Președintele ANPC, Csaba Lajos Békési, despre trecerea de la amenzi la prevenție, despre indicatorii care influențează prețul și despre limita dintre responsabilitatea statului și a consumatorului
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor își schimbă, sub conducerea lui Csaba Lajos Békési, imaginea publică asociată aproape exclusiv cu amenzile. Președintele ANPC vorbește despre o instituție construită pe prevenție, analiză de risc și supraveghere digitală, fără să renunțe la sancțiunea fermă acolo unde legea e încălcată deliberat. Convorbirea urmărește temele pe care le cere o economie competitivă: protecția consumatorului ca motor al pieței corecte, echilibrul dintre reglementare și mediul de afaceri, practicile comerciale incorecte din comerțul digital și educarea reală a consumatorului.
Protecția consumatorului, motor al pieței corecte
În ultimii ani, imaginea publică a ANPC a fost legată mai ales de controale și amenzi. Vorbiți tot mai des despre prevenție și conformare voluntară. E o schimbare reală, sau doar de ton?
Csaba Lajos Békési: E o schimbare reală, dar nu înseamnă renunțarea la control și nici diminuarea fermității. O autoritate credibilă trebuie să sancționeze prompt și proporțional atunci când abaterea este gravă, deliberată, repetată sau produce un prejudiciu important. Dacă însă reducem activitatea instituției la numărul proceselor-verbale și la valoarea amenzilor, riscăm să confundăm instrumentul cu rezultatul. Rezultatul pe care îl urmărim este reducerea riscului din piață, mai puține produse nesigure, practici înșelătoare mai rare, contracte mai clare și un grad mai ridicat de conformare. Văd intervenția ANPC precum o piramidă, cu informarea și dialogul cu sectoarele economice la bază, monitorizarea și corecția rapidă la mijloc și sancțiunea severă rezervată celor care transformă încălcarea legii într-un avantaj competitiv.
Un comerciant care încalcă regulile afectează consumatorul, dar creează și un avantaj neloial față de concurenții corecți. Poate fi privită protecția consumatorului ca un instrument de disciplinare a pieței?
Csaba Lajos Békési: Respectarea legii are un cost, trasabilitate, etichetare corectă, condiții de depozitare adecvate, personal instruit, clauze contractuale echilibrate și remedii reale pentru client. O companie care ignoră aceste obligații își externalizează costurile către consumator și societate, și obține un avantaj pe care nu l-a câștigat prin productivitate sau inovare. Protecția consumatorului are, din acest motiv, și o funcție proconcurențială: obligă firmele să concureze pe merit, prin calitate, preț, eficiență și încredere. ANPC nu se substituie Consiliului Concurenței, dar atunci când elimină publicitatea mincinoasă, costurile ascunse sau clauzele abuzive, protejează în mod direct și operatorii care joacă corect. Cred că aceasta e una dintre cele mai importante schimbări de perspectivă posibile: comerciantul corect are în ANPC un aliat, nu un adversar, o instituție care împiedică transformarea fraudei în avantaj comercial.
Unde se termină piața liberă și începe practica incorectă
În perioade de presiune asupra puterii de cumpărare, orice creștere de preț e privită cu suspiciune. Unde se termină mecanismul normal al pieței și unde începe practica comercială incorectă?
Csaba Lajos Békési: Un preț ridicat sau o creștere de preț nu reprezintă, prin ele însele, o încălcare a legii. Prețurile evoluează legitim în funcție de costul materiilor prime, energie, transport, fiscalitate sau cerere, iar ANPC nu are de ce să se transforme într-un administrator general al prețurilor. Practica incorectă începe acolo unde formarea sau comunicarea prețului e însoțită de înșelare, un preț de referință fictiv, taxe dezvăluite doar la final, o reducere care nu e reală sau o arhitectură digitală construită să împingă consumatorul spre opțiunea mai scumpă. Suspiciunea publică nu poate ține loc de probă, așa că avem nevoie de date, istoric de preț și metode unitare de analiză, pentru ca autoritatea să poată demonstra abaterea, nu doar să o intuiască.
Reducerile artificiale rămân o sursă majoră de neîncredere. E suficient cadrul actual, sau ce ar fi de schimbat pentru ca prețul real să poată fi comparat simplu?
Csaba Lajos Békési: Regula europeană care fixează, la anunțarea unei reduceri, referința la cel mai mic preț practicat într-o perioadă de cel puțin
30 de zile oferă un reper important. Dificultatea apare în aplicare, la produse cu variante, pachete, campanii succesive și vânzători multipli pe marketplace-uri. Consumatorul are nevoie de o regulă vizuală simplă, prețul actual, prețul anterior relevant, prețul pe unitatea de măsură și costul total, fără note de subsol care schimbă sensul ofertei și fără taxe apărute în ultimul ecran. Pentru comercianții mari și platforme, aș introduce obligația unui istoric digital verificabil al prețurilor, ca un control să poată reconstitui oferta întreagă, nu doar fotografia momentului. Comparabilitatea reală este, în sine, o formă de protecție economică.
Comerțul digital, algoritmii și noile riscuri
Comerțul s-a mutat masiv în mediul digital. Mai e suficient modelul teritorial al ANPC pentru platforme și marketplace-uri fără prezență fizică în România?
Csaba Lajos Békési: Modelul teritorial rămâne necesar, pentru că economia reală nu a dispărut, iar prezența comisarilor în județe asigură cunoașterea pieței locale. Singur, acest model nu mai ajunge însă, pentru că, în mediul digital, o abatere poate fi creată într-o jurisdicție, găzduită în alta și multiplicată în câteva ore către zeci de mii de consumatori. Avem nevoie de o capacitate specializată de supraveghere digitală, monitorizare a ofertelor online, achiziții-test, conservarea probelor electronice și cooperare rapidă cu autoritățile europene. Principiul rămâne simplu: același nivel de protecție pentru aceeași tranzacție, indiferent dacă produsul vine
dintr-un magazin din Oradea sau de pe o platformă administrată din afara Uniunii. Canalul de vânzare nu poate deveni o zonă de imunitate.
Prețurile dinamice și recomandările generate de inteligența artificială influențează tot mai direct decizia de cumpărare. E pregătită autoritatea să controleze aceste mecanisme?
Csaba Lajos Békési: Nu cred că interzicerea tehnologiei e răspunsul corect. Prețul dinamic poate reflecta legitim capacitatea disponibilă sau variația cererii și poate crea inclusiv momente de preț mai mic. Problema apare când consumatorul nu știe că oferta e personalizată, când sistemul exploatează o vulnerabilitate sau când interfața e proiectată să distorsioneze libertatea de alegere. O autoritate modernă nu are nevoie să cunoască fiecare linie de cod, dar poate și cere să auditeze efectul sistemului, acces la explicații relevante, testarea aceleiași oferte în scenarii comparabile, identificarea parametrilor principali ai recomandărilor. Algoritmul poate fi un instrument comercial, dar răspunderea rămâne umană și instituțională. O companie nu se poate apăra spunând că a decis sistemul.
Poate ANPC folosi analiza automată a prețurilor, reclamelor și reclamațiilor pentru a identifica din timp operatorii cu risc ridicat? Putem trece de la controlul după faptă la o supraveghere bazată pe risc?
Csaba Lajos Békési: Da, și cred că e una dintre direcțiile esențiale ale modernizării instituției. O autoritate cu resurse limitate nu poate verifica permanent fiecare comerciant, dar poate folosi datele pentru a identifica unde probabilitatea abaterii și gravitatea prejudiciului sunt cele mai mari. O matrice de risc serioasă ar corela istoricul controalelor, recurența reclamațiilor, numărul de consumatori afectați, alertele europene și schimbările neobișnuite de preț sau de publicitate. Rămâne însă o condiție esențială: tehnologia sprijină decizia, nu o înlocuiește. Scorul de risc nu e verdict. Avem nevoie de validare umană, de trasabilitatea criteriilor și de mecanisme prin care operatorul să poată înțelege și contesta o concluzie.
Ce înseamnă, de fapt, un consumator informat
Unde se află limita dintre responsabilitatea consumatorului pentru propriile decizii și obligația comerciantului de a oferi informații corecte?
Csaba Lajos Békési: Consumatorul are responsabilitatea de a citi, compara și decide prudent, dar această responsabilitate începe abia după ce profesionistul i-a oferit o alegere reală. O pagină de text juridic scrisă într-un limbaj inaccesibil nu devine informare efectivă doar pentru că a fost bifată o căsuță cu „Am citit și sunt de acord”. Cu cât produsul e mai complex, riscul financiar mai mare sau consumatorul mai vulnerabil, cu atât obligația profesionistului crește. Aș formula limita astfel: consumatorul răspunde pentru alegerea făcută în cunoștință de cauză, comerciantul răspunde pentru calitatea cadrului în care alegerea a fost făcută. Libertatea contractuală e autentică doar atunci când nu se sprijină pe confuzie, presiune sau o asimetrie de informație exploatată intenționat.
Cât de bine înțelege consumatorul român un credit sau un produs de asigurare? E mai degrabă o problemă de educație financiară, sau una de complexitate excesivă a produselor?
Csaba Lajos Békési: Cred că avem ambele probleme deodată, iar una nu o exclude pe cealaltă. Educația financiară rămâne indispensabilă, dar nu poate deveni alibiul unei piețe care construiește produse imposibil de comparat.
Un produs destinat publicului larg poate fi explicat în limbaj obișnuit, pentru un credit, aș vrea ca omul să vadă din prima pagină suma primită, suma totală de rambursat, rata, durata și toate comisioanele obligatorii. Pentru un produs de asigurare, propun „testul primei pagini”, riscurile acoperite, cele mai importante excluderi, franșiza și termenul de notificare a daunei, lizibile și explicate, nu ascunse în anexe. Dreptul la informare nu înseamnă dreptul de a primi un teanc de hârtii. Înseamnă dreptul de a înțelege tranzacția înainte de a-ți asuma obligația.
Poate statul să ceară consumatorului să fie informat și responsabil atunci când produsele sunt prea complexe pentru un om obișnuit? Unde începe responsabilitatea autorității?
Csaba Lajos Békési: Statul poate și cere responsabilitate individuală, dar nu o poate invoca pentru a muta tot riscul către partea mai slabă. Între profesionist și consumator există o asimetrie structurală de informație, resurse și putere de negociere, iar rolul autorității începe exact acolo unde asimetria asta poate fi exploatată. Responsabilitatea noastră este să stabilim standardul minim de claritate, să testăm dacă informarea funcționează în realitate și să intervenim asupra clauzelor incorecte, cu atenție suplimentară pentru persoanele vulnerabile. Educația consumatorului și simplificarea produsului nu sunt alternative. Amândouă se fac simultan. Un consumator cu adevărat informat nu e doar cel care a primit toate documentele.
E cel care poate explica, în cuvintele lui, ce cumpără, cât îl costă și cum poate ieși din contract. O economie sănătoasă nu înseamnă un stat care controlează tot. Înseamnă reguli clare, risc urmărit inteligent, abateri corectate repede și încredere câștigată prin conduită. Protejând consumatorul, protejăm în același timp concurența loială, investiția responsabilă și munca bine făcută. Încrederea nu este un element decorativ al economiei. Este capital economic, pentru că atunci când oamenii au încredere să compare și să cumpere, firmele corecte pot investi și crește.
