Parlamentul și Consiliul convin provizoriu reducerea cerințelor de capital pentru securitizările cu risc scăzut, pentru a susține creditarea

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene au ajuns la 21 octombrie 2026 la un acord politic provizoriu pentru reformarea pieței securitizării. Compromisul ar reduce cerințele de capital pentru anumite tranzacții cu risc scăzut și ar simplifica raportarea, pentru a crea mai multă capacitate de creditare a întreprinderilor, gospodăriilor și proiectelor de infrastructură. Textele trebuie finalizate și adoptate formal de cele două instituții.

Securitizarea permite gruparea unor creanțe, precum credite ipotecare, împrumuturi de consum, finanțări pentru întreprinderi sau contracte de leasing, și transformarea lor în instrumente financiare pentru investitori. Într-o structură tradițională, rambursările debitorilor susțin plățile către deținătorii titlurilor. Și inițiatori nebancari, inclusiv companii sau promotori de proiecte, pot utiliza securitizarea pentru finanțare ori gestionarea lichidității.

Pentru o bancă, transferul de risc recunoscut de regulile prudențiale poate reduce capitalul pe care trebuie să îl dețină pentru expunerile respective. Acest lucru poate crea spațiu pentru noi împrumuturi. Eliberarea capitalului de reglementare nu este însă o finanțare primită de la UE și nici nu înseamnă că toate securitizările aduc numerar nou băncii. Capitalul și lichiditatea sunt efecte distincte, dependente de tranzacție.

Consiliul precizează că acordul recalibrează cerințele pentru băncile care investesc în securitizări: pozițiile cu risc redus ar beneficia de cerințe semnificativ mai mici, iar cele mai riscante ar păstra un tratament mai exigent. Reforma privește atât instituțiile care inițiază operațiunile, cât și băncile care dețin instrumentele rezultate.

Potrivit Parlamentului, o formulă adaptată calității activelor de bază ar înlocui abordarea bazată pe ponderi minime fixe în domeniul vizat de reformă. Negociatorii au obținut un prag minim al ponderii de risc de 5% pentru anumite clase de active mai sigure. Ponderea de risc intră în calculul expunerilor la care se raportează cerințele de capital; nu este o dobândă pentru client, o cerință universală de a păstra 5% capital sau o limită a pierderilor investitorilor.

Acordul introduce categoria securitizărilor „reziliente” și consolidează cadrul pentru securitizările simple, transparente și standardizate, cunoscute prin abrevierea engleză STS. Consiliul prezintă asocierea acestor caracteristici drept un stimulent pentru tranzacțiile prudente. Tratamentul favorabil depinde de îndeplinirea condițiilor aplicabile, iar eticheta STS nu face investiția lipsită de risc.

Pierderile provocate de nerambursarea creditelor sunt repartizate în funcție de structura operațiunii și de tranșele deținute de investitori. Transferul riscurilor le redistribuie, fără să le elimine. Reforma nu rescrie prin ea însăși contractele de credit ale gospodăriilor sau întreprinderilor.

Raportarea ar diferenția mai clar securitizările publice de cele private. Comunicatul Parlamentului prevede transparență amplă și control de reglementare pentru operațiunile publice, în timp ce cele private ar folosi un model mai simplu. Reducerea sarcinilor administrative nu înlătură responsabilitatea investitorilor de a evalua riscurile.

Pentru CLO, instrumente financiare bazate pe portofolii de împrumuturi, este prevăzut un model distinct de raportare, apropiat de cel al securitizărilor publice, precum și reguli specifice de acces la informații. Aceste instrumente nu trebuie confundate cu obligațiunile garantate bancare, care au un regim juridic diferit.

Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, ESMA, ar supraveghea verificatorii terți care evaluează respectarea criteriilor STS și le-ar putea retrage autorizația în caz de nerespectare a obligațiilor. Verificarea criteriilor nu constituie o garanție a rambursării sau o certificare că investiția nu are riscuri.

Autoritatea Bancară Europeană, EBA, ar putea urmări deficiențele practicilor naționale printr-un mecanism „respectă sau explică”. Comitetul comun al autorităților europene de supraveghere, cu EBA în rol de coordonare, ar publica anual un raport privind respectarea criteriilor STS. Tranzacțiile neconforme ar fi comunicate confidențial autorităților naționale pentru măsuri ulterioare.

Pe baza raportului, Comitetului comun i s-ar putea cere elaborarea unor orientări pentru îmbunătățirea supravegherii STS. O clauză de revizuire ar evalua eficiența, eficacitatea și coerența întregului sistem.

Statele membre ar trebui să stabilească sancțiuni efective, proporționale și disuasive pentru încălcarea obligațiilor de verificare prealabilă. Potrivit Parlamentului, autoritățile trebuie să țină seama de procedurile, deciziile și sancțiunile paralele aplicate în baza normelor sectoriale, pentru a evita sancționarea de două ori a aceleiași fapte. Acordul nu instituie o imunitate generală față de sancțiuni.

Compromisul cuprinde și actualizarea de către EBA a testului folosit pentru a stabili dacă o entitate a fost creată sau funcționează numai pentru securitizarea expunerilor. Testul este relevant pentru obligația de păstrare a unei părți din risc și pentru posibilitatea unor companii nefinanciare, care furnizează bunuri ori servicii și acordă credite, de a acționa ca inițiatori. Mandatul și interpretarea ar urma să fie precizate în regulament.

Pentru extinderea bazei de investitori, Consiliul anunță majorarea limitelor de investiții în securitizări pentru organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, cunoscute drept UCITS. Măsura poate stimula participarea fondurilor, fără să le oblige să cumpere aceste instrumente sau să garanteze randamente.

Modificările cadrului STS urmăresc și participarea asigurătorilor și reasigurătorilor la piața securitizărilor sintetice. În aceste operațiuni, riscul de credit poate fi transferat prin garanții sau alte instrumente contractuale, fără vânzarea portofoliului de credite. Sunt vizate și condițiile care permit finanțarea unor proiecte înainte de faza de exploatare, un aspect relevant pentru infrastructură.

Ralf Seekatz, eurodeputat german din Grupul Partidului Popular European și raportor ECON pentru ambele dosare, a susținut că acordul poate mobiliza finanțare suplimentară pentru întreprinderi și gospodării, inclusiv pentru IMM-uri, păstrând stabilitatea financiară. Aceasta este miza urmărită de negociatori, nu un volum de credite suplimentare deja acordate.

Capacitatea de creditare nu se transformă automat în împrumuturi noi sau dobânzi mai mici. Rezultatele depind de cererea de finanțare, capacitatea debitorilor de rambursare, riscurile economice și deciziile fiecărei bănci. Pentru firmele și gospodăriile din România, acordul nu stabilește o ofertă de credit sau o reducere obligatorie a dobânzii.

Pachetul face parte din Uniunea economiilor și investițiilor. Comisia l-a prezentat la 17 iunie 2025 ca prima inițiativă legislativă a acestei strategii. Cadrul european consolidat după criza financiară, aplicabil din 2019, cuprinde cerințe de transparență, verificare prealabilă și păstrare a riscului; revizuirea urmărește reducerea obstacolelor considerate excesive, cu menținerea protecțiilor pentru stabilitatea financiară.

Cele două proceduri modifică regulamentul general privind securitizarea și regulamentul cerințelor prudențiale bancare. Consiliul și-a stabilit mandatul la 19 decembrie 2025. Comisia ECON a votat rapoartele la 5 mai 2026, iar plenul a confirmat deschiderea negocierilor la 21 mai. Rapoartele de negociere și propunerile inițiale sunt etape anterioare, nu textele definitive ale compromisului din octombrie.

Comunicatele din 21 octombrie confirmă acordul politic, nu adoptarea finală. Finalizarea juridică și aprobarea formală de către Parlament și Consiliu rămân necesare înainte de intrarea în vigoare. Acordul politic nu modifică imediat cerințele de capital aplicabile sau contractele de credit.