Președintele Băncii Mondiale, domnul David Malpass, afirma recent că „țările în curs de dezvoltare se confruntă cu mai multe crize care se suprapun, inclusiv pandemie, inflație în creștere, invazia Ucrainei de către Rusia, dezechilibre macroeconomice mari și deficit de energie și alimente.”

În istoria nu foarte îndepărtată am mai avut exemple de crize suprapuse, chiar dacă generațiile mai tinere nu le-au trăit și nu și le amintesc altfel decât din literatură. Desigur este o nuanță de discutat aici pentru că în unele situații suprapunerea crizelor vine ca urmare a relației de cauzalitate dintre ele.

Câteva dintre aceste exemple sunt:

• criza petrolului din ’73 și războiul Yom-Kipur;
• criza din ’80-’83 care a avut la bază criza energetică din ‘79, cauzată de Revoluția din Iran;
• criza financiară asiatică din ’97-’98 suprapusă cu o criză de guvernanță la toate nivelurile politice semnificative – naționale, regionale, globale;
• recesiunea din ‘90-’91 suprapusă cu invadarea Kuweitului de către Irak și destrămarea blocului sovietic;

Pandemia de COVID-19 a reprezentat, fără doar și poate, un punct de cotitură, o provocare majoră, cu efecte de anvergură asupra statelor, societăților și cooperării la nivel internațional, generând schimbări permanente și predând o serie de lecții importante.

În opinia mea, atunci când discutăm despre transformările pe care le vom vedea în viitorul apropiat și pe termen mediu la nivelul societății și al funcționării economiei, cele două șocuri recente și consecutive la care am fost expuși nu mai pot fi disociate. Ieșirea din șocul generat de pandemie s-a suprapus cu intrarea într-o nouă stare de tensionare la aproape toate nivelurile funcționării societății și economiei, ca urmare a invaziei Ucrainei de către Rusia.

Efectele celor două șocuri exogene pentru economiile țărilor din regiune prezintă o serie interesantă de asemănări, dar și de deosebiri ce merită analizate:

1. Ambele șocuri au determinat sincope pe partea ofertei, cu impact major la nivel economic și în ceea ce privește dinamica prețurilor. Dacă în cazul COVID-19 acest impact a fost mult generalizat, cuprinzând o gamă largă de materii prime, dar și de produse și servicii cu grad ridicat de complexitate, în cazul războiului din Ucraina el se regăsește în special asupra unor materii prime pentru industria energetică și a combustibililor, precum și a celor agro-alimentare. În cazul COVID-19, pentru că cererea a fost afectată simultan cu oferta, sau chiar înaintea acesteia, impactul asupra prețurilor a fost întârziat, fiind resimțit în a doua parte a crizei, mai ales către final, când cererea a revenit puternic, dar oferta a continuat să fie afectată. În cazul conflictului dintre Rusia și Ucraina, ofertă a fost prima afectată, în unele situații chiar înaintea declanșării războiului, în vreme ce efectele asupra cererii s-au propagat cu un decalaj și au crescut gradual pe măsură ce conflictul a devenit tot mai intens și mai îndelungat, iar așteptările de soluționare diplomatică nu s-au confirmat. În ambele cazuri, lecția învățată este cea a reducerii dependenței de surse externe de aprovizionare în cazul sectoarelor economice de importanță strategică. În cazul României, avantajul accesului la numeroase resurse naturale nu trebuie irosit, ci trebuie neapărat consolidat prin dezvoltarea unui sector industrial competitiv și a unei infrastructuri care să diminueze costurile de acces.

2. În ambele situații s-a observat rolul extrem de important al inovației și al noilor tehnologii, inclusiv pe partea de comunicații, accesul la internet, securitatea transmisiilor de date și a canalelor de cooperare la distanță între echipe. În cazul COVID-19, accentul a fost pus pe tehnologiile asociate telemuncii, iar în cazul războiului pe capacitatea de a colecta, transmite și analiza informații operative, precum și pe capacitatea de a transmite și recepționa în timp real instrucțiuni pentru coordonarea acțiunilor din teren. În acest context, lecția învățată pentru viitor este cu siguranță aceea ca domeniul IT & C va rămâne de importanță strategică, iar adoptarea celor mai noi, eficiente și sigure dezvoltări în acest domeniu vor rămâne și în viitor de importanță vitală pentru succesul organizațiilor. Asta înseamnă inclusiv demersuri pentru asigurarea securității sistemelor informatice și a canalelor de comunicații, pentru contracararea riscului cibernetic, dar și punerea accentului pe pregătirea la un nivel tot mai ridicat a resursei umane în utilizarea acestor instrumente. Educația și formarea profesională trebuie așadar să continue să se adapteze la utilizarea eficientă și competentă a acestor noi tehnologii, iar de aceasta va depinde foarte mult competitivitatea și reziliența organizațiilor și ale economiei în ansamblul ei.

3. Atât pandemia COVID-19, cât și războiul din Ucraina, prin efectele lor directe și indirecte au afectat și continuă să afecteze sentimentul de consum și pe cel investițional. Din această perspectivă, în cazul pandemiei deteriorarea s-a manifestat relativ generalizat, la nivel global, în vreme ce în contextul războiului din Ucraina ea este mult mai pregnantă în regiune, chiar dacă se resimte în oarecare măsură și la nivel global. Faptul că cele două șocuri practic s-au înlănțuit, succedându-se aproape imediat, complică foarte mult funcția de răspuns a autorităților fiscale și monetare din regiune. În special din perspectiva fiscală, faptul că războiul din Ucraina menține presiunea negativă asupra economiei, simțită și pe parcursul pandemiei, chiar dacă într-o manieră diferită, face ca nevoia de susținere prin programe guvernamentale să rămână importantă, în vederea diminuării costurilor sociale și a efectelor distructive asupra capacităților economice. Indirect, dar totodată aproape inevitabil, asta înseamnă menținerea unui rol important al statului în economie. Cred că această necesitate ascunde în același timp și un pericol latent: riscul de „crowding-out”, cum este el numit în literatura de specialitate, respectiv riscul ca implicarea tot mai puternică a statului să slăbească vitalitatea sectorului privat și accesul acestuia la finanțarea disponibilă, aflată oricum într-un proces de regres ca urmare a creșterii aversiunii la risc a investitorilor. Aceasta ar avea efecte negative pe termen lung pentru competitivitatea economiei și, inclusiv, pentru sustenabilitatea bugetară. De aceea, programele guvernamentale de sprijin trebuie atent calibrate astfel încât să consolideze sectorul privat al economiei și să încurajeze inițiativa. Lecția învățată pentru viitor este că trebuie să facem tot posibilul pentru a menține finanțele publice în cât mai bună ordine tot timpul, mai ales atunci când situația economică este favorabilă, și să ne îngrijim să avem un mediu concurențial sănătos precum și un cadru legislativ și fiscal care să încurajeze inițiativa privată, pentru că de aici vin atât majoritatea locurilor de muncă, cât și partea cea mai importantă a veniturilor bugetare.

4. Ambele șocuri au diminuat atenția acordată unor riscuri pe termen lung la nivel global, care însă între timp nu s-au atenuat ci, dimpotrivă, au continuat să se acutizeze. Reamintesc trei dintre ele:

• creșterea inegalității atât în Occident, cât și în lumea în curs de dezvoltare;
• deteriorarea mediului înconjurător și agravarea schimbărilor climatice;
• schimbarea demografică, care duce la îmbătrânirea rapidă a populației în majoritatea țărilor din întreaga lume.

Aceste trei probleme globale vor continua să ne bântuie în lumea post-COVID, mai ales în contextul tensiunilor geopolitice și sancțiunilor economice care probabil se vor prelungi pe un orizont de timp mult mai îndelungat, indiferent de dinamica conflictului militar din Ucraina. Tocmai în contextul deteriorării echilibrelor bugetare induse de măsurile guvernamentale luate ca reacție pentru atenuarea celor două șocuri, implementarea unor soluții la cele trei probleme globale reamintite anterior va fi cu atât mai dificilă, deci ne putem aștepta ca oricare dintre acestea să se agraveze în viitorul apropiat, ceea ce este posibil să determine noi tensiuni asupra sistemelor economice. La fel ca și la punctul discutat anterior, lecția învățată este și în acest caz aceea că robustețea economiei și a bugetului public trebuie consolidate în permanență, în contextul în care vedem că economia poate fi lovită de șocuri consecutive.

5. Atât pandemia COVID-19 cat și șocul reprezentat de războiul din Ucraina au demonstrat rolul extrem de important pe care îl are un sistem financiar robust în menținerea funcționării economiei în condiții adverse. De aceea, este foarte important să continuăm să luăm măsurile necesare pentru consolidarea sa și să fim preocupați de îmbunătățirea mecanismelor sale de funcționare.

6. Realitățile crizelor pe care le traversăm au declanșat și reconsiderarea a numeroase convingeri, cu potențiale efecte asupra alegerilor pe termen mediu și lung pentru societate și pentru economie. În opinia mea, nivelul ridicat al solidarității în fața amenințărilor comune, la nivelul relațiilor dintre oameni și dintre state, a fost latura pozitivă cea mai surprinzătoare observată în ultimii 2 ani și ceva și poate fi adăugată pe lista asemănărilor între cele două șocuri recente: pandemia și agresiunea Rusiei asupra Ucrainei.

Așa cum ne-a arătat istoria, crizele majore i-au determinat pe oameni să depășească trecutul și să își imagineze lumea din nou.

Experiențele și lecțiile învățate din pandemia Covid-19 și din alte evenimente care au schimbat lumea în ultimii ani (de la criza financiară din 2008, la războiul din Ucraina) arată cel puțin trei direcții de îmbunătățire a instrumentelor și mecanismelor de politică, menite să contribuie la crearea unor sisteme de guvernanță mai receptive și mai robuste, care să ne asigure că, într-un viitor incert, se poate reacționa mai eficient la astfel de șocuri exogene: o agilitate sporită, o fiabilitate mai mare și, respectiv, o interfață știință – politică – societate mai eficientă.

Studiul istoriei ne arată că alegerile făcute în timpul crizelor sau ca urmare a acestora pot modela lumea pentru deceniile următoare. Din această perspectivă am putea parafraza titlul uneia din lucrările celebre ale economistului american Hyman Minsky afirmând că avem nevoie să găsim căi pentru a readuce stabilitatea unei economii despre care intuim că va continua să fie lovită de șocuri exogene importante în perioada ce urmează, fără a avea însă certitudini cu privire la forma și la momentul manifestării acestora.

O provocare importantă într-un astfel de context vizează necesitatea unor abordări și acțiuni colective pentru a construi economii care să asigure creștere incluzivă, prosperitate și siguranță pentru toți. Suntem mult mai puternici uniți, decât divizați.

Și nu în ultimul rând, poate cea mai importantă lecție a pandemiei COVID și a celorlalte crize pe care le traversăm este să învățăm să evaluăm în mod adecvat ceea ce contează cu adevărat.

Modul de concepere a sistemelor de gaze în România, amplasarea surselor la distante mari de centrele de consum, depletarea zăcămintelor de gaze în ultimii 25 de ani, comportamente şi mentalităţi în neconcordanta cu elementele de piaţă concurenţială, lipsa aplicării legislaţiei etc., determina nesatisfacerea cererii de gaze naturale în perioada rece a anului fără importuri de gaze. Sistemic nu putem să asigurăm continuitatea livrării gazelor consumatorilor români fără importuri și tot sistemic avem o mare vulnerabilitate a securități în asigurarea cu gaze a tuturor consumatorilor, deoarece ne închidem consumul pe cea mai vulnerabilă componentă sursă de gaze – importul de gaze. 

Astfel, afirmațiile cum că suntem cea mai puțin vulnerabilă țară din Europa în ceea ce privește asigurarea cu gaze a tuturor consumatorilor trebuie abordată cu prudență. Vulnerabilitatea unei țări nu este dată doar de cât importă într-un an ci de cât de mult importă într-o oră/zi de maxim de consum, care sunt resursele stocate disponibile orar pe care te poți baza în situația în care nu ai gaze din import, care sunt alternativele energetice imediate pe care un consumator le poate folosi în situația lipsei gazelor și mai ales dacă importul este sursa pe care urmează să-ți închizi balanța. 

Important de precizat că această analiză a fost prezentată în anul 2011 Grupului de Lucru pentru Securitatea Energetică a României de pe lângă Guvernul României, sesizându-se importanța dezvoltării unui plan de depozitare a gazelor naturale (prin construirea unor depozite care sa asigure acoperirea vârfurilor mari de consum orare, cele existente nefiind capabile pentru aceasta) care să asigure în perspectivă securitatea energetică a României, aspect care nu a fost luat în considerare.

Analizând piața de gaze din România în ultimii ani, cererea și consumul de gaze, putem trage următoarele concluzii succinte:

• cererea de gaze in anumite perioade din iarna nu este satisfăcută ;
• tendinţa livrărilor de gaze în perioada rece este continuu descrescătoare pe parcursul celor trei luni de iarna, urmare a extragerii gazelor din depozitele de înmagazinare gaze.
• din analiza evoluției consumului de gaze pe sectoare de activitate se observă că în perioadele cu vârf de consum, când temperatura exterioară prezintă valori coborâte, în sectoarele « chimie şi petrochimie », « metalurgie » şi «producerea energiei electrice» se înregistrează scăderi ale livrările, care sunt mai accentuate în luna februarie atunci când capacitățile de extracție din depozite sunt inferioare lunii decembrie şi chiar ianuarie.
• conform datelor de pe site-ul www.meteoromania.ro, la nivelul fiecărui an se constata existența a 7 perioade cu temperaturi medii zilnice coborâte, dintre care 3 sunt cu temperaturi extreme (<-5 C) ;
• durata medie a perioadelor cu vârf de consum zilnic variază între 4 – 10 zile (maxima înregistrată în 10 ani fiind de 19 zile), numărul mediu total de zile cu vârf zilnic de consum în București fiind de 49 pe tot sezonul rece. Numărul de zile în care temperatura medie zilnica se găsește sub -5 C este de 20 de zile.

Modul în care a fost concepută funcționarea sectorului gazelor naturale din România, în anii `70, care nu a suferit modificări substanţiale, face ca necesarul de gaze din import, chiar şi în cazul eliminării  „producătorilor de energie şi de îngrăşăminte chimice ard gaze de pomană”,  să nu poată elimina total importurile de gaze.

Există o diferenţă semnificativă în abordarea bilanţieră a problematicii surselor şi consumului de gaze anual, şi asigurarea continuă şi sigură a gazelor la vârf de consum. Calculul conform căruia consumul de gaze anual în România, urmează să egaleze producţia de gaze şi îndreptarea astfel a României către Independenţă Energetică se va lovi de două realităţi evidente: 

• vârfurile de consum din România depăşesc cu 10 – 15 mil mc/zi potenţialul de asigurare cu surse exclusiv din intern; 
• presiunea medie a gazelor în punctele iniţiale ale conductei, nu permit transportul gazelor, prin actualul SNT pe distanţe mari la vârf de consum, ceea ce face ca acele gaze, care chiar dacă există sub aspect bilanţier, să nu curgă continuu şi în cantităţi suficiente până la locurile de consum (respectiv zone de consum din Moldova, Banat, Bihor, Satu Mare, Baia Mare, Slobozia etc.).

Reducerea dependenţei de import, până la eliminarea sa, este un obiectiv realist, dar într-o altă construcţie a sectorului gazier: tehnic – juridic – economic şi nu trebuie realizat în detrimentul bunăstării economice a românilor. 

Această abordare poate să ia în considerare regândirea sistemului de transport, astfel încât tranzitarea gazelor de la vest la est şi de la sud la nord, dar şi vice-versa, să asigure energia necesară ca suport de transport şi de echilibrare între diverse zone, coroborat cu dezvoltarea sistemelor locale care să permită preluarea gazelor naturale de la zăcămintele locale şi transportul lor pe distanţe relativ restrânse. Această abordare trebuie să fie posibilă din punct de vedere tehnic şi atractivă din punct de vedere al tarifelor practicate. Regândirea sistemului de transport sub aspect juridic (reguli distincte pentru fiecare categorie de sistem) – tehnic (regimuri tehnologice, abordări investiţionale, operaţionale şi de mentenabilitate diferite pe categorii de sisteme) – economic (metodologii de tarifare, redevenţe, taxe, tarife distincte pe categorii de sisteme), ar permite preluarea gazelor din zăcămintele locale şi transportul lor în funcţie de presiunile disponibile, dar şi tranzitul bidirecţional printr-un sistem naţional compatibil cu sistemele de transport ale ţărilor vecine, preluarea eventualelor gaze descopeirte în noi zăcăminte de gaze convenţionale şi neconvenţionale, interconectarea cu sistemele actuale şi viitoare de transport gaze TAP, TANAP, South Stream, ar asigura funcţionarea sectorului gazier în concordanţă cu principiile de business promovate de Directivele şi Regulamentele Europene, dezvoltarea economică a României şi securitatea energetică a României (inclusiv prin reducerea dependenţei energetice).

Pentru a răspunde cerințelor de consum, asigurarea securității livrării și siguranței funcționarii sistemelor, propunem o noua viziune asupra rolului depozitelor din România sub două aspecte cel privind tipul de depozite necesar a fi construite în România și regândirea rolului depozitelor existente în România pentru a asigura securitatea energetică a României, continuitatea în asigurarea cu gaze a consumatorilor și reducerea dependenței de importuri.

Tipul de depozite necesar a fi construite în România

Liberalizarea pieţei de gaze din România suprapusă peste o modificare substanțială a curbelor de consum și a celor de producție, face ca folosirea depozitelor de înmagazinare a gazelor naturale pe care le are România, depozite în zăcăminte depletate să fie nesatisfăcătoare. Depozitele de înmagazinare a gazelor în zăcăminte depletate sunt depozite care nu au capacitatea de a satisface creșteri bruște ale consumului de la o zi la alata, aspect cu care se confruntă iarna România. Asta face ca România să se echilibreze cu importuri de gaze ceea ce face imposibilă în prezent reducerea totală a dependenței de importuri. Trebuie înțeles că sistemul de gaze este astfel construit încât să nu poată funcționa fără importuri.

 Pentru a putea satisface vârfurile de consum în zilele în care temperatura exterioară scade brusc se folosesc peste tot în lume gaze din depozite de gaze realizate în zăcăminte de sare sau în strate acvifere. Aceste depozite au capacitatea de a pune rapid pe piață cantități foarte mari de gaze și astfel de a asigura continuitatea livrării gazelor la consumatori. În fapt majoritatea țărilor au mai multe tipuri de depozite pentru a putea satisface cererea de gaze iarna (saline, acvifere, depletate).

O comparație între sistemele cantitatea de gaze capabilă să fie extrasă dintr-un depozit de gaze într-o cavernă salină și un depozit depletat scoate in evidență diferențele majore între cele două tipuri de depozite 

	Depozit de gaze în cavernă salină	Depozit de gaze în zăcământ depletat de gaze
Număr de sonde	1-3	10-100
Gaze extrase zilnic per sonda (mil mc/zi)	8-15	0.150 -0.300
Timp de extracție a întregii cantități de gaze din depozit	10 zile	150 zile
Cicluri pe an	6-12	1-2

Țările din UE și au construit depozite de înmagazinare gaze atât în zăcăminte depletate cât și în caverne de sare sau acvifere, tocmai pentru a-și reduce vulnerabilitatea la vârf de consum și a putea să asigure continuitatea livrării gazelor la consumatorul final. România a ales, în mod eronat, să construiască exclusiv depozite de înmagazinare în zăcăminte depletate, fapt ce face ca să fie în imposibilitatea ca pe perioada rece să asigure livrarea gazelor la consumatori fără gaze de import. 

 

Observăm astfel că dependența față de gazele de import nu se datorează doar lipsei exploatării gazelor din Marea Neagră ci și modului în care a fost construit un sistem. Apreciez că una dintre măsurile reducerii dependenței de import este regândirea sistemelor de înmagazinare și dezvoltarea rapidă a unor depozite în zăcăminte saline, acvifere sau mine părăsite, care îndeplinesc condițiile de etanșeitate, rezistență la presiune, amplasare față de centre de consum/conducte de transport.

Regândirea rolului depozitelor existente în România pentru a asigura securitatea energetică a României

Regândirea actualelor depozite sub forma transformării unora dintre acestea din depozite cu acces reglementat la depozite strategice sau tehnologice, astfel încât să se asigure creșterea securității energetice a României și asigurarea continuității livrării gazelor la consumatori. 

Directiva privind normele comune pentru piaţa internă în sectorul gazelor naturale  privind masurile de garantare a securității aprovizionării cu gaze naturale, deschid noi perspective rolului depozitelor de înmagazinare a gazelor naturale:

• depozitele de înmagazinare supuse accesului reglementat al celei de a 3 parti (art 15 Directiva 73/2009);
• depozitele de înmagazinare supuse accesului nereglementat 
• depozite de înmagazinare tehnologice (Art 33. din Notele interpretative pentru aplicarea Directivei 73/2009, Third Party Acces to storages facilities, Articolul 4) 
• depozitele strategice depozitele strategice (a se vedea experienta din Ungaria și Legea maghiara XXVI, Stocul de siguranță a gazului natural)
• depozite multiciclu (a se vedea funcționarea majorității depozitelor din Europa) 

Depozite cu acces reglementat

Puncte tari	Puncte slabe
Acces tuturor celor interesați la capacitățile de înmagazinare a gazelor naturale Tarife unice reglementate	Nesatisfacerea cererii la vârf de consum  Depozite exclusiv sezoniere Obligații de serviciu public stabilite administrativ Nu permite asigurarea echilibrului SNT Inechitatea distribuției costurilor depozitarii intre participanții la piață
Oportunități	Pericole
Dezvoltarea depozitelor multiciclu cu grad mai mare de utilizare și randamente economice superioare	Gradul limitat de utilizare a depozitelor Creșterea viitoare a costurilor serviciilor

Depozite cu acces nereglementat

Puncte tari	Puncte slabe
Acces liber la capacitățile de înmagazinare a gazelor naturale Tarife negociate Negocierea se face ținând cont de necesitățile curente ale pieței	Nu permite asigurarea echilibrului SNT
Oportunități	Pericole
Dezvoltarea depozitelor multiciclu	Dacă spredul pieței intre lunile de vara și cele de iarnă nu este suficient de mare există pericolul nerentabilizațății depozitului

Depozite tehnologice

Puncte tari	Puncte slabe
Instrument important în managementul exploatării optime a surselor de gaze naturale  Optimizarea costurilor producătorului de gaze naturale Asigura securitatea livrării clienților	Lipsa accesului terților la depozitul tehnologic Nu permite asigurarea echilibrului SNT
Oportunități	Pericole
Satisfacerea cererii la vârf de consum  Dezvoltarea depozitelor multiciclu	Inducerea în piață a unui semnal fals: furnizorii nu au nici o obligație în asigurarea securității livrărilor

Depozite strategice

Puncte tari	Puncte slabe
Asigurarea securității energetice la nivel național Satisfacerea cererii în condiții extreme  Asigura echilibrul SNT Distribuția echitabilă a costurilor depozitării intre participanții la piață	Depozite exclusiv sezoniere Sursa de finanțare necunoscută
Oportunități	Pericole
Existența unui instrument strategic practic Reducerea costurilor la consumatorul final	Inducerea în piață a unui semnal fals: furnizorii nu au nici o obligație în asigurarea securității livrărilor

Depozite multicilu

Puncte tari	Puncte slabe
Reducerea costului cu înmagazinarea gazelor naturale prin creșterea gradului de utilizare  Asigurarea securității energetice la nivel național Asigură echilibrul SNT	Depozitele existente au fost proiectate ca depozite sezoniere Numărul de cicluri în depozitele în zăcăminte depletate este limitat din considerente tehnologice
Oportunități	Pericole
Reducerea costurilor de achiziție a gazelor naturale  Reducerea costurilor la consumatorul final	Necesitatea schimbării cadrului legislativ Necesitatea schimbării Metodologiilor de tarifare

Analiza SWOT arată că fiecare din cele trei tipuri de depozite prezintă puncte tari și puncte slabe, determinând posibilitatea fructificării unor oportunități și evitării unor pericole. Realizarea unui mix între aceste tipuri de depozite ar aduce cu siguranță optimul între vectorii: securitatea livrărilor – impactul costurilor depozitarii asupra prețului – asigurarea competitivității în piață. 

Descrierea modului în care ar putea sa funcționeze aceste tipuri de depozite:

1. Depozite nereglementate
   • Depozite care sunt operate de către un operator, care poate să activeze și ca operator pe piața reglementata. 
   • Accesul la aceste depozite se face pe baza unor proceduri transparente, obligate a fi elaborate și publicate de către operator, tarifele fiind unele negociate între părți. Folosirea depozitelor cu caracter sezonier sau multiciclu este o opțiune care se stabilește în funcție de necesitățile, cerințele ți oportunitățile din piață.
   • Operatorul trebuie să fie licențiat.
2. Depozite tehnologice
   • Depozite care aparțin producătorului de gaze naturale sunt exploatate și operate de către acesta pentru necesitățile proprii. Nu este permis accesul la aceste depozite de către o terță parte. Folosirea depozitelor cu caracter sezonier sau multiciclu este o opțiune care ia în considerare necesitățile tehnologice ale producătorului.
   • Nu este necesară o licență de înmagazinare.
   • Capacitatea acestui depozit trebuie astfel stabilita încât sa nu inducă disfuncționalități în funcționarea pieței libere.
   • Reacoperirea în ultimii ani a capacității de înmagazinare disponibilă în România, demonstrează disponibilitatea și necesitatea regândirii sistemelor de înmagazinare.
3. Depozite strategice
   • În cadrul depozitului strategic nu este permis accesul terților. Depozitele au caracter sezonier. Operarea acestora se face pe bază de licență.
   • Capacitatea acestui depozit trebuie, astfel stabilită încât să satisfacă necesitățile strategice.

Modul de funcționare a acestui depozit poate să ia în considerare următoarele modele:

 

1. Constituirea stocului strategic de gaze, într-un depozit existent, declarat strategic, de către o entitate asociativă, care reunește toți participanții la piața de gaze naturale 
   • obligația instituită prin lege, pentru toți participanții la piață, de a se asocia în Asociația Gaziștilor, de a achita o cotizație (taxa) la această asociație, care va constitui modul de finanțare al stocului de gaze strategic 
   • Asociația va funcționa pe principiul autofinanțării;
   • depozitele rămân în proprietatea SNGN ROMGAZ SA/DEPOGAZ Tg Mureș;
   • folosirea gazelor din depozitele strategice se face la dispoziția operatorului de piață, alocarea fiind realizată de către acesta și facturarea se va face de către Asociație.
   • cantitatea de gaze necesare constituirii stocului strategic este prioritară oricărui alt tip de vânzare/consum, excepție făcând cantitățile de gaze necesare pentru consumului tehnologic al operatorilor.
   • cantitatea de gaze din producția internă necesară pentru constituirea stocului strategic va fi furnizată de către toți producătorii de gaze din România conform cotei de piață deținută și va fi plătită conform prețului de referință stabilit de către ANRM pentru calcul redevenței.
   • cantitatea de gaze din import necesară va fi furnizată de către importatorii de gaze din România în baza unor licitații publice organizate anual, de către Asociația Gaziștilor.
2. Construirea unui depozit strategic, constituirea stocului strategic de gaze de către o entitate asociativă, care reunește toți participanții la piața de gaze naturale 
   • obligația instituită prin lege, pentru toți participanții la piață, de a se asocia în Asociația Gaziștilor, de a achita o cotizație (taxa) la aceasta asociație, care va constitui modul de finanțare al stocului de gaze strategic 
   • Asociația va funcționa pe principiul autofinanțării;
   • Asociația urmează să-și construiască propriul de depozit de înmagazinare;
   • operarea depozitului se realizeze de către Asociația Gaziștilor; 
   • folosirea gazelor din depozitele strategice se face la dispoziția operatorului de piață, alocarea fiind realizată de către acesta și facturarea se va face de către Asociație.
   • cantitatea de gaze necesară constituirii stocului strategic este prioritară oricărui alt tip de vânzare/consum, excepție făcând cantitățile de gaze necesare pentru consumul tehnologic al operatorilor.
   • cantitatea de gaze din producția internă necesară pentru constituirea stocului strategic va fi furnizata de către toți producatorii de gaze din Romana conform cotei de piața deținute și va fi plătită conform prețului de referința stabilit de către ANRM pentru calcul redevenței.
   • cantitatea de gaze din import necesară va fi furnizată de către importatorii de gaze din România în baza unor licitații publice organizate anual, de către Asociația Gaziștilor.
3. Stocul de gaze strategic se constituie ca rezerva de stat, cu finanțare de la bugetul de stat
   • finanțarea constituirii stocului și costurile de operare se va realiza de la bugetul de stat;
   • depozitele rămân în proprietatea SNGN ROMGAZ SA;
   • operarea depozitului se realizează de un operator depozit, pe baza unui contract de prestări servicii cu Ministerul Finanțelor; 
   • completarea Legii Rezervei de Stat cu precizări privind rezerva de stat pentru gaze naturale, modul de constituire și accesare a rezervei;
   • capacitatea depozitului se va aproba de Comisia de coordonare pentru asigurarea siguranței în aprovizionarea cu gaze naturale. Comisia va aproba procentul intern – import care va exista ni depozit, astfel încât prețul acestor gaze să fie suficient de mare, încât să determine participanții pe piață să-și creeze propriile rezerve și să nu fie interesați să apeleze la aceste depozite, decât în situații cu adevărat excepționale. Acest fapt determină costuri mai reduse cu depozitele strategice.
   • folosirea gazelor din depozitele strategice se face la dispoziția Dispeceratului Național, alocarea gazelor fiind realizată de către Operatorul de Piața și facturarea se va face de către un operator depozit, mandată să încaseze banii pe gaze și să-i verse la bugetul de stat.
   • cantitatea de gaze necesare constituirii stocului strategic este prioritară oricărui alt tip de vânzare/consum, excepție făcând cantitățile de gaze necesare pentru consumului tehnologic al operatorilor.
   • cantitatea de gaze din producția internă necesară pentru constituirea stocului strategic va fi furnizată de către toți producatorii de gaze din România conform cotei de piață anuală deținută în anul anterior și va fi plătită conform prețului de referință stabilit de către ANRM pentru calcul redevenței.
   • cantitatea de gaze din import necesară va fi furnizată de către importatorii de gaze din România în baza unor licitații publice organizate anual, de către operatorul depozitului.

Analiza SWOT a metodelor considerate

	Autofinanțare stocului și prestării serviciilor de operare a depozitului de către Asociația Gaziștilor	Autofinanțare construirii depozitului strategic și a stocului de către Asociația Gaziștilor	Finanțare constituirii stocului și prestării serviciilor de operare a depozitului de la Bugetul Rezervei de Stat
MĂSURĂ	VIABILĂ	VIABILĂ	PESIMISTĂ
Puncte tari	Metodă ieftină Capitalul Asociatiei format din capitalul privat al jucătorilor pe piaţă Nu necesită fonduri suplimentare pentru punerea în aplicare a procedurii de flexibilitate Capitalul privat poate să asigure echidistanţa faţă de participanţii pe piaţă. Eliminarea influenţelor (politice, economice etc.)	Cresterea capacitatii de inmagazinare in Romania Capitalul Asociatiei format din capitalul privat al jucătorilor pe piaţă Eficienta si eficacitate ridicata in construirea si operarea depozitului Nu necesită fonduri suplimentare pentru punerea în aplicare a procedurii de flexibilitate Capitalul privat poate să asigure echidistanţa faţă de participanţii pe piaţă. Eliminarea influenţelor (politice, economice etc.)	Asigurarea continuă în depozite a unui stoc acoperitor  pentru orice perioadă din an.
Puncte slabe	Necesită personal calificat în domeniul cercetării de marketing, progonozelor, activităţi comerciale etc.	Metoda scumpa Necesită personal calificat în domeniul cercetării de marketing, progonozelor, activităţi comerciale etc.	Metodă scumpă Necesită fonduri de la Bugetul de stat  Eficienţă şi eficacitate limitată Necesitatea achiziţionării de software-uri performante pentru prognoze. Supus influenţelor politice, economice etc.
Oportunități	Obţinerea de dividende de către particiapanţii la piaţă, aceştia fiind astfel motivaţi să respecte regulile pentru a nu fi incarcati cu costuri suplimentare generate de acest depozit, dar şi să vegheze la respectarea regulilor jocului de către ceilalţi particpanţi  Mecanism adaptat mentalităţii şi culturii românilor  Îmbunătăţirea organizării pieţei de gaze	Obţinerea de dividende de către particiapanţii la piaţă, aceştia fiind astfel motivaţi să respecte regulile pentru a nu fi penalizaţi dar şi să vegheze la respectarea regulilor jocului de către ceilalţi particpanţi  Mecanism adaptat mentalităţii şi culturii românilor  Îmbunătăţirea organizării pieţei de gaze	Existenţa unei entităţi cu experienţă în domeniu Dezvoltarea activităţii de prognoză, utilă în desfăşurarea activităţilor secundare.
Pericole	Alegerea incorectăa depozitului strategic dintre cele existente poate să facă activitatea ineficiente sau nerentabilă	Dimensionarea incorecta a depozitului il poate face ineficient sau nerentabil	Deţinerea unei cantităţi de gaze în depozit nu este întodeauna o condiţie suficientă Reacţia participanţilor pe piaţă la acţiunea de constrângere a unui partener de contract Acuzarea lipsei de echidistanţă.

Stabilirea obiectivelor României în domeniul depozitarii gazelor naturale trebuie să ia în considerare un mix între aceste depozite, plecând de la următoarele variante:

1. Mix-ul depozite reglementate, depozite nereglementate, depozite tehnologice și depozite strategice (RNTS)
2. Mix-ul depozite reglementate, depozite nereglementate si depozite tehnologice (RNT)
3. Mix-ul depozite reglementate, depozite nereglementate si depozite strategice (RNS)
4. Mix-ul depozite reglementate si depozite nereglementate (RN)

	RNTS	RNT	RNS	RN
Puncte tari	Satisfacerea cerintelor tuturor segmentelor de clienti Preluarea cererii la vârf de consum Asigura securitatea energetica a tarii Asigura echilibrarea SNT Distributia echitabila a costurilor depozitarii intre participantii la piata  Corelatia cu necesitatile curente ale pietei Grad mare de utilizare a depozitelor Asigura securitatea livrarii clientilor Inducerea in piata a semnalelor corecte privind obligatia in asigurarea securitatii livrarilor Existenta unui instrument strategic practic  Reducerea costurilor la consumatorul final	Satisfacerea cerintelor unor segmente de clienti Preluarea cererii la varf de consum Grad mare de utilizare a depozitelor	Satisfacerea cerințelor unor segmente de clienți Preluarea cererii la varf de consum Asigura securitatea energeticî a țării Asigura echilibrarea SNT Distributia echitabila a costurilor depozitarii intre participantii la piata  Grad mare de utilizare a depozitelor Inducerea in piata a semnalelor corecte privind obligatia in asigurarea securitatii livrarilor Existenta unui instrument strategic practic	Satisfacerea cerintelor unor segmente de clienți Negocierea se face ținând cont de necesitățile curente ale pieței
Puncte slabe	–	Depozite exclusiv sezoniere	Depozite exclusiv sezoniere	Nu permite asigurarea echilibrului SNT Inechitatea distribuției costurilor depozitarii intre participanții la piață
Oportunități	Asigurarea securitatii energetice  Dezvoltarea pietii Impact redus asupra clientului final Dezvoltarea de noi depozite	Dezvoltarea depozitelor multiciclu Dezvoltarea de noi depozite	Asigurarea securității energetice	Dezvoltarea depozitelor multiciclu
Pericole	Nedimensionarea corecta a acestor depozite poate determina disfunctionalitati in piata	Nedimensionarea corecta a acestor depozite poate determina disfunctionalitati in piata	Nedimensionarea corecta a acestor depozite poate determina disfunctionalitati in piata	Gradul limitat de utilizare a depozitelor Posibila creștere a costurilor servicilor

Alegerea mixului depozitelor este o decizie strategică care trebuie sa preceadă stabilirea capacității pentru fiecare dintre tipurile de de depozite care trebuie să se determina în baza unui studiu de oportunitate.