Acciza care se întoarce la fermă și se oprește înainte de farfurie
Schema de reducere a accizei la motorina agricolă, invocată în numele obiectivului „Zero foamete”, a sprijinit în primul trimestru din 2026 mai puțin de zece mii de exploatații, în vreme ce aproape unul din cinci români nu își permite o masă completă la fiecare două zile
Statul român rambursează în 2026 aproape întreaga acciză la motorina folosită în agricultură, cu un buget majorat la 714,3 milioane de lei, iar măsura este așezată frecvent sub obiectivul de dezvoltare durabilă al Națiunilor Unite privind eliminarea foametei. În aceeași perioadă, Eurostat arată că 18,1% dintre români nu își permit o masă cu carne, pește sau echivalent vegetarian la fiecare două zile, cea mai mare proporție din Uniunea Europeană. Între cele două cifre se întinde un lanț lung de costuri, prețuri și venituri, iar analiza de față urmărește unde se pierde, pe drum, avantajul fiscal acordat fermierului.
O facilitate fiscală care începe la pompă
Mecanismul funcționează de peste un deceniu, de când Hotărârea Guvernului nr. 1.174/2014 a instituit schema de ajutor de stat prin care producătorii agricoli recuperează o parte din acciza plătită pe motorina folosită la lucrările mecanizate din sectorul vegetal, din zootehnie și din îmbunătățirile funciare. Hotărârea Guvernului nr. 157/2026 a fixat parametrii pentru anul în curs: acciza standard este de 2.804,29 lei la 1.000 de litri, rata redusă pentru agricultură este de 106,72 lei, iar diferența, de aproximativ 2,697 lei pe litru, se întoarce la fermier sub formă de rambursare, prin Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
Bugetul inițial al schemei pentru 2026, de 620 de milioane de lei, a fost majorat de Guvern la 30 iulie cu 94,3 milioane, până la 714,3 milioane de lei, pentru a acoperi integral plățile aferente primului trimestru. Datele APIA pentru intervalul ianuarie-martie 2026 consemnează 9.866 de exploatații beneficiare, peste 57,5 milioane de litri de motorină eligibilă, dintre care 49,3 milioane în sectorul vegetal și 8,2 milioane în zootehnie, și un ajutor total de aproximativ 155,3 milioane de lei. Rezultă că fiecare exploatație beneficiară a primit în medie, pentru primul trimestru, circa 15.700 de lei, corespunzători unui consum de aproape 5.800 de litri de motorină.
Fermierul care creditează statul
Forma rambursării are o consecință pe care bugetul nu o arată. Fermierul cumpără motorina la prețul întreg, cu acciză cu tot, și recuperează diferența abia după depunerea cererii, verificarea ei și efectuarea plății, astfel încât, timp de câteva luni, finanțează din propriul flux de numerar o sumă pe care legea i-o recunoaște ca sprijin. În agricultură, unde cheltuielile se concentrează primăvara și vara, cu mult înaintea încasărilor din recoltă, decalajul cade tocmai în perioada în care banii lipsesc cel mai des, iar exploatațiile fără acces facil la credit plătesc diferența prin dobânzi sau prin inputuri cumpărate mai târziu și în cantități mai mici.
La 30 iulie, autoritățile anunțau pregătirea unei propuneri prin care acciza să poată fi recuperată în cel mult trei luni de la achiziție, semn că problema a fost recunoscută, deși încă nerezolvată. Eficiența schemei se citește, de aceea, și în calendar, prin durata procesării cererilor, prin previzibilitatea plăților și prin momentul în care banul ajunge la fermier, alături de suma totală rambursată.
Drumul lung de la tractor la raftul magazinului
Incidența economică a unei taxe arată cine suportă în final povara ei, iar răspunsul diferă adesea de cel pe care îl dă textul legii. Reducerea accizei scade costul fiscal al combustibilului pentru producătorul eligibil, însă prețul plătit de consumator se formează după ce produsul a trecut prin recoltare, depozitare, procesare, transport, ambalare și comerț, verigi la fiecare dintre ele ponderea motorinei de la fermă scăzând. Avantajul fiscal se poate regăsi în prețul de vânzare, poate îmbunătăți marja fermierului, poate acoperi costul finanțării ori poate ține în viață o exploatație aflată la limită, iar fiecare dintre aceste destinații are o valoare economică diferită.
Datele Eurostat publicate în martie 2026 complică atribuirea efectelor. În ultimul trimestru din 2025, prețurile bunurilor și serviciilor consumate curent în agricultură au crescut în România cu 2,5% față de aceeași perioadă a anului anterior, una dintre cele mai mari creșteri din Uniune, în vreme ce indicele european a rămas neschimbat, cu îngrășăminte mai scumpe cu 7,9% și energie mai ieftină cu 1,7%. Presiunea asupra costurilor fermelor românești este reală, însă indicele agregă îngrășăminte, semințe, furaje, energie și servicii, iar diferența față de media europeană nu poate fi pusă pe seama accizei la motorină fără o analiză care să separe componentele.
Foamea din România se află la celălalt capăt al lanțului
Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură descrie securitatea alimentară prin mai multe dimensiuni, între care disponibilitatea hranei și accesul economic la ea ocupă primele locuri. Schema de rambursare a accizei acționează asupra disponibilității, pentru că sprijină producția, pe când datele despre foamete din România indică o problemă de acces. Potrivit Eurostat, în 2025, 18,1% dintre români nu își permiteau o masă cu carne, pui, pește sau echivalent vegetarian la fiecare două zile, cea mai mare proporție din Uniunea Europeană, unde media era de 8,5%. Pentru aceste persoane, hrana se găsește pe rafturi, iar obstacolul îl reprezintă raportul dintre prețuri și venituri, constatare confirmată de raportul comun FAO, IFAD, UNICEF, WFP și OMS din 2025, dedicat inflației prețurilor alimentare, care arată că gospodăriile cu venituri reduse resimt cel mai puternic scumpirea hranei.
Disproporția dintre instrument și obiectiv devine vizibilă și prin numărul beneficiarilor. Cele 9.866 de exploatații sprijinite pentru primul trimestru din 2026 reprezintă o fracțiune infimă din cele aproape 2,9 milioane de exploatații agricole înregistrate de Recensământul General Agricol din 2020, în majoritate gospodării mici, care lucrează manual sau cu tracțiune animală și rămân, de regulă, în afara schemei. Sprijinul urmează litrii consumați și ajunge, prin urmare, mai ales la exploatațiile mari și mecanizate, acolo unde capacitatea de a absorbi un cost de producție este cea mai ridicată.
Constatarea nu condamnă schema, fiindcă menținerea în funcțiune a fermelor comerciale susține oferta internă, stabilitatea aprovizionării și capacitatea de investiție, componente legitime ale securității alimentare, iar o agricultură care își pierde competitivitatea din cauza costului energiei ar muta, în timp, aprovizionarea spre importuri. Dificultatea apare atunci când instrumentul este prezentat drept răspuns la foamete, deși mecanismul său se oprește, cel mai adesea, la poarta fermei.
Ce ar arăta că schema își atinge scopul
Evaluarea propusă aici urmărește separat costul de producție al fermierului, prețul la poarta fermei și prețul plătit de consumator, pentru că numai compararea lor arată unde se transmite avantajul fiscal și unde este absorbit. Pentru primul prag contează cantitatea de motorină rambursată raportată la producția obținută, adică litri pe tona de cereale sau pe hectolitrul de lapte, mai degrabă decât suma pe litru. Pentru celelalte două contează seriile de prețuri ale INS și ale Eurostat, urmărite în perioadele în care se modifică acciza, sprijinul sau prețul combustibilului, cu controlul factorilor care se mișcă în paralel, de la prețul petrolului și cursul de schimb la seceta unui an anume.
O simplă coincidență în timp între rambursări și prețuri nu dovedește o legătură cauzală, iar fără date pe beneficiari, pe cantități și pe calendarul plăților concluziile rămân în registrul mecanismelor plauzibile. Sprijinul pentru motorină se poate justifica drept instrument de competitivitate și de stabilitate a producției, cu condiția ca plata să sosească la timp și ca efectul să fie raportat pe unitatea de produs. Reducerea foametei cere, în schimb, instrumente orientate spre veniturile și accesul la hrană al celor 18% dintre români care nu își permit o masă completă la două zile, iar evaluarea schemei de motorină după un rezultat pe care mecanismul ei nu îl poate produce nedreptățește deopotrivă politica agricolă și pe cea socială.
Patru criterii pentru o schemă care își poate demonstra efectul
1. Plata la timp. Un termen legal de rambursare de cel mult trei luni de la achiziție, așa cum a fost anunțat în iulie, cu plată pe baza documentelor deja transmise la APIA, astfel încât sprijinul să ajungă în sezonul lucrărilor.
2. Raportarea pe unitatea de produs. Publicarea anuală de către APIA a cantităților rambursate pe sectoare și pe clase de mărime a exploatațiilor, corelate cu producția obținută, pentru ca efectul să poată fi exprimat în lei pe tonă sau pe hectolitru.
3. Urmărirea transmiterii în prețuri. O analiză comună INS și Consiliul Concurenței asupra prețurilor la poarta fermei și la raft pentru produsele de bază, în trimestrele în care se modifică acciza sau prețul motorinei.
4. Un instrument separat pentru acces la hrană. Sprijin alimentar țintit pentru gospodăriile vulnerabile, evaluat după indicatorul Eurostat privind incapacitatea de a-și permite o masă completă, distinct de politica de susținere a producătorilor.
