Convorbire Nicolae Mareș – Ioan Voicu
Nicolae Mareș: Prieten drag, profesor Ioan Voicu, fost profesor asociat la Universitatea Assumption din Bangkok (2000-2019) și ambasador al României în Thailanda (1994-1999), ai văzut cum țara noastră în întregime, de la vlădică la opincă, a fost oripilată și mai este cutremurată de tratamentul inuman la care au fost supuși, și mai sunt încă, cei care au lăsat o moștenire trudnică, de aur, copiilor și nepoților, ca aceștia să-i răsplătească prin spoliere și decimare barbară. Ca strălucit diplomat, care sub conducerea lui Corneliu Mănescu și a academicianului Mircea Malița ai cunoscut nemijlocit toate culoarele ONU, amintește, te rog, cititorilor cum a fost definită, încă din 2017, îmbătrânirea.
Ioan Voicu: În conformitate cu Convenția Inter-Americană pentru Protecția Drepturilor Omului Persoanelor Vârstnice, în vigoare din 2017, îmbătrânirea este definită simplu: „Procesul gradual care se dezvoltă de-a lungul vieții. Acesta implică aspecte biologice, fiziologice, psihosociale și modificări funcționale având consecințe variate, care sunt asociate cu interacțiuni permanente și dinamice între individ și mediul său”. Clar ca bună ziua!
NM: Să spunem că anul acesta, la deschiderea Adunării Generale a ONU, la 5 septembrie, subiectul se află pe ordinea de zi. De ce oare?
IV: Pentru că îmbătrânirea se produce la scară globală, prietenul meu. Aceasta este un aspect fundamental al vieții a peste 8 miliarde de cetățeni ai lumii. Concepțiile despre vârstă modelează toate componentele vieții noastre și acest subiect nu putea rămâne în afara interesului direct al diplomației multilaterale, cu excepția unor instituții românești care știi cum se comportă cu persoanele vârstnice și necesitățile lor specifice. Subiectul este arhicunoscut la scară națională și nu este cazul să ne ocupăm de el în acest interviu.
IV: Așa e. La 15 decembrie 2022, Adunarea Generală a Națiunilor Unite (AGNU) a adoptat prin consens rezoluția A/RES/77/190 intitulată Urmărirea celei de-a doua Adunări Mondiale privind îmbătrânirea, prezentată de Pakistan în numele Grupului celor 77 și al Chinei (de fapt 135 de țări). Aceasta după negocieri și consultări de succes cu reprezentanții tuturor grupurilor geografice.Acest document diplomatic care urmează să fie analizat selectiv este cel mai recent produs major al diplomației multilaterale implicate activ în promovarea declarației politice și a planului internațional de acțiune de la Madrid privind îmbătrânirea din 2002, instrumente care a fost urmate de 19 rezoluții pe aceeași temă adoptate de organizația mondială. Secretariatul ONU a pregătit sesiunea unui grup de lucru deschis al ONU privind îmbătrânirea, reuniune care a avut loc la New York în perioada 2-6 aprilie a acestui an și la care a participat și România.
NM: O întrebare cheie. De ce este atât de interesată Organizația Națiunilor Unite de fenomenul global al îmbătrânirii?
IV: Da, aceasta este întrebarea cardinală! Pentru că îmbătrânirea este subiectul care a inspirat o listă impresionantă de documente internaționale negociate și adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite și organizațiile regionale. Astfel, în 1991, AGNU a adoptat Principiile ONU pentru persoanele în vârstă, enumerând 18 drepturi pentru acestea – referitoare la independență, participare, îngrijire, autoîmplinire și demnitate. În anul următor, Conferința Internațională privind Îmbătrânirea s-a reunit pentru a urmări îndeplinirea Planului de Acțiune, adoptând o proclamație privind îmbătrânirea. Pe baza recomandărilor conferinței, AGNU a declarat anul 1999 Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice și a proclamat Ziua Internațională a Persoanelor Vârstnice, sărbătorită la 1 octombrie în fiecare an.
NM: În termeni mai generali: „îmbătrânirea activă și sănătoasă” desemnează procesul de optimizare a oportunităților de bunăstare fizică, mentală și socială, de participare la afaceri sociale, economice, culturale, spirituale și civice și de protecție, securitate și îngrijire pentru a prelungi speranța de viață sănătoasă și calitatea vieții pentru toți oamenii pe măsură ce îmbătrânesc, precum și pentru a le permite să rămână contribuitori activi în familiile, colegiile, comunitățile și națiunile lor.
IV: Corect. Numărul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste a atins aproximativ 761 de milioane în 2021 și se așteaptă ca această cifră să se dubleze până în 2050 la 1,6 miliarde, potrivit „Raportului social mondial 2023” al ONU. Între 2021 și 2030, se estimează că numărul persoanelor în vârstă de 60 de ani sau peste va crește cu 31%, de la 1,1 miliarde la 1,4 miliarde, depășind numărul tinerilor la nivel global și constituind un număr dublu față de numărul copiilor sub 5-12 ani, iar această creștere va fi cea mai mare și cea mai rapidă. Pentru prima dată în istorie, omenirea va ajunge la un punct în care vor exista mai puțini copii decât persoane în vârstă.
NM: Să revenim pe meleaguri dâmbovițene. La nivelul anului 2050, populația României va ajunge la aproximativ 15,7 milioane de locuitori. În condițiile asumării unei migrații nete între 2015 și 2050 de numai 425.000 locuitori, la nivelul anilor 2060 populația României va atinge 13,2 milioane (sublinierea mea – NM).
IV: Trist dar adevărat! În ciuda unei tendințe de creștere constantă a implementării Planului de acțiune de la Madrid, cunoașterea acestui document rămâne, din păcate, limitată sau inexistentă, ceea ce limitează sfera eforturilor de implementare. AGNU a recunoscut că trebuie acordată o atenție sporită provocărilor specifice care afectează persoanele în vârstă, inclusiv în domeniul drepturilor omului, și a reamintit o serie de rezoluții ale Adunării Mondiale a Sănătății privind îmbătrânirea, proclamarea Deceniului Națiunilor Unite pentru Îmbătrânire Sănătoasă (2021 –2030).Pandemia de COVID-19 nu a putut fi uitată de AGNU, deoarece a avut un impact disproporționat de puternic asupra persoanelor în vârstă, în special asupra femeilor în vârstă, iar răspunsurile la pandemia de COVID-19 trebuie să le respecte demnitatea, să promoveze și să protejeze oamenii, drepturile lor și să ia în considerare toate formele de violență, discriminare, stigmatizare, excludere, inegalitățile, precum și practicile de neglijare, izolare socială și singurătate.Dintr-o perspectivă mai largă, AGNU a constatat că multe sisteme de sănătate nu sunt suficient de pregătite pentru a răspunde nevoilor populației care îmbătrânește rapid, inclusiv nevoii de îngrijire preventivă, curativă, paliativă și specializată și s-a declarat profund îngrijorată de faptul că situația persoanelor în vârstă în multe părți ale lumii a fost afectată negativ de criza financiară și economică mondială și a remarcat cu îngrijorare incidența ridicată a sărăciei în rândul acestora, în special în rândul femeilor singure în vârstă. Consemnez ca fapt pozitiv că AGNU a recunoscut contribuția esențială pe care persoanele în vârstă continua să o aducă la funcționarea societăților și la punerea în aplicare a Agendei 2030. Într-o notă negativă, AGNU a constatat că excluderea socială a persoanelor în vârstă este un proces complex care implică lipsa sau refuzul resurselor, drepturilor, bunurilor și serviciilor pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, precum și incapacitatea persoanelor în vârstă de a participa la relațiile și activitățile societale, inclusiv la activități culturale, disponibile pentru majoritatea oamenilor din domeniile variate și multiple ale societății și că astfel se afectează atât calitatea vieții persoanelor în vârstă, cât și echitatea și coeziunea unei societăți care îmbătrânește în ansamblu, cu implicații considerabile pentru persoanele în vârstă și drepturile lor.
NM: Aflăm așadar că, la nivel specific, AGNU a subliniat necesitatea întreprinderii unor măsuri eficiente ca persoanele în vârstă să fie considerate drept contribuitori activi ai societății și nu doar primitori pasivi de îngrijire și asistență; acestea să nu mai fie considerate o povară iminentă asupra sistemelor de bunăstare și a economiilor, promovând și protejând în același timp drepturile lor umane. E sfânt proverbul: Cine nu are bătrâni să-și cumpere. Sora mea a împlinit 75 de ani și lucrează cot la cot cu cei de 50, coordonându-i în același timp. Nu mai știe când a fost ultima dată în concediu.
IV: Bine ai subliniat. În acel context, AGNU a încurajat statele membre să intensifice eforturile pentru identificarea îmbătrânirii ca o oportunitate și a recunoscut că persoanele în vârstă au contribuții substanțiale la eforturile de dezvoltare durabilă, inclusiv prin participarea lor activă în societate. În termeni operaționali, AGNU a recunoscut provocările legate de exercitarea tuturor drepturilor omului cu care se confruntă persoanele în vârstă în diferite domenii. Aceste provocări necesită o analiză aprofundată și o acțiune adecvată pentru a aborda lacunele de protecție. AGNU a cerut tuturor statelor să promoveze și să asigure realizarea deplină a tuturor drepturilor omului și libertăților fundamentale pentru persoanele în vârstă, inclusiv prin luarea progresivă a măsurilor de combatere a discriminării, neglijării, abuzului și violenței, precum și a izolării sociale și a singurătății, pentru a oferi protecție socială, acces la hrană și locuință, la sănătate, servicii de îngrijire, la ocuparea forței de muncă, la tehnologiile informației și comunicațiilor, inclusiv la noile tehnologii, la tehnologiile de asistență, facilitând capacitatea juridică și accesul la justiție. Se cere să se abordeze problemele legate de integrarea socială și inegalitatea de gen prin integrarea drepturilor persoanelor în vârstă în strategiile de dezvoltare durabilă, în politicile urbane și de combatere a sărăciei, în strategii de reducere a acesteia, ținând cont de importanța crucială pe care o are solidaritatea intergenerațională pentru dezvoltarea socială, aspect asupra căruia voi reveni.
NM: Cu alte cuvinte, îmbătrânirea globală necesită o cooperare globală pentru soluții adecvate. Așadar, AGNU invită statele membre să continue să-și împărtășească experiențele naționale în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicilor și programelor menite să consolideze promovarea și protecția drepturilor omului ale persoanelor în vârstă, inclusiv în cadrul Grupului de lucru deschis privind îmbătrânirea, care se va întruni și în 2024 și se așteaptă, printre altele, să facă recomandări pentru un instrument juridic universal privind drepturile persoanelor în vârstă.IV: Nu numai atât. Trebuie reamintit și faptul că Grupul de lucru deschis pentru îmbătrânire a fost înființat de AGNU prin rezoluția sa 65/182 din 21 decembrie 2010. Mandatul său este de a analiza cadrul internațional existent al drepturilor omului pentru persoanele în vârstă și de a identifica posibilele lacune și modalitatea optimă de abordare a acestora, inclusiv prin analizarea, după caz, a fezabilității altor instrumente și măsuri.
NM: Pe acest plan, guvernele sunt încurajate să abordeze în mod activ, prin eforturi naționale, regionale și internaționale, problemele care afectează persoanele în vârstă și să se asigure că integrarea socială a persoanelor în vârstă și promovarea și protecția drepturilor acestora fac parte integrantă din politicile de dezvoltare.IV: Din punct de vedere juridic, statele membre sunt deja încurajate să adopte și să pună în aplicare politici, legislații și reglementări nediscriminatorii, să le revizuiască și să le modifice în mod sistematic, după caz, dacă acestea discriminează persoanele în vârstă, în special pe baza vârstei, și să ia măsuri adecvate, măsuri de prevenire a discriminării persoanelor în vârstă, printre altele, în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, protecția socială și furnizarea de servicii sociale, de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung.
NM: Toate acestea vizează și activitatea parlamentară…
IV: Sigur că da. Se recomandă statelor membre să promoveze, în conformitate cu prioritățile lor naționale, un catalog de măsuri specifice (subliniere IV), inclusiv accesul echitabil la infrastructura fizică și socială de bază durabilă pentru toți, fără discriminare, inclusiv la terenuri la prețuri accesibile, la locuințe, energie modernă și regenerabilă, apă potabilă sigură și canalizare, hrană sigură și adecvată, eliminarea deșeurilor, mobilitate durabilă, servicii de îngrijire a sănătății și planificare familială, educație, cultură și tehnologii ale informației și comunicațiilor. Este necesar să se asigure că aceste servicii răspund la exigențele specifice privind drepturile și nevoile persoanelor în vârstă, recunoscând în același timp faptul că planificarea și oferirea de oportunități pentru a crea orașe inclusive cu participarea economică și socială a persoanelor în vârstă reprezintă o dimensiune importantă a construcției de orașe durabile. Într-o abordare și mai ambițioasă a problemei, AGNU încurajează statele membre să ia în considerare natura multidimensională a vulnerabilității persoanelor în vârstă în materie de sărăcie și insecuritate economică, inclusiv prin promovarea sănătății bune, a îngrijirii și a bunăstării, în implementarea Obiectivelor ONU de Dezvoltare Durabilă la nivel național. Adunarea Generală a ONU încurajează, de asemenea, guvernele să acorde o atenție sporită dezvoltării capacității de eradicare a sărăciei în rândul persoanelor în vârstă, în special în rândul femeilor în vârstă și al persoanelor în vârstă cu dizabilități, prin integrarea problemelor legate de îmbătrânire în măsurile de eradicare a sărăciei, în strategiile de abilitare a femeilor, iar planurile naționale de dezvoltare să includă atât politici specifice îmbătrânirii, cât și eforturi de integrare a îmbătrânirii în strategiile naționale.
NM: Se înțelege așadar că în toate aceste procese, persoanele în vârstă trebuie să fie implicate activ.
IV: Da. În scopul respectiv, AGNU recomandă guvernelor să fie incluzive în implicarea persoanelor în vârstă și a organizațiilor acestora în formularea, implementarea și monitorizarea politicilor și programelor care le afectează, inclusiv prin mecanisme consultative simple pentru a cerceta sau a proiecta în comun astfel de politici și programe cu sau de către persoanele în vârstă și să se țină seama în mod corespunzător de implicarea celor care se confruntă cu forme multiple și intersectante de discriminare și sunt deosebit de vulnerabili la incidența ridicată a sărăciei și excluziunii sociale. Deși se pledează pentru un viitor instrument juridic internațional cuprinzător privind îmbătrânirea, aceasta nu înseamnă subestimarea valorii instrumentelor legale actuale în vigoare în domeniul drepturilor omului. Prin urmare, AGNU încurajează statele părți la instrumentele internaționale existente privind drepturile omului, acolo unde este cazul, să abordeze mai explicit situația persoanelor în vârstă în rapoartele lor și încurajează mecanismele de monitorizare și titularii de mandate cu proceduri speciale să acorde atenție cuvenită situației persoanelor în vârstă în dialogul lor cu statele membre, în special în observațiile finale și, respectiv, în rapoartele lor.
NM: Din toate aceste demersuri se constată că un aspect important, dar insuficient recunoscut în practică, este necesitatea consolidării parteneriatelor și solidarității intergeneraționale și nevoia de a promova oportunități de interacțiune voluntară, constructivă și regulată între tineri și generațiile mai în vârstă în familie, la locul de muncă și în societate în general.
IV: Aici sănătatea are o importanță crucială. În momentul în care ea se confruntă cu îmbătrânirea. Sensibilă la această realitate, AGNU recunoaște că acoperirea universală a sănătății implică faptul că toți oamenii, inclusiv persoanele în vârstă, au acces, fără discriminare, la seturile determinate ale fiecărei țări de servicii de sănătate de bază promoționale, preventive, curative și de reabilitare necesare și esențiale, sigure și accesibile, la medicamente eficiente și de calitate, asigurându-se, totodată, că utilizarea unor astfel de servicii nu expune persoanele în vârstă la dificultăți financiare, cu un accent deosebit pe situația celor săraci, vulnerabili și marginalizați. Sănătatea este inseparabilă de educație, iar AGNU recunoaște importanța formării, educației, învățării pe tot parcursul vieții și consolidării capacităților forței de muncă din domeniul sănătății, inclusiv în cazul lucrătorilor plătiți și îngrijitorilor neplătiți, pentru îngrijirea la domiciliu.Rămâne de văzut în ce măsură statele membre vor promova alfabetizarea digitală, cu accent special pe îmbunătățirea abilităților și competențelor digitale ale persoanelor în vârstă, fără discriminare de niciun fel, inclusiv în ceea ce privește statutul socio-economic, nivelul de educație, rasa și/sau etnia, sexul și dizabilitățile, precum și barierele lingvistice, luând în considerare contextele naționale și regionale. Călăuzită de experiența existentă, AGNU încurajează statele membre să ofere servicii și sprijin persoanelor în vârstă, inclusiv bunicilor, care și-au asumat responsabilitatea pentru copiii care au fost abandonați sau ai căror părinți sunt decedați, au emigrat, au fost strămutați, inclusiv în contextul situațiilor de urgență umanitară, sau atunci când cei în cauză nu pot să aibă grijă de persoanele aflate în întreținere.
NM: Aici se potrivește sloganul că problemele globale au nevoie de strategii globale pentru rezolvarea lor.
IV: Îmbătrânirea nu este o excepție. În acest sens, este firesc ca AGNU să încurajeze statele membre să stabilească sau să consolideze abordări strategice și opțiuni de politică în legătură cu sănătatea fizică și mintală a persoanelor în vârstă, în lumina modelelor de boli noi și emergente, în special a bolilor netransmisibile, precum și în ceea ce privește creșterea speranței de viață, acordând o atenție deosebită promovării sănătății bune și abordării nevoilor de sănătate de-a lungul unui continuum de îngrijire, inclusiv prin prevenirea, detectarea și diagnosticarea, prin managementul cuvenit și reabilitarea, prin tratamentul și îngrijirea paliativă, cu scopul de a obține o sănătate completă a persoanelor în vârstă. Mai mult. Dintr-o perspectivă instituțională clară, AGNU recunoaște rolul important al diferitelor organizații internaționale și regionale care se ocupă de formare, de consolidare a capacităților, de proiectare și monitorizare a politicilor la nivel național și regional în promovarea și facilitarea implementării Planului de acțiune de la Madrid, și apreciază munca care este întreprinsă în diferite părți ale lumii, prin comisiile regionale și inițiativele regionale, precum și activitatea unor institute precum Institutul Internațional pentru Îmbătrânire din Malta și Centrul European pentru Politică și Cercetare în Asistență Socială din Viena. Cooperarea și coordonarea interinstituțională trebuie extinse. Entităților relevante ale sistemului Națiunilor Unite, inclusiv Entitatea Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Împuternicirea Femeilor (ONU-Femei), li se cere să se asigure că situația femeilor în vârstă este integrată și încorporată în activitatea lor și să le sprijine, în conformitate cu mandatele lor respective. În opinia AGNU, o apreciere specială merită munca Grupului de lucru deschis privind îmbătrânirea amintit mai sus. AGNU recunoaște contribuțiile pozitive ale statelor membre, precum și ale organismelor și organizațiilor relevante ale sistemului ONU, inclusiv ale deținătorilor de mandate relevante pentru drepturile omului și ale organelor și comisiilor regionale, precum și ale instituțiilor naționale pentru drepturile omului, interguvernamentale și neguvernamentale relevante, ale organizațiilor interesate de problema îmbătrânirii. Paragrafe semnificative din rezoluția analizată sunt dedicate mandatului grupului de lucru cu componență deschisă privind îmbătrânirea. Statele membre sunt încurajate să continue să contribuie la activitatea sa, în special prin prezentarea de măsuri pentru a spori promovarea și protecția drepturilor omului și a demnității persoanelor în vârstă, cum ar fi cele mai bune practici, lecțiile învățate și posibilul conținut al unui instrument juridic multilateral, pentru a-i permite grupului să-și îndeplinească mandatul de consolidare a protecției drepturilor omului ale persoanelor în vârstă, luând în considerare cadrul internațional existent al drepturilor omului pentru persoanele în vârstă și identificând posibilele lacune, precum și modul cel mai bun de a le aborda, inclusiv luând în considerare, după caz, fezabilitatea altor instrumente și măsuri, respectiv adoptarea la fiecare sesiune de recomandări negociate la nivel interguvernamental, care urmează să fie prezentate spre examinare de către AGNU. Sistemul Națiunilor Unite este chemat să integreze pe deplin drepturile omului ale persoanelor în vârstă la toate nivelurile organizației. La rândul lor, societatea civilă și alte părți interesate ar trebui să participe în mod activ la procesele naționale, regionale și globale legate de drepturile omului în cazul persoanelor în vârstă și să transmită date și informații dezagregate despre situația persoanelor în vârstă către organele Națiunilor Unite, care se ocupa de monitorizarea aplicării tratatelor privind drepturile omului. Contribuția societății civile este esențială pentru a aborda diversele experiențe de îmbătrânire și discriminarea intersecțională și multiplă cu care se confruntă persoanele în vârstă.
NM: Revenind din nou acasă, pe Dâmbovița, prieten drag, Ioan Voicu, nu crezi că statul român ar fi îndrituit, în situația dezastruoasă a persoanelor vârstnice de la noi să ceară ajutorul ONU, cum a mai făcut-o, în tinerețea noastră, pentru a ieși din înfundătura dezastruoasă în care ne aflăm? Ce căi vezi?
IV: Mi-ai pus o întrebare teribil de delicată. Dacă România ar mai fi considerată cu un statut de țară în curs de dezvoltare, cum era până în 1990, guvernul român ar fi îndreptățit să negocieze cu PNUD un proiect de asistență tehnică destinat îmbunătățirii situației persoanelor vârstnice din țara noastră. O asemenea procedură nu cred că mai este posibilă în prezent. Fiind însă membră în Organizația Mondială a Sănătății, țara noastră poate să ceară asistență din partea acestei agenții specializate a ONU, prin invitarea unor experți care să ajute la lansarea unor proiecte naționale menite să asigure o îmbunătățire substanțială a tratamentului persoanelor vârstnice aflate în așezăminte de stat sau particulare de îngrijire a acestora, dar până atunci am avea o cale lungă de parcurs.
NM: În ampla noastră convorbire, s-au făcut referiri la solidaritatea intergenerațională. Ce poziție are secretarul general al ONU pe această temă atât de actuală?
IV: Iată o excelentă întrebare pentru finalizarea interviului nostru. Suntem norocoși. Chiar în ziua de 18 august 2023 a fost dat publicității un amplu raport al secretarului general al ONU cu privire la politicile și programele destinate tinerei generații. În acest document onusian figurează 25 de referiri exprese la solidaritatea intergenerațională. În esență, sunt tratate următoarele aspecte: Dreptul la coeziune socială între generații, conceptul de solidaritate intergenerațională avându-și rădăcinile în relațiile de dependență dintre membrii diferitelor grupe de vârstă pe parcursul vieții. Natura exactă a acestei coeziuni variază în funcție de factori culturali, instituționali, economici și sociali și, în special, de aspecte precum echitatea, corectitudinea, reciprocitatea și percepțiile pozitive ale diferitelor generații. ONU promovează solidaritatea intergenerațională pentru a materializa Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. În 2022, tema promovată de Națiunile Unite a fost „Solidaritatea intergenerațională: crearea unei lumi pentru toate vârstele”. Au avut loc și unele discuții interactive despre solidaritatea intergenerațională, generațiile viitoare și persoanele în vârstă. Este regretabil că România nu a fost prezentă la aceste semnificative manifestări.
București, februarie 2023
