de Eugen Dijmărescu,
membru ASPES
Preambul
În aria Balcanică, cuprinzând trei state membre UE (RO, BG, GR) și șase parteneri (Albania, Bosnia -Herțegovina, Kosovo, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia) aflați în diverse stadii de apropiere de UE, perspectiva poate fi de continuare a evoluțiilor pe căi individuale sau de construire a unei regiuni cu identitate recunoscută în UE prin sinergii economice, societale, de capital și conferind stabilitate „butoiului cu pulbere al Europei”.
În acest areal liderul definit prin forța economiei, diversitatea ofertei și a capitalului este România. În prezent în Europa sunt vehiculate tot mai insistent tezele cercurilor concentrice, apărând distinct așa numitul „core” (format din cei 6 + Spania și Polonia), parteneriatul maghiaro-austriac întărit cu foști membri ai grupului Vișegrad și un peisaj difuz reprezentat de zona balcanică, unde aspirația europeană a unora poate căpăta identitate de grup prin sprijinul pe care cei trei membri ai UE îl pot aduce, conducând la stabilitate și dezvoltare durabilă care ar fi recunoscută de ceilalți europeni drept oportune și pretabile la forme adâncite de integrare economică și capital.
Altfel spus, este vremea ca România să iasă din capcana dezvoltării durabile pentru sine și să se deschidă către devenirea de contribuitor la dezvoltarea durabilă a regiunii învecinate.
Scopul acestui pol
Transformarea regiunii dintr-o periferie a UE într-un pol de stabilitate energetică, logistică și digital, ca prim vectori.
Pilonii și factorii care influențează fezabilitatea
Acest posibil pol presupune transformarea Bulgariei, Greciei și României în parteneri de integrarea regională pentru regiunea Balcanilor.
| Pilon | Avantaje | Bariere/Riscuri | Rolul Bulgariei. Greciei și României |
| Energie/Resurse | Independență: mix diversificat (nuclear, hidro, gaz Marea Neagră). Hub regional prin rețelele BRUA. | Tranziția: costuri mari pentru decarbonizarea infrastructurii vechi. | Lecția diversificării: replicarea rapidă a procesului de decuplare de resursele externe, folosind expertiza acestora în stocare și transport. |
| Hub: capacitate de tranzit prin rețelele BRUA existente. | Reglementări: diferențe între legislația UE și cea non-UE. | ||
| Logistică și transport | Axa maritimă: acces la Constanța-Varna (Marea Neagră) și Pireu-Salonic (Mediterana), la care se adaugă accesul spre restul Europei pe Dunăre. | Blocaje: granițele non-Schengen care anulează avantajul vitezei. | Lecția infrastructurii critice: aplicarea standardelor mature pentru evitarea eșecurilor tehnice și a licitațiilor blocate. |
| Nearshoring: atracția fluxurilor comerciale care se mută din Asia spre Europa. | Relief: costuri mari de execuție în zonele montane din Balcani. | ||
| Digitalizare și IT | Talent: resurse mari de specialiști IT și costuri competitive. | Exod: migrația creierelor către Vest. | Lecția simplificării: exportul soluțiilor de e-guvernare testate pentru a elimina birocrația și corupția care blochează de obicei proiectele regionale. |
| Viteză: infrastructură de internet de top deja funcțională în BG și RO. | Legal: lipsa unei legislații cibernetice și de protecție a datelor armonizate regional. |
Contextul geopolitic
Acest posibil pol de dezvoltare/putere reprezintă o contrapondere la presiunile exercitate de centri de putere tradiționali atât din interiorul UE(conform tabelului de mai jos), cât și a celor din afara UE (ceea ce face și mai important pentru independența strategică a UE dezvoltarea polului propus aici).
| Pol de putere | Caracteristici | Relația cu polul Balcani, Bulgaria, România |
| Nucleul 0(FR, DE, ES, Benelux, IT, PL) | Motorul federal al UE; controlul resurselor financiare. | Sinergie: poate acționa ca braț de execuție a guvernanței și securității la frontiera estică. |
| Axa Viena-Budapesta | Interese comerciale și capital bancar, respectiv influență pe vechile linii imperiale. | Competiție: poate oferi o alternativă de tranzit prin accesul la Marea Neagră. |
Riscuri la adresa unei posibile coeziuni regionale
Deși pilonii tehnici sunt solizi, succesul unei astfel de inițiative depinde de gestionarea a doi factori critici de fragmentare politică care pot apărea imediat:
- Riscul competiției interne pentru investiții: statele din regiune pot cădea în capcana unei concurențe „la bază” (taxe mai mici, subvenții agresive) pentru a atrage aceiași investitori, în loc să coopereze.
- Riscul influențelor geopolitice divergente: legăturile strânse ale unor state din Balcanii de Vest și ai Greciei cu actori non-UE (China, Rusia, Turcia) pot încetini alinierea la standardele UE.
- Tensiunile istorice ale Greciei cu vecinii balcanici necesită un rol de mediatori neutri pentru BG și RO.
Avantajul competitiv al acestei inițiative: experiența „eșecului învățat”
Principalul atu al acestui pol, spre deosebire de Axa Viena-Budapesta, este reprezentat de curba de învățare administrativă parcursă de la aderarea din 2007:
- Protecția împotriva corecțiilor financiare: BG și RO pot asigura asistență tehnică Balcanilor de Vest în crearea agențiilor de plăți, evitând pierderile de miliarde prin care aceste două state au trecut deja.
- Maturitatea investițională: există deja o experiența „dureroasă” a prioritizării investițiilor cu impact real (ex: poduri, interconectare a rețelelor de energie) în detrimentul proiectelor „de imagine” (care au eșuat în trecut).
- Lecția de supraviețuire (Grecia): expertiză în restructurare economică sub presiune extremă, utilă statelor fragile din Balcani.
- Posibil capital politic la Bruxelles: O voce unitară BG-RO-Balcani ar putea transforma regiunea dintr-un consumator de fonduri într-un furnizor de stabilitate, crescând forța de negociere pentru bugetele viitoare.
Posibilă acțiune imediată
Identificarea unui proiect-pilot pe pilonul Energetic (ex: interconectarea rețelelor de înaltă tensiune GR-BG-RO-Serbia) pentru a demonstra viabilitatea polului înainte de negocierile pentru următorul cadru financiar multianual.
