După efortul inițial de implementare a raportărilor digitale, multe companii nu au făcut încă pasul următor: să folosească datele raportate pentru a-și testa propriile vulnerabilități fiscale. Potrivit celui mai recent sondaj EY România, „Prețuri de transfer, TVA și inspecții fiscale digitale”, derulat în octombrie 2026 în rândul reprezentanților mediului de afaceri, 71% dintre respondenți nu au efectuat încă un exercițiu de pregătire pentru o inspecție fiscală bazată pe datele SAF-T.
Peste 1,2 miliarde de facturi electronice, 4,7 milioane de declarații SAF-T și aproape 2 milioane de deconturi precompletate RO e-TVA au fost procesate de sistemele ANAF numai în primul semestru din 2026. Vorbim despre un volum fără precedent de date fiscale și tranzacționale, care creează premisele unor analize de risc tot mai sofisticate și ale unor controale mai țintite și mai bine fundamentate.
„Digitalizarea administrației fiscale mută momentul în care începe, în fapt, o potențială controversă fiscală și schimbă modul în care companiile trebuie să se pregătească. Controlul nu mai începe neapărat odată cu avizul de inspecție. Fiecare declarație de TVA, fișier SAF-T, cod UIT și factură transmisă sau primită electronic contribuie la amprenta fiscală digitală a companiei. Percepția că inspecțiile fiscale sunt încă departe de a fi digitalizate poate crea un fals sentiment de confort. Companiile ar trebui să își privească datele prin lentila ANAF și să nu subestimeze forța pe care acestea o capătă atunci când sunt corelate: diferențe greu de observat separat pot deveni rapid semnale de risc”, a declarat Georgiana Iancu, Partener, liderul Departamentului de Impozite Indirecte, EY România.
Miza următoarei etape nu mai este doar transmiterea corectă și la timp a raportărilor, ci capacitatea companiilor de a explica, documenta și remedia diferențele dintre acestea, înainte ca ele să genereze un semnal de risc fiscal.
Prețurile de transfer: pregătirea formală rămâne în urma riscului fiscal
Sondajul indică o vulnerabilitate și în administrarea tranzacțiilor intra-grup. 59% dintre respondenți nu au un proces formal prin care să testeze rezultatele efectiv obținute din tranzacțiile cu părți afiliate și să corecteze din timp eventualele abateri față de politica de prețuri de transfer. Doar 41% declară că au implementat un asemenea proces.
Nivelul de încredere în capacitatea de a apăra ajustările în fața autorităților fiscale este, la rândul său, relativ redus. 51% se consideră doar parțial pregătiți să susțină, într-un audit fiscal, ajustările efectuate și rațiunea economică din spatele acestora. 29% se declară bine pregătiți și numai 2% foarte bine pregătiți.
Pare că principala vulnerabilitate nu mai este exclusiv existența documentației, ci capacitatea companiilor de a demonstra că rezultatul economic efectiv respectă politica de prețuri de transfer și că eventualele ajustări au o justificare economică defensabilă.
Această concluzie este susținută și de răspunsurile privind zonele care necesită optimizare. Automatizarea și digitalizarea proceselor ocupă primul loc, cu 22% dintre opțiunile exprimate, urmate de documentația de prețuri de transfer, cu 19%, și ajustările de final de an, cu 15%. Doar 7% dintre opțiuni indică faptul că nu ar fi necesare optimizări în prezent. Fiind vorba despre o întrebare cu răspuns multiplu, aceste procente reprezintă ponderea opțiunilor selectate, nu ponderea respondenților.
„În domeniul prețurilor de transfer, este evident transferul accentului din zona de documentare în zona prevenției. Într-un control fiscal tot mai mult bazat pe date, companiile trebuie să testeze din timp rezultatele tranzacțiilor intra-grup și să poată explica atât rațiunea economică a ajustărilor, cât și implicațiile lor fiscale”, a explicat, la rândul său, Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului Prețuri de Transfer, EY România.
TVA, o piesă deseori omisă din ecuația prețurilor de transfer
Aproape două treimi dintre respondenți (63%) declară că nu au analizat sau reanalizat implicațiile de TVA ale ajustărilor de prețuri de transfer în lumina evoluției jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Rezultatul indică faptul că dimensiunea de TVA a acestor ajustări nu este încă analizată sistematic, deși, în funcție de caracteristicile lor, acestea pot avea consecințe și în sfera TVA.
Hotărârile recente ale CJUE în cauzele Arcomet Towercranes și Stellantis Portugal arată că ajustările de prețuri de transfer pot conduce la rezultate diferite în materie de TVA. Calificarea trebuie stabilită de la caz la caz, în funcție de prevederile contractuale, mecanismul de calcul, metodologia de prețuri de transfer și legătura cu operațiunile dintre părți. În funcție de aceste elemente, ajustarea poate reprezenta remunerația unui serviciu, o corecție de preț sau poate rămâne în afara sferei TVA, cu efecte diferite asupra bazei de impozitare și a dreptului de deducere.
„TVA nu ar trebui analizată abia după ce ajustarea de prețuri de transfer a fost facturată. Întrebarea dacă avem un serviciu, o corecție de preț sau o ajustare în afara sferei TVA trebuie pusă atunci când mecanismul este proiectat sau revizuit. Altfel, există riscul ca prevederile contractuale, modul de calcul și documentele emise să nu reflecte coerent natura economică a ajustării și să nu susțină tratamentul TVA aplicat”, a adăugat Georgiana Iancu.
Controalele sunt percepute ca fiind mai solicitante
Transformarea controlului fiscal este deja resimțită de contribuabili. Aproape jumătate dintre respondenți, 49%, consideră că solicitările inspectorilor au un volum și un grad de complexitate mai ridicate decât în experiențele anterioare. Alți 38% le consideră similare și doar 13% apreciază că volumul și complexitatea s-au redus.
Pe de altă parte, percepția companiilor este că modelul inspecției fiscale clasice, care putea dura perioade foarte lungi și analiza exhaustiv activitatea contribuabilului, va fi înlocuit treptat de controale cu obiective mai bine delimitate și de verificări documentare. Raportul de activitate ANAF pe semestrul I 2026, din perspectiva acțiunilor de control fiscal, consemnează 15.335 de verificări documentare, 3.499 de controale inopinate și 2.729 de notificări de conformare.
Schimbarea este importantă: un control mai scurt sau mai țintit nu înseamnă neapărat un control mai simplu. Atunci când selecția și întrebările inspectorilor pornesc din analiza unor volume mari de date, capacitatea companiei de a explica rapid diferențele și de a reconcilia informațiile transmise prin sisteme diferite devine esențială.
„Deși datele publicate recent de ANAF arată un număr mai mic de controale fiscale desfășurate în primul semestru al anului 2026 comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior, colectarea se situează la un nivel comparabil. Aceasta ne arată că, deși mai puține, în termeni absoluți, controalele fiscale se concretizează în impuneri mai mari la nivelul contribuabililor. În această realitate, concluziile sondajului nostru confirmă atât dorința contribuabililor de a gestiona mai bine riscurile fiscale anterior controlului, cât și probabilitatea crescută ca o impunere percepută ca disproporționată să fie contestată de către aceștia la final”, spune Călin Stan, Partener, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL.
Companiile cer transparență din partea autorităților
În același timp, rezultatele arată că digitalizarea controlului trebuie însoțită de îmbunătățirea dialogului dintre administrație și contribuabil. Dintre opțiunile exprimate cu privire la interacțiunea cu inspectorii, 40% vizează o transparență mai mare asupra constatărilor, 31% termene de răspuns mai lungi, raportate la obiectul solicitărilor, iar 29% o comunicare mai bună. Și în acest caz întrebarea a permis răspunsuri multiple.
Această nevoie devine cu atât mai relevantă cu cât complexitatea solicitărilor crește. Digitalizarea administrației fiscale poate accelera identificarea riscurilor, dar eficiența controlului depinde și de măsura în care contribuabilului îi este clar ce problemă trebuie să explice și i se acorde un termen proporțional cu complexitatea informațiilor solicitate.
Interesant este că tehnologia începe să fie utilizată și de cealaltă parte a controlului. 39% dintre respondenți declară că folosesc deja instrumente de inteligență artificială pentru pregătirea informațiilor și documentelor solicitate în cadrul inspecției fiscale, în timp ce 61% nu le utilizează încă.
Controlul fiscal începe de la date, înainte de inspecție
Privite împreună, rezultatele indică o schimbare mai profundă decât simpla digitalizare a ANAF. Peste jumătate dintre participanții la sondaj sunt mari contribuabili, astfel că răspunsurile reflectă în special realitatea companiilor cu volume ridicate de date, tranzacții complexe și o expunere fiscală semnificativă.
Concluzia centrală este că ANAF își consolidează capacitatea de a corela și analiza datele raportate mai rapid decât reușesc multe companii să își verifice preventiv propriul profil fiscal. Faptul că 71% nu au realizat un test de readiness SAF-T, iar 59% nu dispun de un proces formal pentru testarea rezultatelor tranzacțiilor intra-grup, în timp ce aproape jumătate percep controalele ca fiind mai complexe, sugerează că principala provocare devine capacitatea companiilor de a identifica din timp eventualele neconcordanțe sau vulnerabilități, înainte ca acestea să fie evidențiate de analiza datelor realizată de autoritatea fiscală.
Pentru companii, pregătirea nu ar trebui să înceapă odată cu primirea unui aviz de inspecție fiscală sau a unei notificări de conformare, ci să devină un proces permanent. Aceasta presupune revizuirea periodică a principalelor zone de risc fiscal, reconcilierea informațiilor raportate, existența documentației care susține tratamentele fiscale aplicate, dar, mai ales, identificarea și clarificarea din timp a eventualelor neconcordanțe și vulnerabilități.
În acest context, audit readiness înseamnă nu doar conformare, ci capacitatea companiei de a susține, rapid și coerent, tratamentul fiscal aplicat și realitatea economică a tranzacțiilor sale, pe baza unor date, documente și explicații care se susțin reciproc.
