UE cere acces sigur la ajutor umanitar pentru persoanele LGBTI

Uniunea Europeană și statele membre au cerut, la 16 octombrie, schimbarea practicilor care împiedică persoanele LGBTI să primească ajutor umanitar în siguranță. Într-o declarație prezentată în Comitetul III al Adunării Generale a ONU, UE a susținut adaptarea sistemelor de asistență, mecanisme confidențiale de orientare către servicii și de depunere a reclamațiilor și parteneriate cu organizațiile conduse de persoane LGBTI.

Pe scurt

UE cere eliminarea barierelor care împiedică persoanele LGBTI să primească ajutor umanitar în siguranță.
Raportul ONU explică felul în care regulile de înregistrare, actele de identitate și organizarea adăposturilor pot exclude oameni aflați în nevoie.
Orientarea către servicii și depunerea reclamațiilor trebuie să fie confidențiale, fără expunerea involuntară a beneficiarilor.
Organizațiile comunitare pot ajuta serviciile umanitare să ajungă la persoanele care evită instituțiile oficiale de teamă.
Declarația susține schimbarea practicilor, fără să anunțe o nouă alocare financiară.

Poziția privește persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersex, desemnate prin acronimul LGBTI. În războaie, dezastre sau situații de strămutare, nevoia lor de hrană, adăpost și îngrijiri poate rămâne fără răspuns chiar atunci când ajutorul este disponibil. Discriminarea existentă înaintea crizei și felul în care sunt organizate serviciile pot împiedica accesul, arată raportul la care răspunde declarația europeană.

Raportul este semnat de Graeme Reid, expertul independent al ONU pentru protecția împotriva violenței și discriminării pe criterii de orientare sexuală și identitate de gen. Documentul A/81/185, datat 15 iulie 2026, examinează situația persoanelor LGBT în sistemul umanitar și propune măsuri statelor, organizațiilor de ajutor și finanțatorilor. Declarația UE susține mandatul expertului și recomandările sale privind accesul sigur la asistență.

Unele obstacole apar chiar la înregistrarea pentru ajutor. Potrivit raportului, programele organizate în jurul gospodăriilor pot exclude cuplurile de același sex sau alte forme de familie care nu corespund definițiilor folosite de autorități și organizații. Persoanele îndepărtate de familie ori care trăiesc ascunse pot întâmpina dificultăți în a se înscrie pentru hrană sau sprijin financiar.

Alte bariere țin de documente și cazare. Raportul descrie situații în care persoanele transgen nu pot accesa asistența deoarece actele de identitate nu corespund înfățișării lor. Adăposturile și taberele organizate strict în categorii feminine și masculine le pot lăsa fără o variantă sigură de cazare. Aceste reguli pot produce excludere chiar și atunci când programul declară că se adresează tuturor celor aflați în nevoie.

Teama de ostilitate îi poate determina pe unii oameni să evite serviciile înainte de a ajunge la un ghișeu sau la un centru de distribuție. Reid avertizează că absența lor din evidențe nu dovedește absența nevoilor. În medii represive, simpla dezvăluire a orientării sexuale sau a identității de gen poate expune o persoană violenței ori urmăririi penale.

Soluțiile nu presupun înregistrarea mai multor date sensibile cu orice preț. Raportul recomandă ca astfel de informații să fie colectate numai când este demonstrabil necesar, cu garanții stricte de confidențialitate și cu participarea comunităților afectate. Accesul la ajutor și protecție nu trebuie condiționat de dezvăluirea acestor informații. În aceeași logică, UE cere căi confidențiale prin care oamenii să ajungă la servicii și să poată reclama discriminarea.

Organizațiile comunitare au un rol practic în acest proces. Potrivit raportului, ele ajung la persoane care evită instituțiile oficiale, le orientează către servicii de încredere și oferă uneori hrană, adăpost sau sprijin de urgență. UE le susține ca parteneri ai intervențiilor umanitare. Raportul recomandă și instruirea personalului și revizuirea procedurilor de înregistrare, astfel încât angajamentul împotriva discriminării să se regăsească în activitatea zilnică.

Declarația, publicată de Serviciul European de Acțiune Externă la 17 octombrie, nu anunță un program nou de finanțare și nu adoptă reguli juridice noi. Comisia Europeană are deja o politică de adaptare a ajutorului la diferențele de gen și vârstă, precum și un instrument pentru evaluarea integrării acestor dimensiuni în acțiunile finanțate de UE.

Raportul nu susține că persoanele LGBT sunt întotdeauna grupul cel mai vulnerabil într-o criză. Ajutorul trebuie acordat în funcție de nevoi și de riscurile fiecărei situații. Recomandările urmăresc să identifice oamenii pe care serviciile nu îi ating și să înlăture barierele care îi lasă fără sprijin.