Românii au fost navigatori pe uscat, iar Costin Murgescu le-a desenat harta

La Banca Națională a României, evenimentul de lansare a volumelor „Mersul ideilor economice la români” și „Drumurile unității românești” au adunat economiști, istorici și oameni de stat într-o zi specială, dedicată memoriei economice a națiunii.

Pe 27 octombrie 2026, în ziua în care Costin Murgescu ar fi împlinit 107 ani, Banca Națională a României a găzduit lansarea celor două volume din „Mersul ideilor economice la români” și a lucrării „Drumurile unității românești”. Coincidența calendarului spune ceva despre instituția gazdă, care tipărise opera marelui economist încă din anii ’90 și i-a purtat memoria cu o consecvență rară în viața noastră publică. Guvernatorul Mugur Isărescu a deschis o întâlnire în care economia, istoria și cultura au stat la aceeași masă, exact în ordinea firească pe care autorul omagiat le-o dăduse, o viață întreagă, în scrisul său.

Un economist care citea istoria în socotelile negustorilor

Născut la Râmnicu Sărat, în 1919, Costin Murgescu a trecut prin drept, prin critica literară și prin gazetărie înainte de a deveni unul dintre spiritele cele mai originale ale gândirii economice românești de după război. Membru corespondent al Academiei Române din 1963, doctor în economie, profesor la Academia de Studii Economice, conducător al „Revistei economice” și, vreme de aproape două decenii, director al Institutului de Economie Mondială, el a scris despre David Ricardo și despre capitalul străin în România, despre reforma agrară și despre ascensiunea Japoniei, cartea sa de călătorie economică prin arhipelagul nipon devenind, la începutul anilor ’80, un succes de librărie. Institutul pe care l-a condus îi poartă astăzi numele, în rețeaua Institutului Național de Cercetări Economice al Academiei Române.

Ceea ce îl deosebea de mulți dintre contemporani era convingerea că ideile economice ale unui popor nu se nasc numai în tratate. Acestea se formează în hrisoavele domnești, în tocmelile de la târg, în corespondența boierilor cu bancherii Levantului, în cronici și în pravile, adică acolo unde viața materială a unei societăți își caută, încet, propriul limbaj. Keynes încheia „Teoria generală” cu observația că ideile economiștilor, fie acestea juste sau greșite, sunt mai puternice decât se crede de obicei și că lumea este condusă de prea puțin altceva. Murgescu a aplicat această intuiție retrospectiv, pe un teritoriu despre care istoriografia economică vorbise prea puțin, și a arătat că românii au gândit economic cu mult înainte de a avea economiști. Primul volum al „Mersului ideilor” a apărut în 1987, al doilea abia în 1990, după moartea autorului, survenită în august 1989, cu câteva luni înainte de prăbușirea regimului pe care îl privise, în ultimii ani, cu o distanță tot mai greu de ascuns. „Drumurile unității românești” a văzut lumina tiparului și mai târziu, ca o încheiere postumă a unui edificiu gândit unitar.

Voievodul cu turme și pandurul care mâna cirezi spre Viena

Dintre vorbitorii evenimentului: Mugur Isărescu, academicianul Ioan Aurel Pop, Constantin Boștină, Vasile Pușcaș și Valeriu-Ioan Franc, au evocat autorul prin episoade pe care acesta însuși le scosese la lumină și care au surprins o sală obișnuită, totuși, cu istoria economică. Tudor Vladimirescu, pe care memoria școlară l-a fixat în haina de comandant al pandurilor, a fost înainte de toate un negustor priceput de vite, care își ducea cirezile până la Viena și cunoștea drumurile comerțului central-european la fel de bine ca pe cele ale Olteniei. Mihai Viteazul, la rândul său, a fost un angrosist de anvergură și unul dintre cei mai importanți furnizori de oi ai Imperiului Otoman, o piață uriașă, cu o capitală care consuma necontenit carne din spațiul carpato-danubian.

Detaliile acestea nu coboară eroii de pe soclu, ci, dimpotrivă, le adaugă o dimensiune pe care manualele au lăsat-o puțin în umbră. Un domnitor care știa cât valorează o turmă la Constantinopol înțelegea mecanica puterii otomane din interiorul acesteia, iar un pandur care negocia la Viena prețul vitelor citea Europa cu o luciditate pe care puțini boieri de divan o aveau. Sabia și registrul de socoteli au mers, la noi, mai des împreună decât ne-a plăcut să recunoaștem.

Românii, mari navigatori pe uscat

Poate cea mai frumoasă imagine a zilei a fost aceea a românilor ca mari navigatori, numai că navigatori ai uscatului, a fost ilustrată de academicianul Mugur Isărescu. În vreme ce popoarele maritime ale Europei traversau oceanele, păstorii români traversau munții, cu turmele lor, din Pindul Greciei până în Carpații nordici, pe trasee pe care nicio graniță politică nu le putea opri cu adevărat. Transhumanța a fost, în această lectură, o infrastructură economică vie, care purta odată cu oile limba, obiceiul, dreptul pastoral și o anumită idee despre lume. Murgescu dedicase acestui fenomen studiul „Drumul oilor”, publicat postum, iar titlul ultimei sale cărți, „Drumurile unității românești”, formulează aproape singur o teză: unitatea românească a avut nu doar momente, ci și drumuri, bătute vreme de secole de oameni care nu semnau tratate, dar țeseau, pas cu pas, o geografie comună.

Pentru un economist, observația are o greutate aparte, deoarece mută discuția despre unitate de pe terenul exclusiv al voinței politice pe acela, mai puțin spectaculos și mai durabil, al schimburilor, al piețelor și al rutelor. Marile acte de la 1600, de la 1859 sau de la 1918 au avut, în această perspectivă, o temelie pregătită de generații de negustori și păstori care știau, fără să o teoretizeze, că pământul românesc formează un singur spațiu economic.

O sală care semăna cu o secțiune prin elita românească

În prezidiu s-au aflat Vasile Pușcaș, academician și membru al Consiliului Științific al ASPES, Ileana Tureanu (fiica distinsului Costin Murgescu, în prezent președinte al Uniunii Arhitecților din România), Cristian Păunescu, Ioan Aurel Pop, fost președinte al Academiei Române, și istoricul Bogdan Murgescu, nepot și prorector al Universității București. În sală, economiști de marcă precum Daniel Dăianu, Luminița Chivu, director general al Centrului Național de Cercetări Economice, Constantin Boștină, președintele ASPES, foști premieri și miniștri, precum Călin Popescu Tăriceanu și Ioan Mircea Pașcu, oameni de afaceri, istorici, oameni de cultură și jurnaliști. Rareori o lansare de carte reușește să adune în aceleași salon atâtea discipline și atâtea generații, iar faptul acesta mărturisește, poate mai convingător decât orice discurs, că opera lui Murgescu a rămas un loc de întâlnire.

De ce avem nevoie astăzi de mersul ideilor noastre economice

România ultimelor trei decenii a importat modele economice cu o ușurință care a lăsat adesea impresia că gândirea economică românească începe odată cu manualele occidentale traduse după 1990. Opera lui Costin Murgescu demonstrează contrariul, pentru că arată o tradiție de reflecție proprie, legată de realitățile unui spațiu de frontieră între imperii, în care comerțul, agricultura, creșterea animalelor și finanțele au avut întotdeauna o miză geopolitică. Murgescu insista, totodată, asupra strategiei pe termen lung și asupra educației ca motor al productivității, două teme pe care dezbaterea publică de astăzi le invocă des și le practică rar.

Reeditarea acestor volume sub egida Băncii Naționale a Româniai nu are, așadar, doar valoarea unui omagiu. Aceasta readuce în circulație o bibliotecă de argumente pentru o politică economică ancorată în istoria și în avantajele reale ale țării. Între ideile economice ale trecutului și deciziile prezentului firul nu s-a rupt niciodată cu totul, iar cine dorește să construiască pe termen lung face bine să cunoască drumul pe care au venit, cu turmele lor, cei dinaintea noastră.