ULTIMELE ARTICOLE

Cum facem posibilă victoria Ucrainei

0

de Josep Borrell

 BRUXELLES – La aproape un an de la invadarea Ucrainei de către Rusia, războiul intră într-o nouă etapă. După atacul eșuat asupra Kievului din primăvara trecută și după contraofensiva uluitoare a ucrainenilor, care a eliberat Harkovul în nord și Hersonul în sud, președintele rus Vladimir Putin a inițiat o campanie punitivă cu drone și rachete, vizând populația civilă și infrastructura energetică. Obstrucționat pe câmpul de luptă, Putin încearcă să forțeze un număr cât mai mare de ucraineni să petreacă iarna în frig și întuneric. Linia frontului nu s-a deplasat mult în ultimele luni. Însă luptele rămân acerbe (cu multe victime), iar Rusia pare să se pregătească pentru o ofensivă majoră în primăvară. Economia rusă e pe picior de război, iar aparatul de propagandă al Kremlinului a turat motoarele, răspândind o combinație de amenințări apocaliptice și deliruri imperiale. Ultimul serviciu de știri independent din Rusia, Meduza, și ultima organizație pentru drepturile omului a Rusiei, Centrul Saharov, sunt obligate să se închidă. Atitudinea Moscovei este de sfidare. În aceste condiții, aliații Ucrainei au dreptul să își sporească asistența militară, inclusiv prin furnizarea de tancuri de luptă. Obiectivul este ca Ucraina să triumfe împotriva agresorului său. Dar nu putem să ne dorim acest lucru fără a oferi Ucrainei mijloacele necesare pentru a-l realiza. Alternativa este un război prelungit de uzură, care va genera și mai multe pierderi de vieți omenești în Ucraina, o insecuritate mai acută pentru Europa și suferințe continue în întreaga lume (din cauză că Rusia se folosește de energie și alimente drept arme). Partenerii Ucrainei s-au angajat deja să furnizeze sisteme avansate de apărare aeriană, cum ar fi sistemul de rachete Patriot fabricat de SUA, obuziere mai performante și vehicule de luptă blindate suplimentare. Cu toate acestea, înainte de recentul progres major, a avut loc o dezbatere intensă cu privire la posibilitatea de a furniza tancuri cum ar fi Leopard 2, fabricat în Germania, sau M1 Abrams, fabricat în SUA. Eu personal am susținut de mult că trebuie să furnizăm Ucrainei mijloacele pentru a respinge Rusia. Tancurile sunt necesare pentru ca forțele ucrainene să depășească impasul actual al războiului de tranșee și să redobândească avântul pe care l-au avut în toamna trecută, când au recucerit Harkovul și Hersonul. Pentru a se ajunge la „acordul privind tancurile” a fost nevoie de timp și discuții intense, inclusiv în cadrul Consiliului Afaceri Externe al Uniunii Europene. Schimbarea s-a produs în momentul în care Germania a fost de acord să furnizeze tancuri Leopard 2, în coordonare cu SUA, care va furniza aproximativ 30 de tancuri M1 Abrams. Deși livrarea acestor echipamente va necesita timp și va fi nevoie de instruire intensivă și de întreținere, rezultatul nu se limitează la câmpul de luptă. Am transmis Rusiei un alt semnal puternic că Putin s-a înșelat – încă o dată – atunci când a pus la îndoială angajamentul nostru. Desigur, unele voci vor susține că mai multe arme vor prelungi războiul și vor crește riscul unor noi escaladări și că singura soluție constă în negocieri pe cale diplomatică. Cu toate acestea, deși europenii vor rămâne întotdeauna deschiși față de oricine dorește cu adevărat încetarea negociată și justă a războiului, până acum Rusia a arătat clar că intenționează să continue crimele de război. Oricine a încercat să negocieze cu Putin s-a întors fără niciun rezultat. Până când acest lucru se va schimba, trebuie să conchidem că singura modalitate de a pune capăt războiului este de a oferi Ucrainei mijloacele de a alunga invadatorul. Prin urmare, sarcina UE este de a face tot ce îi stă în putință pentru a sprijini Ucraina. Și chiar asta facem. Împreună cu guvernele statelor membre ale UE, am mobilizat deja pentru Ucraina 12 miliarde EUR (13,1 miliarde USD) sub formă de arme și materiale conexe, din care 3,6 miliarde EUR provin din Instrumentul european pentru pace. Dacă se iau în calcul și ajutoarele macrofinanciare și umanitare, sprijinul nostru total se ridică la aproape 50 de miliarde EUR. În plus, UE este în prezent principalul furnizor de instruire militară pentru personalul ucrainean. Prin intermediul Misiunii de asistență militară a UE din Polonia și Germania, suntem pe drumul cel bun în ceea ce privește instruirea a 15 000 de militari până în aprilie și suntem pregătiți să dublăm acest efort și să instruim alți 15 000 – inclusiv în ceea ce privește utilizarea tancurilor precum Leopard 2. De asemenea, UE lucrează la un al zecelea pachet de sancțiuni, și a eliminat deja dependența noastră de importurile de energie din Rusia în doar câteva luni. Și să fie clar: sancțiunile au efect. Petrolul rusesc se vinde mai ieftin cu 40 USD față de țițeiul Brent și se preconizează că veniturile zilnice din energie ale Rusiei vor scădea de la aproximativ 800 de milioane EUR la 500 de milioane EUR în urma punerii în aplicare a celor mai recente măsuri, în cursul lunii curente. Războiul costă scump Kremlinul și cu cât mai mult va dura acesta, costurile nu vor face decât să crească. În luna ianuarie a anului trecut, chiar înainte de invazie, am vizitat regiunea Donbas și am văzut linia frontului. Din motive evidente, această călătorie mi-a rămas întipărită în minte. Pe drumul de întoarcere, trecând prin Kiev, prim-ministrul ucrainean Denis Șmîhal mi-a spus: „Invazia se va întâmpla curând și noi suntem conștienți că nu veți veni să luptați de partea noastră”. Dar s-a grăbit să întrebe: „Ne veți oferi armele de care avem nevoie ca să ne apărăm?” Sincer, nu am fost sigur cum să răspund, deoarece nu știam cât de ferm va fi angajamentul la nivel european. Astăzi, răspunsul vine ușor. În așteptarea summitului UE-Ucraina, pentru care mă deplasez la Kiev săptămâna aceasta, nu există nicio îndoială că Europa s-a ridicat la nivelul situației. Acum trebuie să oferim în continuare Ucrainei mijloacele pentru a învinge agresorul, a-și restabili suveranitatea și a-și găsi locul în Uniunea Europeană.  
Josep Borrell, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și vicepreședinte al Comisiei Europene. Copyright: Project Syndicate, 2023. www.project-syndicate.org  

Super-Eurasia sau Super-Europa?

0

„Supercontinentul” Eurasia se vrea remodelat sub ochii noștri. Încă înainte de izbucnirea războiului din Ucraina mulți se întrebau de nu cumva europenii vor fi lăsați în urmă, iar Europa va rămâne doar o anexă la noul eșafodaj ruso-chinez. Dar – am mai scris – invadarea Ucrainei de către Rusia schimbă totul. Războiul lui Putin are consecințe profunde pentru securitatea și economia Europei și chiar și pentru modelul actual al Uniunii Europene. Vicepreședintele Comisiei Europene, Josep Borrell, menționa recent că, odată cu invazia din Ucraina, Vladimir Putin „ne obligă să regândim urgent multe elemente ale organizării noastre interne și ale viziunii noastre asupra lumii”.

UE este forțată acum să-și construiască o strategie proprie de apărare a securității și a valorilor care sunt însăși temelia blocului comunitar. UE va trebui să-și recalibreze atât structura, cât și principiile fundamentale. Odată ce Putin a readus războiul în Europa, europenii trebuie să se pregătească pentru o nouă lume, în care suveranitatea și securitatea lor sunt puse în joc. Revista „Time” publica încă din ianuarie ideea că deja nu mai trăim în vechea ordine liberală în care regulile trebuie aplicate, iar cei care le încalcă trebuie să fie pedepsiți. Ne regăsim trăind într-o nouă ordine în care puterea trebuie echilibrată cu altă putere. Autorul, Bruno Maçães (fost secretar de stat portughez pentru afaceri europene), sublinia că SUA trebuie să reflecteze dacă își pot permite să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contrapondere adecvată pentru Rusia. Iar la Casa Albă, Biden se află în fața unei dileme: să ajungă la un „mare târg” cu Moscova, iar cele două mari puteri să își împartă între ele Europa, sau să sprijine dezvoltarea unui nou pol european capabil să echilibreze puterea rusă? Maçães spune că Europa trebuie să devină un actor suveran în politica externă și de securitate comunitară, și cu cât ezită mai mult să acționeze în acest sens, cu atât mai mult „va permite altora să-și asume rolul de reformatori și inovatori în spațiul european”.

Amenințată cu colapsul, UE trebuie să se relanseze sistemic: nu mai ajunge să fie doar o „simplă uniune economică și monetară”, spune Joschka Fischer – fost ministru german de externe – ci trebuie să se reconstruiască într-o uniune politică, de securitate și de apărare, în care candidații la aderare trebuie să parcurgă mai multe faze, prin îndeplinirea de standarde predeterminate referitoare la economie, stat de drept, securitate și alte domenii. La rândul său, fostul premier suedez Cald Bildt semnează un editorial în „Washington Post” în care susține că, implicațiile noii situații fiind fundamentale, viitorul Europei arată „mult diferit astăzi decât acum o săptămână”.

Așa că în timp ce la Bruxelles sunt decise noi și noi sancțiuni la adresa Rusiei, tot acolo fierbe mocnit o oală sub presiune: din ea va ieși noul model de funcționare a Uniunii Europene. Un model care ar trebui să se bizuie pe demonstrația de unitate făcută în contextul războiului din Ucraina. Un model care să facă „Super-Europa” și nu „Super-Eurasia” învingătoare.

În ce lume vom trăi?

0

În ultimul timp mi-am pus deseori întrebarea dacă ne vom aminti de actuala perioadă pe care o trăim ca pe un vis urât, ca pe un accident al istoriei pe care îl vom depăși și ne vom întoarce la viața dinainte de pandemie sau ne vom aminti de viața dinainte ca la un trecut care nu se va mai întoarce niciodată.

Ne aflăm doar într-o „pauză” fortuită a procesului de implementare și consolidare a modelului global de dezvoltare sau acest model este deja caduc și suntem în pragul apariției unui alt model?

Părerea mea este că trăim un moment de maximă importanță istorică caracterizat prin apariția unor semnale de necontestat ale începutului procesului de schimbare a principiilor și instrumentelor modelului de dezvoltare al economiei globale. Este momentul în care modelul de natură neo liberală „win-win” pe care îl credeam peren și unanim acceptat pare a fi înlocuit cu altul pe care îl percepem a fi diferit dar pe care încă nu îl putem identifica cu precizie.

Sunt totuși evidente anumite tendinței ale schimbării care au o intensitate și o amploare diferită ceea ce ne conduce la concluzii nu îndeajuns de fundamentate în acest moment. Astfel, cu o precauție necesară ar trebui spus că este puțin probabil ca urmările crizei sanitare și ucrainene să vadă apariția unui capitalism radical nou. Mai degrabă, asistăm la o accelerare a tendințelor preexistente înainte de criză sau reorientarea politicilor economice. Cinci tendințe majore care, prin realizarea unui sistem, vor schimba fața capitalismului, într-un sens din ce în ce mai puțin „neoliberal”.

Prima tendință este utilizarea spectaculoasă a datoriei publice pentru a stabiliza economiile. La nivel global, valoarea lor atinge un nivel fără precedent în istoria capitalismului.

Această creștere a datoriei publice a avut loc într-un moment în care ratele reale ale dobânzilor – adică costul real al datoriei către stat, ajustat cu inflația – au scăzut timp de patruzeci de ani. De mai bine de un deceniu, rata dobânzii la datoria publică a fost mai mică decât rata de creștere a economiilor dezvoltate. Un semn că rata globală a economiilor a crescut în raport cu rata investițiilor la nivel mondial. Aceasta este o situație radical nouă, pe care economiștii o descriu drept „ineficiență dinamică”: guvernele pot intra în datorii pentru sume foarte mari și pot aștepta câțiva ani pentru ca creșterea să genereze venituri pentru a finanța taxele de dobândă. Este probabil ca această rată scăzută a dobânzii reale să continue timp de mulți ani, chiar dacă inflația crește, în special ca urmare a scăderii investițiilor chineze. Acestea din urmă reprezintă acum 30% din investițiile globale, în creștere cu 10% față de acum cincisprezece ani. Criza a contribuit la creșterea în continuare a ratei de economisire, deschizând un spațiu bugetar ceva mai mare pentru intervenția statului național.

Întoarcerea statului

A doua tendință notabilă este rolul crescut al statului în orientarea economiei.

Există o conștientizare a faptului că piața singură nu este suficientă pentru a ghida investițiile necesare din punct de vedere social.

A treia tendință este problema climei și rolul statelor în reducerea emisiilor de CO2 și conservarea biodiversității. Deși în prezent există un consens cu privire la această necesitate, COP 26 a ilustrat încă o dată decalajul dintre evoluțiile necesare și angajamentele statelor.

O a patra tendință se referă la dezvoltarea comerțului internațional. Temele reindustrializării, suveranității economice și rezilienței structurii economice în fața șocurilor care împiedică comerțul internațional, toate indică direcția unei noi diviziuni internaționale a muncii. Deficitul actual de materii prime și produse are diverse cauze: oprirea capacității de producție din cauza COVID-ului, capacitate prea mică comparativ cu o cerere mai dinamică decât se preconizase (semiconductori), tensiuni geopolitice (petrol și gaze), creșterea prețurilor de transport de marfă. Identificarea fragilităților lanțului de aprovizionare determină guvernele să direcționeze investițiile către sectoare-cheie, inclusiv prin planurile menționate mai sus. Cu toate acestea, nu ar trebui să ne așteptăm la o mișcare masivă a transferurilor, ci mai degrabă la o oprire a tendinței de relocare.

Cea mai recentă tendință este evoluția Europei. Comisia Ursulei von der Leyen are ambiția de a afirma Uniunea Europeană ca actor strategic, iar criza a avansat integrarea europeană. Gestionarea tensiunilor geopolitice relativ la invazia Ucrainei arată, de asemenea, o coerență europeană în construcție. Aceste evoluții și mai ales poziționarea față de sancțiunile impuse Rusiei sunt încă precare și, uneori, puțin urmate de efecte. În plus, Europa este încă plină de forțe economice divergente.

În afara acestor tendințe nu putem să o omitem probabil pe cea mai importantă, aceea a începutului procesului de deglobalizare prin limitarea mecanismelor de funcționare a pieței libere globale. Acest lucru a implicat introducerea taxelor vamale și relocalizarea producției, ceea ce, conform criticilor globalizării, trebuiau să facă posibilă absorbția tuturor dezechilibrelor generate de „ultraliberalism”, fie că este vorba de daunele provocate lumii a treia sau de creșterea inegalităților considerate insuportabile în țările bogate. (Vezi impactul la nivel mondial pe care îl are teoria inegalităților capitalismului contemporan promovată prin lucrările lui Thomas Piketty.)

Sub acțiunea forțelor geopolitice dezlănțuite de statele agresive, deglobalizarea are loc și deja putem vedea efectele ei. Acestea sunt rezultatul conjuncției a două fenomene. Prima este epidemia de COVID, care a perturbat toate lanțurile de aprovizionare, cu consecințe dramatice asupra economiei mondiale.

Al doilea este războiul din Ucraina, care instalează în inima Eurasiei un fel de pământ al nimănui rupt definitiv de economia mondială.

Astfel, cele două motoare principale ale prosperității noastre sunt sacrificate pe altarul politicii și al războiului: energia relativ ieftină și comerțul liber.

Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că economia globală continuă să se redreseze după criza pandemică și chiar în condițiile invaziei Ucrainei, la fel ca și comerțul, ocuparea forței de muncă și veniturile, dar această redresare este plină de dezechilibre: între țări, între companii și între populații, confruntate cu realități economice foarte diferite. Apar schimbări structurale, în care anumite sectoare, meserii, tehnologii și comportamente nu vor fi niciodată la fel ca înainte de pandemie.

Se semnalează de asemenea apariția și altor dezechilibre îngrijorătoare. În primul rând, redresarea variază foarte mult de la o țară la alta, reflectând diferențele în ceea ce privește situația sanitară, politicile publice și compoziția sectorială. În al doilea rând, în unele sectoare au apărut deficite acute de forță de muncă, chiar dacă ocuparea forței de muncă și orele lucrate nu și-au revenit încă pe deplin la nivelurile de dinainte de pandemie. În al treilea rând, decalajul persistent dintre cererea și oferta pentru anumite bunuri, combinat cu creșterea costurilor cu alimentele și energia, a condus la creșteri ale prețurilor mai puternice și mai durabile decât se preconizase.

Inflația este o mare incertitudine. Se preconizează că presiunile din partea ofertei se vor retrage pe măsură ce situația sanitară se îmbunătățește, cererea se stabilizează și tot mai mulți oameni se întorc la locul de muncă. Dacă constrângerile legate de ofertă persistă, întrucât PIB-ul și ocuparea forței de muncă continuă să crească și să alimenteze o creștere generală a prețurilor, intensificarea presiunilor inflaționiste ar putea dura mult.

Cum vom trăi în România? Cât de mult ne afectează criza globală și consecințele ei în viitor?

Deși România este o țară mică în economia mondială, este conectată la toate, la absolut toate fluxurile internaționale de capital, de informații, de materie primă, de alimente, de orice, pentru că trăim într-o economie globală, facem parte dintr-o piață unică europeană. Acest lucru înseamnă că asupra noastră vor veni efectele indirecte ale acestei căderi dar și ale acestor schimbări pe care economia mondială le înregistrează. Trebuie trecut la un nou concept de conducere a economiei care presupune un accent extraordinar de puternic și rapid pe obținerea unei independențe cât mai mari din punct de vedere energetic și alimentar prin resursele proprii pe care le avem.

Ar trebui să începem să refolosim resursele proprii, de gaze, de petrol, de mâncare, de tot ceea ce putem să facem, pentru a limita cât mai mult dependența de exterior.

Cred cu tărie că această criză, oricât de mizerabilă poate fi pentru alții, este o oportunitate pentru România de a-și realiza unele obiective pe care, în absența acesteia, nu și le-ar fi putut atinge.

Astfel, devenind un pion de extremă importanță al flancului estic al NATO/UE România poate folosi această poziționare ca pe un motiv de declarare a unei stări excepționale survenite în urma invaziei. Conform normelor UE, o astfel de „stare excepțională” dă posibilitatea cererii renegocierii PNRR prin care s-ar putea revizui unele „capitole problemă” cum ar fi cele ale reformelor salariale, ale pensiilor sau introducerea unor programe privind agricultura bio, irigațiile, deșertificarea.

Se creează posibilități pentru restructurarea și modernizarea industrială ca urmare a inevitabilei ascensiuni a politicii de înarmare. România va fi obligată în actualele condiții ale pericolului rusesc la granițele terestre și la Marea Neagră să aloce mai mult din buget pentru achiziționarea de armament. Achiziționarea poate fi o oportunitate de modernizare industrială dacă se extinde politica de offset prin care s-ar produce în țară părți componente ale produselor sau s-ar extinde operațiunile de mentenanță tehnică (modelul polonez).

Pe fondul acelei revizuiri a Green Deal despre care se vorbește, în noul context geopolitic în Europa, România ar putea folosi resurse de care dispune, precum cărbunele, pentru că în situații excepționale cum este aceasta, interesul vital al societății poate fi mai mare decât interesul ecologic pe o anumită perioadă.

Prin urmare, guvernanții ar trebui să pună imediat la punct un program pe termen scurt de rezolvare a unor probleme energetice prin aducerea pe piața energetică românească a unor resurse interne pentru a reduce cât mai mult posibil importul. Asta înseamnă o atenție sporită la economisirea resurselor, dar și începerea exploatării unor resurse pe care le putem pune în circulație imediat. Cum ar fi cărbunele, repunem în funcțiune Mintia și altele pe o anumită perioadă, continuăm investițiile pe segmentul hidro, continuăm negocierile cu americanii pentru energia nucleară.

În al doilea rând, un program de constituire a unor rezerve alimentare bine puse la punct. România are nevoie de un astfel de fond, pentru că importă prea mult, mai precis 70% din mâncarea de fiecare zi a românului.

Orice vom face și oricum ne-am gospodări, viitorul va fi diferit de ceea ce speram că va fi înainte de pandemie. Speram ca bunăstarea și încrederea noastră în viitor să depindă exclusiv de felul în care va evolua economia prin unii indicatori macroeconomici importanți, cum ar fi: creșterea economică, nivelul PIB, nivelul consumului sau al veniturilor pe cap de locuitor etc. Acum, suntem martorii unor situații pe care nu le mai puteam imagina în secolul XXI, „secolul revoluției verzi, al digitalizării și al inteligenței artificiale”. Realizăm că progresul și bunăstarea pot fi amânate sau chiar oprite cu viruși și cu tancuri. Lumea în care trăim și cu siguranță în care vom trăi va cunoaște un model de funcționare în care principiile și legile economiei vor fi dramatic supuse intereselor politice și violenței militare. Idealul păcii prin piața liberă globală pare din ce în ce mai îndepărtat.

 

În ce lume vom trăi?

0

Invadarea Ucrainei schimbă totul. De la simpla explicație rusească a termenului „invazie” („operațiune specială” precedată de „exerciții militare”), până la aruncarea cu 70 de ani în urmă a întregii Europe. Și până la prăbușirea unor economii naționale. Atacul rus asupra Ucrainei a încheiat ordinea europeană așa cum a fost ea consacrată în actul final de la Helsinki din 1975, potrivit căruia principiul central al păcii europene este (era, până mai ieri) integritatea teritorială a fiecărui stat. Declarația asupra principiilor care acționează în relațiile dintre statele participante la Helsinki – cunoscută și sub denumirea de Decalogul – a enumerat următoarele 10 puncte:

1. Respectarea drepturilor inerente ale suveranității;

2. Nerecurgerea la amenințarea sau la folosirea forței;

3. Inviolabilitatea frontierelor;

4. Integritatea teritorială a statelor;

5. Reglementarea pașnică a diferendelor;

6. Neintervenția în afacerile interne;

7. Respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

8. Egalitatea în drepturi a popoarelor și dreptul popoarelor de a dispune de ele însele;

9. Cooperarea între state;

10. Îndeplinirea cu bună-credință a obligațiilor asumate conform dreptului internațional.

În pofida acordurilor de la Helsinki, trăim azi cele mai întunecate zile ale Europei de după Al Doilea Război Mondial. Ordinea de după Primul Război Rece este spulberată de Putin și putinism. Tocmai a răsturnat statu-quo-ul european, a ridicat A Doua Cortină de Fier, iar revizionismul dorit de el este direcția principală pe care mărșăluiește Kremlinul, cu și fără „operațiuni speciale” în Ucraina sau în altă parte. Invadarea Ucrainei va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Politologul Nina L. Hrușciova scria recent că Vladimir Putin pare să fi cedat obsesiei sale conduse de orgoliu de a restabili statutul Rusiei de mare putere cu propria sa sferă de influență clar definită.

Este deja evident că invazia Ucrainei de către Rusia va avea consecințe profunde și de durată nu doar pentru cele două state intrate în conflict, ci și pentru stabilitatea regiunii, pentru viitorul securității europene și pentru economia globală. Ca să nu mai amintim aici imensa suferință umană și criza umanitară fără precedent pe care o trăiește acum Europa, în premieră de la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial. Evaluând modul în care atacul militar asupra Ucrainei va schimba fundamental epoca post-Război Rece, mai mulți cercetători ai fundației Carnegie Europe au opinat că Vladimir Putin „tocmai a răsturnat statu-quo-ul european”.

Printre ei, redactorul-șef al „Strategic Europe”, Judt Dempsey, consideră că invazia Ucrainei de către Rusia semnifică și sfârșitul amăgirii germane: „ostpolitik”, politica specială a Germaniei față de Rusia, s-a încheiat, convingerea că relația economică, comercială și politică de decenii a Germaniei cu Moscova va duce la modernizarea Rusiei a fost dezmințită. „Aceasta este o lovitură imensă pentru Berlin. Fiind cea mai mare economie a UE, Germania spera ca diplomația și arhitectura instituțiilor multilaterale să fie suficiente pentru a menține statutul perioadei post-Război Rece”, apreciază Dempsey.

În același timp, războiul din Ucraina produce serioase tensiuni suplimentare între coloșii economiei globale. America și China trebuie să afle dacă nu cumva soluția de pace în Europa de Est stă pitită undeva în buzunarele lor și ar putea fi scoasă la iveală, dacă vor găsi de cuviință să renunțe la orgolii. Joe Biden a vorbit cu Xi Jinping, într-un moment cheie al războiului din Ucraina, când China se gândește dacă să ofere asistență militară sau financiară Rusiei (care, de altfel, a solicitat-o). Iar dacă China va fi de acord, întreaga ei relație economico-politică cu economiile occidentale va fi schimbată pentru o perioadă lungă de timp.

Casa Albă a vrut să-și prezinte clar poziția, iar Beijingul a vrut să sublinieze că este pentru pace. Dar mulți analiști spun că este puțin probabil ca Beijingul să-și folosească forța diplomatică sau economică pentru a presa Rusia să oprească invazia. Ceea ce trebuia să liniștească lumea aduce și mai multă neliniște.

Sancțiunile economice impuse Rusiei nu au reușit să pună capăt luptelor din Ucraina și sporesc îngrijorarea cu privire la rolul pe care l-ar putea juca Beijingul în conflict. Criza din Ucraina aprinde tensiunile dintre SUA și China, mai degrabă decât să le atenueze. SUA doresc o distanțare a Chinei de Rusia și o aliniere la sancțiunile internaționale. Iar pentru China – arată o analiză a EIU – SUA ar trebui să înceteze sporirea sancțiunilor împotriva Rusiei, oferind, de asemenea, alte concesii bilaterale, cum ar fi eliminarea tarifelor impuse în era Trump, pentru a asigura o atitudine mai cooperantă.

Mulți se întreabă dacă neparticiparea Chinei la sancțiunile internaționale le va submina eficacitatea. Comerțul dintre UE și China a depășit în 2021 800 de miliarde de dolari, iar comerțul SUA-China a depășit 750 de miliarde de dolari, potrivit datelor oficiale ale Chinei, în timp ce comerțul cu Rusia a fost puțin sub 150 de miliarde de dolari. Shang-Jin Wei, profesor de finanțe la Columbia University, spune că, în cele din urmă, „neparticiparea Chinei nu va face o diferență uriașă, mai importante vor rămâne consecințele nefavorabile atât ale războiului, cât și ale sancțiunilor pentru țările în curs de dezvoltare”.

Pe de altă parte, invazia Rusiei în Ucraina și sancțiunile impuse Rusiei de către Occident au aruncat brusc o umbră de incertitudine asupra planurilor de creștere a Chinei, care a anunțat recent o țintă de creștere a PIB-ului pentru acest an de aproximativ 5,5%, cea mai scăzută țintă din 1991.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

România va avea până în toamnă o Strategie pentru economia circulară. Cum arată evoluția principalilor indicatori

0

Trecerea etapizată la un nou model de dezvoltare bazat pe utilizarea rațională și responsabilă a resurselor este una din țintele vizate în cadrul Strategiei Naționale pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Introducerea unor elemente ale economiei circulare, creșterea procentului de reciclare și colectare selectivă în rândul cetățenilor români, înjumătățirea risipei alimentare pe cap de locuitor sunt principalele teme abordate în cadrul obiectivului 12 de dezvoltare durabilă.

În toamna acestui an, va fi aprobată o strategie națională de economie circulară realizată printr-un proiect inițiat de către Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă și finanțat prin DG Reform. Strategia se va concentra pe 6 domenii prioritare: construcții; textile; turism; bunuri de consum; industrie; sectorul agro-alimentar. În acest context, vă propunem o analiză realizată în cadrul proiectului România Durabilă, cofinanțat de Fondul Social European prin Programul Operațional Capacitate Administrativă 2014-2020, despre evoluția principalilor indicatori privind economia circulară.

Dezvoltarea economiei moderne este determinată de o serie de provocări și oportunități ce pot și trebuie să fie valorificate. În această ordine de idei, putem să evidențiem limitele dezvoltării liniare caracterizate de paradigma resurse, producere, deșeuri. Costurile explicite, dar mai ales implicite ce se manifestă prin creșterea temperaturii globale, reducerea diversității biosferei, înrăutățirea situației ecologice nu mai pot fi neglijate. Trecerea de la economia liniară la cea circulară este un deziderat ce trebuie conceptualizat și realizat la nivel global. Economia circulară este un model complex, ce necesită o restructurare economico-socială a societății. Aceasta include mai multe dimensiuni, aspecte, de la cele mai simple, cum ar fi reducerea nivelului de deșeuri, consumul judicios al resurselor, logistică robustă, până la un redesign al produsului, astfel încât să fie utilizate acele resurse materiale ce ar fi incluse în perspectiva reciclării și/sau utilizării sustenabile.

Experiența UE indică faptul că adoptarea preceptelor privind economia circulară necesită un sistem de reglementare inteligent care implică un plan director bine gândit și un angajament pe termen lung al tuturor părților interesate, cum ar fi autoritățile federale și locale, întreprinderile, cetățenii și consumatorii, împreună cu rețelele de cunoștințe și de încredere respective.

În ceea ce privește rata de utilizare circulară a materialelor, potrivit Eurostat, la nivelul României se constată o scădere a acestui indicator în intervalul 2010-2019, ceea ce se traduce ca fiind o involuție în materie de dezvoltare și aplicare a conceptului de economie circulară.

Figura 1 – Evoluția ratei de utilizare circulară a materialelor în perioada 2010-2019 (EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

România trebuie să-și îmbunătățească considerabil capacitatea de utilizare circulară a materialelor pentru a se apropia cât de cât de țările dezvoltate. Nevoia de acțiune se desprinde și atunci când analizăm evoluția acestui indicator în UE27, în Germania, Franța sau Polonia. Astfel,  Polonia era la un nivel de 10,8% în 2010 și, în ciuda unui progres la 12,6% în 2014, era la 10,3% în 2019 – de aproape opt ori peste România. În Germania, nivelul era de 11% în 2010 și de 12,3% în 2019 – de aproape zece ori peste România. Cât privește media UE27, ea era de 11,1% în 2010 și 12,4% în 2019.

Făcând trecerea spre analizarea volumului de deșeuri generate de fiecare român, se poate observa faptul că situația s-a îmbunătățit simțitor comparativ cu anul 2004, când România genera 1883 kg/capita de deșeuri, în 2018 ajungându-se la o valoare de 1115 kg/capita. Nu multe sunt capitolele la care România să se poziționeze mai bine decât media europeană sau decât țări precum Germania, Franța și Polonia. Astfel, media UE27 era de 1907 kg/capita în 2004, foarte apropiată de valoarea înregistrată de România în același an, pentru ca în 2018 să fie de 1828 kg/capita – o scădere ușoară în 14 ani. În cazul Poloniei, cantitatea de deșeuri era de 1530 kg/capita în 2004 și de 2112 kg/capita în 2018, ceea ce indică un regres net. Pentru Germania se înregistra o valoare de 1473 kg/capita în 2004, pentru ca 2018 să aducă o creștere la 1872 kg/capita.

Figura 2 – Evoluția producției de deșeuri în perioada 2004-2018
(EU27, România, Germania, Franța, Polonia) – Eurostat

Un indicator care poate contribui la mai buna înțelegere a felului în care România evoluează în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului de dezvoltare nr. 12 ține de valoarea adăugată a bunurilor și serviciilor ecologice[1]. Potrivit Eurostat, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu este definit ca acea parte a economiei unei țări care se ocupă cu producerea de bunuri și servicii care sunt utilizate în activitățile de protecție a mediului și de gestionare a resurselor, pe plan intern sau extern.

Figura 3 – Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice
(EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În România, valoarea adăugată a sectorului a fost de 3,9% din PIB în 2014 și de 3% din PIB în 2018, o involuție de remarcat. Chiar și așa, această pondere este peste ceea ce s-a întâmplat în UE28, în Polonia sau Germania. Media UE28 a evoluat de la 1,6% din PIB în 2000, la 2,12% în 2014 și la 2,23% în 2018. În Polonia, după 2014 avem practic o stagnare: 2,22% din PIB în 2014 și 2,21% din PIB în 2018. Cât despre Germania, aici observăm valori de 1,82% în 2014 și de 1,96% în 2018, o creștere ușoară. Aceste statistici dezvăluie potențialul real pe care România îl are în ceea ce privește sectorul bunurilor și serviciilor ecologice.

Productivitatea resurselor și consumul intern este un alt indicator asupra căruia se poate face o serie interpretări. Potrivit Eurostat, indicatorul surprinde raportul dintre produsul intern brut și consumul intern de materiale. Diferite unități de măsură sunt disponibile pentru acest indicator, având scopuri diferite în a explica evoluțiile. Astfel, atunci când avem în vedere indicatorul prin prisma euro per kilogram (volume, 2015), putem cel mai bine surprinde schimbările dintr-o țară de-a lungul timpului. Când ne referim la standardul puterii de cumpărare per kilogram, indicatorul devine foarte util în a compara diferite țări într-un anumit an. De asemenea, avem și o măsură care standardizează lucrurile, cu valoarea din anul 2000 considerată ca fiind 100%, iar evoluțiile ulterioare folosind acest termen de referință.

În cazul României, productivitatea scade clar după anul 2000, fiind la 94,6% în 2010 și abia la 62,9% în 2020. În Polonia, productivitatea era la 159,8% în 2020, practic un avans de 60 puncte procentuale față de anul 2000. În Germania, în același an 2020, eram la 153,2%, din nou un progres considerabil față de anul 2000. Media UE28 era de 141,2% în 2019, ultimul an pentru care există date disponibile. România are o mare problemă de productivitate a resurselor atât ca evoluție în timp, cât și din perspectivă comparată – este aici o sursă importantă de dezvoltare durabilă, care trebuie valorificată.

Figura 4 – Productivitatea resurselor și consumul intern de materiale (EU28, România, Germania, Polonia) – Eurostat

În concluzie, din perspectiva datelor obiective, observăm rata scăzută de utilizare circulară a materialelor în România, precum și faptul că țara noastră suferă la capitolul productivitatea resurselor și consumul intern de materiale. Pe de altă parte, România generează mai puține deșeuri decât media UE28 și decât alte țări relevante și are o valoare adăugată brută a bunurilor și serviciilor ecologice din nou peste media UE28 și peste Germania și Polonia. Tranziția către economia circulară necesită în aceste condiții eforturi coordonate de la toate nivelurile, iar o strategie națională coerentă pentru economie circulară reprezintă un pas esențial.


[1]              https://ec.europa.eu/eurostat/databrowser/view/sdg_12_61/default/table?lang=en

Previzionarea Guvernanței 4.0

0

_________________

De Klaus Schwab

Geneva – În 2022, pandemia de COVID-19 și nenumăratele crize pe care le-a generat ar putea începe în sfârșit să se retragă. Dar chiar și în cel mai bun scenariu, avem în fața noastră un tsunami de noi provocări – de la eșecul acțiunii climatice până la erodarea coeziunii sociale. Abordarea acestora va impune ca liderii să adopte un model diferit de guvernare. Când instituțiile noastre sunt bine guvernate, le acordăm puțină atenție. Sunt pur și simplu o infrastructură invizibilă care susține economia și aproape toate aspectele ordinii sociale. Iar guvernarea „destul de bună” din a doua jumătate a secolului al XX-lea a permis creșterea veniturilor și pacea socială.

Astăzi, însă, mulți oameni și-au pierdut încrederea în liderii lor. Confruntați cu riscuri tot mai mari și cu eșecul nostru colectiv de a le aborda, am început să căutăm vinovați. Unii arată cu degetul către lideri politici inepți, alții dau vina pe directorii generali de tip „Davos Man” (“Omul de la Davos”), iar o minoritate disperată, în creștere, vede o conspirație de elită în spatele nenorocirilor actuale. Adevărul este mai complicat. În centrul eșecului nostru de a prevedea și gestiona riscurile globale – nu numai schimbările climatice și adâncirea diviziunilor sociale, ci și recrudescența bolilor infecțioase, crizele datoriilor și reglementarea inadecvată a tehnologiei – se află o problemă nerezolvată a guvernanței globale. Instituțiile noastre și conducerea lor nu mai sunt potrivite scopului. Tindem să privim istoria ca pe o serie de evenimente mari și bruște, asemănătoare cutremurelor. Dar degradarea guvernanței globale a fost în mare parte un caz de eroziune treptată.

În perioada Guvernanței 1.0 imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, atât guvernanța publică, cât și cea corporativă au fost marcate de „domnia unui singur om”: „liderul puternic” ales sau neales, „șeful absolut”. Acest tip de conducere a funcționat bine într-o societate în care costul informației era mare, puterea ierarhică și managementul funcționau relativ bine, iar progresele tehnologice și economice au produs beneficii aproape tuturor.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Talibanii și dolarul

0

În august s-au împlinit 50 de ani de la sfârșitul sistemului Bretton Woods, când președintele american Richard Nixon a suspendat convertibilitatea dolarului american în aur și i-a permis să plutească. Sunt totodată 20 de ani de la retragerea talibanilor de la putere în Afganistan, lăsând țara în mâinile forțelor coaliției conduse de SUA. Acum, că talibanii au câștigat din nou, ar trebui să ne gândim dacă victoria lor asupra celei mai mari puteri militare și celei mai mari puteri economice din lume va avea vreo implicație asupra dolarului și rolului său în lume.

Privind înapoi în cei 50 de ani de când Nixon a închis fereastra de aur (dintre care 39 de ani i-am petrecut ca profesionist pe piețele financiare), cea mai mare învățătură este că sistemul cursului de schimb variabil și rolul dominant al dolarului în acesta s-au dovedit să fie mai robuste decât se aștepta inițial. Chiar știind ceea ce știm acum despre evoluția economiei mondiale, majoritatea experților s-ar fi îndoit că sistemul ar putea supraviețui atât timp cât a făcut-o.

Având în vedere această rezistență, este tentant să respingem eșecul Americii în Afganistan ca nepăsător pentru dolar. La urma urmei, dolarul a rezistat căderii Saigonului în 1975 și dezmembrării din Irak în urma invaziei SUA din 2003. De ce ar trebui să fie de această dată diferit? În cele din urmă, răspunsul depinde de așteptările cu privire la evoluția economiei mondiale și de comportamentul principalilor săi actori financiari, și anume China și Uniunea Europeană.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

RECORDUL ECONOMIC AL CHINEI GENEREAZĂ ÎNCREDERE ÎN LUME

Jiang Yu,
Ambasadorul Chinei în România

În 2020, economia mondială a fost supusă unor teste extrem de severe. Pandemia de COVID-19 a lovit violent și a afectat grav activitățile economice din întreaga lume. Cele trei probleme majore, și anume, lipsa de impuls pentru creșterea economică globală, guvernanța economică globală înapoiată și dezvoltarea dezechilibrată pe plan mondial, au devenit mai evidente, iar perspectivele economiei mondiale sunt sumbre. În contextul integrării profunde a lanțurilor industriale și piețelor globale, redresarea economică a unei țări nu numai că va aduce beneficii țării respective, dar va însemna, de asemenea, că lanțurile de aprovizionare și cererile de piață din alte țări vor fi îmbunătățite și stimulate.

Economia Chinei a rezistat testului șocurilor multiple. În 2020 PIB-ul a crescut cu 2,3% față de anul precedent, țintele și sarcinile majore pentru dezvoltarea economică și socială au fost îndeplinite mai bine decât cele estimate, făcând astfel China singura economie majoră din lume care a obținut o creștere pozitivă. Directorul General al FMI, Kristalina Georgieva, consideră că redresarea viguroasă a Chinei a oferit un „impuls puternic” economiei globale, creând oportunități țărilor care aprovizionează mărfuri precum și produsele solicitate de China în lanțului său de producție.

Acest raport prezintă mai multe caracteristici ale economiei Chinei din ultimul an:

În primul rând, China a obținut un progres în economia de ansamblu. Dimensiunea economică a Chinei a depășit 100 de trilioane de yuani (15,42 trilioane de dolari SUA), marcând un nou nivel al puterii economice, științifice și tehnologice a Chinei și a puterii naționale generale. Sprijinul pentru asigurarea și îmbunătățirea mijloacelor de trai ale oamenilor este mai solid, fundamentul material pentru promovarea dezvoltării de înaltă calitate este mai puternic, iar rezistența și marja de manevră pentru a răspunde diferitelor riscuri și provocări devin mai puternice.

A doua caracteristică este promovarea optimizării structurale. În timp ce dezvoltarea economică și socială se confruntă cu riscuri și provocări severe, China se îndreaptă în direcția de dezvoltare de înaltă calitate și profită de tendința de a promova dezvoltarea de noi industrii, noi formate și noi modele, îndrumând și încurajând transformarea și modernizarea industriilor tradiționale. Producția cu înaltă tehnologie și producția de echipamente au crescut mai repede decât rata medie de creștere industrială, iar industrii precum munca la domiciliu, consultarea medicală la distanță și educația online au realizat o expansiune rapidă.

A treia caracteristică este deblocarea ciclului de cerere și ofertă. Ca răspuns la blocajul circular întâlnit în procesul de reluare a lucrărilor și producției, China a continuat să aprofundeze reforma structurală a ofertei și a acordat atenție gestionării cererii, îmbunătățind în mod eficient ciclul economic. În al patrulea trimestru al anului 2020, rata de utilizare a capacității de producție industrială a ajuns la 78%. În decembrie, rata de vânzare a produselor industriale a ajuns la 98,4%, iar rata de creștere a profitului întreprinderilor a devenit pozitivă.

A patra caracteristică este acoperirea nevoilor de trai ale oamenilor. În 2020, s-au înregistrat mari realizări istorice în finalizarea construirii unei societăți moderat prospere din toate domeniile și a fost obținută victoria decisivă în lupta împotriva sărăciei. 11,86 milioane de noi locuri de muncă au fost create pe tot parcursul anului, îndeplinind 131,8% din obiectivul stabilit; rata șomajului conform sondajelor din zona urbană a scăzut de la 6,2% în februarie la 5,2% în decembrie. Venitul disponibil pe cap de locuitor al rezidenților a crescut cu 2,1%, practic în conformitate cu creșterea economică.

Realizările sunt câștigate prin multe eforturi. Acest lucru nu s-ar fi putut realiza fără spiritul tenace și unit al poporului chinez în fața crizei și este, de asemenea, inseparabil de politici și măsuri macro și micro luate de guvernul chinez, care au luat în considerare atât condițiile actuale, cât și cele pe termen lung.

Mai întâi de toate, lupta cu tot posibilul împotriva epidemiei. Respectând principiul de a pune oamenii și viața pe primul loc, China a depus efort în lupta împotriva epidemiei, acordând prioritate producției și furnizării de materiale de prevenire a epidemiei și ale necesităților zilnice. După ce epidemia a fost tinuță eficient sub control, a fost stabilit un mecanism regulat de prevenire și control pentru a promova redresarea economică în mod ordonat.

În al doilea rând, este eficiența politicior de ajutoare. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, operatorii economici individuali și alte entități de piață cu capacități anti-risc slabe, au fost adoptate măsuri precum reducerea impozitelor și reducerea taxelor, rambursarea creditelor și dobânzilor amânate pentru a reduce presiunea asupra lor. În același timp, pentru întreprinderile mari, a fost adoptată o abordare de serviciu „punct la punct”, vizând exact coordonarea lanțurilor industriale și a lanțurilor de aprovizionare.

Al treilea punct este creșterea bazată pe inovație. În ultimii ani, China a făcut progrese semnificative în inovația științifică și tehnologică. A apărut un număr mare de realizări ale inovației, dând nașterea pe de o parte, a multor noi industrii, noi forme și noi modele de afaceri, și au promovat pe de altă parte, transformarea și modernizarea multor industrii tradiționale. Acest lucru a oferit o forță motrice durabilă pentru dezvoltarea economică în timpul epidemiei.

Al patrulea punct este impulsul adus de reforma și deschiderea. China a continuat să îmbunătățească economia socialistă de piață, a accelerat dezvoltarea unui sistem de piață la standarde ridicate, a concentrat pe aprofundarea reformei alocării pe piață a factorilor de producție, a eliminat cu hotărâre toate barierele din calea dezvoltării entităților de piață și a continuat să se deschidă mai larg spre lumea exterioară, iar rezultatele se manifestă treptat.

În 2021, pe fondul multor incertitudini în dezvoltarea economică globală, economia chineză va avea atât provocări, cât și sprijin. În ansamblu, China a acumulat experiență de răspundere la riscuri și provocări în lupta împotriva epidemiilor și a protecției economice, a demonstrat o rezistență puternică pentru dezvoltare. Acesta este fundamentul dezvoltării economice al Chinei. Avem motive să credem că anul acesta China are capacitatea și condițiile de a consolida stabilitatea și redresarea economică și de a obține un bun început pentru „cel de-al 14-lea plan cincinal”.

În prezent, China este ferm angajată să se deschidă mai larg din toate punctele de vedere, va construi un nou sistem pentru o economie deschisă la un nivel superior și va accelera eforturile de a construi un nou model de dezvoltare în care ciclurile interne sunt dominante, iar cele interne și  cele internaționale se întăresc și promovează reciproc. Îmbunătățirea continuă a economiei Chinei va aduce încredere și energie pozitivă pentru redresarea economiei mondiale.

Privind la epoca post-epidemică, China va promova neclintit globalizarea economică și va colabora cu alte țări din lume, inclusiv cu România, pentru a face piața globală din ce în ce mai mare, pentru a pune în aplicare mecanismul de partajare și metoda de cooperare globală, aducându-și contribuția la menținerea păcii, dezvoltarea mondială și la construirea unei comunități umane cu un viitor comun.

Cum obținem o recuperare verde

Joseph E. Stiglitz
laureat al premiului Nobel pentru economie

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

O șansă în plus

0

Pentru românii care nu își mai pot plăti ratele la bănci, nu este totul pierdut. Pot găsi înțelegere chiar la bănci, iar beneficiile ajung la zeci de mii de euro pentru un consumator. Astfel, suspendarea ratelor nu este singura soluție în perioadă de criză, iar negocierea cu banca în cadrul Centrului de Soluționare a Litigiilor în domeniul Bancar poate avea mai multe avantaje. Acest centru înființat la cererea Uniunii Europene îi ajută pe consumatori să găsească înțelegeri amiabile cu băncile. Daniel Apostol ne spune mai multe. 

Energia – mijloc sau scop

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament.

Forumul România Eficientă: Ne petrecem 90% din timp în clădiri, cu impact asupra sănătății. Nu mai avem luxul să amânăm măsurile legate de eficiență energetică în România

0

 Eficiența energetică a devenit o prioritate la nivel global, dar și în politicile Comisiei Europene, pe care România are obligația să le implementeze. Măsurile concrete de eficiență energetică nu mai pot fi amânate la nivel național, mai ales în clădiri, unde ne petrecem 90% din timp. Creșterea performanței energetice a acestora va conduce nu doar la reducerea facturilor, ci și la îmbunătățirea sănătății și productivității muncii, datorită unei calități mai bune a aerului interior, au susținut experții prezenți la Forumul România Eficientă, organizat de Energy Policy Group.

Unii dintre cei mai cunoscuți specialiști la nivel național și european au dezbătut în cadrul Forumului România Eficientă, organizat ieri în București, beneficiile, dar și dificultățile în implementarea măsurilor de creștere a eficienței energetice, precum gradul redus de informare al populației, dar și problemele clarității legislative și capacității instituționale a autorităților.

„Este momentul să punem vorbele în acord cu faptele la noi în țară, pentru că nu cred că mai avem luxul să menținem la un nivel declarativ proiectele și intențiile noastre legate de eficiență energetică. Este timpul să punem la punct instrumente și programe concrete prin care să finanțăm eficiența energetică în România”, a declarat Radu Dudău, director al Energy Policy Group, think-tank specializat în domeniul energiei și coordonator al proiectului România Eficientă.

Curs pentru formarea de manageri energetici

În cele cinci luni de la demararea proiectului România Eficientă, au fost organizate cursuri de formare pe tema managementului energetic pentru funcționari ai administrației publice locale, cu lectori reputați, pentru clarificarea oportunităților și a instrumentelor disponibile. De asemenea, au avut loc acțiuni de informare și educare publică, dar și realizarea unui amplu sondaj cantitativ al opiniei publice pe tema eficienței energetice. În parteneriat cu UPB și ANRE, va fi organizat un curs pentru formarea de manageri energetici, al căror rol este esențial pentru proiectarea și implementarea măsurilor de eficientizare la nivel local.

Beneficiile eficienței energetice se reflectă nu doar în scăderea facturilor, ci și în creșterea confortului și într-un impact mai mic asupra mediului și al consumului de resurse energetice.

 „Cred că eficiența energetică este foarte importantă, pentru că energia reprezintă fundamentul vieții noastre. Nu putem trăi fără căldură, electricitate, mobilitate. Energia consumată are însă și un impact asupra mediului, deci trebuie să o utilizăm eficient. După cum vedem, generațiile tinere au așteptări foarte exigente de la noi”, a declarat, la rândul său, Christina Verchere, CEO OMV Petrom, sponsorul proiectului România Eficientă.

Unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase

În Europa, peste 65 de milioane elevi și aproape 4,5 milioane profesori petrec între 170 și 190 de zile anual la școală și aproximativ 70% din acest timp este petrecut în interiorul clasei.

„Asigurarea unui climat interior bun în școli este esențial pentru a proteja procesul educațional al copiilor și sănătatea lor. Calitatea aerului ar putea stimula performanța elevului cu până la 15%, cu un efect pozitiv asupra vitezei de lucru, nivelului de atenție și concentrare”, a susținut Mihai Moia, Director Executiv al Asociației pentru Promovarea Eficienței Energetice în Clădiri (ROENEF), unul dintre partenerii implicați în proiectul România Eficientă.

La nivel european, unul din trei copii trăiește în clădiri nesănătoase, ceea ce îi expune la risc ridicat de a se confrunta cu probleme de sănătate nedorite, precum astmul, a mai spus reprezentantul ROENEF, citând datele unui studiu efectuat în domeniu – Healthy Homes Barometer 2019.

Productivitatea muncii crește cu 12% într-o clădire de birouri renovată

De asemenea, 90 milioane de studenți își petrec zilele în clădiri de învățământ, iar 80 de milioane de muncitori petrec câte 8 ore în fiecare zi la birou, a arătat Mariangiola Fabbri, director de Cercetare în cadrul Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), unul dintre cele mai importante think-tank-uri la nivel european în domeniu.

„Studiile arată că o calitate slabă a aerului interior poate afecta semnificativ sănătatea ocupanților, prezența, concentrarea, ori performanța de muncă sau învățare. Ele mai indică o creștere de 12% a productivității într-o clădire de birouri renovată”, a declarat reprezentanta BPIE, în cadrul Forumului România Eficientă.

Astfel, politicile de sănătate și de energie ar trebui coordonate, iar în sistemele de colectare a datelor privind eficiența energetică ar trebui incluși indicatori privind sănătatea clădirilor.

Despre România Eficientă

România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022. Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de eficiență energetică, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să susțină atingerea țintelor de eficiență energetică ale României asumate la nivel european în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea de proiecte concrete de renovare profundă a unor clădiri publice, în diferite regiuni ale țării.

Partenerii principali ai EPG în proiectul România Eficientă  sunt Universitatea Politehnica București (UPB), ANRE și Organismul Național pentru Standardizare (ASRO). Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.

Inițiativa Belt and Road promovează realizarea visului de sute de ani care unește Asia și Europa

0

De mii de ani, continentul eurasiatic a jucat un rol important în dezvoltarea societății umane. În ultimele sute de ani, de la construcția căii ferate din Siberia din secolul al XIX-lea până la construcția podului continental eurasiatic din anii 1990, popoarele din Asia și Europa au început să promoveze Asia-Europa Unicom, dar cu puțin succes. Odată cu trecerea timpului, s-a maturizat sprijinul pentru realizarea visului Asia-Europa Unicom: globalizarea economică a îmbunătățit legăturile dintre țările asiatice și europene, autostrăzile și modernizarea căilor ferate au îmbunătățit accesibilitatea, iar necesitățile de cooperare dintre UE și China au crescut, la fel cum a crescut și atracția dintre Asia și Europa. Asia-Europa Unicom are nevoie de un mecanism echitabil și durabil de coordonare care să răspundă nevoilor tuturor părților și să mobilizeze toate părțile pentru a transforma oportunitățile timpurilor în rezultate reale.


Istoria este cel mai bun profesor. Drumul vechi al mătăsii, primul care a conectat Asia și Europa, poate parcurge mii de kilometri și durează de mii de ani datorită faptului că țările de-a lungul drumului au obținut o cooperare pașnică, deschisă și inclusivă, de învățare reciprocă și beneficii reciproce, ceea ce poate fi considerat cea mai bună referință.
Inițiativa Belt and Road este cea mai bună cale de a revigora spiritul vechiului drum al mătăsii. Principiul de participare egală la negociere și execuție precum și beneficii comune este regula de aur pentru a promova Belt and Road. Indiferent că planifică un plan de cooperare sau de implementare a unui proiect specific, acesta este discutat de către
participanți. Nu există un participant mai important, ci toate părțile participă la nivel de egalitate, nu există o operațiune secretă, ci se insistă asupra deschiderii și transparenței, niciun câștigător nu obține toate avantajele, ci căutând beneficii reciproce și câștigul este unul comun. Cooperarea include comunicarea politică, conectivitatea facilităților, îmbunătățirea comerțului, finanțarea capitalului și unirea inimilor oamenilor. Scopul final este de a consolida interconectarea diferitelor părți, de a aprofunda cooperarea pragmatică și de a spori bunăstarea oamenilor din toate țările.


Acestea sunt acțiunile de care au nevoie Asia-Europa Unicom și întreaga dezvoltare globală. În contextul numeroaselor provocări și incertitudini din economia mondială actuală, Belt and Road pledează pentru construirea unei economii mondiale deschise, inclusive, durabile și concentrate pe oameni pentru a promova prosperitatea comună. Președintele Elveției, Ueli Maurer, a declarat: „Inițiativa Belt and Road este orientată spre viitor și contribuie la promovarea globalizării economice”. Președintele Maurer a vorbit despre aspirațiile comune ale multor țări și a explicat de ce Belt and Road este salutată și susținută de tot mai multe țări. În prezent, peste 150 de țări și organizații internaționale au semnat un acord de cooperare cu China în cadrul inițiativei Belt and Road.


Rezultatele fructuoase sunt cele mai puternice adnotări ale inițiativei Belt and Road. Rata de creștere a importurilor și exporturilor Chinei de-a lungul Belt and Road este cu mult mai mare decât rata generală de creștere a comerțului exterior al Chinei, rata de creștere a importurilor o depășește pe cea a exporturilor, iar dezechilibrul comercial continuă să se îmbunătățească. Construirea a aproximativ 80 de zone de cooperare economică și comercială în țările de-a lungul rutei înseamnă o investiție cumulată de peste 27 miliarde de dolari. Numărul de trenuri China-Europa a atins 13.000, ajungând în 15 țări, inclusiv Regatul Unit, Polonia și Cehia. În Duisburg, Germania, au fost create mai mult de 6.000 de locuri de muncă numai în sectorul logistic legat de trenurile China-Europa. Cercetările recente efectuate de instituții internaționale, cum ar fi Banca Mondială, demonstrează că cooperarea Belt and Road va reduce costurile comerțului mondial cu 1,1% până la 2,2%, ceea ce va spori rata de creștere economică globală cu cel puțin 0,1% în 2019.


Proiectele majore s-a schimbat de la design la program bine conturat. Prin participare la cooperările Belt and Road, Maldivele au creat primul pod transversal, iar Jamaica, Muntenegru, Uganda și alte țări au construit prima autostradă. A început construcția căii ferate de mare viteză din Indonezia și a căii ferate care va uni Ungaria cu Serbia, iar perspectiva interconexiunii se îmbunătățește în mod constant.
Cooperarea financiară în cadrul Belt and Road s-a dezvoltat rapid și a dus la finanțarea proiectelor mari. Acum trei ani, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare a semnat primul proiect de finanțare comună cu Banca Asiatică de Investiții în Infrastructură, iar Fondul European de Investiții și Fondul Rutier de Mătase au înființat un fond mutual de investiții și au făcut investiții reale. Participarea instituțiilor financiare internaționale a îmbogățit fondurile, ceea ce reprezintă o manifestare vie a cooperării proiectelor mari în conformitate cu normele și standardele internaționale.


Situată în zona centrală a continentului eurasiatic, România are ieșire la Marea Neagră și este străbătută de fluviul Dunărea, are condiții bune pentru transportul multimodal, cum ar fi transportul maritim, de apă, feroviar și rutier, și poate juca un rol esențial în Asia-Europa Unicom. Inițiativa Belt and Road folosește infrastructura ca piatră de temelie a conectivității. România își poate înlătura neajunsurile în porturi, drumuri și căi ferate prin cooperarea în cadrul Belt and Road, punând bazele unei creșteri economice durabile. „Pentru a fi bogat, mai întâi construiește drumul”, acesta este unul dintre trucurile Chinei de a-și menține creșterea economică rapidă de zeci de ani.


Este de remarcat faptul că de la începutul acestui an China și România au făcut progrese remarcabile în cooperarea proiectelor mari. China General Nuclear Power Corporation, CGN, a semnat un acord cu Nuclearelectrica din România pentru a înființa o societate mixtă. Construcția unităților 3 și 4 de la Cernavodă se mișcă într-o direcție pozitivă. Grupul China Communications Construction Group, în colaborare cu companii locale din Turcia, Franța și România, negociază cu guvernul român proiectul de autostradă Ploiești-Brașov, deschizând un nou model de cooperare 1 + N pentru a contribui la obținerea de beneficii reciproce și rezultate rentabile. În cazul în care proiectul este finalizat, locuitorii Bucureștiului vor putea avea mai mult timp pentru schi în timpul iernii decât pentru drum. Belt and Road sprijină rețeaua transeuropeană de transport, iar China și România pot găsi multe oportunități de cooperare în viitor.
La cel de-al doilea forum al summit-ului de cooperare internațională Belt and Road, președintele chinez, Xi Jinping, a descris detaliat principiile, conceptele și obiectivele Belt and Road. Aceasta este cea mai recentă evoluție a inițiativei Chinei Belt and Road, bazată pe schimbările și cerințele țărilor de-a lungul timpurilor.


Inițiativa Belt and Road avansează cu timpul, iar cooperarea bilaterală dintre China și România are o istorie îndelungată și arată din ce în ce mai dinamică. Anul acesta marchează aniversarea a 70 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice dintre China și România și aniversarea celor 15 ani de la stabilirea unui parteneriat amical de cooperare. În fața noilor oportunități istorice, există motive să credem că cooperarea dintre cele două țări în cadrul Belt and Road va găsi mai multe puncte de interes. Adâncirea relațiilor chino-române va contribui mai mult la interconectarea Asia-Europa.

 

***

În cei cinci ani de la propunerea inițiativei Belt and Road, China a semnat acorduri de liber schimb cu 13 țări dezvoltate în comun.
Proiectele de investiții ale Chinei privind co-construirea Belt and Road includ construirea căilor ferate Mombasa-Nairobi, Addis Abeba-Djibouti, China-Thailanda și Ungaria-Serbia.
Cu o creștere anuală de 7,2% și o investiție totală de 70 de miliarde de dolari, aceste proiecte au promovat în mod eficient cooperarea economică cu beneficii reciproce între China și alte țări implicate.

 

 

Bursele JTI pentru Jurnaliști Lansarea ediției 2019-2020

De Ziua Mondială a Presei, Bursele JTI pentru Jurnaliști anunță ediția 2019 – 2020, realizată cu sprijinul foștilor bursieri, al Asociației „Clubul Presei Economice”, al Fundației Art Production și al agenției Ad Media Consult. Programul, aflat la 20 de ani de la prima ediție, este destinat ziariștilor care doresc să-și consolideze experiența profesională și încurajează pregătirea în domeniul politicilor europene. Totodată, contribuie la înțelegerea modului în care temele europene sunt abordate de către mass-media internațională. Bursele JTI pentru Jurnaliști se desfășoară în trei etape:
  • Un training specializat, susținut în România de către experți în teme europene și economice;
  • O călătorie de studii de o săptămână la Bruxelles, pe durata căreia ziariștii se vor întâlni formal și informal cu oficiali ai Uniunii Europene;
  • Stagii de pregătire profesională, timp de patru săptămâni, la Bruxelles;
La încheierea primei etape vor fi selectați jurnaliștii care vor continua programul. La ediția 2019 – 2020 sunt invitați ziariști din presa scrisă, radio, TV și on-line, specializați în domeniile economic, politic și social, care trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții:
  • Experiența profesională de minimum doi ani
  • Vârsta de până în 40 de ani
  • Abilități de comunicare în limba engleză.
Dosarul de înscriere va cuprinde:
  • Curriculum Vitae
  • Formular de înscriere disponibil pe site-ul bursejti.ro și www.admediaconsult.ro
  • Portofoliu: trei materiale de presă relevante pentru domeniile enunțate
  • Două scrisori de recomandare, de preferință una de la coordonatorul direct sau managerul instituției unde lucrează.
Preselecția candidaților se va face pe baza dosarului de înscriere, iar selecția pe baza unui interviu. Data limită de depunere a dosarelor de înscriere este 1 septembrie 2019 (inclusiv), cu mențiunea Bursele JTI pentru Jurnaliști. Bursele JTI pentru Jurnaliști au fost lansate în anul 2000, ca o continuare a programului de stagii inițiat în anii ‘90 de National Forum Foundation/Freedom House, cu sprijinul Guvernului SUA. Obiectivul programului a fost dezvoltarea cunoștințelor și abilităților jurnaliștilor, prin expunere la realitățile democrațiilor dezvoltate, practică profesională specializată, mai întâi în Statele Unite, iar ulterior la Bruxelles. Participanții ediției actuale se vor alătura astfel celor peste 250 de colegi de breaslă care au beneficiat de-a lungul ultimilor 20 ani de Bursele JTI pentru Jurnaliști. Programul este anunțat în fiecare an pe data de 3 mai, Ziua Mondială a Presei. Ziua mondială a libertății presei a fost instituită pentru a atrage atenţia întregii lumi asupra importanței și obligaţiei respectării libertății de exprimare, aşa cum stabilește Declarația Universală a Drepturilor Omului care, la articolul 19 arată că: „Orice om are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară, precum și libertatea de a căuta, de a primi și de a răspândi informații și idei prin orice mijloace și independent de frontierele de stat”. Dosarele de înscriere se pot depune fie online, prin intermediul site-ului www.bursejti.ro, la adresa contact@bursejti.ro, precum și print la adresa: Ad Media Consult, str. Erou Iancu Nicolae, nr.103, vila i-2 Voluntari, jud. Ilfov, cod postal 077190. Persoana de contact: Irina Apostol, tel: 0744584620,e-mail: irina.apostol@admediaconsult.ro    

România are nevoie de o coaliție pentru dezvoltare durabilă

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, adoptată de statele membre ale ONU în 2015, reprezintă un răspuns la problemele sociale, economice și de mediu ale lumii. Într-o abordare holistică, documentul cuantifică 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD/SDG) care țin de toate domeniile vieții noastre, și sociale, și economice, și de mediu și 169 de ținte de care nu putem să nu ținem cont în ceea ce ne propunem să facem în perioada următoare.

Cele 17 obiective ale Agendei 2030 sunt:

1) Fără sărăcie; 2) Foamete „zero”; 3) Sănătate și bunăstare; 4) Educație de calitate; 5) Egalitate de gen; 6) Apă curată și sanitație; 7) Energie curată și la prețuri accesibile; 8) Muncă decentă și creștere economică; 9) Industrie, inovație și infrastructură; 10) Inegalități reduse; 11) Orașe și comunități durabile; 12) Consum și producție responsabile; 13) Acțiune climatică; 14) Viață activă; 15) Viață terestră; 16) Pace, justiție și instituții eficiente; 17) Parteneriate pentru realizarea obiectivelor. Care dintre aceste obiective e mai important? Toate sunt importante, se intersectează.

Uniunea Europeană a dorit de la început să fie lider în implementarea Agendei 2030 și s-a dovedit cel mai activă în ceea ce privește dezvoltarea durabilă. Totuși, încă nu suntem în faza în care UE să fi definit ce vrea prin strategiile sectoriale pentru 2030. Președinția la Consiliul UE în semestrul I din 2019 aduce României oportunitatea de a juca un rol esențial în acțiunea pentru viitorul Uniunii Europene: avem o ocazie unică, să fim un catalizator al deciziilor UE în ceea ce privește Agenda 2030. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă al Guvernului României s-a pregătit în acest sens.

Președinția Consiliului UE aduce României oportunitatea rolului de catalizator al deciziilor europene în implementarea Agendei 2030.

Pentru implementarea obiectivelor Agendei 2030 în România este important să avem o voință politică. Sub acest aspect, ambele camere ale Parlamentului României și-au declarat susținerea pentru implementarea celor 17 obiective și în aprilie 2016 au adoptat o declarație politică foarte puternică pentru instituționalizarea a ceea ce ne dorim legat de obiectivele Agendei 2030. Pentru consolidarea cadrului instituțional, pe baza declarației, în mai 2017 a fost înființat prin HG nr. 313/2017 Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, cu sarcina de a coordona și monitoriza implementarea celor 17 obiective. În momentul de față, relația interinstituțională se face prin abordare multinivel, multitematic, multisectorial.

 

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Coerența este prima lecție pentru dezvoltarea unui model economic

Banca Națională este o instituție care vede destul de bine problemele cu care se confruntă societatea românească; sunt probleme multe, complicate. Noi suntem foarte interesați de a găzdui, de a organiza dacă ne stă în putință, dezbateri de calitate pe astfel de probleme economice, financiare, evenimente culturale. TDS_0235

Bineînțeles, nu vrem să le mărim frecvența până la a plictisi societatea, nu vrem nici să abuzăm de răbdarea audienței. Totodată, din punctul de vedere al Academiei Române, cred că țara are nevoie de dezbateri pe baze academice în sensul solid al cuvântului. Academic înseamnă un format de dezbateri reglementat, încadrat în niște rigori, pentru ca dezbaterile să aibă un scop și să ajungă la niște concluzii.

Așa se prefigurează tema inițiată de ASPES, cu subiecte extrem de interesante, preocupante. Acesta este motivul pentru care Secția de Științe Economice, Sociologie și Juridice a Academiei Române intră în parteneriat cu ASPES, cu ceilalți organizatori pentru o dezbatere de idei, de teze, de opinii pe baze academice, care să ajungă la rezultate concrete.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Ce facem cu economia României?

În numărul din decembrie 2018 al revistei ECONOMISTUL, dedicat Centenarului înfăptuirii României Mari, Daniel Apostol se întreba: „Creștem sau descreștem la împlinirea Centenarului? Cum ne pregătim pentru următorii 100 de ani? Și deloc de ignorat: încotro merge astăzi România?”.

Eu mi-aș permite să dau un răspuns la întrebarea lui Daniel Apostol: „Deocamdată România crește, dar nu se dezvoltă”.
Încă din primul număr al apariției publicației ECONOMISTUL ca revistă, subsemnatul am deschis editorialul cu întrebarea: „Ce facem cu economia României?”.
De atunci și până astăzi, cu o consecvență evidentă, în paginile sale
ECONOMISTUL a abordat număr de număr probleme majore ale economiei, prin opinii ale specialiștilor, analize instituționale, dar, mai ales, prin prezentarea de propuneri și soluții pentru reconfigurarea unei economii a României în care să primeze interesul național, dar evident printr-o integrare accelerată în UE, o uniune care ea însăși este într-un proces de restructurare.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

Financial Intelligence organizează a cincea ediție a evenimentului CYBERSECURITY FORUM

0
Financial Intelligence, cu sprijinul Directoratului Național de Securitate Cibernetică (DNSC), al Autorității Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii (ANCOM), al Centrului Național Cyberint și al Autorității pentru Digitalizarea României (ADR), organizează cea de-a cincea ediție a evenimentului CYBERSECURITY FORUM.  Evenimentul are loc luni, 27 martie, la JW Marriott Bucharest Grand Hotel și va putea fi urmărit și online, LIVE, pe www.financialintelligence.ro, pe pagina de Facebook Financial Intelligence și pe canalul de Youtube Financial Intelligence.  Asigurarea și dezvoltarea rezilienței cibernetice reprezintă un subiect prioritar și o nevoie globală, în contextul accentuării amenințărilor din spațiul virtual. Un element cheie este cooperarea între instituțiile publice și entitățile private. Recent, preşedintele Klaus Iohannis a promulgat legea privind securitatea şi apărarea cibernetică a României. Obiectivele legii sunt crearea de reţele şi sisteme informatice sigure şi reziliente, consolidarea unui parteneriat public-privat, pragmatic, pe linia securităţii cibernetice, asigurarea rezilienţei prin abordare proactivă şi descurajare, transformarea României într-un actor relevant în arhitectura internaţională de cooperare în domeniul securităţii cibernetice. La nivel european, având ca reper anul 2050, Uniunea Europeană are în vedere: reziliența intersectorială și autonomia strategică deschisă cu scopul de a face față noilor provocări globale; politici solide în materie de securitate cibernetică și de date; crearea cadrului de reglementare adaptat exigențelor viitorului și propice, inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale; investiții strategice suplimentare, în special în cercetare și inovare și tehnologii noi; intensificarea diplomației ecologice și a celei digitale prin valorificarea puterii de reglementare și de standardizare; sprijinirea tranziției pentru locuri de muncă noi prin adaptarea sistemelor de educație și formare; gestionarea strategică a aprovizionării cu bunuri critice pentru a spori diversificarea și de a reduce la minim riscul de dependențe noi; dezvoltarea de cadre pentru monitorizarea bunăstării; elaborarea de standarde pentru ecologizarea digitalizării; asigurarea coeziunii prin consolidarea protecției sociale și a statutului social. Speakeri de renume vor dezbate cele mai importante subiecte din sectorul securității cibernetice:
  • Cum ne protejăm de atacurile cibernetice, în contextul războiului din Ucraina  
  • Noile provocări din domeniul securității cibernetice în era Inteligenței Artificiale  
  • Cyberintelligence – vulnerabilități, riscuri și amenințări
  • Importanța tehnologiei 5G și riscurile pentru securitate legate de aceasta
  • Centrul European Cyber Security de la Bucureşti – oportunități pentru România
  • Securitatea sistemului financiar, în contextul dezvoltării monedelor digitale 
  • Vulnerabilitățile critice în telefonia mobilă
  • Măsurile luate de companii pentru protecția datelor
  • Cercetare-Dezvoltare în Cybersecurity
  • Asigurări pentru riscul cibernetic
  • Finanțarea digitalizării prin PNRR
  • Educația cibernetică
Speakerii evenimentului sunt: Sebastian BURDUJA, Ministrul cercetării, inovării și digitalizării (mesaj video); Iulian CHIFU, Consilier de stat la Cancelaria Prim-Ministrului; Vlad STOICA, Președinte ANCOM; Anton ROG, Director General la Centrul Național Cyberint SRI; George TUȚĂ, Președinte Comisiei parlamentare speciale pentru automatizare şi viitorul muncii din Camera Deputaților; Andrei NICULAE, Vicepreședintele Autorității pentru Digitalizarea României; Manuela CATRINA, Adjunct al Directorului DNSC; General de brigadă ing. Gabriel DAVID, Șeful Departamentului de Securitate Cibernetică al STS; Yugo NEUMORNI, Președinte CIO Council; Bogdan BALAZS, Global Deputy CTO Atos; Pat MCCARTHY, Senior Security Adviser la Huawei Cyber Security Transparency Center, Brussels; Alexandru PETRESCU, Senior Vice President la BIG Cyber; Vladimir Ghiță, CEO FORT; Sorin-Cristian NIȚĂ, Asistent Univ. Dr. Academia de Studii Economice și Președintele Bucharest Fintech Network; Cătălina DODU, Vicepreședinte ANIS; Călin RANGU, Cofondator CIO Council; Vasile BĂICULESCU, Managing Partner la Băiculescu și Asociații (mesaj video). Evenimentul va fi moderat de Ancuța STANCIU, Membru Fondator și Redactor Șef la Financial Intelligence și Adina ARDELEANU, Membru Fondator și Redactor Șef Adjunct la Financial Intelligence. Parteneri: Superbet, Atos, First Bank, RADIOCOM – Societatea Naţională de Radiocomunicaţii, Clico Solutions, Huawei, Nuclearelectrica, Fort, Transelectrica, bmm testlabs, BIG Cyber, Rombet, Băiculescu și Asociații, Electrica Furnizare, Electrica și CAPEX.COM. Parteneri instituționali:  CIO Council, Asociația Națională pentru Securitatea Sistemelor Informatice (ANSSI), Asociația pentru Tehnologia Informației și Comunicații din România (ATIC), Asociația patronală a industriei de software și servicii (ANIS), Asociația Română pentru Asigurarea Securității Informației (ARASEC), Camera de Comerț Româno-Britanică (BRCC), ICSS, Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR), PWN România. Parteneri media: Agerpres, România Durabilă, Economistul, Club Economic, The Diplomat Bucharest, Revista Cariere, Finzoom, New Money, Bizi Live TV. Mai multe detalii despre eveniment puteți găsi aici.

Curtea de Conturi a transmis Parlamentului rapoartele publice anuale

0
Curtea de Conturi a înaintat Parlamentului Raportul public pe anul 2021 și Raportul de activitate pe anul 2022, după aprobarea acestora de Plenul instituției. În contextul activității specifice, în anul 2022 Curtea de Conturi a verificat 2168 de entități. Majoritatea misiunilor derulate conform programului de activitate s-au axat pe auditul financiar (1512), urmate de auditul de conformitate (442) și de cel al performanței (32). Au fost efectuate 5588 de misiuni de verificare a modului de ducere la îndeplinire a recomandărilor (follow-up) și peste 300 de acțiuni de documentare. Valoarea prejudiciilor constatate de auditorii publici externi a fost de 1,75 miliarde de lei, iar abaterile financiar-contabile au atins nivelul de 53,4 miliarde de lei. Pentru prejudiciile identificate și consemnate în actele de audit aferente anului financiar 2021 și anilor anteriori, Curtea a formulat 103 sesizări, la propunerea departamentelor și a camerelor de conturi. Din totalul sesizărilor penale, 76 au vizat neîndeplinirea măsurilor dispuse, iar 27 au fost formulate în cazul existenței unor indicii de săvârșire a unor fapte de natură penală. În cel de al doilea an pandemic (2021), cheltuielile de la bugetul de stat au fost de peste 284 de miliarde de lei, mai mult de un sfert din această sumă (26,4%) îndreptându-se către Sănătate și Muncă/Protecție socială. De altfel, cele două domenii au înregistrat, cumulat, 87% din cheltuielile de 5,73 de miliarde de lei efectuate din bugetul de stat pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de Covid-19. Sectorul Apărare, ordine publică, siguranță națională și justiție a însumat o cincime din cheltuielile statului în exercițiul financiar 2021 (20%). Raportul public pe anul 2021 prezintă principalele rezultate ale misiunilor de audit public extern efectuate pe parcursul anului trecut. Pentru al doilea an consecutiv, raportul conține elemente de structură și abordare sintetizate, care permit ca informațiile referitoare la rezultatele auditului să fie mai ușor accesibile părților interesate, factorilor de decizie și publicului larg. Entitățile verificate din administrația publică centrală au fost tratate în cadrul domeniilor de activitate a căror expunere urmează, în linii mari, configurația stabilită de unitatea de coordonare a strategiilor din cadrul Executivului. Un capitol distinct vizează activitatea derulată de camerele de conturi județene la autoritățile din administrația publică locală. Curtea de Conturi a României a făcut pași importanți în sensul adecvării activității și a procedurilor sale la standardele auditului modern, iar activitatea de raportare a cunoscut, de asemenea, o transformare semnificativă. În acest sens, planificarea misiunilor de audit efectuate la ordonatorii principali de credite din administrația publică centrală a avut la bază analiza de risc care a conferit activității un plus de semnificație și de calitate. Alături de consultanți externi cu experiență și de experți ai Băncii Mondiale, Curtea a elaborat și testat, în cadrul a trei misiuni pilot, noul Manual de audit financiar, elaborat în conformitate cu standardele INTOSAI (Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit). Pe baza noului mod de abordare a auditului financiar au fost instruiți 900 de auditori publici externi.

„Ne străduim ca acțiunile pe care le desfășurăm să aibă relevanța așteptată de instituții și de cetățeni, să ofere un sprijin real și consistent în administrarea eficientă a banului public, contribuind astfel la schimbarea în bine a societății românești”, a declarat Mihai Busuioc, președintele Curții de Conturi.

  Pe pagina de internet a instituției, www.curteadeconturi.ro, au fost postate: Raportul public al Curții de Conturi pe anul 2021, Raportul public al Autorității de Audit pe anul 2021, Raportul de activitate pe anul 2022 și Rapoartele referitoare la finanțele publice locale pe anul 2021.  

OLX: Salariul minim a crescut cu 17,6% față de anul precedent

0

SALARIUL MINIM ÎN ROMÂNIA: CONTEXT EUROPEAN ȘI PERSPECTIVE

Prin raportul „INDEXUL Locurilor de Muncă 2022”, realizat de OLX, cea mai mare platformă de anunțuri generaliste din țară, s-au relevat principalele concluzii în vederea evoluției salariului minim în contextul actual al inflației în creștere, precum și a pieței locurilor de muncă din România. Datele sugerează o creștere a salariului minim, ce a fost majorat de la 2.550 de lei brut în 2022 la 3.000 de lei brut în 2023, majorare de care au beneficiat peste 2.1 milioane de salariați, potrivit datelor publicate de Ministerul Muncii.  Conform datelor Eurostat, anul trecut, România s-a clasat pe locul patru în topul statelor din Uniunea Europeană cu cele mai mici salarii minime, după Bulgaria (unde salariul minim era de 1.785 de lei brut pe lună în al doilea semestru din 2022), Letonia (2.458 lei brut pe lună) și Ungaria (2.479 lei brut pe lună). Chiar și cu o creștere constantă a salariului minim în ultimii ani, acesta rămâne de trei ori mai mic, în comparație cu salariul minim din țări precum: Germania, Franța și Olanda. În contextul european, noua directivă aprobată de Parlamentul European, încurajează dreptul salariaților la o viață decentă, în care, salariul oferit să acopere necesitățile zilnice, dar și costul vieții într-un mediu economic european. Pentru a respecta acest drept, statele membre ale Uniunii Europene sunt îndemnate să evalueze aplicabilitatea salariului minim în funcție de țară și să ia măsurile necesare pentru a asigura corectitudinea acestuia. Astfel, statele au posibilitatea de a utiliza ca referință servicii la prețuri reale sau fixarea salariilor minime la procentul de 60% din salariul median brut și 50% din salariul mediu brut. Prin prisma climatului economic actual, cât și a directivei europene aprobate în toamna anului trecut, este sugerată o posibilitate de creștere a salariului minim și în anii următori. Pe baza statisticilor prelevate în cadrul raportului Locurilor de Muncă 2022, salariul minim brut pe lună, în valoare de 3000 lei, reprezintă 45% din nivelul salariului mediu la nivel național în 2023. Majorarea salariului minim poate reprezenta motivația necesară pentru o paletă mai extinsă de candidați, de a aplica în cadrul unui loc de muncă, în contextul deficitului de personal pe care îl resimt companiile din țară.

PwC și D&B David și Baias au asistat compania Public Power Corporation (PPC) din Grecia în tranzacția de preluare a activelor din România ale grupului Enel

0
O echipă integrată de specialiști în tranzacții a PwC România și Grecia și avocați ai D&B David și Baias, societatea de avocatură corespondentă PwC în România, a asistat compania Public Power Corporation (PPC) din Grecia în tranzacția de preluare a activelor de producție, furnizare și distribuție de electricitate din România ale grupului italian Enel. „Am dovedit încă o dată că echipa noastră integrată de tranzacții poate oferi consiliere la cele mai înalte standarde în tranzacții mari din domenii strategice și puternic reglementate. Felicit pe toți colegii implicați în acest proces pentru profesionalismul și dedicarea de care au dat dovadă în acest proiect”, a declarat Cornelia Bumbăcea, Partener Deals PwC România. Experții PwC și D&B David și Baias au oferit servicii de due diligence, consultanță în materie de structurare fiscală și sprijin în ceea ce privește aspectele financiare și fiscale complexe ale documentelor tranzacției, precum și consultanță juridică de drept românesc. „Suntem mândri că am asistat PPC în această tranzacție. A fost o tranzacție complexă, în care au fost implicați un număr mare de consultanți ai PwC România și avocații D&B, care au lucrat alături de colegii din PwC Grecia, dar și de alte echipe de consultanți internaționali”, a declarat Ruxandra Târlescu, Partener PwC România. Finalizarea tranzacției este așteptată în a doua parte a anului 2023, fiind supusă anumitor condiții suspensive, inclusiv aprobării autorităților competente de concurență. „Mulțumesc echipei de avocați D&B care a lucrat la realizarea acestei tranzacții, una dintre cele mai mari tranzacții realizate în România în ultimii 30 de ani. D&B a furnizat întreaga asistență de drept românesc, constând atât în servicii de due diligence juridic şi GDPR, cât şi asistenţă juridică pentru revizuirea documentelor tranzacției și vom continua să asistăm PPC pentru implementarea tranzacției”, a declarat Anda Rojanschi, Partener D&B David și Baias. Echipa D&B David și Baias a lucrat în colaborare cu casa de avocatura Milbank LLP (UK), aceștia din urmă coordonând asistență juridică de partea cumpărătorului. Echipa de tranzacții a PwC România a fost formată din Cornelia Bumbăcea, Partener Deals, Andreea Bistriceanu, Director, Andreea Oprescu, Senior Manager, Laura Paraschiv, Senior Manager și Andreea Puiu, Manager. Echipa PwC Tax a fost reprezentată de Daniel Anghel, Lider al Departamentului de Servicii Fiscale și Juridice, Ruxandra Târlescu, Partener, Adina Vizoli, Director, Ioana Bara, Senior Manager, Ludmila Petrescu, Senior Manager, Claudiu Simionescu, Senior Manager și Anca Lungeanu, Manager. Echipa D&B David și Baias a fost coordonată de Anda Rojanschi, Avocat Partener și a fost alcătuită din mai mult de 20 de avocați, dintre care: Cristina Paduraru, Avocat Partener, Adina Oprea, Avocat Senior Coordonator, Corina Celmare, Avocat Senior, Georgiana Bălan, Avocat Senior Coordonator, Ovidiu Bold, Avocat Partener, Mihaela Papandreia, Avocat Senior. PPC este cea mai mare companie de electricitate din Grecia, cu o capacitate instalată de 10,5 GW și aproximativ 6 milioane de clienți.

Raport PwC: Majoritatea afacerilor de familie din România au avut o performanță solidă în ultimul an financiar și se așteaptă la o evoluție similară în următorii doi ani

0
Majoritatea afacerilor de familie din România (82%) și-au crescut vânzările în ultimul an financiar, nivel în creștere de la 55% în 2021, an încă afectat de pandemie, și peste procentul de 71% înregistrat la nivel global, potrivit sondajului Global Family Business Survey, realizat de PwC. Mai mult, peste două treimi dintre afacerile de familie din România au avut o creștere de două cifre. Doar 3% au raportat scădere față de 8% la nivel global. În același timp, obiectivele de creștere sunt ambițioase și pentru următorii doi ani: 27% dintre afacerile de familie din România se așteaptă să crească rapid și agresiv, față de 14% la nivel global. „Afacerile de familie din România își dovedesc agilitatea și capacitatea de a crește chiar și într-un context dificil, cu crize multiple și incertitudini. În condițiile în care economia României a crescut în comparație cu anii precedenți și este mai mare decât la nivel global, prioritățile companiilor românești în următorii doi ani sunt diferite de cele la nivel global. Pentru companiile locale contează creșterea loialității clienților și introducerea de noi produse și servicii, ambele peste media globală, pentru care prioritățile sunt să-și protejeze activitatea de bază, să acopere costurile și să supraviețuiască incertitudinilor macroeconomice”, a declarat Dinu Bumbăcea, Country Managing Partner PwC România. Protejarea afacerii ca cel mai important activ al familiei și crearea de dividende pentru membrii familiei sunt obiectivele personale cheie pe termen lung în România. În același timp, nivelul  de încredere între membrii familiei este în general considerat ridicat, iar 74% dintre respondenți afirmă că există o aliniere a familiei cu privire la direcția companiei (față de 59% la nivel global). Totuși, deși creșterea și profitul sunt considerate esențiale, majoritatea sunt de acord că profitul nu ar trebui făcut în detrimentul clienților sau al angajaților. Afacerile de familie din România se consideră mai avansate decât cele globale într-o serie de domenii, inclusiv în ceea ce privește capacitatea lor de a se adapta / de a lua decizii rapid, de a avea sisteme de control al calității și sisteme de colectare a feedback-ului clienților. Astfel, 55% dintre afacerile de familie din România consideră că au capacități digitale solide, față de doar 42% la nivel global, iar 88% spun că au capacitatea de a schimba cursul în scurt timp datorită lichidităților companiei, peste media globală de 58%.

Aspectele legate de ESG și de diversitate nu reprezintă un domeniu de interes în prezent

La fel ca în cazul afacerilor de familie din întreaga lume, majoritatea respondenților din România recunosc că aspectele legate de ESG și de diversitate nu reprezintă un domeniu de interes actual. Majoritatea se angajează într-o formă sau alta de activități de responsabilitate socială, în principal prin acțiuni pentru comunitatea locală sau forme tradiționale de filantropie. Doar 30% și, respectiv, 36% dintre întreprinderile de familie din România au o persoană sau o echipă responsabilă pentru diversitate și incluziune și ESG. Majoritatea întreprinderilor de familie din România își stabilesc obiective și ținte pentru satisfacția clienților și creștere, dar doar o minoritate le stabilește pentru diversitate și incluziune și impact social. În cadrul sondajul Global Family Business Survey au fost intervievate 2.043 de interviuri cu afaceri de familie din 82 de țări la nivel mondial, printre care și România. Scopul sondajului este de a înțelege ceea ce gândesc reprezentanții afacerilor de familie cu privire la problemele actuale.

Transavia, investiții record și achiziții din piață

0

Transavia, cel mai mare producător de carne de pui din România, anunță „investiții masive în extinderea și eficientizarea operațiunilor și prin achiziții de noi jucători din piață. Astfel, în 3-4 ani, capacitatea de producție va atinge un nou nivel record pentru un sud-estul Europei, depășind borna  de 200.000 de tone de carne de pui anual”.

Dr. ing. Ioan Popa, președinte și fondator Transavia:  „Pe 1 aprilie, aniversăm 32 de ani de la înființare. Suntem mândri că suntem cel mai mare producător de carne de pui din țară, cu rezultate excepționale an de an și cu  o soliditate a afacerii care ne permit în mod incontestabil să dr creștem constant și să ne întărim poziția de lider. Știm exact unde vrem să ajungem pe termen mediu și lung, fiind deciși să ne extindem operațiunile în negocieri pentru astfel de achiziții. Avem cei mai buni indicatori de profitabilitate din industrie, nu doar din România, ci și la nivel european. În plus, suntem probabil singura companie de profil care nu are datorii de niciun fel și nu are credite de rambursat. În acest mod suntem sustenabili și putem planifica viitorul, în timp ce contribuim la bunăstarea celor din jur, atât prin taxele plătite, cât și prin acțiunile noastre directe.” Transavia subliniază că „în ciuda provocărilor imense resimțite de întreaga societate anul trecut, determinate de inflația galopantă, explozia costului vieții, volatilitatea și intensificarea tensiunilor geo-politice chiar în vecinătatea noastră, creșterea fără precedent a costurilor energiei, gazelor și materiilor prime, viziunea managerială, investițiile masive și corect orientate și dedicarea celor 2300 de angajați au condus la rezultate foarte bune înregistrate de liderul pieței cărnii de pui. Transavia, cel mai profitabil jucător din sector, a investit în ultimul deceniu aproximativ 250 de milioane de euro din fonduri proprii în dezvoltare sustenabilă, în extinderea operațiunilor, în tehnologie modernă și dezvoltarea echipei. Sustenabilitatea financiară este dublată de grija față de bunăstarea animalelor și pentru protejarea mediului. Cea mai recentă investiție făcută de Transavia în acest sens a fost inițiată în 2022 și susține cea mai mare investiție în energie verde din sectorul alimentar. Investiția, care se ridică la aproximativ 35 de milioane de euro, din fonduri proprii, va permite producerea de până la 100% din energia necesară operațiunilor, până la finalul acestui an. Compania va continua să fie un model de bune practici în industria alimentară, prin noi investiții în proiecte de dezvoltare”. Transavia este afacere de familie cu capital 100% românesc, „singurul producător din România care produce, crește și procesează toți puii în facilitățile proprii, putând astfel să garanteze constanță pentru calitatea înaltă și siguranța maximă a tuturor produselor oferite. Bazându-se pe cele mai bune practici și cele mai stricte protocoale în întreg lanțul de producție și distribuție, de la bob la furculiță, compania are în prezent o capacitate de abatorizare de 30.000 de capete/oră. Calitatea și siguranța produselor Transavia sunt o carte de vizită în afara granițelor, unde Transavia exportă aproximativ 30% din producția sa,  în 27 de țări de pe mai multe continente. Transavia este singura companie românească care și-a asumat standardele pentru a fi co-semnatară a Codului de Conduită al UE cu privire la Practicile Responsabile Comerciale și de Marketing în Sectorul Alimentar”. Pentru mai multe informații, vizitați https://transavia.ro/.  

Capacități moderne de producere a materialului forestier de reproducere

0
Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a lansat apelul necompetitiv de proiecte în cadrul Investiției I.2. „Dezvoltarea de capacități moderne de producere a materialului forestier de reproducere” pentru Subinvestiția I.2.B. „Acordarea de sprijin de minimis pentru dezvoltarea de capacități moderne de producere a materialului forestier de reproducere”, PNRR/2023/C2/S/I.2.B. MMAP precizează că „alocarea financiară totală acordată prin PNRR acestei investiții depășește 88 milioane lei. Sesiunea de depunere a proiectelor  a început  astăzi, 23 martie, la ora 12.00 și se încheie la data de 29 februarie 2024. Sesiunea va fi de tip necompetitiv, apel deschis, pentru toți solicitanții eligibili, pe principiul primul venit, primul servit, în limita bugetului maxim eligibil alocat. Beneficiarii acestei măsuri sunt orice deținător public și privat de păduri și/sau producător autorizat de material forestier de reproducere (MFR). În categoria deținătorilor publici de păduri sunt incluse: Regia Națională a Pădurilor – Romsilva, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură Marin Drăcea, Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, unitățile administrativ-teritoriale (comune, orașe, municipii, județ) și alte persoane juridice de drept public. În categoria deținătorilor privați de păduri sunt incluse: persoanele fizice, societățile comerciale, asociațiile și fundațiile, alte persoane juridice de drept privat. Producătorii autorizați de MFR sunt persoanele fizice și persoanele juridice care dețin o autorizație emisă de către Comisia de autorizare din cadrul MMAP, în temeiul prevederilor Ordinului nr. 676/2004 pentru aprobarea Metodologiei de autorizare a producătorului de material forestier de reproducere”. Tánczos Barna, ministrul mediului, apelor și pădurilor: „Ambiția noastră, a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, este să creștem suprafaţa împădurită, iar în acest scop ne ajută componenta Păduri şi protecţia biodiversităţii din PNRR, cu un buget de 1,173 miliarde euro. Investiţiile includ cel mai amplu program de împăduriri, prin care vor fi plantate peste 56.700 de hectare de pădure, cel puţin 90 de pepiniere operaţionale noi şi renovate, precum şi cel puţin 3.150.000 mp de suprafeţe noi de păduri urbane, în conformitate cu cerinţele legale stabilite în Strategia Naţională Forestieră 2020 – 2030.” Pentru mai multe detalii accesați:
    • Link depunere proiecte: https://proiecte.pnrr.gov.ro/
  • Adresa de mail suport: (pentru intrebari tehnice legate de apel): dgpnrr@mmediu.ro
Foto: Romsilva

Locuri de muncă vacante

0
Din declarațiile agenților economici privind locurile de muncă vacante, rezultă că în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Ilfov sunt înregistrate în prezent 2409 locuri de muncă vacante dintre care: 82, pentru studii superioare; 676, pentru studii medii; 337, pentru muncitori calificați; 1314, pentru muncitori necalificați. Profesiile, meseriile, ocupațiile în care agenții economici din judeţul Ilfov oferă locuri de muncă sunt: șef serviciu comerț cu ridicata și amănuntul, inginer sisteme de securitate, manager marketing (tarife, contracte, achiziții), inginer chimist, inginer mecanic, proiectant inginer mecanic, director societate comercială, director economic, responsabil proces, inginer geodez, profesor învățământ primar, manipulant mărfuri, ambalator manual, muncitor necalificat la asamblarea pieselor, agent de securitate, lucrător comercial, paznic, muncitor necalificat la demolarea clădirilor, căptușeli, zidărie, plăci mozaic, faianță, gresie, parchet, paznic, operator introducere validare și prelucrare date, muncitor necalificat la ambalarea produselor solide și semisolide, ajutor bucătar, îngrijitor clădiri, casier, stivuitorist, șofer de autoturisme și camionete, conducător auto transport rutier de mărfuri, tehnician pentru sisteme de detecție, supraveghere video, control acces, instructor (monitor) schi/călărie/golf/tenis/înot/sporturi extreme, instalator apă/canal, electrician în construcții, asistent medical generalist, gestionar depozit, îngrijitor spații hoteliere, agent vânzări, săpător manual, lucrător în bucătărie (spălător vase mari), magaziner, mecanic auto, kinetoterapeut, agent transport internațional, asistent manager, lăcătuș mecanic, femeie de serviciu, lucrător gestionar, portar, analist calitate, manger zonă, muncitor necalificat în industria confecțiilor, agent securitate intervenție, bucătar, dulgher restaurator, instalator pentru sisteme fotovoltaice. Condițiile de angajare, valabilitatea ofertei și informațiile suplimentare despre fiecare loc de muncă în parte se pot obține la sediul AJOFM Ilfov din București, str. Ruginoasa, nr. 4, sector 4, la telefon (021)332.37.08/123, pe site-ul ANOFM https://www.anofm.ro/  sau la punctele de lucru ale AJOFM Ilfov.

Investiții în cadrul cooperării economice româno-turce

0
Președintele Camerei de Comerţ si Industrie a Municipiului Bucureşti, Iuliu Stocklosa, a avut o întâlnire cu o delegație a companiei Güriş Construction and Engineering Co. Inc. din Ankara (Republica Turcia). CCIB subliniază că „principalul obiectiv al întrevederii a vizat identificarea unor oportunități de colaborare cu parteneri români, în vederea realizării de investiții îndeosebi în industria chimică și energiei verzi. La întâlnire a participat reprezentantul firmei ArgesConcept, membră CCIB, parteneră a grupului turcesc. În deschidere, președintele CCIB a vorbit despre mediul economic al Capitalei, precum și despre activitatea Camerei noastre, cu accent pe gama largă de servicii oferite companiilor, inclusiv celor străine, și pe strategia de relaţii externe. În acest context, a punctat relațiile deosebite dezvoltate de Camera bucureșteană cu instituțiile guvernamentale cu rol în promovarea relațiilor economice și comerciale internaționale, cu diplomații români din străinătate, dar și cu cei străini, acreditați în România. Totodată, Iuliu Stocklosa a exprimat interesul privind dezvoltarea relaţiilor economice şi comerciale cu Republica Turcia, o dovadă în acest sens fiind cele şapte acorduri de cooperare încheiate de CCIB cu organizaţii similare din această ţară. În context, a subliniat întreaga deschidere în ceea ce privește susținerea colaborării bilaterale. Cu acest prilej, reprezentanții Güriş Construction and Engineering Co. Inc. au făcut o prezentare extinsă a principalelor domenii în care echipa are o experiență relevantă, cu accent pe: sectorul energetic (construcție de centrale geotermale, eoliene, solare și hidrocentrale), realizarea de investiții orientate spre export și construcții. Înființat în 1958, Güriş operează în diverse regiuni din Turcia, dar și în străinătate (Orientul Mijlociu, Asia Centrală, Africa de Nord, Balcanii de Vest). Potrivit conducătorul delegației, dr. Mustafa Yilmaz, Güriş intenționează să investească în România într-o fabrică de rășini epoxidice, context în care a exprimat interesul de a identifica în țara noastră un furnizor de glicerină, materie primă de bază pentru produsul finit. Totodată, a precizat că sunt avute în vedere și alte investiții în România, Güriş dorind să se implice și în procesul de reconstrucție a Ucrainei, inclusiv prin acțiuni de cooperare cu firme românești”. CCIB reamintește că, „la sfârșitul anului 2022, Republica Turcia era principalul partener comercial al României între statele din afara Uniunii Europene (UE). La export, Turcia reprezintă principala piață de absorbție a mărfurilor trimise din România în spațiul extracomunitar, iar la import a doua piață de provieniență a mărfurilor intrate în țara noastră din afara UE (după R. P. Chineză). În 2022, volumul total al schimburilor comerciale româno-turce a fost de 9,4 miliarde USD (+12,5% comparativ cu anul precedent), din care 3 mld. USD export  (-3,9%) și 6,4 mld.USD import (+22,2%). La 31 decembrie 2022, în România erau înregistrate 17.602 firme cu capital turcesc (locul 3) cu un capital social subscris în valoare de 0,95 mld. USD, care plasează Turcia pe locul 14 între statele investitoare în țara noastră”. Foto: CCIB  

UNSAR, BAAR și PIAR critică Hotărâre de Guvern care instituie plafonarea primelor RCA

0
UNSAR, BAAR și PIAR au luat notă de proiectul de Hotărâre de Guvern care instituie o plafonare pe termen de 6 luni a tarifelor de primă la asigurările RCA, făcând următoarele precizări: Industria nu poate fi de acord cu Proiectul de HG, care încalcă în mod evident legislația europeană, este lipsit de fundament economic și ambiguu pe anumite aspecte, riscând să destabilizeze și mai mult piața de asigurări RCA. Legislația trebuie modificată, dar necesită un pachet de măsuri mai amplu care să fie discutat împreună cu toate părțile direct implicate. Există soluții esențiale pentru o piață funcțională și atractivă dedicată consumatorilor:
  • Îndreptarea articolelor specifice din Legea nr. 132/2017 care nu permit asigurătorului un control al costurilor, conducând astfel la dezechilibre importante în funcționarea normală a pieței de asigurări bazată pe competitivitate, profitabilitate și prudențialitate.
  • Demararea unui proiect național ce vizează reducerea frecvenței și gravității accidentelor rutiere și adoptarea unor măsuri urgente de creștere a gradului de cuprindere în asigurare și de combatere reală a fraudelor care să vină imediat și eficient în sprijinul eforturilor deja existente în această zonă. Practic, la fiecare 100 de mașini înmatriculate în țara noastră, cel puțin 6 produc accidente în trafic soldate cu pagube materiale sau vătămări corporale și decese, comparativ cu 4,08% – frecvența înregistrată în Bulgaria, 3,2% în Polonia, 2,7% în Cehia, 2,3% în Ungaria și 1,65% în Croația. UNSAR, BAAR și PIAR s-au angajat într-un astfel de demers, și se declară deschiși în a colabora cu alte organizații și instituții publice în acest sens.
Subliniem că la o soluție similară s-a mai apelat și în anul 2016, tot printr-un HG, când s-au plafonat tarifele de primă RCA. Realitatea a demonstrat că nu a fost o soluție benefică nici pentru piața de asigurări din România și nici pentru asigurații și persoanele prejudiciate deopotrivă, mediul concurențial a fost grav afectat, iar România s-a confruntat în 2021 și 2023 cu un faliment și o insolvență de o magnitudine mult mai mare decât falimentele anterioare din industria de asigurări. În plus, trebuie reamintit că împotriva României s-a declanșat procedura de infringement care a încetat abia după ce s-a renunțat la intervenția statului în politica de prețuri a societăților de asigurare. Totodată, reamintim faptul că în prezent, deși numărul de vehicule înmatriculate a depășit 10 milioane, numărul asigurătorilor RCA activi din România este de doar 8 (ca termen de comparație, Cehia are 12 la o piață de aproximativ 6 milioane de vehicule). Mai mult, se pune întrebarea dacă acționarii sunt dispuși în continuare să investească într-un mediu de business impredictibil, și intr-o piață RCA marcată de 4 falimente în ultimii 8 ani, în contextul în care costul de capital necesar, raportat la expunere, pentru a îndeplini cerințele de solvabilitate, este în creștere. Industria de asigurări a fost și va continua să fie un partener profesionist și echilibrat în vederea asigurării unui cadru legislativ care să îmbunătățească funcționarea pieței de asigurări, în beneficiul tuturor cetățenilor.
UNSAR – Uniunea Națională a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România BAAR – Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România PIAR − Patronatul Industriei Asigurătorilor din România