modelul anunțat de Comisie urmărește să ofere producătorilor venituri previzibile pe termen lung și cumpărătorilor contracte competitive pe termen mai scurt. Scopul este să faciliteze investițiile într-o piață care încă nu dispune de producția comercială necesară pentru extinderea consumului.
Raportul oferă primul bilanț al unui an complet în care cotele obligatorii au fost aplicabile, dar acoperirea datelor rămâne incompletă. Au raportat 102 dintre cei 115 furnizori obligați să transmită informații, iar livrările către aeroporturile din afara domeniului regulamentului nu sunt cuprinse. EASA avertizează că volumul real de SAF livrat în UE poate fi ușor mai mare decât cel înregistrat.
