România a trecut în august prin toate primele etape ale mecanismului european pentru gestionarea unei crize de electricitate, de la avertizare timpurie la declararea formală a crizei, confirmă Comisia Europeană într-un răspuns adresat eurodeputatului Victor Negrescu. Sistemul a rămas însă alimentat fără limitarea forțată a consumului, iar schimburile transfrontaliere au contribuit la acoperirea deficitului de producție.
Avertizarea timpurie a fost transmisă pe 7 august, iar România a notificat Comisiei situația de criză pe 10 august. Electricity Coordination Group s-a reunit în două ședințe extraordinare, pe 11 și 19 august, pentru evaluarea riscurilor din România și din alte state ale Europei Centrale și de Sud-Est afectate de temperaturi ridicate și niveluri foarte scăzute ale apelor.
Declanșarea mecanismului european a venit după o deteriorare rapidă a condițiilor din Sistemul Electroenergetic Național. Seceta hidrologică severă a coborât debitul Dunării la niveluri care au afectat atât producția hidroelectrică, cât și disponibilitatea centralei nucleare de la Cernavodă.
Unitatea 1 a centralei fusese oprită controlat la sfârșitul lunii iulie, iar autoritățile anticipau și indisponibilizarea Unității 2. Pierderea acesteia însemna retragerea unei capacități suplimentare de aproximativ 700 MW într-un moment în care consumul creștea puternic în orele de seară.
Guvernul adoptase între timp un cadru care permitea Transelectrica să introducă gradual măsuri suplimentare de siguranță dacă echilibrul sistemului se deteriora. Ordinea prevedea folosirea rezervelor disponibile, pornirea grupurilor aflate în rezervă tehnică și gestionarea schimburilor transfrontaliere înainte de eventuala limitare în tranșe a consumului unor mari consumatori industriali.
Limitarea consumului era astfel construită drept măsură de ultimă instanță. Consumatorii casnici nu erau incluși în mecanismul de reducere forțată, iar măsurile trebuiau activate numai dacă producția disponibilă, rezervele și importurile nu mai puteau menține sistemul în echilibru.
Presiunea asupra importurilor era deja vizibilă înainte de notificarea oficială a crizei. În seara de 5 august, datele operative ale Transelectrica arătau un consum de aproximativ 7.675 MW și o producție internă de aproximativ 5.321 MW. Diferența de peste 2.300 MW era acoperită prin importuri, echivalentul a aproape 31% din consumul instantaneu.
Acest nivel de dependență de schimburile transfrontaliere explică de ce situația României a devenit și o problemă de coordonare europeană. Regulamentul privind pregătirea pentru riscuri în sectorul energiei electrice cere statelor să informeze Comisia și țările conectate atunci când apar informații serioase privind posibilitatea unei crize și să declare oficial criza atunci când deteriorarea se materializează.
Prima reuniune extraordinară a Electricity Coordination Group, convocată pe 11 august, a analizat situația în contextul valurilor de căldură și al secetei care afectau mai multe state. Grupul a constatat că nu exista un risc imediat de adecvanță la nivel european, deși balanța dintre producție și consum urma să rămână tensionată.
România a prezentat în această reuniune reducerea producției interne, situația centralei de la Cernavodă și nevoia de a menține deschise opțiunile de import. Autoritățile române au cerut și o evaluare regională actualizată a capacităților de producție, rezervelor, interconexiunilor și posibilității statelor vecine de a furniza energie dacă situația se deteriora.
O a doua reuniune extraordinară, pe 19 august, a constatat din nou că securitatea aprovizionării rămânea stabilă în Europa Centrală și de Sud-Est, deși temperaturile ridicate și nivelurile record de scăzute ale apelor continuau să pună presiune asupra sistemelor. Comisia a subliniat atunci importanța păstrării fluxurilor transfrontaliere și a coordonării dintre operatorii de transport.
În România, Transelectrica anunțase cu o zi înainte că producția disponibilă și capacitățile de import compensau indisponibilizarea ambelor unități de la Cernavodă. Operatorul nu anticipa probleme deosebite de alimentare pe termen imediat, dar continua să monitorizeze consumul, producția, rezervele și posibilitățile de schimb cu sistemele vecine.
Răspunsul transmis acum de Comisie clarifică și diferența dintre utilizarea pieței europene și activarea mecanismelor extraordinare de solidaritate. România a importat cantități importante de electricitate prin schimburile comerciale obișnuite, însă niciun stat nu a fost nevoit să activeze măsurile regionale de asistență prevăzute pentru situațiile în care piața nu mai poate gestiona criza.
Nici măsurile necomerciale de ultimă instanță nu au fost necesare. Legislația UE permite utilizarea lor numai după epuizarea opțiunilor oferite de piață sau atunci când acestea sunt evident insuficiente, ceea ce în cazul României nu s-a produs.
Episodul nu înseamnă însă că vulnerabilitatea structurală a dispărut odată cu evitarea întreruperilor. Guvernul a prelungit ulterior cadrul de siguranță până la sfârșitul lunii septembrie, invocând deficitul hidrologic, necesarul ridicat din orele de vârf și riscul ca posibilitățile de import să fie limitate dacă o problemă similară ar afecta simultan mai multe state din regiune.
Criza din august a arătat astfel rolul interconectărilor într-un sistem cu producție internă redusă temporar, dar și riscul care apare atunci când mai multe state depind simultan de aceeași capacitate regională disponibilă. În lipsa unei deteriorări suplimentare, România a rămas în limitele mecanismelor de piață, fără întreruperi forțate și fără activarea asistenței europene de urgență.
