I am text block. Click edit button to change this text. Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit. Ut elit tellus, luctus nec ullamcorper mattis, pulvinar dapibus leo.
Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) susține declarațiile făcute de viceprim-ministrul Guvernului României și ministrul afacerilor interne, dl Cătălin Predoiu, cu privire la gradul de siguranța pe care îl conferă România atât pentru proprii cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri.
La nivel mondial, România se clasează pe locul 31, potrivit Indexului Global al Păcii pentru 2023, un clasament al celor mai sigure state din lume. Raportul realizat de către Institutul pentru Economie și Pace reprezintă o analiză a datelor axate și pe valoarea economică a unui stat, precum și pe dezvoltarea durabilă a economiei acestuia. Indexul Global al Păcii include 99.7% din populația lumii și 23 de indicatori cantitativi și calitativi.
„România este considerată de tot mai multe state o destinație sigură pentru afaceri și vedem acest lucru aproape zilnic la Camera Națională, datorită interacțiunii noastre cu investitorii străini. Același lucru se întâmplă și atunci când CCIR organizează misiuni economice în străinătate, oamenii de afaceri de pe aproape toate continentele consideră România o țară sigură, un loc unde pot dezvolta proiecte majore, fără să se teamă de instabilitate fie socială, fie de altă natură. Siguranța, atât cea economică, cât și cea a vieții de zi cu zi, este unul dintre criteriile de bază pentru care foarte multe companii din străinătate aleg România ca destinație investițională. În mod cert, apartenența României la NATO și Uniunea Europeană, precum și faptul că se află într-un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii, sunt factori ce aduc un grad mare de stabilitate țării noastre pe mai multe paliere. În același timp însă, nu putem trece cu vederea activitatea structurilor din cadrul Ministerului de Interne, fie că vorbim de Poliția Română, de Jandarmerie sau de Poliția de Frontieră care prin activitatea lor sprijină conceptul de integritate în mediul de afaceri. La recenta ediție a Topului Național al Firmelor, biroul de conducere al CCIR a votat să acorde Meritul Comercial Clasa I dlui Cătălin Predoiu pentru promovarea eticii și transparenței în afaceri prin aplicarea legilor împotriva corupției, distincție care se va acorda personal actualului ministru de interne, în cadrul unei alte ceremonii. În actualul context geopolitic, luând în calcul toți acești factori, România a reușit să rămână o țară sigură pentru toți”, a declarat președintele CCIR, dl. Mihai Daraban
Guvernul limitează plata schemelor de compensare a clienților de energie electrică și gaz, printr-un proiect de Ordonanță de Urgență
Măsura propusă va bloca, practic, tot lanțul energetic, prin incapacitarea achiziției de energie și a plăților pe întregul lanț: de la producător, transportator, la distribuitor și bugetul de stat
Noul proiect de Ordonanță de Urgență pentru limitarea cheltuielilor bugetare introduce, prin articolul XIV, măsuri de limitare a plăților pentru schemele de compensare a consumatorilor și destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie și, implicit, continuitatea alimentării în siguranță cu electricitate și gaz a gospodăriilor și companiilor, în prag de iarnă.
Furnizorii și-au îndeplinit obligațiile rezultate din reglementări, au aplicat prețul plafonat la energie și au prefinanțat diferența de cost. ACUE solicită autorităților să își respecte promisiunile către consumatorii de energie și să-și îndeplinească partea lor de obligație la care s-au angajat prin propriile reglementări, respectiv să deconteze sumele datorate pentru compensarea clienților, în termenul legal.
Federația ACUE a solicitat Guvernului eliminarea articolului XIV din proiectul de OUG menționat și o discuție de urgență pentru identificare unor soluții care să nu pericliteze alimentarea cu energie electrică și gaze naturale în prag de iarnă.
„Prin articolul propus, Guvernul limitează, de fapt, aplicarea reducerilor de preț la clientul final. Banii necesari sunt promiși de stat clienților de energie pentru acoperirea diferenței de preț, între prețul real și cel plafonat, nu sunt pentru furnizori. Furnizorii sunt folosiți ca intermediari pentru prefinanțarea acestor scheme de sprijin. Dacă nu mai poate susține plafoanele de preț, statul trebuie să găsească soluții alternative. Furnizorii și-au exprimat disponibilitatea de a participa la o discuție reală, cu factorii de decizie relevanți. Apreciem înțelegerea manifestată de colegii din plenul Consiliului Economic și Social și deschiderea la dialog a reprezentanților Ministerului Energiei”, Daniela Dărăban, Directorul Executiv al ACUE
Reiterăm faptul că măsura propusă de limitare a plăților pentru schemele de compensare a clienților destabilizează grav capacitatea furnizorilor de a asigura achiziția de energie iar, din punct de vedere legal, reprezintă o încălcare a legislației naționale și a reglementărilor europene.
BRUXELLES – La aproape un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul intră într-o nouă etapă. După atacul eșuat asupra Kievului din primăvara trecută și după contraofensiva uluitoare a ucrainenilor, care a eliberat Harkovul în nord și Hersonul în sud, președintele rus Vladimir Putin a inițiat o campanie punitivă cu drone și rachete, vizând populația civilă și infrastructura energetică. Obstrucționat pe câmpul de luptă, Putin încearcă să forțeze un număr cât mai mare de ucraineni să petreacă iarna în frig și întuneric.
Linia frontului nu s-a deplasat mult în ultimele luni. Însă luptele rămân acerbe (cu multe victime), iar Rusia pare să se pregătească pentru o ofensivă majoră în primăvară. Economia rusă e pe picior de război, iar aparatul de propagandă al Kremlinului a turat motoarele, răspândind o combinație de amenințări apocaliptice și deliruri imperiale. Ultimul serviciu de știri independent din Rusia, Meduza, și ultima organizație pentru drepturile omului a Rusiei, Centrul Saharov, sunt obligate să se închidă. Atitudinea Moscovei este de sfidare.
În aceste condiții, aliații Ucrainei au dreptul să își sporească asistența militară, inclusiv prin furnizarea de tancuri de luptă. Obiectivul este ca Ucraina să triumfe împotriva agresorului său. Dar nu putem să ne dorim acest lucru fără a oferi Ucrainei mijloacele necesare pentru a-l realiza. Alternativa este un război prelungit de uzură, care va genera și mai multe pierderi de vieți omenești în Ucraina, o insecuritate mai acută pentru Europa și suferințe continue în întreaga lume (din cauză că Rusia se folosește de energie și alimente drept arme).
Partenerii Ucrainei s-au angajat deja să furnizeze sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi sistemul de rachete Patriot fabricat de SUA, obuziere mai performante și vehicule de luptă blindate suplimentare. Cu toate acestea, înainte de recentul progres major, a avut loc o dezbatere intensă cu privire la posibilitatea de a furniza tancuri cum ar fi Leopard 2, fabricat în Germania, sau M1 Abrams, fabricat în SUA. Eu personal am susținut de mult că trebuie să furnizăm Ucrainei mijloacele pentru a respinge Rusia. Tancurile sunt necesare pentru ca forțele ucrainene să depășească impasul actual al războiului de tranșee și să redobândească avântul pe care l-au avut în toamna trecută, când au recucerit Harkovul și Hersonul.
Pentru a se ajunge la „acordul privind tancurile” a fost nevoie de timp și discuții intense, inclusiv în cadrul Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene. Schimbarea s-a produs în momentul în care Germania a fost de acord să furnizeze tancuri Leopard 2, în coordonare cu SUA, care va furniza aproximativ 30 de tancuri M1 Abrams. Deși livrarea acestor echipamente va necesita timp și va fi nevoie de instruire intensivă și de întreținere, rezultatul nu se limitează la câmpul de luptă. Am transmis Rusiei un alt semnal puternic că Putin s-a înșelat – încă o dată – atunci când a pus la îndoială angajamentul nostru.
Desigur, unele voci vor susține că mai multe arme vor prelungi războiul și vor crește riscul unor noi escaladări și că singura soluție constă în negocieri pe cale diplomatică. Cu toate acestea, deși europenii vor rămâne întotdeauna deschiși față de oricine dorește cu adevărat încetarea negociată și justă a războiului, până acum Rusia a arătat clar că intenționează să continue crimele de război. Oricine a încercat să negocieze cu Putin s-a întors fără niciun rezultat. Până când acest lucru se va schimba, trebuie să conchidem că singura modalitate de a pune capăt războiului este de a oferi Ucrainei mijloacele de a alunga invadatorul.
Prin urmare, sarcina UE este de a face tot ce îi stă în putință pentru a sprijini Ucraina. Și chiar asta facem. Împreună cu guvernele statelor membre ale UE, am mobilizat deja pentru Ucraina 12 miliarde EUR (13,1 miliarde USD) sub formă de arme și materiale conexe, din care 3,6 miliarde EUR provin din Instrumentul european pentru pace. Dacă se iau în calcul și ajutoarele macrofinanciare și umanitare, sprijinul nostru total se ridică la aproape 50 de miliarde EUR.
În plus, UE este în prezent principalul furnizor de instruire militară pentru personalul ucrainean. Prin intermediul Misiunii de asistență militară a UE din Polonia și Germania, suntem pe drumul cel bun în ceea ce privește instruirea a 15 000 de militari până în aprilie și suntem pregătiți să dublăm acest efort și să instruim alți 15 000 – inclusiv în ceea ce privește utilizarea tancurilor precum Leopard 2.
De asemenea, UE lucrează la un al zecelea pachet de sancțiuni, și a eliminat deja dependența noastră de importurile de energie din Rusia în doar câteva luni. Și să fie clar: sancțiunile au efect. Petrolul rusesc se vinde mai ieftin cu 40 USD față de țițeiul Brent și se preconizează că veniturile zilnice din energie ale Rusiei vor scădea de la aproximativ 800 de milioane EUR la 500 de milioane EUR în urma punerii în aplicare a celor mai recente măsuri, în cursul lunii curente. Războiul costă scump Kremlinul și cu cât mai mult va dura acesta, costurile nu vor face decât să crească.
În luna ianuarie a anului trecut, chiar înainte de invazie, am vizitat regiunea Donbas și am văzut linia frontului. Din motive evidente, această călătorie mi-a rămas întipărită în minte. Pe drumul de întoarcere, trecând prin Kiev, prim-ministrul ucrainean Denis Șmîhal mi-a spus: „Invazia se va întâmpla curând și noi suntem conștienți că nu veți veni să luptați de partea noastră”. Dar s-a grăbit să întrebe: „Ne veți oferi armele de care avem nevoie ca să ne apărăm?”
Sincer, nu am fost sigur cum să răspund, deoarece nu știam cât de ferm va fi angajamentul la nivel european. Astăzi, răspunsul vine ușor. În așteptarea summitului UE-Ucraina, pentru care mă deplasez la Kiev săptămâna aceasta, nu există nicio îndoială că Europa s-a ridicat la nivelul situației. Acum trebuie să oferim în continuare Ucrainei mijloacele pentru a învinge agresorul, a-și restabili suveranitatea și a-și găsi locul în Uniunea Europeană.
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene.
Copyright: Project Syndicate, 2023.www.project-syndicate.org
„Supercontinentul” Eurasia se vrea remodelat sub ochii noștri. Încă înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mulți se întrebau de nu cumva europenii vor fi lăsați în urmă, iar Europa va rămâne doar o anexă la noul eșafodaj ruso-chinez. Dar – am mai scris – invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă totul. Războiul lui Putin are consecințe profunde pentru securitatea și economia Europei și chiar și pentru modelul actual al Uniunii Europene. Vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell, menționa recent că, odată cu invazia din Ucraina, Vladimir Putin „ne obligă să regândim urgent multe elemente ale organizării noastre interne și ale viziunii noastre asupra lumii”.
UE este forțată acum să-și construiască o strategie proprie de apărare a securității și a valorilor care sunt însăși temelia blocului comunitar. UE va trebui să-și recalibreze atât structura, cât și principiile fundamentale. Odată ce Putin a readus războiul în Europa, europenii trebuie să se pregătească pentru o nouă lume, în care suveranitatea și securitatea lor sunt puse în joc. Revista „Time” publica încă din ianuarie ideea că deja nu mai trăim în vechea ordine liberală în care regulile trebuie aplicate, iar cei care le încalcă trebuie să fie pedepsiți. Ne regăsim trăind într-o nouă ordine în care puterea trebuie echilibrată cu altă putere. Autorul, Bruno Maçães (fost secretar de stat portughez pentru afaceri europene), sublinia că SUA trebuie să reflecteze dacă își pot permite să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contrapondere adecvată pentru Rusia. Iar la Casa Albă, Biden se află în fața unei dileme: să ajungă la un „mare târg” cu Moscova, iar cele două mari puteri să își împartă între ele Europa, sau să sprijine dezvoltarea unui nou pol european capabil să echilibreze puterea rusă? Maçães spune că Europa trebuie să devină un actor suveran în politica externă și de securitate comunitară, și cu cât ezită mai mult să acționeze în acest sens, cu atât mai mult „va permite altora să-și asume rolul de reformatori și inovatori în spațiul european”.
Amenințată cu colapsul, UE trebuie să se relanseze sistemic: nu mai ajunge să fie doar o „simplă uniune economică și monetară”, spune Joschka Fischer – fost ministru german de externe – ci trebuie să se reconstruiască într-o uniune politică, de securitate și de apărare, în care candidații la aderare trebuie să parcurgă mai multe faze, prin îndeplinirea de standarde predeterminate referitoare la economie, stat de drept, securitate și alte domenii. La rândul său, fostul premier suedez Cald Bildt semnează un editorial în „Washington Post” în care susține că, implicațiile noii situații fiind fundamentale, viitorul Europei arată „mult diferit astăzi decât acum o săptămână”.
Așa că în timp ce la Bruxelles sunt decise noi și noi sancțiuni la adresa Rusiei, tot acolo fierbe mocnit o oală sub presiune: din ea va ieși noul model de funcționare a Uniunii Europene. Un model care ar trebui să se bizuie pe demonstrația de unitate făcută în contextul războiului din Ucraina. Un model care să facă „Super-Europa” și nu „Super-Eurasia” învingătoare.
În ultimul timp mi-am pus deseori întrebarea dacă ne vom aminti de actuala perioadă pe care o trăim ca pe un vis urât, ca pe un accident al istoriei pe care îl vom depăși și ne vom întoarce la viața dinainte de pandemie sau ne vom aminti de viața dinainte ca la un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.
Ne aflăm doar într-o „pauză” fortuită a procesului de implementare și consolidare a modelului global de dezvoltare sau acest model este deja caduc și suntem în pragul apariției unui alt model?
Părerea mea este că trăim un moment de maximă importanță istorică caracterizat prin apariția unor semnale de necontestat ale începutului procesului de schimbare a principiilor și instrumentelor modelului de dezvoltare al economiei globale. Este momentul în care modelul de natură neo liberală „win-win” pe care îl credeam peren și unanim acceptat pare a fi înlocuit cu altul pe care îl percepem a fi diferit dar pe care încă nu îl putem identifica cu precizie.
Sunt totuși evidente anumite tendinței ale schimbării care au o intensitate și o amploare diferită ceea ce ne conduce la concluzii nu îndeajuns de fundamentate în acest moment. Astfel, cu o precauție necesară ar trebui spus că este puțin probabil ca urmările crizei sanitare și ucrainene să vadă apariția unui capitalism radical nou. Mai degrabă, asistăm la o accelerare a tendințelor preexistente înainte de criză sau reorientarea politicilor economice. Cinci tendințe majore care, prin realizarea unui sistem, vor schimba fața capitalismului, într-un sens din ce în ce mai puțin „neoliberal”.
Prima tendință este utilizarea spectaculoasă a datoriei publice pentru a stabiliza economiile. La nivel global, valoarea lor atinge un nivel fără precedent în istoria capitalismului.
Această creștere a datoriei publice a avut loc într-un moment în care ratele reale ale dobânzilor – adică costul real al datoriei către stat, ajustat cu inflația – au scăzut timp de patruzeci de ani. De mai bine de un deceniu, rata dobânzii la datoria publică a fost mai mică decât rata de creștere a economiilor dezvoltate. Un semn că rata globală a economiilor a crescut în raport cu rata investițiilor la nivel mondial. Aceasta este o situație radical nouă, pe care economiștii o descriu drept „ineficiență dinamică”: guvernele pot intra în datorii pentru sume foarte mari și pot aștepta câțiva ani pentru ca creșterea să genereze venituri pentru a finanța taxele de dobândă. Este probabil ca această rată scăzută a dobânzii reale să continue timp de mulți ani, chiar dacă inflația crește, în special ca urmare a scăderii investițiilor chineze. Acestea din urmă reprezintă acum 30% din investițiile globale, în creștere cu 10% față de acum cincisprezece ani. Criza a contribuit la creșterea în continuare a ratei de economisire, deschizând un spațiu bugetar ceva mai mare pentru intervenția statului național.
Întoarcerea statului
A doua tendință notabilă este rolul crescut al statului în orientarea economiei.
Există o conștientizare a faptului că piața singură nu este suficientă pentru a ghida investițiile necesare din punct de vedere social.
A treia tendință este problema climei și rolul statelor în reducerea emisiilor de CO2 și conservarea biodiversității. Deși în prezent există un consens cu privire la această necesitate, COP 26 a ilustrat încă o dată decalajul dintre evoluțiile necesare și angajamentele statelor.
O a patra tendință se referă la dezvoltarea comerțului internațional. Temele reindustrializării, suveranității economice și rezilienței structurii economice în fața șocurilor care împiedică comerțul internațional, toate indică direcția unei noi diviziuni internaționale a muncii. Deficitul actual de materii prime și produse are diverse cauze: oprirea capacității de producție din cauza COVID-ului, capacitate prea mică comparativ cu o cerere mai dinamică decât se preconizase (semiconductori), tensiuni geopolitice (petrol și gaze), creșterea prețurilor de transport de marfă. Identificarea fragilităților lanțului de aprovizionare determină guvernele să direcționeze investițiile către sectoare-cheie, inclusiv prin planurile menționate mai sus. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm la o mișcare masivă a transferurilor, ci mai degrabă la o oprire a tendinței de relocare.
Cea mai recentă tendință este evoluția Europei. Comisia Ursulei von der Leyen are ambiția de a afirma Uniunea Europeană ca actor strategic, iar criza a avansat integrarea europeană. Gestionarea tensiunilor geopolitice relativ la invazia Ucrainei arată, de asemenea, o coerență europeană în construcție. Aceste evoluții și mai ales poziționarea față de sancțiunile impuse Rusiei sunt încă precare și, uneori, puțin urmate de efecte. În plus, Europa este încă plină de forțe economice divergente.
În afara acestor tendințe nu putem să o omitem probabil pe cea mai importantă, aceea a începutului procesului de deglobalizare prin limitarea mecanismelor de funcționare a pieței libere globale. Acest lucru a implicat introducerea taxelor vamale și relocalizarea producției, ceea ce, conform criticilor globalizării, trebuiau să facă posibilă absorbția tuturor dezechilibrelor generate de „ultraliberalism”, fie că este vorba de daunele provocate lumii a treia sau de creșterea inegalităților considerate insuportabile în țările bogate. (Vezi impactul la nivel mondial pe care îl are teoria inegalităților capitalismului contemporan promovată prin lucrările lui Thomas Piketty.)
Sub acțiunea forțelor geopolitice dezlănțuite de statele agresive, deglobalizarea are loc și deja putem vedea efectele ei. Acestea sunt rezultatul conjuncției a două fenomene. Prima este epidemia de COVID, care a perturbat toate lanțurile de aprovizionare, cu consecințe dramatice asupra economiei mondiale.
Al doilea este războiul din Ucraina, care instalează în inima Eurasiei un fel de pământ al nimănui rupt definitiv de economia mondială.
Astfel, cele două motoare principale ale prosperității noastre sunt sacrificate pe altarul politicii și al războiului: energia relativ ieftină și comerțul liber.
Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că economia globală continuă să se redreseze după criza pandemică și chiar în condițiile invaziei Ucrainei, la fel ca și comerțul, ocuparea forței de muncă și veniturile, dar această redresare este plină de dezechilibre: între țări, între companii și între populații, confruntate cu realități economice foarte diferite. Apar schimbări structurale, în care anumite sectoare, meserii, tehnologii și comportamente nu vor fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.
Se semnalează de asemenea apariția și altor dezechilibre îngrijorătoare. În primul rând, redresarea variază foarte mult de la o țară la alta, reflectând diferențele în ceea ce privește situația sanitară, politicile publice și compoziția sectorială. În al doilea rând, în unele sectoare au apărut deficite acute de forță de muncă, chiar dacă ocuparea forței de muncă și orele lucrate nu și-au revenit încă pe deplin la nivelurile de dinainte de pandemie. În al treilea rând, decalajul persistent dintre cererea și oferta pentru anumite bunuri, combinat cu creșterea costurilor cu alimentele și energia, a condus la creșteri ale prețurilor mai puternice și mai durabile decât se preconizase.
Inflația este o mare incertitudine. Se preconizează că presiunile din partea ofertei se vor retrage pe măsură ce situația sanitară se îmbunătățește, cererea se stabilizează și tot mai mulți oameni se întorc la locul de muncă. Dacă constrângerile legate de ofertă persistă, întrucât PIB-ul și ocuparea forței de muncă continuă să crească și să alimenteze o creștere generală a prețurilor, intensificarea presiunilor inflaționiste ar putea dura mult.
Cum vom trăi în România? Cât de mult ne afectează criza globală și consecințele ei în viitor?
Deși România este o țară mică în economia mondială, este conectată la toate, la absolut toate fluxurile internaționale de capital, de informații, de materie primă, de alimente, de orice, pentru că trăim într-o economie globală, facem parte dintr-o piață unică europeană. Acest lucru înseamnă că asupra noastră vor veni efectele indirecte ale acestei căderi dar și ale acestor schimbări pe care economia mondială le înregistrează. Trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent extraordinar de puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resursele proprii pe care le avem.
Ar trebui să începem să refolosim resursele proprii, de gaze, de petrol, de mâncare, de tot ceea ce putem să facem, pentru a limita cât mai mult dependența de exterior.
Cred cu tărie că această criză, oricât de mizerabilă poate fi pentru alții, este o oportunitate pentru România de a-și realiza unele obiective pe care, în absența acesteia, nu și le-ar fi putut atinge.
Astfel, devenind un pion de extremă importanță al flancului estic al NATO/UE România poate folosi această poziționare ca pe un motiv de declarare a unei stări excepționale survenite în urma invaziei. Conform normelor UE, o astfel de „stare excepțională” dă posibilitatea cererii renegocierii PNRR prin care s-ar putea revizui unele „capitole problemă” cum ar fi cele ale reformelor salariale, ale pensiilor sau introducerea unor programe privind agricultura bio, irigațiile, deșertificarea.
Se creează posibilități pentru restructurarea și modernizarea industrială ca urmare a inevitabilei ascensiuni a politicii de înarmare. România va fi obligată în actualele condiții ale pericolului rusesc la granițele terestre și la Marea Neagră să aloce mai mult din buget pentru achiziționarea de armament. Achiziționarea poate fi o oportunitate de modernizare industrială dacă se extinde politica de offset prin care s-ar produce în țară părți componente ale produselor sau s-ar extinde operațiunile de mentenanță tehnică (modelul polonez).
Pe fondul acelei revizuiri a Green Deal despre care se vorbește, în noul context geopolitic în Europa, România ar putea folosi resurse de care dispune, precum cărbunele, pentru că în situații excepționale cum este aceasta, interesul vital al societății poate fi mai mare decât interesul ecologic pe o anumită perioadă.
Prin urmare, guvernanții ar trebui să pună imediat la punct un program pe termen scurt de rezolvare a unor probleme energetice prin aducerea pe piața energetică românească a unor resurse interne pentru a reduce cât mai mult posibil importul. Asta înseamnă o atenție sporită la economisirea resurselor, dar și începerea exploatării unor resurse pe care le putem pune în circulație imediat. Cum ar fi cărbunele, repunem în funcțiune Mintia și altele pe o anumită perioadă, continuăm investițiile pe segmentul hidro, continuăm negocierile cu americanii pentru energia nucleară.
În al doilea rând, un program de constituire a unor rezerve alimentare bine puse la punct. România are nevoie de un astfel de fond, pentru că importă prea mult, mai precis 70% din mâncarea de fiecare zi a românului.
Orice vom face și oricum ne-am gospodări, viitorul va fi diferit de ceea ce speram că va fi înainte de pandemie. Speram ca bunăstarea și încrederea noastră în viitor să depindă exclusiv de felul în care va evolua economia prin unii indicatori macroeconomici importanți, cum ar fi: creșterea economică, nivelul PIB, nivelul consumului sau al veniturilor pe cap de locuitor etc. Acum, suntem martorii unor situații pe care nu le mai puteam imagina în secolul XXI, „secolul revoluției verzi, al digitalizării și al inteligenței artificiale”. Realizăm că progresul și bunăstarea pot fi amânate sau chiar oprite cu viruși și cu tancuri. Lumea în care trăim și cu siguranță în care vom trăi va cunoaște un model de funcționare în care principiile și legile economiei vor fi dramatic supuse intereselor politice și violenței militare. Idealul păcii prin piața liberă globală pare din ce în ce mai îndepărtat.
Invadarea Ucrainei schimbă totul. De la simpla explicație rusească a termenului „invazie” („operațiune specială” precedată de „exerciții militare”), până la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Și până la prăbușirea unor economii naționale. Atacul rus asupra Ucrainei a încheiat ordinea europeană așa cum a fost ea consacrată în actul final de la Helsinki din 1975, potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte:
1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;
2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;
3. Inviolabilitatea frontierelor;
4. Integritatea teritorială a statelor;
5. Reglementarea pașnică a diferendelor;
6. Neintervenția în afacerile interne;
7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;
8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;
9. Cooperarea între state;
10. Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.
În pofida acordurilor de la Helsinki, trăim azi cele mai întunecate zile ale Europei de după Al Doilea Război Mondial. Ordinea de după Primul Război Rece este spulberată de Putin și putinism. Tocmai a răsturnat statu-quo-ul european, a ridicat A Doua Cortină de Fier, iar revizionismul dorit de el este direcția principală pe care mărșăluiește Kremlinul, cu și fără „operațiuni speciale” în Ucraina sau în altă parte. Invadarea Ucrainei va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.
Este deja evident că invazia Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.
Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invazia Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”, apreciază Dempsey.
În același timp, războiul din Ucraina produce serioase tensiuni suplimentare între coloșii economiei globale. America și China trebuie să afle dacă nu cumva soluția de pace în Europa de Est stă pitită undeva în buzunarele lor și ar putea fi scoasă la iveală, dacă vor găsi de cuviință să renunțe la orgolii. Joe Biden a vorbit cu Xi Jinping, într-un moment cheie al războiului din Ucraina, când China se gândește dacă să ofere asistență militară sau financiară Rusiei (care, de altfel, a solicitat-o). Iar dacă China va fi de acord, întreaga ei relație economico-politică cu economiile occidentale va fi schimbată pentru o perioadă lungă de timp.
Casa Albă a vrut să-și prezinte clar poziția, iar Beijingul a vrut să sublinieze că este pentru pace. Dar mulți analiști spun că este puțin probabil ca Beijingul să-și folosească forța diplomatică sau economică pentru a presa Rusia să oprească invazia. Ceea ce trebuia să liniștească lumea aduce și mai multă neliniște.
Sancțiunile economice impuse Rusiei nu au reușit să pună capăt luptelor din Ucraina și sporesc îngrijorarea cu privire la rolul pe care l-ar putea juca Beijingul în conflict. Criza din Ucraina aprinde tensiunile dintre SUA și China, mai degrabă decât să le atenueze. SUA doresc o distanțare a Chinei de Rusia și o aliniere la sancțiunile internaționale. Iar pentru China – arată o analiză a EIU – SUA ar trebui să înceteze sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, oferind, de asemenea, alte concesii bilaterale, cum ar fi eliminarea tarifelor impuse în era Trump, pentru a asigura o atitudine mai cooperantă.
Mulți se întreabă dacă neparticiparea Chinei la sancțiunile internaționale le va submina eficacitatea. Comerțul dintre UE și China a depășit în 2021 800 de miliarde de dolari, iar comerțul SUA-China a depășit 750 de miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale ale Chinei, în timp ce comerțul cu Rusia a fost puțin sub 150 de miliarde de dolari. Shang-Jin Wei, profesor de finanțe la Columbia University, spune că, în cele din urmă, „neparticiparea Chinei nu va face o diferență uriașă, mai importante vor rămâne consecințele nefavorabile atât ale războiului, cât și ale sancțiunilor pentru țările în curs de dezvoltare”.
Pe de altă parte, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei de către Occident au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra planurilor de creștere a Chinei, care a anunțat recent o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991.
Trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare bazat pe utilizarea rațională și responsabilă a resurselor este una din țintele vizate în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea procentului de reciclare și colectare selectivă în rândul cetățenilor români, înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor sunt principalele teme abordate în cadrul obiectivului 12 de dezvoltare durabilă.
În toamna acestui an, va fi aprobată o strategie națională de economie circulară realizată printr-un proiect inițiat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și finanțat prin DG Reform. Strategia se va concentra pe 6 domenii prioritare: construcții; textile; turism; bunuri de consum; industrie; sectorul agro-alimentar. În acest context, vă propunem o analiză realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, despre evoluția principalilor indicatori privind economia circulară.
Dezvoltarea economiei moderne este determinată de o serie de provocări și oportunități ce pot și trebuie să fie valorificate. În această ordine de idei, putem să evidențiem limitele dezvoltării liniare caracterizate de paradigma resurse, producere, deșeuri. Costurile explicite, dar mai ales implicite ce se manifestă prin creșterea temperaturii globale, reducerea diversității biosferei, înrăutățirea situației ecologice nu mai pot fi neglijate. Trecerea de la economia liniară la cea circulară este un deziderat ce trebuie conceptualizat și realizat la nivel global. Economia circulară este un model complex, ce necesită o restructurare economico-socială a societății. Aceasta include mai multe dimensiuni, aspecte, de la cele mai simple, cum ar fi reducerea nivelului de deșeuri, consumul judicios al resurselor, logistică robustă, până la un redesign al produsului, astfel încât să fie utilizate acele resurse materiale ce ar fi incluse în perspectiva reciclării și/sau utilizării sustenabile.
Experiența UE indică faptul că adoptarea preceptelor privind economia circulară necesită un sistem de reglementare inteligent care implică un plan director bine gândit și un angajament pe termen lung al tuturor părților interesate, cum ar fi autoritățile federale și locale, întreprinderile, cetățenii și consumatorii, împreună cu rețelele de cunoștințe și de încredere respective.
În ceea ce privește rata de utilizare circulară a materialelor, potrivit Eurostat, la nivelul României se constată o scădere a acestui indicator în intervalul 2010-2019, ceea ce se traduce ca fiind o involuție în materie de dezvoltare și aplicare a conceptului de economie circulară.
Figura 1 – Evoluția ratei de utilizare circulară a materialelor în perioada 2010-2019 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat
România trebuie să-și îmbunătățească considerabil capacitatea de utilizare circulară a materialelor pentru a se apropia cât de cât de țările dezvoltate. Nevoia de acțiune se desprinde și atunci când analizăm evoluția acestui indicator în UE27, în Germania, Franța sau Polonia. Astfel, Polonia era la un nivel de 10,8% în 2010 și, în ciuda unui progres la 12,6% în 2014, era la 10,3% în 2019 – de aproape opt ori peste România. În Germania, nivelul era de 11% în 2010 și de 12,3% în 2019 – de aproape zece ori peste România. Cât privește media UE27, ea era de 11,1% în 2010 și 12,4% în 2019.
Făcând trecerea spre analizarea volumului de deșeuri generate de fiecare român, se poate observa faptul că situația s-a îmbunătățit simțitor comparativ cu anul 2004, când România genera 1883 kg/capita de deșeuri, în 2018 ajungându-se la o valoare de 1115 kg/capita. Nu multe sunt capitolele la care România să se poziționeze mai bine decât media europeană sau decât țări precum Germania, Franța și Polonia. Astfel, media UE27 era de 1907 kg/capita în 2004, foarte apropiată de valoarea înregistrată de România în același an, pentru ca în 2018 să fie de 1828 kg/capita – o scădere ușoară în 14 ani. În cazul Poloniei, cantitatea de deșeuri era de 1530 kg/capita în 2004 și de 2112 kg/capita în 2018, ceea ce indică un regres net. Pentru Germania se înregistra o valoare de 1473 kg/capita în 2004, pentru ca 2018 să aducă o creștere la 1872 kg/capita.
Figura 2 – Evoluția producției de deșeuri în perioada 2004-2018 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat
Un indicator care poate contribui la mai buna înțelegere a felului în care România evoluează în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului de dezvoltare nr. 12 ține de valoarea adăugată a bunurilor și serviciilor ecologice[1]. Potrivit Eurostat, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu este definit ca acea parte a economiei unei țări care se ocupă cu producerea de bunuri și servicii care sunt utilizate în activitățile de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, pe plan intern sau extern.
Figura 3 – Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat
În România, valoarea adăugată a sectorului a fost de 3,9% din PIB în 2014 și de 3% din PIB în 2018, o involuție de remarcat. Chiar și așa, această pondere este peste ceea ce s-a întâmplat în UE28, în Polonia sau Germania. Media UE28 a evoluat de la 1,6% din PIB în 2000, la 2,12% în 2014 și la 2,23% în 2018. În Polonia, după 2014 avem practic o stagnare: 2,22% din PIB în 2014 și 2,21% din PIB în 2018. Cât despre Germania, aici observăm valori de 1,82% în 2014 și de 1,96% în 2018, o creștere ușoară. Aceste statistici dezvăluie potențialul real pe care România îl are în ceea ce privește sectorul bunurilor și serviciilor ecologice.
Productivitatea resurselor și consumul intern este un alt indicator asupra căruia se poate face o serie interpretări. Potrivit Eurostat, indicatorul surprinde raportul dintre produsul intern brut și consumul intern de materiale. Diferite unități de măsură sunt disponibile pentru acest indicator, având scopuri diferite în a explica evoluțiile. Astfel, atunci când avem în vedere indicatorul prin prisma euro per kilogram (volume, 2015), putem cel mai bine surprinde schimbările dintr-o țară de-a lungul timpului. Când ne referim la standardul puterii de cumpărare per kilogram, indicatorul devine foarte util în a compara diferite țări într-un anumit an. De asemenea, avem și o măsură care standardizează lucrurile, cu valoarea din anul 2000 considerată ca fiind 100%, iar evoluțiile ulterioare folosind acest termen de referință.
În cazul României, productivitatea scade clar după anul 2000, fiind la 94,6% în 2010 și abia la 62,9% în 2020. În Polonia, productivitatea era la 159,8% în 2020, practic un avans de 60 puncte procentuale față de anul 2000. În Germania, în același an 2020, eram la 153,2%, din nou un progres considerabil față de anul 2000. Media UE28 era de 141,2% în 2019, ultimul an pentru care există date disponibile. România are o mare problemă de productivitate a resurselor atât ca evoluție în timp, cât și din perspectivă comparată – este aici o sursă importantă de dezvoltare durabilă, care trebuie valorificată.
Figura 4 – Productivitatea resurselor și consumul intern de materiale (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat
În concluzie, din perspectiva datelor obiective, observăm rata scăzută de utilizare circulară a materialelor în România, precum și faptul că țara noastră suferă la capitolul productivitatea resurselor și consumul intern de materiale. Pe de altă parte, România generează mai puține deșeuri decât media UE28 și decât alte țări relevante și are o valoare adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice din nou peste media UE28 și peste Germania și Polonia. Tranziția către economia circulară necesită în aceste condiții eforturi coordonate de la toate nivelurile, iar o strategie națională coerentă pentru economie circulară reprezintă un pas esențial.
Geneva – În 2022, pandemia de COVID-19 și nenumăratele crize pe care le-a generat ar putea începe în sfârșit să se retragă. Dar chiar și în cel mai bun scenariu, avem în fața noastră un tsunami de noi provocări – de la eșecul acțiunii climatice până la erodarea coeziunii sociale. Abordarea acestora va impune ca liderii să adopte un model diferit de guvernare. Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.
Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.
În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de „domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.
În august s-au împlinit 50 de ani de la sfârșitul sistemului Bretton Woods, când președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului american în aur și i-a permis să plutească. Sunt totodată 20 de ani de la retragerea talibanilor de la putere în Afganistan, lăsând țara în mâinile forțelor coaliției conduse de SUA. Acum, că talibanii au câștigat din nou, ar trebui să ne gândim dacă victoria lor asupra celei mai mari puteri militare și celei mai mari puteri economice din lume va avea vreo implicație asupra dolarului și rolului său în lume.
Privind înapoi în cei 50 de ani de când Nixon a închis fereastra de aur (dintre care 39 de ani i-am petrecut ca profesionist pe piețele financiare), cea mai mare învățătură este că sistemul cursului de schimb variabil și rolul dominant al dolarului în acesta s-au dovedit să fie mai robuste decât se aștepta inițial. Chiar știind ceea ce știm acum despre evoluția economiei mondiale, majoritatea experților s-ar fi îndoit că sistemul ar putea supraviețui atât timp cât a făcut-o.
Având în vedere această rezistență, este tentant să respingem eșecul Americii în Afganistan ca nepăsător pentru dolar. La urma urmei, dolarul a rezistat căderii Saigonului în 1975 și dezmembrării din Irak în urma invaziei SUA din 2003. De ce ar trebui să fie de această dată diferit? În cele din urmă, răspunsul depinde de așteptările cu privire la evoluția economiei mondiale și de comportamentul principalilor săi actori financiari, și anume China și Uniunea Europeană.
În 2020, economia mondială a fost supusă unor teste extrem de severe. Pandemia de COVID-19 a lovit violent și a afectat grav activitățile economice din întreaga lume. Cele trei probleme majore, și anume, lipsa de impuls pentru creșterea economică globală, guvernanța economică globală înapoiată și dezvoltarea dezechilibrată pe plan mondial, au devenit mai evidente, iar perspectivele economiei mondiale sunt sumbre. În contextul integrării profunde a lanțurilor industriale și piețelor globale, redresarea economică a unei țări nu numai că va aduce beneficii țării respective, dar va însemna, de asemenea, că lanțurile de aprovizionare și cererile de piață din alte țări vor fi îmbunătățite și stimulate.
Economia Chinei a rezistat testului șocurilor multiple. În 2020 PIB-ul a crescut cu 2,3% față de anul precedent, țintele și sarcinile majore pentru dezvoltarea economică și socială au fost îndeplinite mai bine decât cele estimate, făcând astfel China singura economie majoră din lume care a obținut o creștere pozitivă. Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, consideră că redresarea viguroasă a Chinei a oferit un „impuls puternic” economiei globale, creând oportunități țărilor care aprovizionează mărfuri precum și produsele solicitate de China în lanțului său de producție.
Acest raport prezintă mai multe caracteristici ale economiei Chinei din ultimul an:
În primul rând, China a obținut un progres în economia de ansamblu. Dimensiunea economică a Chinei a depășit 100 de trilioane de yuani (15,42 trilioane de dolari SUA), marcând un nou nivel al puterii economice, științifice și tehnologice a Chinei și a puterii naționale generale. Sprijinul pentru asigurarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor este mai solid, fundamentul material pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate este mai puternic, iar rezistența și marja de manevră pentru a răspunde diferitelor riscuri și provocări devin mai puternice.
A doua caracteristică este promovarea optimizării structurale. În timp ce dezvoltarea economică și socială se confruntă cu riscuri și provocări severe, China se îndreaptă în direcția de dezvoltare de înaltă calitate și profită de tendința de a promova dezvoltarea de noi industrii, noi formate și noi modele, îndrumând și încurajând transformarea și modernizarea industriilor tradiționale. Producția cu înaltă tehnologie și producția de echipamente au crescut mai repede decât rata medie de creștere industrială, iar industrii precum munca la domiciliu, consultarea medicală la distanță și educația online au realizat o expansiune rapidă.
A treia caracteristică este deblocarea ciclului de cerere și ofertă. Ca răspuns la blocajul circular întâlnit în procesul de reluare a lucrărilor și producției, China a continuat să aprofundeze reforma structurală a ofertei și a acordat atenție gestionării cererii, îmbunătățind în mod eficient ciclul economic. În al patrulea trimestru al anului 2020, rata de utilizare a capacității de producție industrială a ajuns la 78%. În decembrie, rata de vânzare a produselor industriale a ajuns la 98,4%, iar rata de creștere a profitului întreprinderilor a devenit pozitivă.
A patra caracteristică este acoperirea nevoilor de trai ale oamenilor. În 2020, s-au înregistrat mari realizări istorice în finalizarea construirii unei societăți moderat prospere din toate domeniile și a fost obținută victoria decisivă în lupta împotriva sărăciei. 11,86 milioane de noi locuri de muncă au fost create pe tot parcursul anului, îndeplinind 131,8% din obiectivul stabilit; rata șomajului conform sondajelor din zona urbană a scăzut de la 6,2% în februarie la 5,2% în decembrie. Venitul disponibil pe cap de locuitor al rezidenților a crescut cu 2,1%, practic în conformitate cu creșterea economică.
Realizările sunt câștigate prin multe eforturi. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără spiritul tenace și unit al poporului chinez în fața crizei și este, de asemenea, inseparabil de politici și măsuri macro și micro luate de guvernul chinez, care au luat în considerare atât condițiile actuale, cât și cele pe termen lung.
Mai întâi de toate, lupta cu tot posibilul împotriva epidemiei. Respectând principiul de a pune oamenii și viața pe primul loc, China a depus efort în lupta împotriva epidemiei, acordând prioritate producției și furnizării de materiale de prevenire a epidemiei și ale necesităților zilnice. După ce epidemia a fost tinuță eficient sub control, a fost stabilit un mecanism regulat de prevenire și control pentru a promova redresarea economică în mod ordonat.
În al doilea rând, este eficiența politicior de ajutoare. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, operatorii economici individuali și alte entități de piață cu capacități anti-risc slabe, au fost adoptate măsuri precum reducerea impozitelor și reducerea taxelor, rambursarea creditelor și dobânzilor amânate pentru a reduce presiunea asupra lor. În același timp, pentru întreprinderile mari, a fost adoptată o abordare de serviciu „punct la punct”, vizând exact coordonarea lanțurilor industriale și a lanțurilor de aprovizionare.
Al treilea punct este creșterea bazată pe inovație. În ultimii ani, China a făcut progrese semnificative în inovația științifică și tehnologică. A apărut un număr mare de realizări ale inovației, dând nașterea pe de o parte, a multor noi industrii, noi forme și noi modele de afaceri, și au promovat pe de altă parte, transformarea și modernizarea multor industrii tradiționale. Acest lucru a oferit o forță motrice durabilă pentru dezvoltarea economică în timpul epidemiei.
Al patrulea punct este impulsul adus de reforma și deschiderea. China a continuat să îmbunătățească economia socialistă de piață, a accelerat dezvoltarea unui sistem de piață la standarde ridicate, a concentrat pe aprofundarea reformei alocării pe piață a factorilor de producție, a eliminat cu hotărâre toate barierele din calea dezvoltării entităților de piață și a continuat să se deschidă mai larg spre lumea exterioară, iar rezultatele se manifestă treptat.
În 2021, pe fondul multor incertitudini în dezvoltarea economică globală, economia chineză va avea atât provocări, cât și sprijin. În ansamblu, China a acumulat experiență de răspundere la riscuri și provocări în lupta împotriva epidemiilor și a protecției economice, a demonstrat o rezistență puternică pentru dezvoltare. Acesta este fundamentul dezvoltării economice al Chinei. Avem motive să credem că anul acesta China are capacitatea și condițiile de a consolida stabilitatea și redresarea economică și de a obține un bun început pentru „cel de-al 14-lea plan cincinal”.
În prezent, China este ferm angajată să se deschidă mai larg din toate punctele de vedere, va construi un nou sistem pentru o economie deschisă la un nivel superior și va accelera eforturile de a construi un nou model de dezvoltare în care ciclurile interne sunt dominante, iar cele interne și cele internaționale se întăresc și promovează reciproc. Îmbunătățirea continuă a economiei Chinei va aduce încredere și energie pozitivă pentru redresarea economiei mondiale.
Privind la epoca post-epidemică, China va promova neclintit globalizarea economică și va colabora cu alte țări din lume, inclusiv cu România, pentru a face piața globală din ce în ce mai mare, pentru a pune în aplicare mecanismul de partajare și metoda de cooperare globală, aducându-și contribuția la menținerea păcii, dezvoltarea mondială și la construirea unei comunități umane cu un viitor comun.
Pentru românii care nu își mai pot plăti ratele la bănci, nu este totul pierdut. Pot găsi înțelegere chiar la bănci, iar beneficiile ajung la zeci de mii de euro pentru un consumator. Astfel, suspendarea ratelor nu este singura soluție în perioadă de criză, iar negocierea cu banca în cadrul Centrului de Soluționare a Litigiilor în domeniul Bancar poate avea mai multe avantaje. Acest centru înființat la cererea Uniunii Europene îi ajută pe consumatori să găsească înțelegeri amiabile cu băncile. Daniel Apostol ne spune mai multe.
Imensa cantitate de informație ușor accesibilă ne face să fim mai puțin atenți și mai puțin selectivi în ceea ce alegem să ne intereseze, să susținem sau să criticăm. Această realitate poate servi interese oneroase dintre cele mai diverse și, corelativ, aduce deservicii celor care sunt luați de valul mainstream. Imaginea, asocierea cu tendințele momentului sau cu personalități de mucava contează astăzi, social, mult mai mult ca analizele bazate pe cifre reci sau opinia fundamentată a unor experți.
Până de curând, în domeniul energiei prețul carburantului și cel al energiei electrice erau interfața dintre industrie și public. Astăzi, suntem în situația în care cei doi indicatori au trecut în plan secund, prima pagină a publicațiilor de specialitate fiind ocupată de subiecte precum cine exploatează zăcămintele de hidrocarburi, ce taxe plătesc cei care fac asta, cum pot fi taxate suplimentar companiile din domeniu sau cine ce companie mai conduce. Pare că totul a trecut în plan social, în interesele pe care le avem zilnic. Prin comparație, caracteristicile, calitatea sau prețul apei pe care fiecare o bem par subiecte din altă lume. Despre cine și cum exploatează resursele de apă… aproape nu există nimic scris. Să fie vorba doar de interese mercantile? De nivelul acestora? Sau poate de priceperea celor care veghează la buna funcționare a piețelor și a proceselor prin care energia ajunge în acele piețe?
Nu am răspunsurile, dar știu că toate acestea au loc în timp ce plătim cam cea mai scumpă energie din Europa. Nu ne mai deranjează acest lucru, deși, la o simplă căutare pe internet, înțelegem că amânăm sau nu facem investiții și nu lăsăm să funcționeze liber piețele din domeniu deoarece „cineva” – statul, guvernul, instituții de reglementare sau de control – are grijă să nu se scumpească energia. Desigur, acest „cineva” este condus politic, iar aici intrăm în zona în care „urechiștii” fac legea. Și spun acest lucru deoarece sunt, de ani buni, aceleași persoane, iar domeniul este aproape de colaps funcțional. Nu există un palier corect administrat, vreunul eficace sau eficient. Cârpim, nu luăm decizii tranșante și avem un singur obiectiv: „să nu se închidă ceva (companie) sau să demareze ceva contestabil (proiect) în mandatul meu!”. Plecarea din România, în următoarea perioadă, a unor actori importanți și foarte importanți din piața mondială a energiei este consecința, în bună parte, a acestui mod de gândire mioritic. Vrem să fim parte a jocului, dar jocul să aibă regulile inventate și reinventate de noi. Jocurile și regulile care funcționează de sute de ani în lumea liberă nu ne sunt pe plac și nici nu prea suntem dispuși să le învățăm.
Pentru a justifica starea precară în care se află domeniul energetic sunt invocate, cu predilecție, două concepte: „securitate energetică” și „strategie energetică”. Primul nu există în legislația românească. Este un concept provenit din nevoia politicului de a îmbrăca, într-o formă ce pare sofisticată și cu acces limitat, diverse decizii care, de obicei, nu au fundamentare economică sau sunt justificate electoral. Conceptul de „securitate energetică”, existent în doctrina NATO, se referă strict la siguranța fizică a liniilor de transport al energiei (rețele de transport electricitate, petrol, gaz natural), ca parte a infrastructurii critice. Recenta augmentare cu „siguranța alimentării”, sintagmă regăsibilă și în documentele Uniunii Europene, are un conținut limitat și neechivoc. Astfel, este utilizat exagerat un concept vag, al cărui conținut variază semnificativ de la producătorul de energie pe bază de cărbune, prin toate formele de transport al energiei și până la consumator, care pare beneficiarul a tot ceea ce se face fără a fi nevoie de prea multe justificări. Desigur, putem vorbi despre siguranța alimentării (existența resurselor necesare pentru a furniza consumatorilor energia necesară), despre securitatea infrastructurii de producere și transport al energiei (ca infrastructură critică), despre siguranța în funcționare a infrastructurii și despre multe alte tipuri de siguranțe și securități, însă un comandament superior care să justifice decizii neeconomice sau, de multe ori, aberante nu există în condiții de pace și normalitate socială. Aspirăm la o economie de piață, o economie în care companiile și tehnologiile se nasc, trăiesc și mor. Dacă utilizăm resursele pentru a ține „muribunzii” fără speranță în viață, pierdem resurse ce pot fi utilizate în dezvoltarea noilor tehnologii și în alinierea cu industriile momentului. Amanetăm viitorul și ne bucurăm de schemele Ponzi politicianiste, în care profitul funcționării unor companii cu tehnologii învechite se întoarce doar în voturi și în satisfacerea unor interese pecuniare locale.
„Strategia energetică”, a cărei lipsă este clamată permanent în spațiul public, reprezintă, în principiu, un document în care un grup de persoane – mai larg sau mai restrâns, mai priceput sau mai puțin priceput în elaborarea de strategii, poate cu expertiză pe diversele paliere ale domeniului, dar fără prea multă dorință de a înțelege viitorurile – prelungește cumva tendințele momentului, în speranța că viitorul va fi blând și înțelegător cu actualele moduri de a produce energia. Așa arată Strategia Energetică a României pentru perioada 2007-2020, document aprobat și aflat în vigoare (HG nr. 1069/2007), și tot așa arată și propunerile succesive de modificare/completare/adăugire sau cele care vizează perioade care se întind până în anul 2050. Deși fiecare autor al acestor propuneri consideră că aduce modificări importante în viziunea pentru următoarele decenii, liniile directoare și obiectivele seamănă, cele mai multe până la suprapunere, cu cele din strategia din 2007, diferențele semnificative fiind date de gradul în care politicul a viciat gândirea celor care au elaborat analizele și estimările. O viziune curajoasă, un răspuns inovativ la problemele prezentului, o abordare bazată pe „gândire laterală” nu au existat și nici nu există prea multe șanse să apară.
Și atunci, care e problema?
O primă problemă este aceea că cei care sunt chemați să facă strategii – și nu este cazul doar la acest nivel, ci coboară până la nivelul companiilor – nu analizează „situația actuală” și prin prisma eșecului sau succesului strategiei precedente (în cazul în care există). De obicei o ignoră deși, de cele mai multe ori, vor ajunge la aceleași direcții strategice și, nu de puține ori, la aceleași obiective. Întrebarea „ce nu a mers pentru a ajunge la obiectivele propuse în strategia precedentă?” nu am auzit-o niciodată. Iată, spre exemplu, obiectivul general al strategiei energetice din anul 2007: „Obiectivul general al strategiei sectorului energetic îl constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât și pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piață și unui standard de viață civilizat, în condiții de calitate, siguranță în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile”.
Sau obiectivele strategice stipulate în același document normativ:
„creșterea siguranței energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de resursele energetice de import;
diversificarea surselor de import, a resurselor energetice și a rutelor de transport al acestora;
creșterea nivelului de adecvanță a rețelelor naționale de transport al energiei electrice, gazelor naturale și petrolului;
protecția infrastructurii critice;
creșterea eficienței energetice;
promovarea producerii energiei pe bază de resurse regenerabile;
promovarea producerii de energie electrică și termică în centrale cu cogenerare, în special în instalații de cogenerare de înaltă eficiență;
susținerea activităților de cercetare-dezvoltare și diseminare a rezultatelor cercetărilor aplicabile;
reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător;
utilizarea rațională și eficientă a resurselor energetice primare;
dezvoltarea piețelor concurențiale de energie electrică, gaze naturale, petrol, uraniu, certificate verzi, certificate de emisii ale gazelor cu efect de seră și servicii energetice;
liberalizarea tranzitului de energie și asigurarea accesului permanent și nediscriminatoriu al participanților la piață la rețelele de transport, distribuție și interconexiunile internaționale;
continuarea procesului de restructurare și privatizare în sectoarele energiei electrice, termice și al gazelor naturale;
continuarea procesului de restructurare pentru sectorul de lignit, în vederea creșterii profitabilității și accesului pe piața de capital”.
Care dintre aceste obiective credeți că poate fi eliminat dintr-o strategie „actuală”? Cel mai probabil… niciunul! Și, totuși, sunt 12 ani de la legiferarea acestei strategii, iar termenul la care obiectivele trebuie atinse tocmai ce se apropie (anul 2020). Practic, s-au făcut ceva progrese, dar obiectivele sunt realizate în mică măsură, iar motivele pentru care am pierdut 12 ani din cei în care trebuia să pregătim viitorul pare să nu intereseze pe nimeni.
Deși se pot spune multe despre modul în care sunt elaborate strategiile – instrumente de analiză și estimare preponderent subiective, lipsa unor specialiști și a unor algoritmi validați ș.a. – dăm credit celor care elaborează documentele și ajungem la momentul strategiei aprobate. Acum ne dăm seama că, în general, strategiile sunt privite ca scop în sine. Și spun asta deoarece, odată aprobate, sunt folosite pentru vitrina domeniului de activitate / companiei și nu sunt operaționalizate, nu prea se obosește cineva să identifice modalități prin care, efectiv și practic, să fie atinse obiectivele respective. Aceasta a fost soarta strategiei energetice din anul 2007 și a cam tuturor celor peste 200 de strategii legiferate în ultimii 25 de ani. Situația este similară la nivelul companiilor din domeniul energetic, unde statul este acționar majoritar sau deține pachete de acțiuni de peste 40%.
În consecință, asistăm la „împietrirea timpului”, fenomen prezent în economia românească și alimentat permanent de lipsa de înțelegere a realităților economiei de piață de către cei care administrează acțiunile companiilor de stat și de organele de control. Modul „funcționăresc” în care sunt administrate și conduse aceste companii le face necompetitive (excluse fiind din această apreciere monopolurile, care nu funcționează în piețe concurențiale reale).
Deciziile de afaceri sunt deseori decizii riscante. Uneori sunt decizii care pot produce efecte pozitive abia peste ani de zile. Lipsa apetitului pentru orice tip de risc se transferă la toate nivelurile de decizie, iar obiectivul nedeclarat al „strategiei reale” pentru multe ramuri economice sau companii este, de ceva vreme, păstrarea statu-quo-ului. Energia este într-un astfel de scenariu. Inițiativa privată este puțin încurajată, barierele de intrare în piață sunt relativ greu de depășit, iar investițiile (în senul de banii cheltuiți) de stat vizează, mai degrabă, tehnologiile trecutului. Dacă adăugăm la această imagine incompetența celor puși să gestioneze domeniul și blazarea specialiștilor sătui să se lupte cu morile de vânt, avem imaginea fidelă a unui domeniu pe care nicio strategie nu îl poate ajuta.
Continuarea luării deciziilor sub imperiul „securității energetice” și perpetuarea deprofesionalizării la nivelurile decizionale strategice reprezintă scenariul cel mai probabil pentru următoarea perioadă. Și, totuși, ce am putea face? Am putea să ne stabilim obiective ceva mai simple și mai realizabile! De exemplu, „energie ieftină și curată pentru consumatorul autohton!”. Cam ceea ce și-au propus câteva state europene cu nu mulți ani în urmă și, în bună măsură, au și realizat, fără a păzi zilnic „securitatea energetică” și a deplânge permanent lipsa „strategiei energetice”. Apoi, am putea încerca să identificăm modelul economiei românești, care să genereze prioritățile economice și, subsecvent, nevoile energetice. De asemenea, am mai putea să valorificăm cea mai ieftină sursă de energie – eficiența energetică. Și, în general, am putea face multe lucruri la îndemâna unor oameni care vor rezultate pentru consumator și industrie și nu documente pentru vitrină.
Energia este un mijloc, este hrana celulelor societății, necesară pentru ca acestea să-și îndeplinească rolul. Trebuie să fie ieftină și curată! Ieftină, pentru a fi competitivi la nivelul celorlalte ramuri economice, și curată, pentru a lăsa urmașilor noștri un mediu în care să poată trăi sănătoși.
Eficiența energetică a devenit o prioritate la nivel global, dar și în politicile Comisiei Europene, pe care România are obligația să le implementeze. Măsurile concrete de eficiență energetică nu mai pot fi amânate la nivel național, mai ales în clădiri, unde ne petrecem 90% din timp. Creșterea performanței energetice a acestora va conduce nu doar la reducerea facturilor, ci și la îmbunătățirea sănătății și productivității muncii, datorită unei calități mai bune a aerului interior, au susținut experții prezenți la Forumul România Eficientă, organizat de Energy Policy Group.
Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel național și european au dezbătut în cadrul Forumului România Eficientă, organizat ieri în București, beneficiile, dar și dificultățile în implementarea măsurilor de creștere a eficienței energetice, precum gradul redus de informare al populației, dar și problemele clarității legislative și capacității instituționale a autorităților.
„Este momentul să punem vorbele în acord cu faptele la noi în țară, pentru că nu cred că mai avem luxul să menținem la un nivel declarativ proiectele și intențiile noastre legate de eficiență energetică. Este timpul să punem la punct instrumente și programe concrete prin care să finanțăm eficiența energetică în România”, a declarat Radu Dudău, director al Energy Policy Group, think-tank specializat în domeniul energiei și coordonator al proiectului România Eficientă.
Curs pentru formarea de manageri energetici
În cele cinci luni de la demararea proiectului România Eficientă, au fost organizate cursuri de formare pe tema managementului energetic pentru funcționari ai administrației publice locale, cu lectori reputați, pentru clarificarea oportunităților și a instrumentelor disponibile. De asemenea, au avut loc acțiuni de informare și educare publică, dar și realizarea unui amplu sondaj cantitativ al opiniei publice pe tema eficienței energetice. În parteneriat cu UPB și ANRE, va fi organizat un curs pentru formarea de manageri energetici, al căror rol este esențial pentru proiectarea și implementarea măsurilor de eficientizare la nivel local.
Beneficiile eficienței energetice se reflectă nu doar în scăderea facturilor, ci și în creșterea confortului și într-un impact mai mic asupra mediului și al consumului de resurse energetice.
„Cred că eficiența energetică este foarte importantă, pentru că energia reprezintă fundamentul vieții noastre. Nu putem trăi fără căldură, electricitate, mobilitate. Energia consumată are însă și un impact asupra mediului, deci trebuie să o utilizăm eficient. După cum vedem, generațiile tinere au așteptări foarte exigente de la noi”, a declarat, la rândul său, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, sponsorul proiectului România Eficientă.
În Europa, peste 65 de milioane elevi și aproape 4,5 milioane profesori petrec între 170 și 190 de zile anual la școală și aproximativ 70% din acest timp este petrecut în interiorul clasei.
„Asigurarea unui climat interior bun în școli este esențial pentru a proteja procesul educațional al copiilor și sănătatea lor. Calitatea aerului ar putea stimula performanța elevului cu până la 15%, cu un efect pozitiv asupra vitezei de lucru, nivelului de atenție și concentrare”, a susținut Mihai Moia, Director Executiv al Asociației pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri (ROENEF), unul dintre partenerii implicați în proiectul România Eficientă.
La nivel european, unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase, ceea ce îi expune la risc ridicat de a se confrunta cu probleme de sănătate nedorite, precum astmul, a mai spus reprezentantul ROENEF, citând datele unui studiu efectuat în domeniu – Healthy Homes Barometer 2019.
Productivitatea muncii crește cu 12% într-o clădire de birouri renovată
De asemenea, 90 milioane de studenți își petrec zilele în clădiri de învățământ, iar 80 de milioane de muncitori petrec câte 8 ore în fiecare zi la birou, a arătat Mariangiola Fabbri, director de Cercetare în cadrul Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), unul dintre cele mai importante think-tank-uri la nivel european în domeniu.
„Studiile arată că o calitate slabă a aerului interior poate afecta semnificativ sănătatea ocupanților, prezența, concentrarea, ori performanța de muncă sau învățare. Ele mai indică o creștere de 12% a productivității într-o clădire de birouri renovată”, a declarat reprezentanta BPIE, în cadrul Forumului România Eficientă.
Astfel, politicile de sănătate și de energie ar trebui coordonate, iar în sistemele de colectare a datelor privind eficiența energetică ar trebui incluși indicatori privind sănătatea clădirilor.
România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022. Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de eficiență energetică, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să susțină atingerea țintelor de eficiență energetică ale României asumate la nivel european în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea de proiecte concrete de renovare profundă a unor clădiri publice, în diferite regiuni ale țării.
Partenerii principali ai EPG în proiectul România Eficientă sunt Universitatea Politehnica București (UPB), ANRE și Organismul Național pentru Standardizare (ASRO). Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.
De mii de ani, continentul eurasiatic a jucat un rol important în dezvoltarea societății umane. În ultimele sute de ani, de la construcția căii ferate din Siberia din secolul al XIX-lea până la construcția podului continental eurasiatic din anii 1990, popoarele din Asia și Europa au început să promoveze Asia-Europa Unicom, dar cu puțin succes. Odată cu trecerea timpului, s-a maturizat sprijinul pentru realizarea visului Asia-Europa Unicom: globalizarea economică a îmbunătățit legăturile dintre țările asiatice și europene, autostrăzile și modernizarea căilor ferate au îmbunătățit accesibilitatea, iar necesitățile de cooperare dintre UE și China au crescut, la fel cum a crescut și atracția dintre Asia și Europa. Asia-Europa Unicom are nevoie de un mecanism echitabil și durabil de coordonare care să răspundă nevoilor tuturor părților și să mobilizeze toate părțile pentru a transforma oportunitățile timpurilor în rezultate reale.
Istoria este cel mai bun profesor. Drumul vechi al mătăsii, primul care a conectat Asia și Europa, poate parcurge mii de kilometri și durează de mii de ani datorită faptului că țările de-a lungul drumului au obținut o cooperare pașnică, deschisă și inclusivă, de învățare reciprocă și beneficii reciproce, ceea ce poate fi considerat cea mai bună referință. Inițiativa Belt and Road este cea mai bună cale de a revigora spiritul vechiului drum al mătăsii. Principiul de participare egală la negociere și execuție precum și beneficii comune este regula de aur pentru a promova Belt and Road. Indiferent că planifică un plan de cooperare sau de implementare a unui proiect specific, acesta este discutat de către participanți. Nu există un participant mai important, ci toate părțile participă la nivel de egalitate, nu există o operațiune secretă, ci se insistă asupra deschiderii și transparenței, niciun câștigător nu obține toate avantajele, ci căutând beneficii reciproce și câștigul este unul comun. Cooperarea include comunicarea politică, conectivitatea facilităților, îmbunătățirea comerțului, finanțarea capitalului și unirea inimilor oamenilor. Scopul final este de a consolida interconectarea diferitelor părți, de a aprofunda cooperarea pragmatică și de a spori bunăstarea oamenilor din toate țările.
Acestea sunt acțiunile de care au nevoie Asia-Europa Unicom și întreaga dezvoltare globală. În contextul numeroaselor provocări și incertitudini din economia mondială actuală, Belt and Road pledează pentru construirea unei economii mondiale deschise, inclusive, durabile și concentrate pe oameni pentru a promova prosperitatea comună. Președintele Elveției, Ueli Maurer, a declarat: „Inițiativa Belt and Road este orientată spre viitor și contribuie la promovarea globalizării economice”. Președintele Maurer a vorbit despre aspirațiile comune ale multor țări și a explicat de ce Belt and Road este salutată și susținută de tot mai multe țări. În prezent, peste 150 de țări și organizații internaționale au semnat un acord de cooperare cu China în cadrul inițiativei Belt and Road.
Rezultatele fructuoase sunt cele mai puternice adnotări ale inițiativei Belt and Road. Rata de creștere a importurilor și exporturilor Chinei de-a lungul Belt and Road este cu mult mai mare decât rata generală de creștere a comerțului exterior al Chinei, rata de creștere a importurilor o depășește pe cea a exporturilor, iar dezechilibrul comercial continuă să se îmbunătățească. Construirea a aproximativ 80 de zone de cooperare economică și comercială în țările de-a lungul rutei înseamnă o investiție cumulată de peste 27 miliarde de dolari. Numărul de trenuri China-Europa a atins 13.000, ajungând în 15 țări, inclusiv Regatul Unit, Polonia și Cehia. În Duisburg, Germania, au fost create mai mult de 6.000 de locuri de muncă numai în sectorul logistic legat de trenurile China-Europa. Cercetările recente efectuate de instituții internaționale, cum ar fi Banca Mondială, demonstrează că cooperarea Belt and Road va reduce costurile comerțului mondial cu 1,1% până la 2,2%, ceea ce va spori rata de creștere economică globală cu cel puțin 0,1% în 2019.
Proiectele majore s-a schimbat de la design la program bine conturat. Prin participare la cooperările Belt and Road, Maldivele au creat primul pod transversal, iar Jamaica, Muntenegru, Uganda și alte țări au construit prima autostradă. A început construcția căii ferate de mare viteză din Indonezia și a căii ferate care va uni Ungaria cu Serbia, iar perspectiva interconexiunii se îmbunătățește în mod constant. Cooperarea financiară în cadrul Belt and Road s-a dezvoltat rapid și a dus la finanțarea proiectelor mari. Acum trei ani, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a semnat primul proiect de finanțare comună cu Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, iar Fondul European de Investiții și Fondul Rutier de Mătase au înființat un fond mutual de investiții și au făcut investiții reale. Participarea instituțiilor financiare internaționale a îmbogățit fondurile, ceea ce reprezintă o manifestare vie a cooperării proiectelor mari în conformitate cu normele și standardele internaționale.
Situată în zona centrală a continentului eurasiatic, România are ieșire la Marea Neagră și este străbătută de fluviul Dunărea, are condiții bune pentru transportul multimodal, cum ar fi transportul maritim, de apă, feroviar și rutier, și poate juca un rol esențial în Asia-Europa Unicom. Inițiativa Belt and Road folosește infrastructura ca piatră de temelie a conectivității. România își poate înlătura neajunsurile în porturi, drumuri și căi ferate prin cooperarea în cadrul Belt and Road, punând bazele unei creșteri economice durabile. „Pentru a fi bogat, mai întâi construiește drumul”, acesta este unul dintre trucurile Chinei de a-și menține creșterea economică rapidă de zeci de ani.
Este de remarcat faptul că de la începutul acestui an China și România au făcut progrese remarcabile în cooperarea proiectelor mari. China General Nuclear Power Corporation, CGN, a semnat un acord cu Nuclearelectrica din România pentru a înființa o societate mixtă. Construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă se mișcă într-o direcție pozitivă. Grupul China Communications Construction Group, în colaborare cu companii locale din Turcia, Franța și România, negociază cu guvernul român proiectul de autostradă Ploiești-Brașov, deschizând un nou model de cooperare 1 + N pentru a contribui la obținerea de beneficii reciproce și rezultate rentabile. În cazul în care proiectul este finalizat, locuitorii Bucureștiului vor putea avea mai mult timp pentru schi în timpul iernii decât pentru drum. Belt and Road sprijină rețeaua transeuropeană de transport, iar China și România pot găsi multe oportunități de cooperare în viitor. La cel de-al doilea forum al summit-ului de cooperare internațională Belt and Road, președintele chinez, Xi Jinping, a descris detaliat principiile, conceptele și obiectivele Belt and Road. Aceasta este cea mai recentă evoluție a inițiativei Chinei Belt and Road, bazată pe schimbările și cerințele țărilor de-a lungul timpurilor.
Inițiativa Belt and Road avansează cu timpul, iar cooperarea bilaterală dintre China și România are o istorie îndelungată și arată din ce în ce mai dinamică. Anul acesta marchează aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România și aniversarea celor 15 ani de la stabilirea unui parteneriat amical de cooperare. În fața noilor oportunități istorice, există motive să credem că cooperarea dintre cele două țări în cadrul Belt and Road va găsi mai multe puncte de interes. Adâncirea relațiilor chino-române va contribui mai mult la interconectarea Asia-Europa.
Președintele chinez, Xi Jinping, și alți lideri modiali prezenți la cea de-a 22-a întâlnire informală a liderilor APEC ce a avut loc în 2014 la Beijing
China, Rusia, Georgia, Elveția și alte țări au fost implicate în semnarea unui ghid cu privirea la finanțarea Belt and Road pe 14 mai 2017
Președintele chinez, Xi Jinping, ținând discursul de deschidere al celui de-al 11-lea summit G20, desfășurat în orașul Hangzhou, provincia Zhejiang, la 4 septembrie 2016
Negocierea acordului de liber schimb China-Georgia în cadrul primului forum al Summit-ului privind Cooperarea Internațională Belt and Road din mai 2017
La 26 septembrie 2015, Summit-ul ONU pentru Dezvoltare a avut loc la sediul ONU din New York. Președintele chinez, Xi Jinping, a explicat pe deplin în cadrul întâlnirii ideea de dezvoltare cu nucleul corectitudinii, deschiderii, exhaustivității și inovației.
Masa rotundă a Summit-ului Cooperarea internațională Belt and Road cu privire la sinergizarea politicilor și strategiilor de dezvoltare Belt and Road spre îmbunătățirea conectivității și promovarea schimbului people-to-people; 15 mai, 2017, Centrul Internațional de Convenții Yanxi din Beijing
Construirea proiectului Yamal GNL, cel mai mare proiect de cooperare chino-rusească de petrol și gaze de peste mări. În 2014, când devalorizarea rublei rusești a pus proiectul într-o situație dificilă, Băncile de Dezvoltare și de Export-Import ale Chinei au oferit un sprijin financiar echivalent cu 12 miliarde de dolari, fiind un exemplu tipic al finanțării Belt and Road
Stațiile solare termoenergetice Tower din NOOR III, proiect construit de China Electric Power Construction Group. Cu o suprafață de 750 de hectare și o capacitate de 150 MW, NOOR este până în prezent proiectul de energie termică solară cu cea mai mare capacitate din lume și un proiect reprezentativ de co-construire a inițiativei Belt and Road dintre China și Maroc
1 ianuarie 2018, mecanicul de tren este pregătit să intre în cabină pentru a pleca pe noua cale ferată Addis Abeba-Djibouti, ce leagă capitalele Etiopiei și Africii de Est. După deschiderea sa spre trafic, timpul de transport de la Addis Abeba la Djibouti a fost scurtat de la 3 zile la 10 ore.
Președintele chinez, Xi Jinping, împreună cu liderii străini care au participat la primul CIIE (China International Import Expo), ce a avut loc între 5 și 10 noiembrie 2018 la Shanghai. A fost prima expoziție națională din China despre import având 3.600 de întreprinderi din peste 130 de țări care au semnat un contract pentru a participa la Expo.
În cadrul mecanismului de cooperare Gold Brick, Fuyao Glass Group a investit, în 2011, 200 de milioane de dolari pentru construirea unei noi fabrici în Rusia, cu 90% angajați ruși. Imaginea prezintă un atelier din cadrul Fuyao Glass Group.
***
În cei cinci ani de la propunerea inițiativei Belt and Road, China a semnat acorduri de liber schimb cu 13 țări dezvoltate în comun. Proiectele de investiții ale Chinei privind co-construirea Belt and Road includ construirea căilor ferate Mombasa-Nairobi, Addis Abeba-Djibouti, China-Thailanda și Ungaria-Serbia. Cu o creștere anuală de 7,2% și o investiție totală de 70 de miliarde de dolari, aceste proiecte au promovat în mod eficient cooperarea economică cu beneficii reciproce între China și alte țări implicate.
De Ziua Mondială a Presei, Bursele JTI pentru Jurnaliști anunță ediția 2019 – 2020, realizată cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult.
Programul, aflat la 20 de ani de la prima ediție, este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene. Totodată, contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internațională.
Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:
Un training specializat, susținut în România de către experți în teme europene și economice;
O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;
La încheierea primei etape vor fi selectați jurnaliștii care vor continua programul.
La ediția 2019 – 2020 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate
Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.
Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția pe baza unui interviu.
Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 1 septembrie 2019 (inclusiv), cu mențiunea Bursele JTI pentru Jurnaliști.
Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA. Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles.
Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști.
Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”.
Dosarele de înscriere se pot depune fie online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa contact@bursejti.ro, precum și print la adresa: Ad Media Consult, str. Erou Iancu Nicolae, nr.103, vila i-2 Voluntari, jud. Ilfov, cod postal 077190.
Persoana de contact: Irina Apostol, tel: 0744584620,e-mail: irina.apostol@admediaconsult.ro
Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.
Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt:
1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează.
Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.
Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.
Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.
Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale.
Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii.
Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.
În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.
Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”.
Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”.
De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale
ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.
Un studiu global arată că gospodăriile românești vor plăti mai puțin de 18 euro pentru mâncarea tradițională de Crăciun
Familiile franceze vor plăti 81,70 euro în acest an pentru masa de sărbători
Spaniolii au a doua cea mai scumpă masă, deoarece costul cinei festive în Spania a crescut cu 24% față de anul trecut
Familiile din SUA se pot bucura de curcanul tradițional și de garnituri cu o reducere de 9% a costurilor față de 2022
Românii vor plăti cel mai puțin pentru mâncarea tradițională de Crăciun în acest an, în timp ce familiile din Franța vor avea cea mai scumpă cină de Crăciun din lume, potrivit unui studiu realizat de platforma de tranzacționare și investiții eToro în 12 țări, de pe trei continente.
eToro a analizat prețurile din supermarketurile locale ale preparatelor tradiționale de Crăciun și a constatat că o masă de Crăciun tipic românească, cu sarmale, mămăligă și garnituri tradiționale, cum ar fi smântână și ardei iute, ar costa o familie de patru persoane mai puțin de 18 euro. În același timp, o masă tipic franțuzească cu curcan umplut, alături de ficat, castane și ouă va costa 81,70 euro pentru o familie de patru persoane, iar 5 kg de curcan costă peste 65 de euro.
În timp ce familiile franceze vor avea cea mai scumpă cină de Crăciun, potrivit studiului eToro, alte câteva țări au înregistrat creșteri semnificative ale prețurilor față de anul trecut. O cină de Crăciun tipic daneză, cu friptură de porc la cuptor, servită cu cartofi, ceapă și varză roșie, este cu 25% mai scumpă în 2023 față de anul trecut, în timp ce o masă festivă clasică spaniolă, cu curcan și garnituri, a crescut cu 24%, până la 75,30 euro.
Ingredientele din coșul de cumpărături de Crăciun care au înregistrat cea mai mare inflație a prețurilor de anul trecut includ carnea de porc în Danemarca (+46%), uleiul de măsline în Spania (+30%) și carnea de pui în Australia (+40%). În România, prețurile cărnii de porc și de vită au crescut cu aproximativ 13%, de la an la an. Însă alte ingrediente tipice și-au văzut prețurile reduse, cum ar fi mălaiul (-11%) și uleiul vegetal (-25%).
Curcanul la cuptor tinde să reprezinte cea mai mare parte din costul mesei de Crăciun pentru țările care îl consumă. Cu toate acestea, spre deosebire de anul trecut, costurile cărnii de curcan în Europa s-au stabilizat în 2023, în timp ce în SUA, costul a scăzut de fapt față de prețurile din 2022, contribuind la reducerea cu 9% a costului cinei de Crăciun pentru o familie americană de patru persoane.
Ben Laidler, strategul pentru piețe globale la eToro, a declarat: „Poate că inflația se îndreaptă în direcția corectă în întreaga lume, dar familiile vor simți în continuare presiunea în acest an, cina de Crăciun fiind mai scumpă decât anul trecut în aproape toate țările pe care le-am analizat. Gospodăriile daneze, în special, vor cheltui mult mai mult în acest an pentru masa festivă, având în vedere că prețul cărnii de porc a crescut cu 48% de la an la an.”
Tabelul arată costul în euro al ingredientelor pentru masa de Crăciun în 12 țări
Poziție
Țară
Masa tradițională Crăciun
Cost (€)
Schimbare YoY (%)
1
Franța
Curcan umplut
81.7
5%
2
Spania
Curcan și garnituri
75.3
24%
3
Germania
Gâscă și garnituri
67.1
0.6%
4
Italia
Tortellini în supă
48.3
1%
5
Olanda
Ruladă de porc
43.0
-5%
6
USA
Curcan și garnituri
38.4
-9.0%
7
Australia
Grătar
37.6
17%
8
Danemarca
Friptură de porc la cuptor
37.0
25%
9
Norvegia
Friptură de porc la cuptor
29.9
12%
10
Polonia
Colțunași cu ciuperci și varză murată
33.2
9%
11
UK
Curcan și garnituri
24.8
2%
12
România
Sarmale cu mămăligă
17.6
0.2%
Cu puțin peste România, gospodăriile din Marea Britanie vor avea parte de a doua cea mai ieftină cină de Crăciun dintre țările incluse în studiu – un curcan la cuptor tipic cu garnituri obișnuite va costa 24,80 euro pentru o familie de patru persoane.
Bogdan Maioreanu, analist de piață pentru eToro, a declarat:„Ceea ce ne arată datele privind prețurile este că multe dintre presiunile inflaționiste sunt locale, cu diferențe mari de costuri între țări, unele dintre ele limitrofe. Românii vor vedea prețuri mai mari la carne, dar mai mici la alte ingrediente pentru masa de Crăciun, costul rămânând aproape la fel ca anul trecut. „
Inflația prețurilor la alimente a crescut vertiginos la nivel global în acest an, ultima cifră a inflației alimentare din UE fiind de 9,1%, cea din România de 8,7%, în timp ce în Marea Britanie este de 10,1%, iar cea din SUA este mult mai mică, de 3,3%.
Hidroelectrica a semnat astăzi contractul cadru pentru transferul de afacere de la Uzina Constructoare de Mașini Reșița (UCMR), către companie. Tranzacția vizează securizarea bazei de active a UCMR, unică în Sud-Estul Europei și esențială în eficientizarea activității de mentenanță și retehnologizare a Hidroelectrica.
Transferul de Afacere include preluarea platformei de producție industrială ABC, preluarea parțială a platformei de producție Câlnicel, integrarea specialiștilor uzinei din domeniul proiectării, tehnologiei și al execuției, asimilarea know-how-ului aferent proiectelor împreună cu documentațiile din arhiva proprie a UCMR, precum și preluarea activelor/dotărilor cu mașini-unelte și utilaje necesare executării de echipamente noi, complexe sau a reparațiilor și retehnologizărilor de echipamente aflate în exploatare.
Tranzacția este una de importanță istorică pentru că va permite Hidroelectrica să dețină în propriul portofoliu atât echipamentele, cât și know-how-ul necesare derulării programului de investiții. Alăturarea capacităților de proiectare și producere a echipamentelor ale UCMR, cu cele de montaj și mentenanță deținute de Hidroserv, va avea un efect pozitiv direct asupra controlului costurilor și a duratei de execuție a lucrărilor de modernizare, retehnologizare și mentenanță.
„Parafarea documentelor reprezintă încă un pas către aducerea în portofoliul companiei noastre a unei unități a cărei tradiție depășește 250 de ani. Knowhow-ul și experiența UCMR, societate care a contribuit de-a lungul timpului la echiparea a cca. 80% dintre centralele Hidroelectrica, vor deschide noi oportunități prin integrarea cu Hidroserv. Ne dorim crearea unei societăți cu performanțe de top, capabilă să presteze servicii nu doar pentru compania mamă, ci să fie realmente competitivă pe piețele de profil naționale și internaționale. Considerăm că există potențial, credem în creștere sustenabilă și acționăm în acest sens ca o echipă” – a declarat Karoly Borbely, președintele Directoratului Hidroelectrica.
Tranzacția urmează să se finalizeze prin îndeplinirea unei serii de condiții suspensive, care includ – printre altele, aprobarea acesteia de către acționari în cadrul AGA Hidroelectrica. Prețul total pentru transferul dreptului de proprietate asupra afacerii și asupra tuturor bunurilor care intră în perimetrul tranzacției este de 67.879.000 RON.
UCM Reşiţa este situată în municipiul Reşiţa în partea de sud-vest a României, pe valea râului Bârzava. Uzina și-a început activitatea la 3 iulie 1771, moment la care au fost puse în funcţiune două furnale şi forja. Aşa după cum se prezintă ea astăzi, aceasta este rezultatul unei îndelungate experienţe în domeniul construcţiilor de maşini în ceea ce priveşte utilajul energetic, metalurgic, motoarele Diesel şi maşinile electrice. UCM este cea mai mare întreprindere din Reşiţa şi judeţul Caraş-Severin, dar şi din partea de vest a ţării.
Hidroelectrica este cel mai mare producător de energie verde din România și furnizează servicii tehnologice esențiale pentru Sistemul Energetic Național. Compania, crucială pentru un sector strategic, cu implicații în siguranța națională, operează 187 centrale cu o capacitate hidroenergetică de 6,3 GW și – în plus, deține un parc eolian la Crucea, cu o putere instalată de 108 MW.
În peisajul economic al ultimilor ani, marcat de niveluri din ce în ce mai ridicate ale datoriilor guvernamentale ale statelor membre, dar și de necesități sporite de finanțare a serviciilor publice, reformarea cadrului actual de guvernanță economică ar trebui să asigure atât sustenabilitatea finanțelor publice, cât și posibilitatea finanțării necesare dezvoltării economice, în special în perioadele atât de complicate pe care le traversăm.
Unul dintre principalele subiecte aflate în prezent pe agenda europeană vizează revizuirea actualului cadru de guvernanță economică, având ca element central Pactul de stabilitate și creștere. Ca urmare a unui amplu proces de consultare publică, Comisia Europeană și-a publicat în noiembrie 2022 orientările pentru reformarea cadrului actual de guvernanță economică, iar în aprilie 2023 a prezentat noul pachet de propuneri legislative, luând în considerare abordarea deficiențelor normelor actuale, dar și lecțiile învățate din multiplele crize cu care statele membre s-au confruntat în ultimii ani.
De asemenea, la finele lunii noiembrie 2023, prin prezentarea pachetului de toamnă pentru politica economică, care are la bază Previziunile economice de toamnă 2023, Comisia Europeană a lansat Semestrul European 2024. Astfel, dezbaterile privind reforma cadrului de guvernanță economică traversează o perioadă de tranziție către viitorul set de norme juridice care vor stabili noile reguli fiscal-bugetare la nivel european.
Reforma se axează cu precădere pe trei propuneri legislative, care au în vedere în principal:
brațul preventiv al Pactului de Stabilitate și Creștere, vizând o coordonare cât mai eficientă a politicilor economice și supravegherea bugetară multilaterală,
componenta corectivă a Pactului, prin clarificarea procedurii de deficit excesiv,
cerințele cu privire la cadrele bugetare ale statelor membre.
Noul cadru de supraveghere fiscal-bugetară își propune astfel consolidarea sustenabilității datoriilor publice ale statelor membre, dar și pregătirea acestora pentru viitoarele provocări generate de tranziția verde și de cea digitală sau de nevoia de creștere a competitivității la nivel european. Totodată, noile propuneri de revizuire a cadrului de guvernanță la nivel european au în vedere simplificarea acestuia, o orientare mai accentuată către planuri naționale pe termen mediu care să integreze reforme structurale și investiții de anvergură în domenii economice cheie, dar și un nivel mai crescut de asumare și de respectare a regulilor de către statele membre, conferind în același timp acestora o marjă mai mare de manevră privind mecanismele de ajustare bugetară.
Obiectivele acestei reforme a cadrului de guvernanță economică sunt strâns legate de aspecte precum stabilitatea finanțelor publice, sustenabilitatea datoriilor guvernamentale, consolidarea creșterii economice, evitarea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice existente și prevenirea apariției altora noi, coordonarea economică eficientă și convergența politicilor macroeconomice.
Piatra de temelie a noilor propuneri de reformare o constituie elaborarea unor planuri bugetare structurale pe termen mediu la nivel național, prin care statele membre își vor stabili principalele obiective în domeniul fiscal-bugetar, dar și măsurile prin care acestea își vor propune să abordeze, pe o perioadă de minimum patru ani, reformele și investițiile prioritare, precum și evitarea sau, după caz, corectarea eventualelor dezechilibre macroeconomice.
Simplificarea și circumstanțierea actualelor reguli în funcție de specificul fiecărui stat membru este un alt deziderat al acestei reforme, având în vedere lecțiile învățate din crizele recente și luând totodată în considerare faptul că experiența a arătat că o abordare generală nu poate ține cont de provocările și de situația economică a fiecărei țări, care pot varia semnificativ la nivelul celor 27 de state membre ale UE.
Noul pachet legislativ vizează totodatăfacilitarea investițiilor de anvergură și a reformelor structurale, în special în domeniile considerate ca fiind prioritare la nivel european, prin instituirea de criterii transparente și de potențiale mecanisme de ajustare fiscală graduală de care ar beneficia statele membre care se angajează prin planurile lor naționale la astfel de reforme și investiții strategice.
De asemenea, se are în vedereeficientizarea aplicării normelor de guvernanță și a mecanismelor de monitorizare a respectării angajamentelor pe care statele membre și le asumă prin planurile fiscal-bugetare pe termen mediu.
Dezbaterile privind reforma guvernanței economice europene au loc în diverse foruri, de exemplu în cadrul Consiliului ECOFIN, în cadrul Comitetului Economic și Financiar sau în cadrul Eurogrupului pentru problematici care privesc îndeosebi zona euro, și vizează o serie de aspecte precum:
menținerea valorilor de referință de 3% din PIB pentru deficitul bugetar și, respectiv, de 60% din PIB pentru datoria publică;
o potențială aplicare diferențiată a regulilor bugetare de către statele membre, în funcție de provocările cu care se confruntă acestea din perspectiva datoriilor publice (pe baza unei analize a Comisiei Europene privind sustenabilitatea datoriilor publice);
reorientarea pe termen mediu și lung, prin instituirea, pe de o parte, a unui angajament al statelor membre de a respecta planuri structurale fiscal-bugetare pe termen mediu, iar pe de altă parte, printr-o monitorizare atentă a acestor planuri;
implementarea unor mecanisme eficiente privind punerea în aplicare a noilor reguli;
revizuirea sistemului de sancțiuni (financiare, reputaționale ș.a.), consolidarea rolului reformelor și al investițiilor (în special a celor legate de dubla tranziție ecologică și digitală) și, nu în ultimul rând, menținerea procedurii de deficit excesiv și a regulilor pentru activarea/dezactivarea acesteia.
Având în vedere nivelul de complexitate și implicațiile aspectelor cheie care fac obiectul procesului de revizuire a cadrului de guvernanță al Uniunii Europene, menționate în parte mai sus, și ținând cont de specificul și de provocările cu care se confruntă fiecare dintre statele membre, există, desigur, în cadrul dezbaterilor anumite opinii comune, dar și aspecte divergente sau problematici care necesită încă decizii sau clarificări suplimentare, atât la nivel de principiu, cât și în ceea ce privește modalitățile de implementare și de punere în aplicare.
România face obiectul procedurii de deficit excesiv, din aprilie 2020, ca urmare a depășirii pragului de 3% din PIB prevăzut de Pactul de Stabilitate și Creștere. Potrivit actualelor reglementări la nivel european, corectarea deficitului excesiv trebuie să țină seama de poziția economică și bugetară a statului în cauză și ar trebui, în mod normal, să se încheie în anul următor identificării acestuia, cu excepția situației în care există circumstanțe speciale. În România, au existat la momentul respectiv astfel de circumstanțe speciale, în contextul unui nivel foarte ridicat de incertitudine asociat pandemiei Covid-19.
Mai mult, având în vedere situația excepțională de natură economică și bugetară, generată de pandemie, Comisia Europeană a considerat că sunt îndeplinite condițiile pentru activarea clauzei derogatorii generale din Pactul de stabilitate și creștere. La 20 martie 2020, Consiliul UE, la propunerea Comisiei a activat astfel clauza derogatorie generală, permițând statelor membre unele abateri de la obligațiile asumate pentru atingerea țintelor pe termen mediu și creând astfel premisele pentru adoptarea unor măsuri urgente cu consecințe bugetare semnificative. Totodată, pentru a oferi statelor membre flexibilitatea necesară atenuării șocurilor generate în principal de pandemia Covid-19 și de războiul din Ucraina, perioada de aplicare a clauzei derogatorii a fost ulterior prelungită, ajungând în cele din urmă sa se aplice inclusiv pentru anul 2023.
Din perspectiva componentei preventive a Pactului, activarea și, ulterior, prelungirea aplicării clauzei derogatorii au permis statelor membre să se abată temporar de la traiectoriile lor de ajustare către obiectivele bugetare pe termen mediu, cu condiția ca acest lucru să nu pună în pericol sustenabilitatea fiscală a acestora. Dacă un stat membru se află sub incidența brațului corectiv al Pactului (cazul României) ca urmare a activării clauzei derogatorii, Consiliul UE poate decide, la recomandarea Comisiei, să propună o revizuire a traiectoriei fiscale a acestuia.
În acest context, Consiliul UE a adresat României o recomandare potrivit căreia situația de deficit excesiv ar trebui să fie corectată până cel mai târziu în anul 2024. România trebuie astfel să facă eforturi semnificative de consolidare bugetară, care să asigure corectarea de o manieră sustenabilă a deficitului bugetar excesiv, implicând o serie de reforme de natură economică și bugetară.
Clauza derogatorie generală de la prevederile Pactului de stabilitate și creștere ar urma să își înceteze aplicabilitatea la sfârșitul anului curent, iar Comisia și-a exprimat intenția de a propune Consiliului UE, în contextul Semestrului European, deschiderea, în primăvara anului 2024, a procedurilor de deficit excesiv, bazate pe datele rezultate din exercițiul financiar 2023, pentru statele membre care nu respectă ținta de 3%. Potrivit Previziunilor economice de toamnă 2023 ale Comisiei Europene, pe lângă România, este posibil ca de anul viitor să facă obiectul acestei proceduri și alte state membre, de exemplu Franța, Italia, Spania, Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria.
De asemenea, pentru 11 state membre (între care România, dar și Franța, Germania, Grecia, Cipru, Italia, Ungaria, Țările de Jos, Spania, Portugalia și Suedia) care se confruntă în 2023 cu dezechilibre economice potrivit Raportului privind mecanismul de alertă, în anul 2024 vor avea loc analize aprofundate care să arate dacă dezechilibrele respective se corectează sau, dimpotrivă, se accentuează, în vederea stabilirii unor eventuale orientări de politică fiscală. În cazul României, Comisia consideră necesară, în anul 2024, o analiză aprofundată cu privire la persistența dezechilibrelor macroeconomice, cu accent pe aspecte precum nivelul deficitului bugetar, sustenabilitatea datoriei publice, competitivitatea costurilor ș.a.
În perioada 2021-2022, deficitul bugetar al României s-a diminuat comparativ cu nivelul aferent anului 2020, însă respectarea țintelor asumate reprezintă în continuare o provocare majoră pentru țara noastră.
La nivelul Uniunii Europene, potrivit datelor publicate de Eurostat, nivelul deficitului guvernamental înregistrat în statele membre ale UE (calculat conform metodologiei ESA 2010) a scăzut în anul 2022 comparativ cu anul 2021, de la 4,7% din PIB la 3,3% din PIB.
Cu toate acestea, așa cum reiese și din Figura 1 de mai jos, majoritatea statelor membre (22 de state din totalul de 27) a înregistrat deficit bugetar pentru anul 2022. Dintre cele 22 de state membre, mai mult de jumătate (12 state, între care și România) au avut în 2022 un nivel al deficitului bugetar peste limita de 3% din PIB.
Totodată, din graficul de mai jos se poate observa că România se numără, din păcate, printre statele membre UE cu cele mai mari niveluri ale deficitelor bugetare în perioada de referință.
În ceea ce privește anul 2023 și anii ce urmează, conform celei mai recente prognoze a Comisiei Europene (Previziunile economice de toamnă 2023), nivelul deficitului bugetar înregistrat în statele membre ale Uniunii Europene va continua să scadă la 3,2% din PIB (2023), 2,8% din PIB (2024) și, respectiv, la 2,7% din PIB (2025).
Figura 1: Nivelul deficitului/excedentului bugetar în perioada 2019-2022 al statelor membre UE (% din PIB)
Sursa datelor: Eurostat
Cu toate acestea, așa cum se poate observa din graficul de mai jos, în anul 2023, dar și în 2024, 12 state membre vor avea, în conformitate cu Previziunile economice de toamnă 2023 ale Comisiei Europene, un nivel al deficitului bugetar peste limita de 3% din PIB, iar numărul acestora va crește la 13 în anul 2025.
Figura 2: Nivelul prognozat al deficitului/excedentului bugetar în perioada 2023-2025 al statelor membre UE (% din PIB)
Sursa datelor: Comisia Europeană, Previziunile economice de toamnă 2023
Pentru România, Comisia Europeană estimează, în contextul Previziunilor economice de toamnă 2023, un nivel al deficitului bugetar de 6,3% din PIB pentru 2023 (similar celui aferent anul 2022, respectiv o revizuire ascendentă considerabilă față de nivelul de 4,7% din PIB prevăzut în prognoza de primăvară), urmând ca acesta să scadă ulterior la 5,3% din PIB în anul 2024, respectiv la 5,1% din PIB în 2025, ca urmare a pachetului de măsuri fiscale aplicabile de la 1 ianuarie 2024.
În România, veniturile colectate la bugetul de stat sunt printre cele mai mici comparativ cu cele ale altor state membre ale Uniunii Europene, nivelul acestora situându-se totodată mult sub media europeană, generând de-a lungul timpului presiuni considerabile asupra echilibrelor economice.
Potrivit datelor Eurostat, la nivelul Uniunii Europene, veniturile bugetare (din impozite și contribuții sociale) au reprezentat 41,2 % din PIB în 2022, în scădere față de 2021 (41,5 %). România, cu un nivel al veniturilor bugetare din impozite și contribuții sociale de doar 27,2 % din PIB în anul 2021, respectiv 27,5 % din PIB în anul 2022, s-a situat pe penultimul loc la nivelul Uniunii Europene. Alte state membre care au înregistrat în 2022 un nivel al veniturilor bugetare din impozite și contribuții sociale ca procent din PIB sub media UE au fost Malta (29,6 %), Letonia (30,8 %), Bulgaria (31,1 %), Ungaria (35,1 %), Polonia (35,3 %) sau Cehia (35,4 %). Pe de altă parte, cele mai mari niveluri ale veniturilor bugetare din impozite și contribuții sociale ca procent din PIB în anul 2022 au fost înregistrate în Franța (48 %), Belgia (45,6 %), Austria (43,6 %), Finlanda și Grecia (fiecare cu 43,1 %) și Italia (42,9 %).
Figura 3: Ponderea în PIB a veniturilor bugetare din impozite și contribuții sociale, în perioada 2021-2022, pentru statele membre UE
Sursa datelor: Eurostat
În ceea ce privește nivelul datoriei guvernamentale, acesta se situează sub 60% din PIB în numeroase state membre, dar și cu mult peste 100% din PIB în altele care reprezintă o parte importantă din PIB-ul zonei euro.
În anul 2022, potrivit datelor Eurostat, se poate constata, de asemenea, o scădere a nivelului datoriei publice a statelor membre, prin comparație cu anul 2021. Astfel, cu referire la zona euro, nivelul datoriei guvernamentale, conform metodologiei UE, a scăzut de la 94,8% din PIB (2021) la 91% din PIB (2022), iar la nivelul UE în ansamblu, nivelul datoriei guvernamentale s-a diminuat, de asemenea, la 83,5% din PIB (2022) de la 87,4% din PIB (2021).
La finalul anului 2022, cea mai redusă pondere a datoriei publice guvernamentale în PIB s-a înregistrat în state precum Estonia (18,5%), Bulgaria (22,6%), Luxemburg (24,7%), Danemarca (29,8%), Suedia (32,93%) sau Lituania (38,1%). Pe de altă parte, 13 state membre au înregistrat la finalul anului 2022 o pondere a datoriei publice guvernamentale în PIB peste plafonul de 60%, cele mai mari niveluri fiind raportate de țări precum Grecia (172,6%), Italia (141,7%), Portugalia (112,4%), Franța (111,8%), Spania (111,6%) sau Belgia (104,3%). Pentru a avea o imagine mai clară a evoluțiilor din ultimii ani, prezentăm mai jos o situație comparativă privind nivelul datoriilor guvernamentale (% din PIB) pentru perioada 2019-2022 la nivelul statelor membre UE.
Figura 4: Nivelul datoriilor guvernamentale pentru statele membre UE (% din PIB)
Sursa datelor: Eurostat
În România, ponderea datoriei guvernamentale în PIB a crescut considerabil în perioada 2007-2017, ulterior declanșării crizei financiare globale, ajungând în ultimii ani la aproape 50% din PIB, continuând astfel să se situeze sub plafonul de 60% stabilit prin Tratatul de la Maastricht.
Potrivit Previziunilor economice de toamnă 2023 ale Comisiei Europene, se așteaptă ca datoria publică a României să crească în anii următori, putând ajunge la 50,5% din PIB în 2025, pe fondul unor deficite încă mari și al unei creșteri mai lente a PIB-ului nominal în anii următori.
Figura 5: Nivelul prognozat al datoriilor guvernamentale în perioada 2023-2025 pentru statele membre UE (% din PIB)
Sursa datelor: Comisia Europeană, Previziunile economice de toamnă 2023
Discuțiile privind modificarea Pactului de stabilitate și creștere evidențiază un moment important pentru statele membre. Cu atât mai mult, ele trebuie să ia în considerare și riscurile generate de contextul global actual, marcat cu precădere de continuarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei și de reamplificarea la cote foarte înalte a conflictului din Orientul Mijlociu, precum și de situația geopolitică generală în schimbare, ce poate influența în mod negativ comerțul internațional și poate îngreuna condițiile externe. Într-un astfel de context, este important să se re-examineze modul în care politicile fiscale și structurale ale statelor membre ar putea contribui la reechilibrarea mix-ului de politici și rolul pe care cadrul de guvernanță economică al UE l-ar ar putea avea în acest sens.
La momentul actual, se va reconfirma nevoia ca politicile fiscale să contribuie la stabilitatea macro-financiară și să sprijine politica monetară în ceea ce privește reducerea inflației, susținând totodată creșterea economică și oferind suficient spațiu fiscal pentru investițiile strategice, în special în domeniile economice cheie. De asemenea, o atenție aparte cred că va continua să fie alocată nevoii de reguli clare de guvernanță, care să aibă în vedere abordarea deficiențelor normelor actuale, dar și lecțiile învățate din multiplele crize traversate în ultimii ani, conferind în același timp statelor membre o marjă mai mare de manevră privind mecanismele de ajustare bugetară.
Aceste schimbări, menite să ofere mai multă flexibilitate dar să păstreze rigoarea și traiectoria de consolidare a politicilor fiscale ale statelor UE, ar putea influența semnificativ evoluția economică a României, aflată încă în plin proces de dezvoltare. Este esențial să continuăm procesul de consolidare fiscală graduală, care să permită atingerea țintelor pentru ieșirea din procedura de deficit excesiv, ceea ce presupune rigurozitate, dar și flexibilitate, disciplină, dar și credibilitate, coerență și, mai ales, contra-ciclicitate.
Pe de altă parte, România se află în fața a două oportunități excepționale, care pot contribui la atenuarea impactului corecțiilor macroeconomice care se impun într-un astfel de context și la implementarea reformelor structurale atât de necesare, și anume, atragerea fondurilor alocate prin PNRR și procesul de aderare la OCDE. De aceea, calibrarea setului de obiective al mix-ului de politici economice trebuie să asigure un echilibru între ambiții și realism, între prudența bugetară și stimularea creșterii economice, între necesitatea de reducere a deficitului și a datoriei publice și nevoia de încurajare a reformelor structurale și a investițiilor strategice.
Potențiala relaxare a constrângerilor fiscale pentru a ține seama de programele de investiții publice înseamnă că România ar putea menține alocările necesare pentru infrastructură, sănătate și educație, chiar dacă se află în procedură de consolidare a finanțelor publice. Important este ca, pe orizont mediu de timp, această libertate fiscală sporită să fie administrată astfel încât să se asigure o traiectorie sustenabilă a nivelului datoriei publice în PIB, așadar fără a periclita stabilitatea economică viitoare.
De asemenea, reforma Pactului de stabilitate și creștere va necesita o recalibrare atentă a politicii fiscale a României. Guvernul va trebui să găsească un echilibru între utilizarea avantajului investițional conferit de eventuale reguli fiscale ceva mai relaxate, adaptate specificului economiei românești și menținerea disciplinei cheltuielilor pentru a evita deficitele bugetare excesive și nivelurile nesustenabile ale datoriei guvernamentale. Aceasta ar presupune permanentizarea unui cadru robust pentru planificarea și execuția fiscală, cu un accent deosebit pe eficiență, transparență, responsabilitate, corectitudine și tratament egal în ceea ce privește impozitarea, colectarea veniturilor și realizarea cheltuielilor publice. Eventuale reguli fiscale mai nuanțate, adaptate condițiilor economice specifice fiecărui stat membru implică dezvoltarea unei capacități sporite în cadrul administrației publice de a se adapta la aceste noi reguli, de a planifica eficient bugetele și de a răspunde fluctuațiilor economice.
Pe măsură ce finanțele publice ale României se vor plia pe aceste schimbări preconizate ale cadrului european în domeniu, va fi important să monitorizăm îndeaproape răspunsul economiei la noua formă a mixului de politici economice. Flexibilitatea oferită de Pactul revizuit ar putea fi o sabie cu două tăișuri, oferind oportunități de creștere, dar prezentând și riscuri, dacă nu este gestionată cu atenție. Probabil va deveni imperativă colaborarea între administrația publică și mediul economic privat, pentru a se asigura alinierea politicilor fiscale cu prioritățile naționale și cu oportunitățile de dezvoltare economică identificate de mediul privat, cât și cu obiectivele mai largi ale Uniunii Europene. Pe termen lung, aceste schimbări au potențialul de a crea oportunități pentru ca România să-și consolideze poziția economică în cadrul Uniunii, cu condiția să fie abordate cu seriozitate și prudență. Premisa de plecare este una favorabilă, scopul final al acestor reforme fiind de a facilita o dezvoltare economică durabilă și de a crește bunăstarea cetățenilor în întreaga Uniune Europeană. Depinde de fiecare stat cum reușește să fructifice pe termen mediu și lung oportunitățile care se vor crea.
de Răzvan Ungureanu (foto), Director, Impozite Directe, EY România și Teona Braia, Manager, Impozite Directe, EY România
Istoric vorbind, stimulentele fiscale au fost o parte integrantă a setului de mecanisme fiscale pe care statele lumii le-au folosit pentru atragerea investițiilor străine directe. Facilitățile fiscale pentru companii capătă diverse forme (spre exemplu, amortizări accelerate, posibilitatea reportării pierderilor, deducerea suplimentară a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare, posibilitatea de consolidare fiscală) și au fost, în general, introduse în scopul de a sprijini fie obiective economice mai largi, cum ar fi crearea de locuri de muncă sau nevoia de a atrage investiții străine directe, fie strategice, de exemplu facilitarea digitalizării, tranziția energetică și altele.
Stimulentele fiscale pot juca un rol important în sprijinirea afacerilor locale, sporirea productivității și impulsionarea creșterii economice. Reflectând această convingere, majoritatea țărilor lumii oferă diverse beneficii fiscale pentru a încuraja dezvoltarea afacerilor.
Scheme de stimulente fiscale oferite de România, Polonia, Republica Cehă și Ungaria
România oferă o paletă largă de facilități fiscale, chiar dacă unele dintre acestea au fost eliminate prin recentele măsuri fiscale, adoptate în toamna acestui an:
Stimularea capitalizării societăților prin acordarea unor reduceri a impozitului pe profit/venitul microîntreprinderilor pentru companiile care au capital propriu pozitiv și în creștere în perioada 2021-2025, introduse prin OUG 153/2020.
Scutirea de impozit pentru profitul reinvestit în: echipamente tehnologice, active utilizate în activitatea de producție și procesare, active reprezentând retehnologizare, calculatoare electronice și echipamente periferice, mașini și aparate de casă, de control și de facturare. De asemenea, se poate aplica pentru investiții în programe informatice și dreptul de utilizare a programelor informatice, produse și/sau achiziționate, inclusiv în baza contractelor de leasing financiar, puse în funcțiune și folosite în scopul desfășurării activității.
Consolidarea fiscală din punct de vedere al impozitului pe profit – începând cu 2022, societățile pot forma o structură de grup fiscal din punct de vedere al impozitului pe profit. Practic, societățile care fac parte din același grup vor putea să își consolideze pozițiile de profit / pierdere fiscală și să datoreze impozit numai la nivel de grup fiscal. Această măsură permite recuperarea pierderilor fiscale în timp real, prin compensarea cu profitul realizat de alte entități din același grup.
Alte facilități prevăzute de legislația fiscală vizează stimularea activităților de cercetare-dezvoltare – acestea privesc impozitul pe profit și impozitul pe veniturile angajaților care sunt implicați în proiecte de cercetare-dezvoltare.
Situația în alte țări din Uniunea Europeană (UE) și ce fel de facilități practică Polonia, Republica Ceha și Ungaria
Uniunea Europeană (UE)
Deși UE este renumită pentru politicile sale de armonizare, totuși normele fiscale rămân în principal în jurisdicția statelor membre. Această diversitate a condus la o varietate de stimulente fiscale în UE, fiecare stat membru structurând scheme proprii pentru a răspunde obiectivelor sale socio-economice specifice. În general, aceste stimulente se concentrează pe stimularea cercetării și dezvoltării, atragerea investițiilor străine directe, promovarea sustenabilității și încurajarea întreprinderilor mici și mijlocii.
În timp ce stimulentele fiscale încurajează incontestabil inovarea și investițiile, variațiile pe scară largă între statele membre pot duce uneori la „concurență fiscală”, potențial dăunătoare pieței unice UE. Pentru a atenua acest lucru, UE are reglementări în vigoare pentru a preveni concurența fiscală dăunătoare și pentru a se asigura că stimulentele fiscale respectă regulile comunitare privind ajutoarele de stat.
Cu toate acestea, societățile care operează în UE sau care se gândesc să intre pe piața UE trebuie să examineze cu atenție stimulentele fiscale, ghidate de factori precum prezența geografică, sectorul și planurile de creștere, pentru a-și maximiza beneficiile.
Polonia
Anumite tipuri de venituri sunt enumerate în mod explicit ca fiind excluse din domeniul de aplicare al codului fiscal polonez și, ca atare, nu fac obiectul impozitului pe profit. Printre acestea se numără: veniturile din activități agricole, veniturile obținute ca ajutor de la organizații internaționale, activitățile culturale, de protecție a mediului, sprijinirea proiectelor publice de drumuri, rețele de telecomunicații și sisteme de alimentare cu apă în zonele rurale, caritate, sănătate și multe altele. Polonia este cazul de succes, dintre fostele țări comuniste, în care strategia de dezvoltare economică pe termen lung se îmbină cu rigoarea și măsurile de menținere a economiei naționale în zona competițională de vârf a Europei.
Exemple de facilități acordate companiilor poloneze: amortizarea accelerată, stimularea investițiilor, crearea noilor locuri de muncă, rezerva pentru investiții, zone economice speciale, impozit pe tonaj, stimulente pentru robotizare, prototipuri, angajați inovatori, pentru extindere, consolidare, stimulente pentru IPO. Deducerea suplimentară pentru activități de cercetare – dezvoltare oferă contribuabililor eligibili posibilitatea de a deduce suplimentar 100% din toate cheltuielile eligibile suportate în legătură cu cercetarea – dezvoltarea, sub rezerva anumitor condiții: începând cu 1 ianuarie 2022, toți contribuabilii care desfășoară activități de cercetare – dezvoltare pot deduce suplimentar 200% din cheltuielile de angajare suportate pentru angajații implicați în activități de cercetare și dezvoltare; centrele de cercetare-dezvoltare pot deduce suplimentar 200% din cheltuielile eligibile, procentul fiind dependent de statutul centrului de cercetare și dezvoltare (microîntreprindere, întreprindere mică, mijlocie sau mare).
Republica Cehă
Scutirile fiscale recunoscute includ amortizarea accelerată, stimulente pentru investiții pe scară largă, stimulente pentru ocuparea forței de muncă și stimulente pentru cercetare și dezvoltare. Companiile care realizează proiecte de cercetare și dezvoltare pot deduce din baza impozabilă o sumă suplimentară de 100% sau 110% din costurile de cercetare-dezvoltare eligibile, care poate fi solicitată în cazul în care costurile de cercetare și dezvoltare eligibile sunt mai mari decât în anul fiscal precedent. Nu poate fi solicitată nicio deducere pentru plățile de redevențe, costurile suportate pentru primirea de servicii și active necorporale de la alte părți și nici pentru costurile acoperite de subvenții.
Ungaria
Printre facilitățile prevăzute de legislația fiscală menționăm: amortizarea accelerată, stimulente fiscale pentru start-up-uri, stimulente fiscale pentru zona culturală, pentru ocuparea forței de muncă, subvenții pentru sport, investițiile în start-up-uri deja existente, dar care au început activitatea recent, credit fiscal pentru punerea în aplicare și exploatarea investițiilor și renovărilor efectuate în scopul creşterii eficienței energetice, fonduri de investiții imobiliare, impozitare amânată pentru promovarea creșterii întreprinderilor, stații de încărcare electrică. Ungaria oferă un set larg de stimulente fiscale pentru cercetare – dezvoltare: costurile directe care sunt legate de cercetare – dezvoltare dintr-un an fiscal sunt deduse din baza fiscală, veniturile din redevențe sunt scutite integral, contribuțiile sociale pentru cercetători cu titlu științific sunt 0%, iar pentru restul angajaților care lucrează în proiectele R&D se poate obține o scutire maximă de 6,5%, cota de impunere fiind de 13%.
În concluzie
Într-un peisaj competitiv la nivel global, stimulentele fiscale rămân un instrument important pe care națiunile lumii le folosesc pentru a încuraja creșterea afacerilor și dezvoltarea economică. Prin stimularea investițiilor, a cercetării și dezvoltării, a IMM-urilor și întreprinderilor ecologice, aceste mecanisme promovează o economie robustă, durabilă și rezistentă. Observăm un accent sporit pentru utilizarea stimulentelor fiscale pentru cercetare și dezvoltare în scopul de a alimenta în mod specific inovația. Această strategie nu numai că permite construirea unei culturi a descoperirii științifice, dar asigură și că aceste state rămân în pas cu progresele globale.
Există însă și provocări, precum concurența fiscală neloială, impactul general al acestor stimulente asupra revigorării întreprinderilor și accelerării progresului. Pe măsură ce țările continuă să își adapteze politicile fiscale la tendințele globale în schimbare, este relevant să urmărim cu atenție orizontul de evoluție al stimulentelor fiscale oferite de state, precum și impactul anumitor inițiative globale și europene asupra acestora. Un bun exemplu este impozitul minim global/pilonul II din BEPS 2.0., care va avea ramificații largi asupra corporațiilor, în sensul că facilitățile fiscale în forma aplicabilă astăzi ar putea avea un impact financiar pozitiv diminuat în unele cazuri.
Organizația neguvernamentală Climb Again, care oferă terapie prin escaladă pentru copiii și tinerii cu dizabilități din toată țara, anunță lansarea campaniei „Devino sponsor invizibil al Echipei Naționale de Paraclimbing”, pentru a ajuta lotul de sportivi de performanță să ajungă la Jocurile Paralimpice și să-și îndeplinească obiectivul de a realiza proiectul 7Summits. Inițiatorii fac o prezentare a sportivilor și a disciplinei pe care o practică:
ONG-ul Climb Again lansează campania „Devino sponsor invizibil al Echipei Naționale de Paraclimbing”
Cei nouă sportivi, 4 cu deficiențe de vedere și 5 cu dizabilitate fizică, au reușit deja să aducă mai multe medalii de aur și argint la Campionatele Mondiale de Escaladă și își doresc să audă imnul național și la Jocurile Paralimpice.
De asemenea, sportivii Climb Again sunt deja la al treilea vârf cucerit, Kilimanjaro (5895m), din proiectul 7Summits – cucerirea celor mai înalte vârfuri ale lumii de pe fiecare continent. Primul pas către această performanță a fost făcut în 2020 de către Alexandru Benchea, culminând chiar de Ziua Națională a României din acest an, cu reușita lui Răzvan Nedu, Adrianei Tofan și a lui Liviu Matei care au ajuns cu steagul tricolor pe „Acoperișul Africii”. Pentru Răzvan Nedu ar fi al 3 -lea vârf cucerit, după Elbrus (5642 metri) si Aconcagua (6962 metri).
„Sunt foarte mândru de ceea ce am reușit să construim, noi, cei de la Climb Again. Și sunt și mai mândru când îi văd pe acești sportivi minunați cum depășesc orice bariere și arată tuturor tinerilor cu dizabilități că pot avea o viață independentă. Campania aceasta de strângere de fonduri pentru Lotul Național de Paraclimbing, care are ca rezultat numele donatorilor scris în limbajul Braille, s-a născut din realitatea prin care trece orice nevăzător din România. Aceea că se simte de cele mai multe ori invizibil pentru ceilalți, și chiar pentru societate. Noi ne dorim să îi facem vizibili pe sportivii aceștia care trec peste tot felul de limite în fiecare zi.”, a declarat Claudiu Miu, fondator Climb Again.
Lotul Național de Paraclimbing și-a început activitatea în anul 2016 și a cucerit peste 50 de medalii de aur, argint și bronz la Campionatele Mondiale de Paraclimbing și la alte competiții naționale și internaționale.
Tagline: Lui Răzvan Nedu nimic nu-i stă în drum! Sportiv de performanță, instructor de escaladă și căpitanul Echipei Naționale, Răzvan face tot posibilul să fie, zi de zi, doza de optimism pentru cei din jur. El a cucerit până acum 3 dintre cele mai înalte 7 vârfuri ale lumii.
2. Cosmin Candoi, 21 ani
Tagline: A ajuns să fie Campion Mondial înainte de a împlini 18 ani. Este o medalie care a venit la pachet cu o serie de responsabilități, însă Cosmin se antrenează zi de zi la Centrul Climb Again, fiind instructor pentru zeci de copii. A urcat steagul României pe podium și în 2023, redevenind campion mondial pentru a doua oară.
3. Adriana Tofan, 27 ani
Tagline: Adriana Tofan a ocupat locul 10 la Campionatul Mondial de Escaladă de la Berna din Elveția anul acesta și locul 3 la Paraclimbing Master Imst din Austria în 2022. Escalada o motivează să se antreneze și i-a schimbat viața în bine. Anul acesta a fost unul dintre cei trei sportivi care a urcat pe Vârful Kilimanjaro.
4. Tonel Botezatu, 23 ani
Tagline: Vine la Centrul Climb Again Iași de mai bine de 1 an, iar de când practică escalada simte că își descopără adevăratul potențial. A realizat că limitele le impunem singuri și tot noi le depășim și că suntem capabili să realizăm multe lucruri daca ne străduim și ni le dorim cu adevărat.
5. Ștefan Dogaru, 18 ani
Tagline: Deși este unul dintre cei mai noi membri ai Echipei Naționale de Paraclimbing (2023), reușește la cei 18 ani să facă lucruri incredibile și ne inspiră prin motivația și entuziasmul lui. A participat deja la prima tabără paralimpică organizată de Climb Again la Gruiu, județul Argeș.
6. Alexandru Benchea, 24 ani
Tagline: Alex a participat în 2019 la Campionatul Mondial de Paraclimbing din Franța și a devenit primul nevăzător român care a urcat pe Kilimanjaro, cel mai înalt vârf din Africa, alături de Cosmin Andron, ghid montan internațional, care i-a fost sprijin. De atunci a escaladat Mont Blanc, Elbrus și Aconcagua.
7. Liviu Matei, 24 ani
Tagline: S-a alăturat echipei de paraclimbing în 2021, însă a dat dovadă de motivație și determinare: muncește mult pentru orice îți dorește și face tot posibilul să-l obțină. Își dorește să le ofere mai multor oameni cu dizabilități posibilitatea să descopere frumusețea escaladei. Liviu este unul dintre cei temerari care a cucerit pe 1 decembrie 2023 vârful Kilimanjaro.
8. Florin Herciu, 47 ani
Florin este din Iași și a început drumul spre performanță prin programul de terapie prin escaladă ”Peste Limite” pentru tineri și adulți cu dizabilități locomotorii și neuromotorii. Face antrenamente săptămânale și își dorește să meargă spre performanță după o pauză de 22 de ani în sport.
9. Maria Herciu, 43 ani
Din Iași, Maria își dorește să facă performanță pentru că asta și-a dorit încă din tinerețe, practicând tenis de masă și atletism. Progresele vizibile din sala de escaladă o impulsionează să continue cu acest sport și o motivează să muncească tot mai mult. Și-a învins frica de înălțime, și-a îmbunătățit condiția fizică, și-a făcut prieteni noi și își dovedește cu fiecare antrenament pe care îl finalizează că (se) poate!
„Trebuie să muncești ca să reușești!” este motto-ul care o motivează pe Maria să devină parte a Lotului Național de Paraclimbing.
Parteneri campanie „Devino sponsor invizibil al Echipei Naționale de Paraclimbing” – Ogilvy România, Euronews, Guerrilla Radio, Promenada Mall, Blitz TV, Getica OOh si Shutterstock.
Lotul Național de Paraclimbing al României este sprijinit în acest an de Viva Credit, BRD, Groupama Asigurări, Zuzu, ALD Automotive, Kaufland, Coca Cola HBC Romania, Comitetul Național Paralimpic, Federația Română de alpinism și escaladă.
Asociația Climb Again, coordonator al echipei de paraclimbing a României, este o organizație non-guvernamentală afiliată la Comitetul Național Paralimpic și Federația Română de Alpinism și Escaladă (FRAE) , fondată și condusă de Claudiu Miu, fost campion balcanic de escaladă. Încă din 2014, Climb Again organizează sesiuni gratuite de terapie prin escaladă, kinetoterapie și consiliere psihologică pentru copii și tineri cu dizabilități: deficiență de vedere, de auz, tulburare de spectru autist, tulburări neuromotorii, deficiențe asociate.
Semnalând că „tentativele de fraudă cresc exponențial, de până la două sau trei ori, în preajma sărbătorilor de iarnă, când utilizatorii fac mai multe cumpărături online”, ING Bank România și Directoratul Naţional pentru Securitate Cibernetică (DNSC), împreună cu ProVision, anunță că au organizat o întâlnire informală în care s-a discutat despre noile tendințe în fraude online și cum ne putem feri de acestea. Au participat: Alin Becheanu – Head of Fraud Monitoring & Prevention și Cristian Lia – Cards Tribe Lead în cadrul ING, Mihai Rotariu – coordonator al Direcției Comunicare, Marketing și Media în cadrul DNSC și George Drăgușin – Presales manager, Provision.
ING Bank & DNSC prezintă o analiză în acest sens:
La nivel global, doar 7% dintre victimele fraudelor reușesc să își recupereze banii
La nivel internațional, doar 7% dintre victimele fraudelor din mediul online reușesc să își recupereze banii pierduți, potrivit unui raport realizat de Global Anti Scam Alliance. Aproximativ 60% dintre respondenții acestui raport au declarat că aceste atacuri le-au provocat un impact emoțional foarte puternic. Tentativele de fraudă cresc exponențial, de până la două sau trei ori, în preajma sărbătorilor de iarnă, când utilizatorii fac mai multe cumpărături online. În același timp, atacatorii cibernetici au început să folosească tot mai mult tehnologia deep fake, pentru a induce în eroare potențialele victime și pentru a oferi un grad sporit de încredere informației prezentate. În acest context, ING Bank România și Directoratul Naţional pentru Securitate Cibernetică (DNSC) lansează un avertisment pentru toți utilizatorii de carduri pentru a fi vigilenți atunci când fac cumpărături online, văd oferte promoționale pe rețelele sociale sau rezervă o vacanță.
„Frecvent, atacatorii mizează pe manipularea victimelor pentru a-și introduce datele personale și financiare pe diferite pagini de phishing, nu pe dezvoltarea de soluții software sofisticate care să le fure datele. Tentativele de fraudă apar în toate industriile, așa că vedem de la oferte promoționale sau vouchere cadou de sărbători, la scheme false de investiții și mesaje ce impersonează diferite companii sau platforme de rezervare călătorii. În ING, investim permanent în sisteme de monitorizare în timp real pentru a identifica și preveni cazurile de fraudă, precum și în campanii de conștientizare și informare a tuturor utilizatorilor de carduri cu privire la noile tipologii de fraudă. Mai mult, punem accent pe sprijinirea autorităților în lupta cu criminalitatea prin furnizarea de informații rapide în format digital. ING este prima bancă care a intrat în proiectul de schimb de date cu DIICOT și urmează, mai departe, și DNA și IGPR.” – Alin Becheanu, Head of Fraud Monitoring and Prevention, ING Bank România.
De la falși ambasadori la deep fake. Ce sunt și cum pot fi identificate deep fake-urile?
Tehnologia deep fake este utilizată de atacatori pentru manipularea înregistrărilor video, pentru a promova oferte „incredibile” și oportunități de investiții sau îmbogățire rapidă. De regulă, aceștia se folosesc de imaginea unor persoane faimoase, oameni politici, oameni de afaceri și chiar jurnaliști, pentru a oferi un plus de încredere potențialelor victime. În unele cazuri, materialul pare un reportaj din cadrul știrilor de televiziune.
„În ultima perioadă, pe rețelele sociale, sunt propagate tot mai multe campanii frauduloase în care vedem anunțuri sponsorizate cu un videoclip de tip deep fake. Conturile de social media pot fi nou create și folosite exclusiv în acest scop sau sunt conturi compromise, care au aparținut în trecut altor utilizatori. Analizați întotdeauna cu atenție conținutul video! Pentru identificarea deep fake-urilor, indicii pot fi: calitatea imaginii este precară, mișcarea gurii nu este naturală atunci când personajul din imagine vorbește, sunetul nu este sincronizat perfect cu mișcarea buzelor, iar cuvintele pot fi pronunțate greșit în limba română, semn că atacatorii s-au folosit la varianta audio de o soluție de tip text-to-speech. Mai mult, dacă informațiile prezentate sunt șocante sau deosebit de importante, verificați existența acestora. Dacă nicio sursă de încredere nu vorbește despre asta, ar putea însemna că videoclipul este, de fapt, un deep fake.” – Mihai Rotariu, coordonator al Direcției Comunicare, Marketing și Media din cadrul DNSC.
Dark web, un marketplace cu scheme de fraudă. Un card de credit poate costa 20 dolari, un profil de social media un dolar.
Dark web-ul, o parte ascunsă a internetului, este un loc unde informațiile furate de la diferite persoane sau organizații sunt comercializate de către atacatorii cibernetici.
„Pe computer sunt stocate parole și date personale, iar toate aceste informații sunt salvate în browser. Atacatorii reușesc să captureze aceste informații din browser și le pun la vânzare pe dark web. Prețurile pot varia, în funcție de anumite criterii. Astfel, un card de credit poate costa 25 de dolari, un profil de social media un dolar, în timp ce datele bancare pot costa 1.000 de dolari, iar un pașaport 1.500 de dolari. Oricine are acces la acel dark market poate avea accces la aceste date. Info stealer-ul este cel mai popular tip de malware, este foarte simplu de folosit și capturează credențialele salvate din browser, inclusiv datele cardurilor. În ceea ce privește companiile mici și mijlocii, atacatorii le vizează pentru atacurile de tip ransomware. Dark web monitoring este o practică vitală pentru detectarea și prevenirea amenințărilor cibernetice. Prin urmărirea activităților de pe dark web, organizațiile pot lua măsuri proactive pentru a preveni furtul de identitate, fraudele financiare și alte riscuri de securitate.” – George Drăgușin, Presales manager, Provision.
Tranzacțiile bancare sunt automate și nu pot fi anulate. Utilizați cardurile virtuale, pentru un plus de siguranță
Din momentul în care un utilizator confirmă o tranzacție, aceasta nu mai poate fi anulată. Potrivit Directivei Europene Privind Serviciile de Plăți – PSD2, nu sunt considerate tranzacții frauduloase în cazul în care sunt furnizate datele cardului și plățile sunt aprobate prin autentificare cu doi factori (în aplicația bancară sau prin cod primit pe SMS). În consecință, șansele ca băncile să recupereze sumele pentru clienții lor sunt aproape nule în astfel de cazuri.
„Pentru un plus de siguranță atunci când efectuează cumpărături online sau la POS, utilizatorii își pot deschide un cont secundar, căruia să îi atașeze un card, preferabil virtual. În Home’Bank, aceștia pot emite un card virtual oricând, de oriunde, fără costuri. Astfel, sunt în control deplin, pentru că pot decide câți bani vor cheltui, pe care îi transferă din contul principal. Indiferent ce s-ar întâmpla, un fraudator nu va putea niciodată să cheltuiască mai mult decât există pe acel card virtual.” – Cristian Lia, Cards Tribe Lead, ING Bank România.
Sfaturi de la ING, DNSC & ProVision pentru securitatea în mediul online, înainte de sărbători:
1. Utilizați o parolă unică pentru fiecare cont șischimbați parolele în mod regulat. Folosiți parole puternice, care cuprind litere majuscule și minuscule, numere și simboluri. Reutilizarea aceleiași parole pe mai multe platforme nu este recomandată. Dacă un cont este compromis, pot urma și altele. Pentru a gestiona acest lucru, luați în considerare utilizarea unui manager de parole. Aceste instrumente nu doar că stochează parolele în siguranță, dar ajută și la generarea unor parole puternice, aleatorii, greu de ghicit. În plus, schimbarea regulată a parolelor poate reduce și mai mult riscul accesului neautorizat.
Opțiuni: KeePass (gratuit); 1Password (plătit). 2.Utilizați autentificarea cu doi factori (2FA), întrucât adaugă un nivel suplimentar de securitate. Implică primirea unui cod pe telefon/ email sau utilizarea unei aplicații de autentificare și introducererea unui cod suplimentar împreună cu parola. Prin activarea autentificării cu doi factori, dacă un atacator obține parola utilizatorului, ar avea nevoie de această a doua informație pentru a accesa contul acestuia, ceea ce reduce semnificativ riscul accesului neautorizat. 3. Fiți prudenți cu informațiile personale online, în special pe platformele publice. Date personale precum adresa, numărul de telefon sau data nașterii pot fi folosite de către atacatori pentru furt de identitate sau alte activități rău intenționate. 4. Nu furnizați detalii bancare pentru oferte care par prea bune pentru a fi adevărate. Abordați întotdeauna astfel de oferte cu scepticism și nu divulgați informații financiare pentru super oferte. 5. Nu permiteți accesul la distanță la telefonul mobil sau computer (prin aplicații de tip AnyDesk, LogMeIn etc), pentru „ajutor” sau „suport” tehnic, întrucât poate expune dispozitivul la malware sau permite accesul neautorizat la datele personale sau bancare.
6. De ce sunt EU cel care primeste acest PONT și nu altcineva? „Experții” nu vă vor suna sau contacta pe whatsapp sau rețelele de social media să împărtășească secretele unor investiții de mare succes, fără riscuri. Așadar, ignorați mesajele care oferă câștiguri ușoare. Alături de DNSC și ProVision, ING Bank România a organizat o întâlnire informală în care am discutat despre noile tendințe în fraude online și cum ne putem feri de acestea. Au participat: Alin Becheanu – Head of Fraud Monitoring & Prevention și Cristian Lia – Cards Tribe Lead în cadrul ING, Mihai Rotariu – coordonator al Direcției Comunicare, Marketing și Media în cadrul DNSC și – George Drăgușin, Presales manager, Provision.
Pentru a recunoaște tentativele de fraudă online și a nu le cădea victimă, informați-vă constant despre acestea din surse de încredere precum site-ul DNSC și secțiunea de securitate de pe site-ul ING Bank.
de Daniel Anghel, Partener și Lider al Departamentului de Consultanță Fiscală și Juridică PwC Francesca Postolache, PartenerPwC Kenneth Spiteri, PartenerPwC
Deficitul de forță de muncă și de competențe reprezintă principala îngrijorare a companiilor din România, fiind considerat cel mai mare risc care, în următorul deceniu, care ar putea afecta negativ rentabilitatea industriei în care acestea activează, conform sondajului PwC CEO Survey 2023. Preocuparea privind disponibilitatea și pregătirea forței de muncă reiese din analizele și sondajele noastre și este o constantă pe agenda executivilor. În ultimul timp, schimbările demografice cauzate de îmbătrânirea populației și migrație, precum și impactul noilor tehnologii au accentuat această temere. Vedem cum tot mai multe companii au dificultăți de a recruta și, mai ales, de a recruta oamenii cu aptitudinile potrivite. Această discrepanță dintre competențele angajaților și nevoile angajatorilor generează o situație paradoxală: există locuri de muncă disponibile, dar și șomaj.
O analiză realizată în această toamnă de PwC România pentru Amcham a constatat că sectoarele care înregistrează cele mai mari deficite de personal în România sunt: industria prelucrătoare, transporturile și IT&C. La nivelul întregii economii, deficitul de forță de muncă estimat pentru anul 2022 a fost de 145.000 de angajați, iar în lipsa unor măsuri acesta poate ajunge la 224.000 de persoane în anul 2026. Impactul economic la nivelul anului 2022, definit ca productivitate pierdută, este estimat la 4,4 miliarde euro și se anticipează o dublare a acestei pierderi de până la 9,5 mld euro. În construcții, HoReCa, producție agricolă și curierat, în special, o parte din acest deficit a fost acoperit de lucrătorii străini. Cotele acceptate în România au fost de 100.000 de persoane în ultimii doi ani, duble față de 2021, urmând ca în 2024 să fie ridicate la 140.000. Însă „importul” de lucrători nu este suficient pentru nevoile economiei, mai ales în domeniile care cer competențe tot mai sofisticate.
Una din principalele concluzii ale analizei noastre este că acest deficit poate fi remediat cu măsuri țintite către activarea forței de muncă din segmentul celor neintegrați acum pe piața muncii: șomeri, tineri, pensionari, cel mai mare potențial de activare fiind în rândul grupului de vârstă între 15 – 24 de ani care în prezent nu urmează nicio formă de educație și nu sunt angajați și care numără circa 350.000 de persoane.
De modul în care vor fi soluționate problemele structurale, dar și de remediile rapide țintite va depinde capacitatea României de a menține și de a atrage capital în economie.
Totodată, sistemul educațional și de formare continuă trebuie să primească mai multe resurse pentru a corecta tendințele actuale. România este țara cu cea mai ridicată rată de abandon școlar din UE, respectiv 15,3% în anul 2021 față de 9,7% media UE, în timp ce rata tinerilor care nu sunt angajați sau înscriși într-o formă de învățământ sau de formare a rămas una dintre cele mai ridicate din UE, de 18%.
Aproximativ jumătate din populația inactivă din România este formată din absolvenți de liceu și de studii medii profesionale, iar 62% este reprezentată de femei. Deși sunt multe elemente care compun acest peisaj al motivelor de neparticipare pe piața muncii, inclusiv gradul în care munca este înregistrată legal, un aspect care merită atenție privește rata inegalității de gen la nivel de ocupare a forței de muncă și la nivel de salarizare, care în România sunt unele dintre cele mai mari din Uniunea Europeană. La nivel european se propune ca până în 2030 să se obțină o înjumătățire a ratei inegalității de gen în ocuparea forței de muncă și o creștere a nivelului de venit al femeilor, aliniat cu cel al bărbaților, noile norme legate de transparentizarea salariilor fiind un pas important pentru combaterea acestei disparități.
În ceea ce privește competențele, în mod cert avansul rapid al tehnologiilor noi din ultimii ani impun aptitudini digitale superioare. România, însă, înregistrează performanțe slabe în ceea ce privește competențele digitale, doar 28% din populația adultă are cel puțin competențe digitale de bază, mult sub media UE de 54%, arată raportul Europe’s Digital Decade: digital targets for 2030. Mai mult, doar 9% au competențe digitale peste nivelul de bază, în timp ce media UE este de 26%. Este evident că angajatorii trebuie să le ofere angajaţilor programe de învăţare şi dezvoltare. Iar dorința de învățare și adaptare pare să existe, mai ales în rândul Gen Z. Într-un studiu realizat de PwC în rândul angajaților din România, Hopes and Fears 2023, întrebați despre impactul AI asupra carierei lor, aceștia par a fi în mare măsură optimiști și fac referire mai frecvent la impactul pozitiv al AI decât la cel negativ, spunând că acesta le va crește productivitatea, va aduce oportunități de a învăța noi competențe sau va crea oportunități de angajare.
Pe lângă caracteristicile pieței muncii din România, trebuie avute în vedere tendințele care dau direcția economiei globale. Economia verde înseamnă și un set nou de competențe. Raportul „European Year of Skills Survey” al Comisiei Europene atrage atenția că un rol foarte important îl au angajații în eforturile de tehnologizare și de integrare în economia verde. Conform studiului, companiile au rezolvat parțial această problemă prin mutări în cadrul departamentelor, creșterea bugetelor de training, beneficii mai atractive.
Din această perspectivă, studiul anual PwC Employees Hopes and Fears arată că angajatorii sunt conștienți că vor fi necesare alte competențe decât cele actuale într-o lume guvernată de „digital și verde”. Însă doar 15% dintre angajații fără specializare cred că munca pe care o fac acum va presupune sarcini diferite în cinci ani, față de 51% dintre angajații specializați care au această părere. Putem identifica astfel o problemă de anticipare, care îi poate face mai vulnerabili la pierderea locurilor de muncă pe cei care nu se adaptează și nu se gândesc că trebuie să învețe competențe noi. Mai mult, decalajul dintre aceste categorii este relevant și pentru felul în care se propagă inegalitățile. Este un lanț de consecințe care produce efecte atât pe piața muncii, cât și în interiorul companiilor.
Eforturile de a atrage, dar și de a reține angajații pe o piață a muncii tot mai competitivă sunt amplificate și de contextul macroeconomic volatil, de presiunea inflației asupra bugetelor de salarii și de schimbările fiscale. Limitarea facilităților fiscale pentru sectoarele IT, construcții, agricultură, dar și eventuala majorare a cotelor de impozit pe venit, prin introducerea unui sistem cu cote progresive în locul cotei unice, pun la rândul lor presiune pe costurile salariale.
În concluzie, România a recuperat din decalajul de dezvoltare față de statele din Vestul Europei în ultimii 15 ani, contribuind pozitiv la creșterea nivelului de bunăstare și implicit a salariilor, dar se confruntă cu emigrație, îmbătrânirea populației și are un sistem public de educație formală învechit. Acești factori creează dificultăți angajatorilor într-o economie sub presiunea schimbărilor și diminuează atractivitatea pentru investiții. Autoritățile, companiile și alte instituții trebuie să rezolve această situație care poate frâna dezvoltarea României, investind mai mult în programe de formare și educație care să răspundă nevoilor de pe piața muncii.
4 din 5 români au alocat un buget de sub 1.000 de lei pentru concediu
Aproximativ 73% dintre români susțin că nu vor pleca deloc în concediu în această iarnă iar dintre cei care o vor face, circa 11,5% își vor petrece vacanța de iarnă în România, la munte, 7,5% vor petrece la rude/la țară, peste 6% pe litoralul românesc și numai 2,6% o vor petrece în străinătate, rezultă dintr-un sondaj realizat de CEC Bank în parteneriat cu comparatorul bancar FinZoom.ro.
Dintre cei care își vor petrece concediul în străinătate, circa 22% spun că vor merge în Turcia, aproape 16% au ales Spania, 12,5% – Grecia, câte 10% vor petrece sărbătorile în Bulgaria și Italia iar peste 6% în Egipt. Printre alte destinații de vacanță se numără, Norvegia, Anglia și Brazilia.
La întrebarea – Câte zile îți permiți să mergi în vacanță în această iarnă – peste 68% dintre cei care au răspuns sondajului am menționat că vor merge 3 – 4 zile anul acesta în vacanță, peste 20% spun că au ales să petreacă 7 zile de vacanță, circa 8% vor merge în vacanță 10 zile și numai 2% vor petrece două săptămâni sau mai mult în vacanță.
Când vine vorba desprebugetul alocat anul acesta pentru vacanța de iarnă – aproximativ 80% dintre respondenți au menționat că vor aloca sub 1.000 lei, peste 11% au răspuns între 1.000 – 2.000 lei, 6,5% vor aloca între 2.000 – 4.000 lei, iar aproape 4% intenționează să cheltuiască peste 4.000 lei.
Referitor la mijlocul de transport pe care îl folosesc românii pentru a merge în vacanță, autoturismul personal este prima alegere. Mai mult de jumătate dintre cei care vor pleca în vacanță vor merge cu mașina, circa 23% au ales să se deplaseze cu trenul, peste 15% cu autocarul și aproximativ 8% cu avionul.
Sondajul a fost realizat online de comparatorul financiar FinZoom, la cererea CEC Bank, pe un eșantion de circa 1.200 de respondenți din toată țara, reprezentativ pentru utilizatorii de internet.
53% dintre respondenți sunt salariați, 75% locuiesc la oraș și peste 27% au studii superioare.
Pe 20 noiembrie 2023, a avut loc la București și online o nouă ediție a conferinței „Tax & Finance Forum”, eveniment ce a reunit aproximativ 300 de specialiști din departamentul financiar și a abordat cele mai importante aspecte și noutăți legislative cu impact fiscal, principalele provocări pentru contribuabilii români și soluții de adaptare la noile prevederi.
Conferința a inclus trei sesiuni de prezentări și a fost moderată de Mihaela Mitroi, Managing Partner, Global Tax Advise – GTA și Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark.
SESIUNEA I
Georgiana Iancu, Partener, Liderul Departamentului de Taxe Indirecte și Digitalizare Fiscală, EY Romania, a deschis prima sesiune, vorbind despre sistemul RO e-Factura. „Sistemul RO e-Factura este un sistem pus la dispoziție de Ministerul de Finanțe, alături de ANAF, și este disponibil ca o secțiune separată în Spațiul Privat Virtual. Cum funcționează acest sistem? Furnizorii vor trebui să își pregătească facturile în format XML și trebuie menționat că formatul trebuie să fie în linie cu niște specificații tehnice. Vorbim de un standard de facturare electronică pe care România l-a împrumutat de la nivelul Uniunii Europene, peste care au venit niște specificații tehnice adaptate cerințelor din România. Fișierul XML trebuie încărcat prin SPV – încărcarea poate fi făcută manual, dar și în baza unor API-uri. După aceea, fișierul intră într-un proces de validare.”
În continuare, Mitel Spătaru, Tax Partner, Crowe Romania, a vorbit despre controlul fiscal, precizând: „Sunt cinci tipuri de control fiscal – este foarte important ce tip de control avem și cum ne poziționăm la acestea: inspecția fiscală, controlul inopinat, controlul antifraudă, verificarea situației fiscale personale și verificarea documentară.
Inspecția fiscală ne oferă un grad de siguranță, pentru că știm despre ce este vorba. Cu toate acestea, a apărut din acest an notificarea de conformare – deja nu mai avem zona de siguranță cu care eram obișnuiți. Problema cu aceste notificări de conformare este că sunt incomplete, nu au logică în spate, analize și date concrete de la care să plecăm. Inspecția fiscală, înainte de a începe, se poate amâna o singură dată. O dată ce este menționată în Registrul Unic de Control, nu o mai poți amâna; poți doar să o suspenzi o singură dată, pentru o perioadă de trei luni. Dacă inspecția este începută, nu mai puteți apela la dreptul de amânare. Avem o durată standard: 180 zile pentru marii contribuabili, 90 de zile pentru contribuabilii mijlocii și 45 de zile pentru ceilalți contribuabili”, a adăugat el.
Un alt subiect abordat în cadrul conferinței a vizat noutățile în ceea ce privește prețurile de transfer. Astfel, Alina Andrei, Partener, Cabot Transfer Pricing, a spus: „Avem două propuneri de directive ce ar putea avea incidență asupra prețurilor de transfer, una vizând armonizarea prețurilor de transfer, ce presupune stabilirea unui cadru de reguli comune obligatorii, privind: definiția persoanelor afiliate, ajustări în oglindă care pot fi făcute de Statele Membre, ajustări compensatorii de final de an, metodele de prețuri de transfer, precum și regula celei mai potrivite metode de analiză și analizele de comparabilitate, clarificări ale rolului și statutului Ghidului OECD în materie de prețuri de transfer. Pe partea de transfer pricing am primit o sumedenie de notificări de conformare. Avem, practic, o adresă prin care ni se face cunoscut faptul că avem un risc fiscal pe partea de transfer pricing.”
„Pregătirea este elementul esențial care face diferența dintre succes și eșec”, a precizat Mircea Dumitrașcu, Founder & Partner, NOA Group. „Cred că orice companie care nu se pregătește generează o stare de teamă în rândul oamenilor. Există o diferență majoră între leadershipul proactiv și cel reactiv. Leadershipul proactiv își face scenarii privind ceea ce ar putea să se întâmple. Este important să ne întoarcem la ideea de pregătire și corelația cu eșecul, iar studiile indică faptul că între 50% și 90% dintre tranzacții se conduc printr-un eșec, fie că este vorba de faptul că nu ating prețul pe care și-l doreau, fie că tranzacția se întâmplă într-o perioadă mult mai lungă decât se așteptau sau pur și simplu nu se întâmplă. În top cinci ale cauzelor pentru eșecuri este lipsa de pregătire. Un studiu din UK arată că 32% din situațiile financiare depuse de companii mari au fost retratate – iar această cifră vizează doar companiile care au avut curajul să declare această situație. 65% dintre inspecții fiscale s-au terminat măcar cu o amendă, ca să nu vorbim de obligații suplimentare sau alte sancțiuni”, a continuat el.
SESIUNEA A II-A
Luisiana Dobrinescu, Managing Partner, Dobrinescu Dobrev SCA, a deschis cea de-a doua sesiune, vorbind despre regimul fiscal al tranzacțiilor imobiliare.
„În 2023, cota de 5% TVA se aplică antecontractelor încheiate anterior datei de 31 decembrie 2023 și care au ca moment al livrării finale anul 2023. A fost un joc pe valoarea maximă a unui bun pentru a se încadra în 5%. Au fost 450.000 lei, apoi 700.000 lei, apoi 600.000 lei, motiv pentru care, ca să asigurăm o minimă stabilitate juridică, Ordonanța 69 de anul trecut a oferit o perioadă de grație, o perioadă, de fapt, de tranziție. Această Ordonanță a spus că toate antecontractele încheiate până la 31 decembrie 2022, în baza cărora s-au plătit avansuri, vor continua cu regimul favorabil de la acel moment, care era 5%, însă cu condiția ca acestea să fie livrate până la finalul anului 2023. Aici intră toate antecontractele de maximum 600.000 lei, între 600.000 și 700.000 de lei plafon, care a existat doar câteva luni, și apoi cele cu preț sub 450.000 lei. La acel moment, o persoană putea cumpăra mai multe imobile de 450.000 lei, ceea ce nu era satisfăcător sau conform definiției locuinței sociale din Directiva de TVA”, a spus ea.
În continuare, Emanuel Băncilă, Partener, Liderul Practicii de Litigii și Controverse fiscale, Băncilă, Diaconu şi Asociații SPRL a abordat subiectul taxării cu peste 400% a veniturilor fără transabilitate și despre gradul de risc și notificarea de conformare.
„Să vorbim despre veniturile a căror sursă nu a fost identificată. La acest moment, persoanele fizice plătesc 10% impozit pe venit. Actuala reglementare din articolul 117 din actualul Cod Fiscal vine ca o sancțiune și, pentru acest tip de venituri în loc de 10% să plătească 16%. Ce aduce nou Legea 296? Avem o creștere de 70% pentru venituri a căror sursă nu a fost identificată. Ceea ce nu se ia în considerare sunt mai multe aspecte: vorbim de un impozit mărit la 70%, care se stabilește în cadrul unei inspecții fiscale, fie de către Direcția Antifraudă, fie de organul de administrare fiscală. Uităm de accesorii, care sunt 7,3% pe an. Uităm, de asemenea, dacă organul fiscal face o plângere penală și, din experiență, ori de câte ori suntem în fața unui astfel de venit, organul fiscal face plângere, pentru că și Curtea de Conturi vine, la rândul său, să verifice dacă organul fiscal a făcut plângerea penală. Există o penalitate de nedeclarare, întrucât orice venit a cărei sursă nu a fost identificată nu a fost inclus în baza impozabilă printr-o declarație fiscală.”
Un alt subiect abordat în cadrul conferinței a vizat impozitul minim pe cifra de afaceri. Astfel, Nadia Oanea, Owner, Nadia Oanea Tax & Training, a precizat: „Am pornit de la câteva obiective declarate în preambulul Legii 296/2023 – ce s-a dorit, practic, cu modificările fiscale. La partea de impozit pe profit ne spune legiuitorul că a dorit instituirea unei discipline fiscale pentru contribuabilii plătitori de impozit pe profit, pentru a asigura plata unui impozit pe profit minimal, inclusiv pentru a înlătura practici de transfer a profiturilor în străinătate. Iată-ne în acest context cu ceva cu totul nou în capitolul de impozit pe profit în titlul 2 din Codul Fiscal intitulat impozit minim pe cifra de afaceri, care înseamnă trei lucruri noi reglementate. IMCA se va aplica de către societățile care, la sfârșitul anului precedent, înregistrează o cifră de afaceri de peste 50 milioane de euro, calculate la cursul de schimb valabil la închiderea exercițiului financiar în care s-au înregistrat veniturile. Se aplică începând cu 1 ianuarie 2024 sau pentru firmele care au an fiscal diferit de anul calendaristic pentru anul fiscal care începe în 2024. Se datorează fie impozit pe profit, calculat așa cum îl știam, fie impozit minim pe cifra de afaceri, respectiv cea mai mare sumă dintre cele două.”
„Partea de pregătire este foarte importantă în cazul inspecțiilor fiscale”, a spus Alexandra Popa, Senior Manager, PwC Romania în cadrul conferinței, vorbind despre aspecte privind inspecțiile autorităților fiscale privind impozitul pe profit.
„Prin prevenție, putem în primul rând să ne informăm și conștientizăm. Pe problematica deductibilității serviciilor intra-grup, sunt mai multe aspecte și topic-uri pe care inspectorii insistă. De cele mai multe ori, când sumele sunt semnificative, ni se selectează anumite contracte, de cele mai multe ori servicii cu părți afiliate și ni se cer documentele suport disponibile, pentru a justifica deducerea. Aici vorbim despre partea de prestare efectivă și cum susținem cu documente suport faptul că am primit acele servicii și aici vine partea de dificultate, pentru că dacă nu suntem pregătiți la momentul inspecției, nu avem strânse documente prin care să arătăm ce am primit, este foarte dificil în cadrul unei inspecții care vizează cinci ani din urmă să mai găsim informațiile. Corespondențele se pierd, oamenii pleacă din companii”, a mai spus ea.
SESIUNEA A III-A
Ultima sesiune a conferinței a fost deschisă de Corina Mîndoiu, Partener, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY Romania, care a vorbit despre noile prevederi pentru impozitarea veniturilor salariale.
„Cea mai simplă și clară măsură de modificare legislativă ceea ce presupune un impact în salariul angajatului se referă la impozitarea cu contribuție la sănătate a tichetelor de masă și a voucherelor de vacanță, începând cu ianuarie 2024. E puțin diferită povestea atunci când vorbim de sectorul de tehnologie, care este mult mai impactat. Totodată, avem modificări în sectoarele construcțiilor, agriculturii și alimentației – acești angajați nu vor mai fi scutiți de contribuția la sănătate, iar angajatorul lor va continua să contribuie cu 2,25% contribuția lor. De asemenea, pentru a contracara această modificare fiscală, începând cu luna noiembrie avem o creștere a salariului minim pentru angajații din acest sector. Și în agricultură avem o creștere a salariului minim, respectiv o creștere a salariului minim în cazul tuturor celorlalți angajați.
În zona avantajelor neimpozabile acordate salariaților, atunci când un angajator acordă sau decontează servicii turistice pentru angajații proprii, acest beneficiu este neimpozabil la nivel de salariu mediu, la nivel de an. Cred că pentru anul acesta este undeva de 6.800 lei. Ce s-a introdus se oferă la faptul că, dacă acordați în calitate de angajator, și vouchere de vacanță, atunci nu puteți să decontați și contravaloarea serviciilor turistice, beneficiind de acest tratament neimpozabil și fără contribuții sociale pentru angajații dvs.”
Andrada Pleș, Tax Partner, Dobrinescu Dobrev SCA, a vorbit în cadrul evenimentului despre contribuțiile sociale pentru venituri extrasalariale, precizând că: „Dintre veniturile extrasalariale, sunt subiect de contribuție la pensie veniturile din activități independente și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, la o cotă generală de 25%. Obligați la plată suntem în momentul în care cumulăm la nivelul unui an venituri care depășesc 12 salarii minime, adică undeva la 36.000 lei. În acel moment, trebuie să merg să văd dacă aceste venituri din activități independente și din drepturi de proprietate intelectuală depășesc 12 sau 24 de salarii, să depun declarația de venit estimat în anul curent, până pe 25 mai, cu regularizare anul următor. O primă categorie exceptată de la plata contribuției la pensie în momentul în care obțin venituri din activități independente și din drepturi de proprietate intelectuală sunt persoanele care au venituri din salarii pentru veniturile din drepturi de proprietate intelectuală sau avocații și persoanele pensionare pentru ambele categorii.”
În continuare, Elena Sighinaș, Tax Director, Accace Romania, a vorbit despre impozitul minim global și inferențele cu legislația locală existentă. „În anii anteriori, era un subiect exotic, însă avem un proiect de lege separat de Codul Fiscal, care reglementează Directiva 2523/2022 pentru asigurarea unui nivel minim de impozitare în jurisdicții. Regulile sunt extrem de complexe. Din punctul meu de vedere, draftul acestei legi este cea mai complexă lege fiscală pe care am citit-o în ultimii ani. Pe lângă impozitul pe profit clasic, avem un impozit minim pe cifra de afaceri, avem un impozit suplimentar pentru bănci și oil & gas și, în plus, avem și un impozit minim global care, la rândul său, este compus din impozit suplimentar național și un impozit suplimentar, pentru anumite categorii de contribuabili. Impozitul minim global este, practic, pilonul 2 al planului de acțiune al OECD, ce are în vedere asigurarea unui nivel minim de impozitare pentru marile grupuri multinaționale cu o cifră de afaceri de minimum 750 milioane euro în cel puțin doi ani din cei patru anteriori exercițiului financiar de referință.”
Un alt subiect prezentat la „Tax & Finance Forum” a vizat despre Legea 296/2023 din perspectiva TVA, accizelor și a altor măsuri. Astfel, Cristina Săulescu, Partener, Cabot Transfer Pricing, a precizat: „Așa cum probabil știți, și în 2023 a fost agitație în ceea ce privește taxa pe valoare adăugată. În 2024 vom avea iarăși agitație și trebuie să fim foarte atenți la modificările ce vor intra în vigoare. Crește cota de taxă pe valoare adăugată la livrarea de alimente și băuturi cu zahăr adăugat, al căror conținut de zahăr este de minim 10%. Intenția legiuitorului a fost să ne ajute să avem o viață mai sănătoasă, prin consumul mai redus de zahăr. Vom avea în 2024 cotă de 9% TVA la livrarea de medicamente, la livrarea de alimente, altele decât cozonac și biscuiți, printre cele care conțin zahăr. Vom avea 9% pentru livrarea apei pentru irigații, îngrășăminte, pesticide, semințe, servicii de alimentare cu apă și penalizare, cazarea în sectorul hotelier, servicii de restaurant și catering cu excepția băuturilor alcoolice, livrarea locuințelor ca parte a politicii sociale, inclusiv a terenului pe care sunt construite.”
Nilanjan Nag, Transfer Pricing Manager, PKF Finconta, a încheiat conferința din această toamană, prezentând un caz din industria oil & gas și modul în care a acționat organul fiscal din Danemarca, vorbind, totodată, despre prețurile de transfer și perspectivele asupra unor hotărâri judecătorești.
„M-am gândit că ar fi relevant să discut acest caz, întrucât și România este un hub în industrie. Să ne uităm la câteva dintre problemele care au apărut în acest caz. Au fost disputate o serie de aspecte, unul fiind că dacă sondajele preliminare întocmite de MOGAS, privind potențiale noi câmpuri petroliere, în anii 1990 și 1992 și know-how-ul asociat și recunoscut de DTA, ar fi reprezentat un beneficiu pentru subsidiarele sale. Un alt aspect a vizat dacă garanțiile de performanță executate s-ar fi extins asupra filialelor, dar și dacă atât know-how-ul, cât și garanțiile aveau substanță economică pentru filiale, ale căror rezultate ar fi trebuit să reprezinte o compensație continuă, cum ar fi împărțirea profitului sau redevențe. Mai departe, întrebarea a fost dacă serviciile tehnice și administrative puteau fi facturate la cost. Conform legii daneze privind codul fiscal, întreprinderile din cadrul aceluiași grup, pentru calcularea venitului impozabil, trebuie să utilizeze termenii și prețurile practicate în cadrul tranzacțiilor cu părți terțe, conform cerințelor principiul valorii de piață”, a spus el.
_________________
Eveniment organizat de BusinessMark, cu susținerea Camerei Consultanților Fiscali
Partenerii evenimentului au fost: EY România, Crowe România, Cabot Transfer Pricing, PwC România, NOA Group, Global Tax Advise – GTA, Accace România, PKF Finconta, Nadia Oanea Tax & Training, Dobrinescu Dobrev SCA
Evenimentul a fost susținut de: CCF – Camera Consultanților Fiscali, BRCC
Suportul tehnic a fost asigurat de: SCS
Partener de monitorizare al evenimentului: MediaTrust
Partenerii media ai conferinței au fost: spotmedia.ro, Cariere, Ziarul Bursa, Financial Market, Contzilla, Juridice.ro, 1asig.ro, Curierul Fiscal, AngajatorulMeu.ro, PRwave, Digital Business, Debizz, MATEK, Transilvania Business, Jurnalul de Afaceri, Administratie.ro, Global Manager, EventsMax, Revista Piața, SpatiulConstruit.ro, Top Business News, Ziarul 21, AntreprenorinRomania.ro, Club Economic, România Durabilă, Economistul, Business Voice, Femei în Afaceri
BusinessMark – events designed to make an impression!
Din 2013 organizăm evenimente business, în principal „concept propriu”, gândite și planificate de noi, de la idee și concept, până la implementare. Avem o abordare „all-industries” și dedicăm proiecte unei arii largi de industrii și domenii profesionale. Ne dorim să ne punem „amprenta” în viețile profesionale ale participanților, să producem un impact concret. Ne propunem să creăm contexte pentru schimb de experiență și creare de idei, contexte pentru dezvoltare, pentru a fi inspirat și a găsi partenerii potriviți.
Dincolo de evenimentele „concept propriu”, organizăm evenimente construite pentru partenerii noștri, evenimente gândite împreună cu aceștia și adaptate obiectivelor lor. Dacă ești în căutarea unei echipe profesioniste care să organizeze evenimente B2B, suntem alături de tine, pas cu pas. Poți conta pe experiența noastră în consultanță, suport în crearea și implementarea conceptului de eveniment, în managementul evenimentului de la creație, logistică, producție și până la optimizarea eficientă a bugetului.
Specialiști din domeniul resurselor umane s-au reunit, pe 22 noiembrie 2023, la Hotel Ramada din Sibiu, unde a avut loc ultimul proiect din seria „MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices”, ce s-a desfășurat pe parcursul anului în 8 orașe din România.
Cei 14 specialiști invitați la eveniment au vorbit despre provocările cu care se confruntă organizațiile în a menține angajații implicați și motivați. În acest moment unic în istoria muncii, în care cinci generații lucrează împreună, cum reușesc organizațiile să comunice și să construiască o cultură în care fiecare angajat să se simtă văzut, apreciat? Au liderii competențele necesare pentru a răspunde tuturor acestor provocări? Dar oamenii de resurse umane? Acestea sunt doar câteva dintre subiectele abordate în cadrul sesiunilor de prezentări și a panelului de dezbatere.
Prima sesiune a fost deschisă de Iulia Kolesnicov, Employer Brand Manager, Radiometer, care a vorbit despre gestionarea stakeholderilor în construirea unei strategii de employer branding.
„Employer Branding-ul se referă la viziunea, imaginea și cultura organizației. Avem nevoie să ne asigurăm că toate nevoile grupurilor de stakeholderi sunt aliniate și că avem o strategie de brand coerentă. Lucrurile cu care mă întâlnesc cel mai des sunt legate de cum deținem acceptul pentru a demara proiectul de empoyer brand, cum demonstrăm impactul concret, cum cuantificăm ROI-ul și, cel mai des, echilibrarea nevoilor pe termeni scurt – cum găsim candidați pentru posturile pe care le avem deschise acum? Un employer brand puternic duce la scăderi semnificative de costuri și timp pentru companie. În același timp, reducem atriția în companie, pentru că angajații își doresc să rămână în companie”, a spus ea.
În continuare, Gabriela Călin, Human Resources Manager, Güntner, a vorbit despre rolul esențial al oamenilor de HR în dezvoltarea strategiei de Employer Branding.
„Cele mai mari provocări care țin de Employer Branding, după ce am convins top managementul să fie alături de noi, sunt: definirea EVP-ului, sincronizarea dintre brandul companiei și brandul de angajator, implementarea planului de comunicare, utilizarea eficientă a rețelelor de social media și bugetul alocat. Responsabilitatea mea, ca om de HR, este să fiu prezentă în toate etapele procesului de Employer Branding. Potrivit unul studiu realizat de LinkedIn, 72% dintre recrutorii de top ai lumii sunt de acord că brandul de angajator are un impact semnificativ în recrutarea talentelor și, totuși, bugetul pe care l-ai negociat cu stakeholderii nu este întotdeauna unul care să îți permită o strategie de comunicare complexă. Ce înseamnă brandul departamentului de HR? Este veriga lipsă și cea mai puternică în brandul de angajator.”
Un alt subiect abordat în cadrul conferinței a vizat modificările legislative și cum se reflectă acestea la nivelul activității departamentului de HR. Astfel, Mihaela Colesnic, Tax & Legal Manager, Romanian Software, a precizat: „Tichetele de masă s-au majorat începând cu 1 august 2023, la valoare maximă de 35 lei. Bineînțeles, putem da și mai mult în funcție de ce bugete avem. De la 1 ianuarie 2024 avem o modificare majoră la tichetele de masă, pentru care va trebui să plătim contribuția de asigurări de sănătate. Cele mai discutate și controversate modificări de anul acesta vizează limitarea scutirii de la plata impozitului pe venit pentru salariații din domeniul IT și este interesant de văzut cum vor acționa angajatorii. Atenție, dacă aveți salariați din IT care nu și-au declarat funcția de bază, trebuie să o declare, pentru a ști unde se aplică scutirea. Trebuie să știm ce ne așteaptă, pentru a ne putea informa foarte clar angajații. Majoritatea companiilor, se pare, nu vor compensa această impunere suplimentară, ceea ce ar putea schimba piața.”
În acest context, Aurelian Chitez, Director of Sales, Romanian Software, a continuat vorbind despre cum au trecut organizațiile prin această perioadă plină de modificări legislative cei care folosesc soluții digitale.
„Indiferent de modificări, poți rămâne întotdeauna în conformitate cu legislația folosind soluții de digitalizare, automatizare și AI. Un aspect important în procesul de recrutare este aducerea departamentului de marketing în procesele din departamentele din companie și din departamentul de HR. În aplicația noastră, în zona de recrutare avem posibilitatea să implicăm și managerii, cât și ceilalți actori în procesul de recrutare. Atât candidatul, cât și angajații, au acces instant la date – tot ce înseamnă procesul meu de recrutare, procesul de evaluare, cât și partea de onboarding. În ceea ce privește departamentul de HR, soluția ne ajută să definim pachetul de livrabile. Când conformitatea legislativă nu mai e o provocare, te poți concentra cu ușurință pe celelalte procese de HR”, a spus el.
În continuare, Mirela Tănase, Senior Partner, Strategy & Sales, exploratist, a vorbit despre procesul de onboarding, precizând că este „kilometrul zero în procesul de employee experience”. „Departamentul de resurse umane are responsabilitatea acomodării noului coleg, însă de cele mai multe ori se întâmplă ca noul coleg să fie ușor derutat de responsabilitățile pe care ar trebui să le aibă și despre resursele pe care ar trebui să le utilizeze în acest proces. De aceea, în acest proces ar trebui să fie prezente și celelalte departamente. Onboardingul nu mai este doar o formalitate astăzi, ci pune o foarte mare responsabilitate pe colegii din organizație.”
Adrian Dinu, CEO, Creasoft IT, a prezentat soluția ce permite pontajul în baza telefonului. „Am dezvoltat un cititor 3 în 1 ce permite oricărui angajat care vrea să se ponteze sau să intre într-o incintă fie pe baza cardului, fie a telefonului. Se poate genera un ID virtual pentru angajat – el nu trebuie să facă nimic, doar să dea click pe un link venit prin email. Angajații descarcă aplicația Creasoft Pass pe telefon și se conectează utilizând fie adresa personală de email fie numărul de telefon personal. Telefonul este citit de la 10 centimetri distanță. Dacă instalați dispozitivul pentru control acces bariere, puteți ajusta raza de transmisie până la 10 metri, astfel încât să puteți deschide bariera de la o distanță mai mare.
Aplicația Creasoft Pass are o componentă opțională antifraudă: autentificarea unui angajat de pe un alt telefon este posibilă doar dacă primul telefon înregistrat în platforma este șters printr-o comandă realizată doar de către un utilizator cu drepturi.”
Ultima prezentare din prima sesiune a fost dedicată rezistenței la schimbare și implementarea strategiilor de diversitate și incluziune. Astfel, Leonard Rizoiu, Fondator & General Manager, leoHR, a precizat: „Ne confruntăm cu rezistența oamenilor, uneori, atunci când vine vorba de implementarea unor proiecte de Diversity, Equity, Inclusion & Belonging. Acum, că avem cinci generații la locul de muncă, este foarte greu să îi aduci la un numitor comun. Astfel, trebuie să faci o radiografie clară a situației din compania ta, pentru că atunci când nu cunoști lucrurile, este foarte greu să faci un plan. Foarte mulți din angajații care pleacă în primele trei luni sunt cei care au fost aruncați în apă și lăsați să înoate. Procesul de onboarding este foarte important, la fel și oportunitățile de dezvoltare și training. Este esențial să ne uităm și spre bunăstarea și sănătatea angajaților. Oamenii își doresc empatie, înțelegere. De aceea, este necesar un design clar pentru orice proiect, în care fiecare aspect al experienței angajatului este conceput având la bază empatia și înțelegerea.”
Belinda Gannaway, Employee Experience coach, trainer, autoare, invitata specială a ediției Magnetico de la Sibiu, a vorbit despre cultura organizațională și cum poate fi construită o experiență cât mai pozitivă pentru angajați.
„Definirea culturii este dificilă – în literatura de specialitate, există mai mult de 50 de definiții ale culturii organizaționale. Cultura este fundamentală pentru un business; dacă nu o iei în considerare, nu vei reuși. Când ne gândim la cultură, trebuie să vedem multiplele niveluri implicate. Pentru mine, cultura reprezintă modul în care suntem și ceea ce facem împreună, dar și motivul pentru care ne desfășurăm activitatea. Cultura este o întreprindere colectivă. A lucra asupra culturii organizaționale se reflectă asupra afacerii, nu este doar «nice to have». Când ne gândim la cultură, trebuie să ne concentrăm pe elementele care contează cel mai mult – cum putem face cultura tangibilă.”
În prezent, avem cinci generații pe piața muncii, ceea ce vine la pachet cu numeroase provocări. Astfel, Robert Schmidt, Business Development Manager, Smartree, a precizat: „Este un context greu de definit, pentru că ne confruntăm cu multe provocări. Avem inflație la un nivel record, avem cinci generații de angajați la locul de muncă. Tehnologia avansează extraordinar de rapid. Când vorbim despre millennials, se simte o nevoie de flexibilitate; ei caută un echilibru între viață și muncă și caută, totodată, un job care să îi pregătească pentru viitor. Un studiu relevă că 43% dintre tinerii din Generația Z se așteaptă să muncească la primul angajator maximum un an.
Un alt studiu indică faptul că ar trebui să avem 3 specialiști de HR la fiecare 200 de angajați – asta dacă avem toate tool-urile disponibile, pentru a facilita munca oamenilor. Departamentul de HR ar trebui să ofere human support. Când eliminăm task-urile repetitive din agenda unui om de HR, eliberăm 30% din timpul lui, pentru a face partea frumoasă a muncii, nu să elibereze adeverințe și fluturași.”
Cea de-a doua parte a conferinței a fost dedicată unui panel moderat de Daniel Drăgan, Managing Partner, BusinessMark, la care au participat: Ștefana Nardan Lăbușcă (Geiger Romania), Oana Ilie (Tazz), Delia Pușcă (AstorMueller), Ioana Micu (Wenglor Sensoric Group), Leonard Rizoiu (leoHR) și Andreea Soare (LANCO Romania).
Exit interviul joacă un rol foarte important în a înțelege ce nevoi au angajații și care sunt motivele din spatele plecărilor lor. Astfel, Andreea Soare, HR Manager, LANCO Romania, a precizat: „Pe partea de exit interview, noi avem o procedură ce vizează atât partea de white, cât și de blue collars. Motivele plecărilor colegilor din partea de blue țin de nivelul primar al piramidei: țin foarte mult la salariu și nu toți rezonează cu grila de beneficii. În ceea ce privește angajații white collars, aceștia părăsesc compania pentru că își pierd partea de încredere în managerul direct și din cauza career path-ului din companie. La noi funcționează foarte bine și social media, dar și postările targetate pe comunități. Totodată, avem un program de recomandări și observăm că se conturează o comunitate.”
În acest context, Leonard Rizoiu, Fondator & General Manager, leoHR, a intervenit, precizând că: „Blue collars ne spun că rămân în cadrul companiilor pentru bani, pentru un mediu de lucru în care se simt în siguranță, în timp ce white collars vor, înainte de toate, oportunități de dezvoltare. Pe locul doi este componenta financiară, după care își doresc un mediu care să le respecte nevoia de work-life balance. În 2020-2021, nu s-a mai plecat în străinătate din cauza pandemiei, însă în acest moment ne confruntăm cu o mare provocare de a găsi nu doar white collars, ci și blue collars, care pleacă în străinătate. Ei caută o mai bună infrastructură, mai multe oportunități pentru copiii lor, un nivel de trai mai ridicat. Nu este vorba despre job hopping de la o companie la alta, ci blue collars pleacă mai ales din cauza mediului de lucru. Pandemia ne-a făcut să realizăm că banii nu mai sunt prioritatea numărul 1. Blue collars pleacă în medii de lucru stabile și în companii care, în perioade dificile, au fost cu adevărat interesate de oameni. White collars au nevoie de un parcurs profesional unde să simtă că abilitățile lor să fie puse în valoare, inclusiv limbile străine.”
În continuare, Ștefana Nardan Lăbușcă, HR Director, Geiger Romania, a adăugat: „Începem să resimțim trendul plecărilor în străinătate, însă sunt în număr mai mic față de perioada dinainte de pandemie. Noi am făcut un sondaj prin care ne-am dat seama că oamenii își doresc să nu mai fie departe de familie, așa încât preferă să rămână în țară. Cu toate acestea în domeniul construcții, nu prea se mai formează specialiști, așa încât ne luptăm pe aceeași forță de muncă. Astfel încât dacă toate firmele de construcții din România ar lucra pe proiectele de infrastructură demarate, nu ar exista destulă forță de muncă pentru finalizarea lor. Iar cei plecați din România nu își mai doresc să se întoarcă.”
Un factor ce motivează angajații este sentimentul de apartenență, a punctat Delia Pușcă, HR Manager, Talent Acquisition and Engagement, AstorMueller: „La noi, oamenii nu rămân datorită banilor, ci datorită comunităților care s-au format. Am fost surprinsă să văd ce comunități s-au creat și că împărtășesc cu toții aceleași valori. Fiecare context din ultimii ani ne-a făcut să privim diferit situațiile, fie că vorbim de pandemie, de inflație sau de contextul politico-militar. Comunitățile care lucrează fizic simt mai pregnant apartenența la cultură, în timp ce cei care lucrează remote poate că nu s-au adaptat întotdeauna la fel de repede precum cei de la birou. Noi vrem să facem procesul de onboarding cât mai ușor. Când vorbim despre cei care lucrează fizic, contează mult ideea de comunitate, însă vorbim și despre oameni care au plecat și după aceea s-au întors.”
Angajații care se simt parte din cultura organizațională devin, din proprie inițiativă, ambasadori de brand, a continuat Ioana Micu, HR Manager, Wenglor Sensoric Group. „Noi nu avem un brand puternic de angajator, însă lucrăm destul de mult pe zona de Employee Experience, pentru că, din perspectiva noastră, angajații sunt cei mai puternici ambasadori de brand pe care o companie îi are. Și, atunci, oricâte beneficii am oferi, nu vor fi toți angajații mulțumiți, însă angajații noștri ne recomandă prietenilor, cunoștințelor, atunci când se deschid poziții noi. Este foarte important ca un candidat care a făcut eforturi, și-a alocat timp să vină la interviu să primească un răspuns. Experiența candidaților contează foarte mult”, a adăugat ea.
Totodată, contează foarte mult și promisiunea de angajator, a fost de părere Oana Ilie, Director de resurse umane, Tazz: „Avem angajați cu vârste cuprinse între 19 și 50 de ani în companie, iar de două ori pe an lansăm două engagement surveys pentru a afla ce așteptări, ce nevoi au. Îi întrebăm și despre modelul de lucru, despre beneficiile dorite. Nu avem un turnover foarte mare, pentru că oamenii au învățat că ceea ce le promitem se și întâmplă. Am considerat că o politică transparentă este cea mai corectă pentru ei. Noi încercăm să înțelegem de ce ar avea nevoie oamenii dacă nu ar pleca din cauza salariilor, astfel că lucrăm pe zonele pe care angajații le apreciază cel mai mult. Am împărțit angajații în mai multe categorii și am oferit seturi de beneficii diferite, facem acțiuni și activități separate.”
_________________
„MAGNETICO. How to attract and retain talents improving employer branding and creating meaningful HR practices” este un proiect BusinessMark
Partenerul oficial al conferinței a fost: Continental România
Partenerii evenimentului: Romanian Software, Exploratist, Smartree, Creasoft
Evenimentul a fost susținut de: BRCC
Partenerii media au fost: spotmedia.ro, IQads, SMARK, Cariere, Ziarul Bursa, AngajatorulMeu.ro, PRwave, Digital Business, Debizz, MATEK, Transilvania Business, Jurnalul de Afaceri, administratie.ro, Global Manager, EventsMax, Revista Piața, Top Business News, Ziarul 21, Antreprenor în România, Club Economic, România Durabilă, Economistul, Business Voice, Femei în Afaceri, Portal HR, spatiulconstruit.ro, Revista de HR, Sibiu100
BusinessMark – events designed to make an impression!
Din 2013 organizăm evenimente business, în principal „concept propriu”, gândite și planificate de noi, de la idee și concept, până la implementare. Avem o abordare „all-industries” și dedicăm proiecte unei arii largi de industrii și domenii profesionale. Ne dorim să ne punem „amprenta” în viețile profesionale ale participanților, să producem un impact concret. Ne propunem să creăm contexte pentru schimb de experiență și creare de idei, contexte pentru dezvoltare, pentru a fi inspirat și a găsi partenerii potriviți.
Dincolo de evenimentele „concept propriu”, organizăm evenimente construite pentru partenerii noștri, evenimente gândite împreună cu aceștia și adaptate obiectivelor lor. Dacă ești în căutarea unei echipe profesioniste care să organizeze evenimente B2B, suntem alături de tine, pas cu pas. Poți conta pe experiența noastră în consultanță, suport în crearea și implementarea conceptului de eveniment, în managementul evenimentului de la creație, logistică, producție și până la optimizarea eficientă a bugetului.
