La patru luni de la începerea ostilităților din Ucraina, se pot trage primele lecții: conflictul, care va dura, a rupt deja echilibrul geo-economic global. Pe termen scurt, războiul exacerbează tensiunile într-un sistem de producție deja afectat de doi ani de pandemie și crește riscurile asupra economiei mondiale: în timp ce aceasta din urmă părea să se confrunte cu amenințarea stagflației, în urmă cu câteva săptămâni, schimbarea de ton a băncilor centrale, confruntate cu accelerarea inflației, a readus în prim plan perspectiva unei recesiuni, în special în economiile avansate.

În acest mediu complex, Coface a revizuit în jos evaluarea a 19 țări, dintre care 16 din Europa – cum ar fi Germania, Spania, Franța și Regatul Unit – și a făcut doar 2 revizuiri în sus (Brazilia și Angola). La nivel sectorial, numărul de retrogradări (76 în total, față de 9 îmbunătățiri) evidențiază răspândirea acestor șocuri succesive în toate sectoarele, atât la nivelul celor energetice (petrochimie, metalurgie, hârtie etc.), cât și la nivelul celor care sunt direct legate de ciclul creditului (construcții).

Pe măsură ce perspectivele se arată problematice, riscurile sunt în mod natural pesimiste și niciun scenariu nu poate fi exclus.

Încetinirea activității și riscul de stagflație devin din ce în ce mai clare

Cifrele de creștere din trimestrul I au fost sub așteptări în majoritatea economiilor dezvoltate. În plus, PIB-ul din zona euro a crescut într-un ritm slab pentru al 2-lea trimestru consecutiv, cu o scădere de -0,2% în Franța. Acest lucru s-a datorat unei scăderi a consumului gospodăriilor pe fondul scăderii puterii de cumpărare. Activitatea a încetinit și în Statele Unite, îngreunată de comerțul exterior și de dificultățile întâmpinate de sectorul de producție în ceea ce privește refacerea stocurilor. Aceste cifre sunt cu atât mai îngrijorătoare cu cât consecințele economice ale războiului din Ucraina tocmai începeau să se manifeste.

Având în vedere accelerarea inflației, deteriorarea așteptărilor agenților și înăsprirea condițiilor financiare globale, activitatea din T2 nu se prezintă mult mai bine în economiile avansate și este considerabil mai puțin favorabilă în economiile emergente. Deși probabil este prea devreme să spunem că economia globală a intrat într-un regim stagflaționist, semnalele indică asta.

Presiunile asupra prețurilor mărfurilor se instalează treptat

Deși prețurile materiilor prime s-au stabilizat recent, acestea rămân la niveluri foarte ridicate. De exemplu, prețul petrolului nu a scăzut sub 98 USD de la începutul războiului, iar temerile privind o posibilă penurie de aprovizionare au rămas semnificative.

Acest context este favorabil pentru exportatorii de mărfuri, și mai ales pentru sectorul petrolului. Singurele două îmbunătățiri de rating ale Coface vizează Brazilia și Angola, iar reclasificările sectoriale se referă în principal la sectorul energetic al țărilor producătoare, în timp ce retrogradările sectoriale vizează sectorul energetic în țările în care companiile sunt situate în aval în lanțul de producție (în principal în Europa).

În mod similar, industriile al căror lanț valoric consumă intens energie în procesele lor de producție, cum ar fi hârtia, produsele chimice și metalele, au fost evaluate din punct de vedere al riscului în sus. Sectorul Agroalimentar este unul dintre sectoarele cu cel mai mare număr de retrogradări în acest trimestru, aproape toate regiunile fiind afectate.

În cele din urmă, este probabil ca acele companii care nu au transferat în totalitate creșterea costurilor de producție asupra prețurilor de vânzare că continue să facă acest lucru. Astfel, creșterile de preț vor continua în sectoarele cu putere mai mare în stabilirea prețurilor. Acesta este cazul sectorului farmaceutic, unde un număr mic de companii domină piața globală. Deja identificat ca fiind unul dintre cele mai rezistente, este singurul sector cu ratinguri de „risc scăzut” în barometrul Coface.

Băncile centrale cu ambele picioare pe frână

BCE și-a înăsprit treptat poziția, urmând exemplul Fed și al Băncii Angliei, până la punctul de a pre-anunța viitoarele creșteri ale ratelor dobânzilor. La fel ca celelalte mari bănci centrale (cu excepția Băncii Japoniei), BCE nu are altă opțiune, în cadrul strict al mandatului său, decât să își înăsprească măsurile, în ciuda faptului că acest lucru ar putea declanșa o încetinire bruscă a activității și ar reaprinde temerile privind o nouă criză a datoriilor suverane europene.

În acest mediu de înăsprire a condițiilor de creditare, sectorul construcțiilor pare a fi unul dintre cele mai vulnerabile. Creșterea costurilor de împrumut este de așteptat să afecteze piața imobiliară și, în cele din urmă, activitatea de construcții. Acest lucru a început să se manifeste în SUA, unde vânzările de locuințe sunt în scădere accelerată.

Previziuni sumbre pentru 2023

Odată cu deteriorarea rapidă a mediului economic și financiar, Coface a retrogradat rating-ul a 16 țări de pe continentul european, inclusiv pentru toate economiile mari – cu excepția Italiei, deja evaluată cu A4.

Scenariul de bază Coface sugerează o încetinire semnificativă a activității în următoarele 18 luni, permițând inflației să decelereze treptat. Prognozele de creștere sunt slabe în țările avansate. Există multe riscuri negative pentru economia globală, în timp ce riscul de creștere al inflației se păstrează. Pentru a reduce inflația, băncile centrale par tentate să împingă economia într-o recesiune care se speră că va fi mai blândă decât dacă prețurile continuă să scadă, forțându-le să implementeze ulterior un șoc monetar mai violent. Riscul, care nu poate fi exclus, ar fi ca cererea să scadă, iar inflația să rămână ridicată, din cauza prețurilor mărfurilor care vor fi puțin probabil să scadă în condițiile unei penurii cronice de aprovizionare.

• Rusia a devenit cel mai mare furnizor de petrol al Chinei, care profită de prețurile reduse, pe fondul sancțiunilor internaționale în urma invaziei Ucrainei.
• Producția de țiței din Arabia Saudită crește la 10,44 milioane de barili pe zi.
• Se așteaptă ca OPEC să anunțe o creștere a cererii de petrol pentru 2023, cu 2 milioane de barili pe zi (bpd). 
• Prognozele prevăd o situare a prețului mediu Brent din acest an și de anul viitor în jurul valorii de 111 USD per baril.
• SUA vizează o suspendare a taxei federale la benzină, în perioada de vară.
• Prețul mediu pentru un litru de benzină în Zona Euro a crescut cu peste 50% în ultimul an și cu aproape 30% de la începutul anului 2022, constată Radu Puiu, Financial Analyst în cadrul casei de brokeraj pe burse internaționale XTB România.
• Și cursul de schimb euro-dolar a alimentat creșterea prețurilor combustibililor din Europa.
• Ungaria, Croația și Slovenia sunt printre țările care caută măsuri mai radicale de control a prețurilor.
• Franța, Italia, Germania și Bulgaria au redus dramatic taxele pe combustibil, ca o modalitate de a reduce artificial costurile la pompă. 
• În România, Guvernul a anunțat că va introduce un mecanism de compensare a prețului final la combustibil pentru o perioadă de trei luni dar aceasta este doar o soluție de moment, se mai arată în analiza casei de brokeraj XTB România.

În ultimele zile, petrolul a suferit scăderi ale prețurilor, pe fondul temerilor că o încetinire a economiei globale va descuraja cererea.

Investitorii sunt din ce în ce mai îngrijorați de faptul că majorările agresive de dobândă ale Rezervei Federale, care vizează reducerea inflației, va duce economia SUA la o „frânare bruscă”, un scenariu care ar putea afecta în mod semnificativ cererea de mărfuri.

Dacă vorbim despre partea de ofertă, Rusia a devenit cel mai mare furnizor de petrol al Chinei, care a profitat de prețurile reduse la țiței, pe fondul sancțiunilor impuse în urma izbucnirii conflictului din Ucraina.

Importurile de petrol rusesc în luna mai au crescut cu 55% față de aceeași perioadă a anului trecut, atingând un nivel record și înlocuind Arabia Saudită ca cel mai mare furnizor al Chinei.

China a intensificat achizițiile de petrol rusesc, în ciuda cererii reduse cauzate de restricțiile referitoare la pandemie și de încetinirea economiei. 

Și companiile chineze, inclusiv gigantul de rafinare de stat Sinopec și compania administrată de stat, Zhenhua Oil, și-au majorat achizițiile de țiței rusesc în ultimele luni.

Această tendință vine pe fondul faptului că li s-au oferit discounturi semnificative de preț, deoarece cumpărătorii din Europa și SUA au evitat petrolul din Rusia, în conformitate cu sancțiunile impuse. 

Acest demers sugerează că entitățile din China au vrut să profite de prețurile mai scăzute din prezent și să își creeze rezerve, întrucât „discounturile” oferite de Rusia nu vor persista la nesfârșit. 

Conform datelor Administrației Generale a Vămilor din China, importurile în China, care includ livrări prin conducta din Oceanul Pacific provenite din Siberia de Est și transporturi pe mare, s-au ridicat la aproape 8,42 milioane de tone luna trecută.

Prognozele pentru viitor sunt destul de incerte, fapt ce sugerează contextul imprevizibil în care ne aflăm.

Organizația OPEC+ își va publica previziunile oficiale pentru 2023 în iulie, iar conform unor surse ale Reuters, va fi prezentată o creștere a cererii de petrol cu 2 milioane de barili pe zi (bpd) sau mai puțin.

Un astfel de nivel ar fi semnificativ mai mic decât creșterea cererii estimată pentru 2022 de 3,36 milioane bpd.

Prognoza originală a OPEC pentru 2022, publicată în 2021, se aștepta la 3,28 milioane bpd de creștere a cererii.

Ulterior, OPEC și-a ajustat în creștere așteptările la 4 milioane bpd înainte de a le reduce încă o dată la 3,36 milioane bpd.

Pe de altă parte, Prognoza Citi pentru cel de-al doilea trimestru al anului pentru prețul cotației Brent estimează o creștere la 113 USD pe baril, față de 99 USD pe baril în prognoza anterioară.

De asemenea, banca și-a ajustat în sus și prognozele pentru T3 și T4 la 99 USD, respectiv 85 USD per baril.

Pentru 2023, Citi și-a majorat prețul estimat pentru Brent la 75 de USD, cu 16 USD pe baril mai sus decât estima anterior.

Și Barclay’s și-a majorat prognoza de preț, invocând sancțiunile UE asupra petrolului din Rusia drept principalul motiv.

Banca prognozează că prețul mediu Brent din acest an și de anul viitor o să se plaseze la 111 USD per baril, ceea ce reprezintă o creștere cu 11 USD a așteptărilor pentru acest an și cu 23 USD a prognozelor pentru anul viitor. 

Scăderile recente ale prețului barilului de petrol par să fie justificate de faptul că investitorii sunt îngrijorați că economiile dezvoltate s-ar putea afla sub presiune puternică în a doua jumătate a anului.

Astfel, pe piață au apărut mai multe informații despre cerere și ofertă care au pus o presiune suplimentară asupra prețurilor țițeiului. 

Datele Joint Organisations Data Initiative (JODI) arată o scădere a cererii de petrol în aprilie, la 97% față de nivelurile din 2019 (în principal din țările asiatice).

Pe de altă parte, producția de petrol a Libiei ar putea reveni până la 800.000 bpd, comparativ cu 100.000 bpd raportat recent (totuși, s-ar putea să nu fie o creștere stabilă).

În plus, producția de țiței din Arabia Saudită crește la 10,44 milioane bpd, exporturile sunt în creștere, iar stocurile interne au crescut la nivelul de aproape 140 de milioane de barili.

Dacă analizăm datele privind stocurile, în SUA acest indicator se află la cel mai scăzut nivel din ultimii 5 ani. Totuși, par să fi atins un minim în această zonă și încearcă o consolidare. 

Stocurile de la capacitatea de depozitare Cushing din SUA sunt extrem de scăzute, ceea ce arată cererea enormă de petrol.

În trecut, o valoare a stocurilor apropiată de zona de 20 de milioane de barili la punctul de decontare (aproximativ 1-1,5 zile de consum) erau considerate semnale contrare.

Cu toate acestea, în prezent putem observa o cerere uriașă pentru țiței. În acest moment, este greu să vorbim despre o încetinire reală a consumului din SUA, deși prețul de 5 USD per galon este greu de „digerat” pentru majoritatea consumatorilor din SUA.

În acest context, președintele american, Joe Biden, va cere o suspendare a taxei federale la benzină, ce se ridică la 18,4 cenți per galon, în perioada de vară. 

Mișcarea vine pentru a încerca să reducă presiunea ascendentă asupra prețului din sezonul de vacanță, după ce prețul mediu de vânzare la pompă din SUA a depășit 5 dolari pe galon luna aceasta. Această valoare a fost atinsă după o majorare de peste 50% în 2022.

La începutul izbucnirii conflictului din Ucraina de la sfârșitul lunii februarie, prețul mediu al benzinei din Europa a crescut pentru scurt timp la peste 2 euro pe litru. 

Totuși, cea mai recentă creștere face parte dintr-o accelerare susținută a prețurilor pe fondul ofertei limitate și a temerilor legate de un deficit de ofertă în timpul perioadei de vară a concediilor. 

Un alt factor important care a alimentat creșterea prețurilor combustibililor de pe Vechiul Continent este cursul de schimb euro-dolar.

Petrolul și benzina au prețurile cotate în dolari pe piețele internaționale, ceea ce înseamnă că recenta slăbiciune a monedei euro în fața monedei americane a dus la o creștere suplimentară a prețurilor. 

În urmă cu un an, prețul mediu pentru un litru de benzină în Zona Euro era de 1,30 euro, iar la începutul acestui an, prețul era de aproximativ 1,55 euro pe litru. Asta înseamnă că prețurile au crescut cu peste 50% în ultimul an și cu aproape 30% de la începutul anului 2022.

Aceste creșteri agresive au creat neliniște în rândul populației, care a început să își îndrepte privirea către decidenții politici pentru a găsi soluții.

Nu a fost anunțată o decizie la nivel unitar, motiv pentru care fiecare guvern național a ales decizii de moment. 

În Ungaria, guvernul a stabilit plafonarea prețului la benzină, dar doar pentru autoturismele înmatriculate în Ungaria. 

În același timp, Germania a redus prețul abonamentelor lunare pentru transportul public pentru a face această opțiune mai atractivă.

Franța, Italia, Germania și Bulgaria au redus dramatic taxele pe combustibil ca o modalitate de a reduce artificial costurile la pompă. 

Astfel de măsuri au adus critici din partea economiștilor, referitoare la faptul că menținerea unor astfel de politici pe o perioadă mai lungă poate avea un impact negativ asupra bilanțurilor guvernelor.

Croația și Slovenia sunt printre țările care fie au stabilit o formă de înghețare a prețurilor, fie au setat un preț maxim pentru combustibilul din benzinării. 

În România, Guvernul a anunțat că va introduce un mecanism de compensare a prețului final la combustibil pentru o perioadă de trei luni (iulie, august, septembrie).

Momentan nu au fost oferite detalii despre metoda de funcționare, dar s-a precizat că această compensare nu va fi sub formă procentuală, ci o sumă nominală per litru. 

Această soluție va fi una de moment.

Trebuie să reamintim că prețul final de la pompă nu este influențat doar de prețul barilului de petrol. Aproximativ 40% din costul per litru de la pompă este reprezentat de costurile cu rafinarea, transportul și stocarea. 

În contextul în care costurile acestor servicii vor crește, ele vor continua să fie transmise către consumatorul final prin intermediul prețului la pompă. 

Varianta sustenabilă de stabilizare a prețului este echilibrarea cererii cu oferta.

Acest scenariu se poate atinge prin două moduri: fie printr-o majorare a producției în încercarea de a satisface cererea puternică, fie printr-o reducere a cererii. 

A doua variantă ar putea fi mai „dureroasă”, pentru că încetinirea cererii se poate realiza doar prin frânarea economiei, care de cele mai multe ori este mai agresivă decât se anticipează și poate foarte ușor să se transforme în recesiune.   

Conform unui studiu realizat de Deloitte, românii din generațiile Millennials și Z se așteaptă la înrăutățirea situației economice și a contextului sociopolitic în acest an. Principalul lor motiv de îngrijorare este legat de creșterea costului cu traiul zilnic.

Evoluția economiei și situația socială și politică îi preocupă pe românii din generațiile Millennials și Z, care se așteaptă la înrăutățirea condițiilor economice (59% dintre Millennials și 49% dintre cei din Generația Z) și a contextului sociopolitic (55%, respectiv 45%) în acest an, procente în creștere cu cel puțin zece puncte comparativ cu anul trecut, conform studiului Deloitte Global Millennial and Gen Z Survey 2022, realizat în 46 de țări din întreaga lume, inclusiv România. Aceste perspective îi determină să fie mai prudenți în privința locului de muncă, astfel că ponderea celor care vor să rămână în aceeași companie mai mult de cinci ani a crescut în ultimul an de la 32% la 41% în cazul Millennials, și de la 21% la 42% în rândurile Generației Z, în timp ce numărul celor care vor să plece mai devreme de doi ani a scăzut de la 44% la 28%, respectiv de la 39% la 29%. 

La nivel global, tinerii sunt mai optimiști decât cei din România. Proporția celor din Generația Z care se așteaptă la o înrăutățire a situației economice s-a redus de la 41% la 37% la nivel global, iar în cazul Millennials, de la 43% la 37%. În privința deteriorării contextului sociopolitic, percepția este stabilă, media globală înregistrând o ușoară scădere, de la 40% la 39% (Gen Z) și de la 41% la 39% (Millennials).

Principalul motiv de îngrijorare pentru tinerii români este reprezentat de costul tot mai ridicat al vieții de zi cu zi (51% dintre Millennials și 32% dintre cei din Generația Z). Cu toate acestea, tinerii români spun că își pot susține fără dificultate cheltuielile lunare (63% dintre Millennials și 57% din Generația Z), în timp ce media globală este mai redusă (55%, respectiv 47%). Reprezentanții Generației Z din România sunt optimiști și cu privire la pensionare, 55% fiind încrezători că vor avea un venit confortabil în acel moment, în timp ce doar 46% dintre Millennials au această convingere. La nivel global, media este de doar 41% în ambele cazuri. 

Pe de altă parte, proporția românilor care sunt stresați în cea mai mare parte a timpului s-a redus față de anul trecut cu zece puncte procentuale în cazul Millennials, la 34%, și cu trei puncte procentuale, la 48%, pentru Generația Z. 

Motivele care stau la baza alegerii angajatorului diferă de la o generație la alta. Pentru Millennials, cel mai mult contează echilibrul dintre activitatea profesională și viața personală (44%) și oportunitățile de dezvoltare (37%), iar cei din Generația Z sunt mai interesați de salariu și alte beneficii financiare (31%) și de flexibilitatea programului de lucru (28%). 

În prezent, românii Millennials lucrează preponderent la birou (66%), în timp ce 24% activează în sistem hibrid și doar 6% la distanță, iar 47% dintre cei din Generația Z își desfășoară activitatea în sistem hibrid, 29% la birou și 22% la distanță. Pentru viitor, Millennials ar prefera să muncească mai mult în sistem hibrid (62%) și doar 22% de la birou, iar cei din Generația Z – 67% hibrid și 12% la birou. 

„Rezultatele raportului de anul acesta arată că tinerii își reevaluează prioritățile, ca urmare a provocărilor întâmpinate în ultimii ani, devin mai stabili în privința locului de muncă, dar și mai preocupați să își optimizeze activitatea, astfel încât să obțină venituri mai mari, echilibru între viața profesională și cea personală și oportunități de promovare. În aceste condiții, angajatorii trebuie să analizeze cu mare atenție toate aspectele care țin de flexibilizarea programului de muncă, de la locul de desfășurare a activității, la programul de lucru, interacțiunea cu colegii etc., pentru a găsi modelul optim de lucru pentru organizație. Pe de altă parte, ar fi un exercițiu interesant de corelat rezultatele acestui studiu cu fenomenul «great resignation», care se manifestă tot mai intens în Europa, dar și în România. Ce reiese cu claritate însă e faptul că angajatorii, în funcție de domeniul în care activează și de categoria profesională a angajaților, ar trebui să accelereze eforturile de actualizare și armonizare a politicilor de personal (recrutare, retenție, motivare etc.), dar mai ales de schimbare a culturii organizaționale astfel încât să ofere angajaților confortul că aparțin unei organizații în care au perspective de dezvoltare pe termen lung”, a declarat Raluca Bontaș, Partner Global Employer Services, Deloitte România. 

Schimbările climatice reprezintă, de asemenea, o preocupare pentru tinerii români, astfel că aceștia fac eforturi pentru a proteja mediul (88% dintre Millennials și 92% din cei din Generația Z). Însă foarte puțini sunt de părere că marile companii iau măsuri pentru a combate schimbările climatice (12%, respectiv 22%), iar în cazul guvernelor, proporția este și mai redusă (9%, respectiv 7%). 

„De câțiva ani remarcăm că și tinerii din România, în special cei din Generația Z, sunt tot mai motivați să contribuie la schimbări atât în interiorul companiei în care activează, cât și în comunitate, cu accent pe protecția mediului. Din acest motiv, observăm deja că atât angajatorii, cât și autoritățile publice acționează din ce în ce mai intens pe agenda de sustenabilitate”, a subliniat Raluca Bontaș. 

---

Studiul Deloitte Global Millennial and Gen Z Survey, ajuns la ediția a 11-a, a fost efectuat în rândul a peste 14.800 de exponenți ai Generației Millennials (născuți între ianuarie 1983 și decembrie 1994) și a aproximativ 8.400 exponenți ai Generației Z (născuți între ianuarie 1995 și decembrie 2003) din 46 de țări din întreaga lume. Printre intervievați sunt atât angajați cu funcții executive în organizații mari, cât și persoane angajate pe bază de proiect (gig), voluntari sau șomeri, absolvenți de studii medii și universitare, dar și persoane care nu au absolvit aceste forme de învățământ (în special în cazul celor din Generația Z).