Victoria lui Biden ar putea reseta relațiile transatlantice

Economistul
-
0
Victoria lui Biden ar putea reseta relațiile transatlantice

_________________

Alex Soros

NEW YORK – În discursul său de deschidere de la întrunirea anuală a Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR), ministrul german de externe, Heiko Maas, a susținut că, indiferent de rezultatul alegerilor prezidențiale americane din luna noiembrie, europenii „vor trebui să se gândească cum să limiteze mai bine conflictele din vecinătatea Europei, chiar și fără SUA.”

Modul său de a privi lucrurile este unul popular. Mulți comentatori politici europeni, cum ar fi Janan Ganesh și Wolfgang Münchau de la Financial Times, sunt de părere că relațiile SUA-UE nu se vor modifica semnificativ, chiar dacă un democrat l-ar învinge pe președintele american Donald Trump. Un președinte democrat, susțin ei, va fi în continuare protecționist în privința comerțului, solidar cu presupusele instincte izolaționiste ale publicului american și, în aceeași măsură, nedispus să scrie cecuri pentru apărarea Europei. Această descriere le-a fost inițial aplicată senatorilor Elizabeth Warren din Massachusetts și Bernie Sanders din Vermont, în ciuda sprijinului lor puternic pentru cooperarea internațională și drepturile omului. Acum, unii europeni extind această descriere și asupra lui Joe Biden.

Continue

Soluție modulară pentru spații de învățământ

Florin Antonescu
-
0
Soluție modulară pentru spații de învățământ

În condițiiile cerințelor actuale privind începerea anului școlar, amenajarea unor construcții modulare dotate pentru desfășurarea optimă a activității didactice reprezintă o soluție de urmat, de apreciat, acolo unde este aplicată adecvat. Așa este clădirea destinată Colegiului Național „Mihai Eminescu” din București, investiție de 3,3 milioane de lei plus TVA a Primăriei Sectorului 4, amenajată în curtea Școlii Gimnaziale „Ienăchiță Văcărescu”: 68 de containere, dispuse pe două niveluri, parter și etaj, 1.284 mp suprafață construită desfășurată, 17 săli de clasă, cancelarie, cabinet medical, grupuri sanitare, spații administrative și de depozitare.

onstrucția modulară a fost gata în mai puțin de 3 luni. Prin funcționalitate, dotări, instalații, finisaje, condiții de siguranță, este cu totul altceva decât amenajările din containere prezente în peisajul cotidian cu alte destinații. Beneficiari sunt aproximativ 600 de elevi: clasa pregătitoare-clasa a VIII-a (clasele de liceu sunt relocate în altă parte), clădirea Colegiului Eminescu fiind în reabilitare printr-un proiect cu termen de realizare 24 de luni. Odată reîntors colegiul în sediul lui, clădirea modulară poate fi desfăcută și remontată în alt loc, cu aceeași destinație sau poate fi lăsată pe loc, pentru găzduirea temporară a unei alte unități.    

În context, primarul sectorului 4, Daniel Băluță, evidențiază cele trei obiective urmărite de administrația publică locală privitor la spațiile de învățământ în ansamblu –  „siguranță la incediu, fără risc seismic și, nu în ultimul rând, având în vedere contextul în care ne aflăm, siguranță din punct de vedere epidemiologic” – și accentuează: „V reau să-i asigur pe copii și pe părinți că împreună cu dânșii și cu autoritățile vom face tot ceea ce este omenește posibil ca data de 14 septembrie să fie foarte sigură din punctul de vedere al începerii noului an școlar”.

80 de miliarde de Euro – 22 de milioane de întrebări

Eugen Dijmărescu
-
0
80 de miliarde de Euro – 22 de milioane de întrebări

Eugen Dijmărescu despre…

Programul de sprijin financiar adoptat de Consiliul European în iulie a.c. reprezintă, în pofida a ceea ce mulți acuză (un mijloc nou de ingerință), o potențială binefacere pentru economiile Europei. Sunt întru totul de acord cu cei care speră ca suma de 80 miliarde euro deschisă unei țări cu un produs intern brut de circa 223 miliarde euro (2019/2020) să fie un suport substanțial pentru trecerea la o economie cu grad mai ridicat de autosustenabilitate și competitivitate, bazată într-o mai mare măsură pe vectori ai inovației, decât pe cei ai consumului. Compararea celor două mărimi suscită cel puțin două întrebări. Prima – poate o piață cu această dimensiune a PIB să încorporeze în scurt timp un activ reprezentând 1/3 din mărimea ei ? Cea de-a doua întrebare este legată de (ne)încrederea în capacitatea de absorbție a României, provenind din istoricul eșecurilor consecutive de atragere a fondurilor europene în cei 13 ani scurși de la aderarea la Uniunea Europeană, timp în care guvernarea a fost exercitată de formațiuni politice de toate culorile. La cele două se adaugă detașarea față de consecințele pentru economie a lockdown-ului, deoarece evoluția trimestrială a indicatorilor economici de sinteză în România este divergentă față de scăderile abrupte înregistrate de economiile mari, uitându-se că modelul economic al acestora este bazat pe producția materială, în vreme ce modelul economic românesc este tributar consumului și serviciilor (funcționale în telemuncă). De aceea presiunea venită din partea celor care vor ca veniturile să crească chiar cu prețul deteriorării balanțelor externe este înțeleasă ca fiind mai prietenoasă decât solicitarea corelării retribuirii muncii cu evoluția productivității, și implicit a competitivității ofertei naționale.

Revenind la suma de 80 miliarde pe care Uniunea Europeană o deschide în favoarea României, cred că ea este menită să susțină o transformare în economia românească în direcția formării unei baze de producție și servicii care să contribuie la reducerea dependenței Europei față de acei furnizori mari care au probat în prima parte a anului că disfuncționalitățile din propriile economii (cauzate inclusiv de lockdown) sunt dăunătoare menținerii unor echilibre satisfăcătoare în economia europeană. Aceasta, pe lângă dedicarea unei părți semnificative a resurselor în scopul ridicării capacității de reacție a sectorului medical și de servicii sociale în Europa, până la un nivel de autonomie deplină. O sinteză realistă a reacțiilor statelor în confruntarea cu criza coronavirusul, este cea realizată de Hubert Kempf (Le triangle d’impossibilité du covid-19, Telos, 2 mai 2020): trilemei sănătate – libertate – economie i s-a răspuns cu sacrificii diferite. Statele liberale (SUA, Suedia) au ales să sacrifice parte din răspunderea pentru sănătate pentru a nu limita libertatea de circulație și condițiile de lucru normale; regimurile autoritare au privilegiat sănătatea și economia în detrimentul libertăților (China, Vietnam), iar statele cu adânci tradiții social-democrate, așa cum sunt majoritatea celor europene, au dat prioritate grijii pentru sănătate, cu păstrarea cât mai multor libertăți individuale, dar au sacrificat economia (libertatea de a circula pentru asigurarea necesităților de bază a fost respectată, dar libertatea de a te deplasa la locul de muncă a fost îngrădită).

Evoluțiile pe oricare din cele trei variante de politici alese au probat deja că niciuna dintre alegerile făcute nu a dat rezultate satisfăcătoare ex-post, chiar dacă opțiunile inițiale au suferit ajustări (SUA, Brazilia) și au format în opinia publică impresia unei incoerențe și incompetențe a autorităților. Raportul Băncii Mondiale de la sfârșitul lunii iulie 2020 (Restarting Resilience. The Impacts of the COVID-19 pandemic on inclusion in Europe) exprimă fără echivoc nevoia ca statele membre ale Uniunii Europene să continue să întărească protecția socială existentă și să sprijine piața muncii, astfel încât să protejeze gospodăriile confruntate cu scăderi substanțiale ale veniturilor (una din opt), scăderi cauzate de măsurile restrictive impuse în lupta cu pandemia de COVID-19. În asemenea circumstanțe, părerile acelora care caută să circumscrie pachetele de sprijin financiar doar în canoanele unor echilibre macroeconomice inspirate de nostalgia unui trecut care nu se mai întoarce, mi se par îngemănate cu simpatiile pentru autoritarism.

Continue

Dictatul de la Viena, Transilvania şi relaţiile româno-ungare (1940-1944)

Vasile Pușcaș
-
0
Dictatul de la Viena, Transilvania şi relaţiile româno-ungare (1940-1944)

„La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, atât occidentalii, cât și sovieticii au ajuns la concluzia comună că o mai bună frontieră etnică între România și Ungaria decât cea trasată prin Tratatul de la Trianon nu era posibilă. Această decizie venea însă după o tragedie istorică trăită de locuitorii Transilvaniei (români, maghiari, evrei, germani etc.) în perioada 1940-1944. A fost o experiență traumatizantă atât pentru populaţia României, cât și pentru cea a Ungariei. Începând cu 1943, Transilvania preocupa tot mai insistent Cancelariile de la Moscova, Londra și Washington. În cele mai multe cazuri, interesul Marilor Puteri a fost să manevreze state din Europa Centrală pe bază de aspirații teritoriale, uneori camuflate în lozinca «drepturilor pentru minorități». Transilvania continua să fie văzută tot ca un teritoriu de compensație! În fapt, cazul «arbitrajului» și «medierii» germano-italiene în problema Transilvaniei (1940-1944) a avut mai puțin de a face cu drepturile reale ale vreunei minorități (în afară poate de cea germană), căci populația Transilvaniei a trăit toate suferințele, de la coșmarul asasinatelor în masă (românii din Transilvania de Nord), la refugieri, expulzări, pierderi de bunuri și frustrări neînchipuite, așa cum o demonstrează chiar rapoartele celor două comisii mixte germano-italiene inserate în acest volum. Și, în plus, a contribuit la agravarea raporturilor dintre România și Ungaria, cu consecințe pentru ele și pentru această parte a Europei încă insuficient relevate de investigația istoriografică.”

Minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naționale a României din 5 august 2020

Economistul
-
0
Minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naționale a României din 5 august 2020

În data de 5 august 2020, Consiliul de Administrație al Băncii Naționale a României s-a întrunit într-o ședință, la care au fost prezenți următorii membri: Mugur Isărescu, președinte al Consiliului de Administrație și guvernator al Băncii Naționale a României; Florin Georgescu, vicepreședinte al Consiliului de Administrație și prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de Administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de Administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de Administrație; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de Administrație; Cristian Popa, membru al Consiliului de Administrație; Dan-Radu Rușanu, membru al Consiliului de Administrație; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de Administrație.

În cadrul ședinței, Consiliul de Administrație a discutat și adoptat deciziile de politică monetară, pe baza datelor și analizelor privind caracteristicile recente și perspectiva evoluțiilor macroeconomice pe termen mediu prezentate de direcțiile de specialitate și a altor informații interne și externe disponibile.

Examinând datele statistice apărute după ședința de politică monetară din luna mai, membrii Consiliului au convenit că acestea evidențiază, conform așteptărilor, un impact economic sever al pandemiei de coronavirus, cu un vârf de intensitate în luna aprilie, care începe însă să se atenueze din luna mai, pe fondul retragerii graduale a restricțiilor de mobilitate fizică și în contextul susținerii oferite de programele de sprijin guvernamental și de măsurile de politică monetară ale BNR.

S-a arătat că rata anuală a inflației a urcat în iunie ușor deasupra punctului central al țintei, la 2,58 la sută, de la 2,26 la sută în mai, dar a continuat să fie în descreștere față de nivelul de 3,05 la sută atins în martie – chiar mai pronunțată decât cea anticipată –, în condițiile accentuării semnificative a declinului în termeni anuali al prețului combustibililor pe parcursul trimestrului, dar și cu un mic aport al inflației de bază.
Scăderea ratei anuale a inflației CORE2 ajustat a fost totuși minoră și inferioară previziunilor, ea coborând la 3,7 la sută în iunie, de la 3,86 la sută în martie, în pofida manifestării unui efect de bază dezinflaționist semnificativ. S-a observat că influențe în sensul descreșterii au venit doar de pe segmentul serviciilor și că acestea au fost mai modeste decât cele prezumate, inclusiv ca urmare a creșterilor înregistrate în mai și iunie în câteva sectoare, posibil și pe seama costurilor asociate măsurilor de prevenire a infectării cu virusul SARS-CoV-2. Totodată, contribuția prețurilor alimentelor procesate a rămas cvasiconstantă, la un maxim postseptembrie 2011 – în principal ca efect al majorărilor consemnate de produsele de morărit și panificație –, iar cea a subcomponentei mărfurilor nealimentare a cunoscut chiar o creștere marginală, pe fondul scumpirii unor bunuri de strictă necesitate și a altora de folosință îndelungată, reflectând, pe lângă ușoara depreciere a leului față de euro, și probabile sincope sau creșteri de costuri în lanțuri de producție și aprovizionare.
S-a apreciat că dinamica actuală a inflației de bază este atribuibilă în bună măsură persistenței sale – ea continuând să reflecte presiunile inflaționiste ale factorilor fundamentali din perioada prepandemie și așteptările inflaționiste asociate –, și că efectele dezinflaționiste ale schimbării radicale suferite de poziția ciclică a economiei în trimestrul II sunt deocamdată imperceptibile, așa cum era de așteptat.

Alte influențe relevante vin din schimbări în structura consumului și dezechilibre temporare între cererea și oferta unor bunuri survenite în contextul pandemiei și al distanțării sociale, precum și din creșterea puternică a costurilor cu forța de muncă în ultimele luni, ca urmare a declinului amplu al productivității muncii.
Referitor la poziția ciclică a economiei, membrii Consiliului au arătat că aceasta a rămas semnificativ pozitivă în trimestrul I, cunoscând doar o restrângere minoră, în contextul menținerii dinamicii trimestriale a PIB în teritoriul pozitiv, ca urmare a performanței deosebit de robuste din primele două luni ale anului. În termeni anuali, creșterea economică a decelerat totuși considerabil, cu o contribuție nesemnificativă însă din partea cererii interne, în condițiile în care scăderea amplă a aportului consumului gospodăriilor populației și diminuarea celui adus de formarea brută de capital fix au fost aproape integral contrabalansate de influențe opuse venite din variația stocurilor, dar și din dinamizarea consumului administrației publice, a cărui contribuție a atins cea mai mare valoare din trimestrul III 2008. În schimb, exportul net și-a mărit de aproape patru ori aportul negativ, pe fondul unui declin relativ mai pronunțat al dinamicii exporturilor de bunuri și servicii. Deficitul de cont curent s-a redus totuși substanțial în trimestrul I, inclusiv față de aceeași perioadă a anului anterior, dată fiind ameliorarea deosebit de consistentă a soldurilor balanțelor veniturilor primare și secundare. Acoperirea lui cu investiții străine directe și transferuri de capital și-a accentuat însă deteriorarea, iar datoria externă și-a reaccelerat ușor creșterea, inclusiv pe seama celei pe termen scurt, tendințe considerate îngrijorătoare de către unii membri ai Consiliului, mai ales în actualul context global.

Poziția ciclică s-a schimbat însă brusc în trimestrul II, au subliniat în mod repetat membrii Consiliului, noile date și evaluări indicând, similar previziunilor anterioare, o severă contracție a economiei pe ansamblul intervalului – cu vârful localizat în aprilie –, care se recuperează într-o oarecare măsură în trimestrul următor. Evoluția implică deschiderea abruptă a unui deficit consistent de cerere agregată în trimestrul II, dar și o cvasiînjumătățire a acestuia în trimestrul III, relativ în linie cu precedenta prognoză, perspectivă caracterizată totuși prin mari incertitudini – potrivit opiniei unanime –, în condițiile reluării creșterii numărului infecțiilor în luna iulie.

S-a observat că, așa cum s-a anticipat, tabloul indicatorilor cu frecvență ridicată evidențiază un declin masiv al economiei în aprilie, care începe însă să se resoarbă din luna mai, odată cu înlocuirea stării de urgență cu cea de alertă. S-a convenit că ampla fluctuație are ca principal determinant consumul privat – reflectând variația de intensitate a restricțiilor de mobilitate fizică și decelerarea creșterii veniturilor populației –, dar că un aport consistent la contracția economică din trimestrul II poate veni și din partea investițiilor, în pofida rezilienței la șocul pandemic dovedite în aprilie-mai de activitatea din construcții, care a continuat să crească într-un ritm alert, de două cifre, deși sensibil încetinit față de maximele postcriză de la începutul anului. În cazul exportului net, este de așteptat un impact contracționist relativ similar celui din trimestrul anterior, cu toate că soldul negativ al balanței comerciale și-a temperat ușor creșterea în termeni anuali în primele două luni din interval. Pe acest fond, deficitul de cont curent și-a accelerat descreșterea față de aceeași perioadă a anului trecut, cu aportul consistent al ameliorării pronunțate a balanței veniturilor primare și a celei a veniturilor secundare, iar gradul de acoperire a acestuia cu investiții străine directe și transferuri de capital și-a stopat scăderea, cel puțin temporar. Fluxurile din prima categorie au rămas însă negative, au sesizat unii membri ai Consiliului, inclusiv pe seama pierderilor înregistrate în contextul crizei pandemice de companiile cu capital străin.
Membrii Consiliului au arătat că pe piața muncii, deteriorarea evoluțiilor a fost amortizată în aprilie de apelul firmelor la șomajul tehnic, susținut financiar de autorități, pentru ca în luna mai să fie frânată de reluarea activității anumitor sectoare, precum și de noi măsuri de sprijin guvernamental. Astfel, efectivul salariaților din economie a scăzut sub așteptări, declinul său în termeni anuali – survenit în premieră pentru ultimii 9 ani –, fiind modest. Totodată, rata șomajului BIM a continuat să crească relativ lent, ajungând la 5,2 la sută în mai, iar în iunie a stagnat. Dinamica anuală a câștigului salarial mediu brut nominal și-a accentuat însă descreșterea, în principal pe seama evoluțiilor din ramurile major afectate de măsurile restrictive – precum HoReCa, activități de transport, comerț nealimentar –, inclusiv în contextul apelului mai extins la șomajul tehnic. S-a convenit că, în perspectivă apropiată, situația de pe piața muncii rămâne condiționată de evoluția curentă și cea anticipată a situației sanitare, cu impact asupra restricțiilor de mobilitate impuse de autorități, dar și asupra desfășurării activității în domenii mai expuse la riscurile în planul sănătății. Importante sunt și viteza de repunere în funcțiune a unor capacități de producție după perioada de închidere, precum și perspectiva cererii adresate unor sectoare, au argumentat membrii Consiliului. Au fost evocate intențiile de angajare foarte scăzute pentru trimestrul III relevate de sondaje de specialitate, cu o oarecare ameliorare totuși în anumite domenii, dar și unele semnale pozitive venite din sectoare importante ale economiei, precum cel auto, chiar pe fondul unei situații dificile ale pieței de profil.

Referitor la condițiile financiare, membrii Consiliului au remarcat că acestea au continuat să se amelioreze, sub impulsul noii reduceri a ratei dobânzii de politică monetară și în condițiile lichidității semnificative furnizate de BNR prin operațiuni repo efectuate pe baze bilaterale și prin cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața secundară, în contextul unui deficit considerabil de lichiditate pe piața monetară. Astfel, principalele cotații ale pieței monetare interbancare și-au consolidat scăderea și apoi nivelurile mai joase astfel atinse, un parcurs relativ similar caracterizând și randamentele titlurilor de stat pe termen mai lung. La rândul ei, rata medie a dobânzii la creditele noi a avut o tendință evidentă de scădere în trimestrul II, în timp ce descreșterea ratei medii a dobânzii la depozitele noi la termen a fost relativ minoră – cu impact favorabil asupra atractivității depozitelor în lei – ecartul dintre ele reducându-se astfel considerabil. Au fost reliefate și decalajele temporale mari de transmitere a impulsurilor ratei dobânzii de politică monetară, mai ales în contextul IRCC, care a scăzut doar marginal la începutul trimestrului III.

Cursul de schimb leu/euro a rămas totuși cvasistabil, leul manifestând chiar o ușoară tendință de apreciere față de euro în luna iulie, și mai vizibilă în raport cu dolarul, pe fondul lichidității globale abundente provenind din injecțiile băncilor centrale majore, dar mai ales ca efect al optimismului generat de planul major de relansare economică agreat la nivelul UE, care a antrenat și o întărire a monedei europene în raport cu dolarul SUA. În raport cu regiunea, ajustările au fost însă mai estompate, chiar și în contextul diferențialului ratei dobânzii, au semnalat unii membri ai Consiliului, atenționând că o deteriorare peste așteptări a poziției fiscale și a perspectivei acesteia sau o tensionare a mediului politic intern ar fi de natură să mărească suplimentar prima de risc suveran, cu consecințe asupra volatilității cursului de schimb al leului, implicit asupra inflației și încrederii în moneda națională, iar în final asupra costurilor de finanțare și ritmului redresării economiei ulterior fazei de contracție.

S-a arătat, totodată, că stocul creditului acordat sectorului privat a cunoscut o creștere notabilă în iunie – după scăderile succesive din aprilie și mai –, temperându-și astfel considerabil decelerarea în termeni anuali. Ușorul reviriment s-a datorat integral componentei în lei, care și-a stopat practic pierderea de ritm, pe seama evoluțiilor de pe ambele segmente majore de clienți – populație și societăți nefinanciare. S-a apreciat că acestea reflectă inclusiv efectele programului IMM Invest România și ale facilităților acordate unor debitori în contextul crizei pandemice, precum și influența stimulativă a tendinței descendente a ratelor dobânzilor. Prin urmare, ponderea în total a componentei în lei a urcat la 67,8 la sută, un vârf al perioadei postmai 1996. La rândul ei, creșterea masei monetare a rămas deosebit de alertă, deși s-a temperat ușor, în corelație cu relativa ameliorare a execuției bugetare în această lună.

În ceea ce privește evoluțiile macroeconomice viitoare, membrii Consiliului au remarcat că noile evaluări reconfirmă traiectoria ratei anuale a inflației anticipată anterior, în condițiile unei ușoare revizuiri în sens descendent a acesteia pe orizontul scurt de timp. Astfel, rata anuală a inflației este așteptată să mai urce ușor în luna iulie și să rămână relativ constantă până în decembrie a.c., dar să tindă ulterior să coboare și să conveargă pe orizontul relevant pentru politica monetară la punctul central al țintei de inflație.

Totodată, ușoara ajustare ascendentă a ratei anuale a inflației din semestrul II 2020 este atribuibilă acțiunii factorilor pe partea ofertei, reflectând mai ales efecte de bază și corecția ascendentă a cotației petrolului. Acțiunea se anticipează a fi mai temperată decât în evaluările anterioare, dată fiind ieftinirea începând cu 1 iulie 2020 a energiei electrice, dar și a gazelor naturale, în contextul liberalizării pieței acestora, care ar putea fi chiar mai pronunțată decât cea previzionată, au observat unii membri ai Consiliului. În schimb, influențe peste așteptări de sens opus s-a considerat că pot veni din perturbații în lanțuri de producție/aprovizionare, precum și din costuri asociate măsurilor de prevenire a infecțiilor, dar și din performanțe mai slabe ale unor culturi agricole și din comportamentul de stabilire a prețurilor al unor agenți economici – toate de natură a afecta evoluția inflației de bază.

În aceste condiții, presiunile dezinflaționiste ale factorilor fundamentali se vor evidenția probabil cu claritate doar în a doua parte a orizontului prognozei, au convenit membrii Consiliului, pe măsura epuizării treptate a acțiunii inflaționiste a factorilor relevanți pe partea ofertei. Responsabile de întârziere au fost considerate și decalajul temporal necesar manifestării efectelor dezinflaționiste ale deficitului de cerere agregată deschis probabil în trimestrul II, dar și persistența inflației de bază, precum și creșterea amplă a costurilor salariale în acest an, anticipată a se corecta în 2021. Lor li se alătură influențe temporare decurgând din transferarea imediată asupra prețurilor de consum a unor pierderi suferite recent de unii agenți economici, precum și din slăbirea concurenței în anumite sectoare, ca urmare a închiderii temporare/falimentării unor firme.
S-a arătat că în 2021, influențe dezinflaționiste pregnante sunt anticipate să vină și din evoluția prețurilor importurilor, precum și din efectele de bază asociate scumpirii cărnii de porc și majorării cotațiilor altor materii prime agroalimentare în primele luni ale anului curent.

Pe acest fond, rata anuală a inflației CORE2 ajustat este așteptată să se mențină în semestrul II sensibil deasupra dinamicii inflației headline și la valori ușor mai înalte decât cele anticipate anterior, dar să cunoască ulterior o corecție descendentă ceva mai abruptă, coborând la mijlocul anului viitor și stabilizându-se apoi la 2,2 la sută, similar evaluărilor anterioare. Inflația de bază ar putea dovedi totuși o persistență relativ mai accentuată pe orizontul proiecției, implicit o senzitivitate mai redusă la deviația negativă a PIB, au opinat unii membri ai Consiliului.
Referitor la viitorul poziției ciclice a economiei, s-a arătat că noile evaluări reconfirmă amplitudinea declinului economic anticipat pentru anul curent, evidențiind și o redresare relativ mai viguroasă a economiei în 2021, pe fondul relaxării treptate a restricțiilor de mobilitate fizică, dar și al influențelor venite din programele guvernamentale de sprijin și din condițiile monetare, alături de efectele refacerii treptate a cererii externe. Perspectiva face probabilă închiderea ceva mai alertă a deficitului consistent de cerere agregată deschis brusc în trimestrul II și revenirea gap-ului PIB în teritoriul pozitiv chiar de la începutul anului 2022, ușor mai devreme decât s-a anticipat anterior.

Viteza și traiectoria redresării economiei sunt totuși incerte, depinzând de evoluția pandemiei și a măsurilor restrictive asociate, precum și de reacția economiei la stimulii fiscali și cei monetari, au conchis membrii Consiliului. Reimpunerea generalizată a unor măsuri drastice de distanțare socială este totuși puțin probabilă, au apreciat unii membri ai Consiliului, iar gradul de adaptare a comportamentului agenților economici la criza de sănătate ar putea crește.

S-a observat că reacutizarea recentă a pandemiei este de natură să sporească pe termen scurt incertitudinile asociate consumului gospodăriilor – anticipat să recupereze în trimestrul III aproape jumătate din contracția suferită în precedentele trei luni, dar să crească gradual ulterior, pentru a reveni în 2021 în teritoriul pozitiv, ca dinamică anuală. Determinantă este evoluția venitului disponibil real, care ar putea resimți impactul majorării peste așteptări a unor transferuri sociale, dar și efectele unei deteriorări relativ mai pronunțate a condițiilor de pe piața muncii, mai cu seamă ulterior retragerii/restrângerii schemelor de sprijin guvernamental. Influențele în dublu sens ar fi receptate și de sentimentul de încredere a populației, care se prezumă că se reface treptat, dată fiind probabila persistență a temerilor legate de pandemie și a celor privind perspectiva locurilor de muncă și a veniturilor, de natură să întrețină, pe termen scurt, modificările survenite la nivelul comportamentului de consum în contextul crizei pandemice, precum și schimbările produse în structura coșului de consum.

Situația epidemiologică curentă amplifică și incertitudinile privind evoluția viitoare a investițiilor, a căror redresare se anticipează a fi ceva mai alertă decât se prezuma anterior, atât în semestrul II, după contracția masivă din trimestrul II, cât și pe parcursul anului viitor, inclusiv în contextul programelor guvernamentale inițiate sau aprobate în ultima perioadă. S-a arătat că dinamica revenirii este însă condiționată de evoluția cererii de consum și a celei externe, implicit de refacerea lanțurilor internaționale de producție, dar și de situația veniturilor/profiturilor firmelor și de încrederea investitorilor, precum și de viteza de recuperare a țărilor de origine a investițiilor străine – toate potențial afectate mai durabil de recrudescența pandemiei. Totodată, s-a observat că în condițiile spațiului fiscal foarte restrâns, creșterea susținută a investițiilor publice în perspectivă mai îndepărtată depinde de absorbția fondurilor europene, caracterizată însă printr-o performanță istorică modestă.

În schimb, o sporire a eficienței absorbției și utilizării fondurilor europene ar fi de natură să impulsioneze chiar peste așteptări dinamica investițiilor începând cu anul viitor, au apreciat membrii Consiliului, date fiind resursele considerabile alocate țării noastre prin instrumentul Next Generation EU, alături de cele aferente noului Cadru financiar multianual 2021-2027, ale căror coordonate au fost agreate la Consiliul European din iulie. Pe orizontul mai îndepărtat, o asemenea perspectivă ar putea fi consolidată de eventuale relocări în România a unor capacități de producție retrase de companii europene de pe alte continente – în contextul planurilor de scurtare a lanțurilor de producție sub presiunea tensiunilor comerciale și a pandemiei –, condiționată însă de ameliorări interne în planul infrastructurii, al predictibilității cadrului legislativ și al digitalizării economiei.

S-a arătat că fondurile europene recent alocate României ar putea contrabalansa, cel puțin parțial, impactul economic al consolidării fiscale ce va fi probabil inițiată în perspectivă apropiată, corespunzător cerinței decurgând din procedura de deficit excesiv declanșată de Comisia Europeană. Incertitudinile și riscurile induse astfel de conduita viitoare a politicii fiscale și a celei de venituri sunt amplificate de potențiale caracteristici și etapizări ale măsurilor de corecție bugetară, argumentându-se din nou în favoarea concentrării acestora la nivelul cheltuielilor curente, în vederea minimizării efectelor adverse asupra redresării și potențialului de creștere a economiei pe termen mediu, precum și pentru prevenirea unei agravări a dezechilibrului extern. Au fost discutate și evoluțiile bugetare recente – generatoare, la rândul lor, de incertitudini și riscuri –, dată fiind posibila creștere mai accentuată a cheltuielilor bugetare în acest an, sub impactul crizei pandemice și al măsurilor de sprijin adoptate, precum și ca efect al majorării peste așteptări a transferurilor sociale, în contextul anului electoral, cu consecințe asupra necesarului și costului finanțării, dar și a execuției bugetare din anii viitori.
S-au exprimat îngrijorări și în legătură cu posibila prelungire în acest an a tendinței de deteriorare a deficitului de cont curent ca pondere în PIB, precum și a structurii finanțării acestuia, fiind evocate declinul economic al principalilor parteneri comerciali – furnizori și de importante investiții directe, dar și noile pierderi de competitivitate prin preț înregistrate de companiile autohtone, pe fondul majorării puternice a dinamicii costurilor salariale și al evoluției cursului de schimb al leului. Au fost remarcate și semnalele ceva mai favorabile privind evoluția recentă a economiei europene și a celei globale, evidențiindu-se însă, concomitent, riscurile considerabile la adresa redresării acestora și a comerțului internațional induse de reacutizarea pandemiei, precum și de o eventuală escaladare a protecționismului și de Brexit.

Având în vedere măsurile de politică monetară adoptate în lunile martie și mai, precum și decalajele de transmitere a impulsurilor scăderii ratei dobânzii de politică monetară, membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că perspectiva evoluțiilor macroeconomice și financiare, împreună cu incertitudinile și riscurile asociate justifică încă o reducere prudentă a ratei dobânzii de politică monetară. Astfel calibrată, conduita politicii monetare este de natură să susțină redresarea activității economice pe orizontul prognozei, în vederea aducerii și consolidării pe termen mediu a ratei anuale a inflației în linie cu ținta de inflație de 2,5 la sută ±1 punct procentual, în condiții de protejare a stabilității financiare.

În aceste condiții, Consiliul de Administrație al BNR a decis în unanimitate reducerea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 1,50 la sută, de la 1,75 la sută; totodată, a hotărât reducerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,00 la sută, de la 1,25 la sută, și scăderea ratei dobânzii aferente facilității de creditare (Lombard) la 2,00 la sută, de la 2,25 la sută. De asemenea, Consiliul de Administrație al BNR a decis în unanimitate păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei și în valută ale instituțiilor de credit. În condițiile unui deficit de lichiditate pe piața monetară, Consiliul de Administrație al BNR a hotărât în unanimitate continuarea efectuării de operațiuni repo și a cumpărării de titluri de stat în lei de pe piața secundară. n

Noutățile Codului silvic

Florin Antonescu
-
0
Noutățile Codului silvic

A fost votată legea pentru modificarea Codului silvic. A început fundamentarea strategiei pentru dezvoltarea politicii forestiere a României în orizontul următorilor 10 ani. Continuă lupta cu tăietorii ilegali de lemne din pădure.

Lemnul, comercializat numai fasonat

Noutățile Codului silvic sunt următoarele:

  • furtul de arbori va intra direct sub incidență penală, indiferent de prejudiciu
  • camioanele sau tirurile cu care sunt transportați arborii tăiați ilegal vor putea fi confiscate
  • tăierile la ras vor fi interzise în rezervațiile naturale
  • avizul de transport va deveni obligatoriu și pentru rumeguș, biomasă, coaja arborilor și orice rest de lemn
  • lemnul va fi comercializat ca lemn fasonat
  • sumele destinate pazei suprafețelor de pădure sub 30 de ha vor crește cu peste 30%
  • evaluarea de mediu pentru amenajamentele silvice care se suprapun cu ariile naturale protejate va deveni obligatorie
  • accesul la terenurile agricole va fi permis proprietarilor și din drumurile forestiere
  • accesul cetățenilor în pădure va fi permis pentru recreere, inclusiv cu bicicleta.
Continue

Banii europeni și chestiunea macroeconomică

Daniel Dăianu
-
0
Banii europeni și chestiunea macroeconomică

Rândurile ce urmează au fost scrise cu sentimentul apăsării din cauza mersului epidemiei. Ca să parafrazăm o vorbă populară, țara arde și unii fac analize macroeconomice. Dar viața nu merge fără economie și guvernele iau decizii pornind de la evaluări cantitative și alte premise. Cât de mult contează cifrele s-a văzut și la ultimul Consiliu European dedicat bugetului UE și planului de redresare economică.

În lunile ce vin instituțiile europene trebuie să definitiveze bugetul UE pentru exercițiul 2021-2027 și planul de redresare; cele două vor cumula probabil 1.850 miliarde euro, din care României i se vor aloca cca 80 miliarde euro. Dacă scădem contribuția la bugetul UE ar fi vorba de cca 60 miliarde euro, din care 16,7 miliarde ar fi împrumuturi ultraieftine – ce beneficiază de ratingul UE (al Germaniei ca factor principal). Cei care fac referire la împrumuturi trebuie să observe costul de finanțare cerut de piețe României acum și orizontul de timp pentru rambursări. Granturi nete vor fi 42-43 miliarde euro, din care 16,8 miliarde din planul de redresare. 70% din banii din acest plan ar trebui să fie utilizate în intervalul 2021-2023, cu posibilitatea ca 10% să poată fi trași în avans, în 2020 (conform unor afirmații ale comisarului Paolo Gentiloni).

Cât se putea obține și în ce condiții este tema în dezbaterea internă, cum se întâmplă peste tot în UE. Ce contează este să vedem cum putem fructifica mai bine resursele europene, care excluzând contribuția la bugetul comun, înseamnă cumulate peste 30% din PIB-ul actual al României. De-a lungul exercițiului 2021-2027 și raportat la acest PIB ar fi mai bine de 4% anual ca medie; dacă am avea, ipotetic, o creștere anuală medie a PIB-ului să zicem de 3,6%, banii europeni ar fi ca medie 3,2% anual din PIB. Dacă absorbția de bani ar fi 80% din nivelul maxim, am avea un plus de resurse la buget de cca 2,6% din PIB anual în medie. Pentru a vedea forța investițională în sectorul public (formarea brută a capitalului) ar trebui să adăugăm și investițiile din resurse proprii, care în ultimii ani au fost de 2,5-3% din PIB, dar care pot crește în anii următori într-un scenariu bun. La investițiile publice s-ar adăuga investiții private pentru economie în ansamblu. Ar trebui să ținem însă cont de faptul că unii bani europeni sunt subvenții agricole, ce nu se transformă automat în investiții. Aceste cifre sunt orientative, mai ales că operăm cu medii și absorbția nu este uniformă în timp.

Există un beneficiu al resurselor europene puțin evocat în discuția publică și care merită atenție – mă refer la chestiunea macroeconomică.

Continue

Criza generată de COVID-19 redesenează harta investițiilor. Unde se poate plasa România?

Dan Badin
-
0
Criza generată de COVID-19 redesenează harta investițiilor. Unde se poate plasa România?

Material de opinie de Dan Bădin (foto), Partener Servicii Fiscale, Deloitte România

Incertitudinea generată de pandemia de COVID-19 este departe de a se fi risipit, iar efectele asupra economiilor lumii sunt tot mai greu de estimat. În aceste condiții, competiția pentru resurse financiare se întețește. La nivel global, fluxul investițiilor este estimat să scadă anul acesta, într-un scenariu optimist, cu peste 30%, potrivit OECD. În România, investițiile străine directe sunt pe minus în prima parte a acestui an, iar cele interne, deși în ușoară revenire comparativ cu anii trecuți, rămân insuficiente pentru a menține economia pe linia de plutire. Criza economică vine, însă, și cu o reală oportunitate pentru țara noastră, dar aceasta trebuie și valorificată.

Pandemia a evidențiat, din nou, lipsa cronică de investiții la nivelul întregii țări, în infrastructură în general (de transport, de sănătate, educațională, informatică etc.) și, implicit, nevoia stringentă de creștere a acestora.

De ce avem nevoie de investiții?

Beneficiile investițiilor în economie sunt mai mult decât evidente, având în vedere că orice activitate economică generează venituri pentru comunitate (salarii, taxe, alte investiții), iar datele BNR arată corelareaclară între nivelul investițiilor publice și evoluția PIB. Spre exemplu, între 2004 și 2008, investițiile publice au crescut cu 125% (mai mult decât dublu), iar nivelul PIB a avansat în același ritm (de la 60 de miliarde de euro la 140 de miliarde de euro). În perioada 2008 – 2012, investițiile au stagnat, iar PIB-ul s-a redus cu aproximativ 15 miliarde de euro. Între 2012 și 2015, investițiile publice au crescut în ritm cu PIB-ul, însă, ulterior, discursul populist a propulsat consumul ca motor de creștere economică, în detrimentul investițiilor.

În aceste condiții, investițiile trenează în România de ani buni, cu excepții insulare care nu fac decât să accentueze beneficiile ratate la nivel național. Care sunt cauzele? Pe plan intern, resursele pentru investiții sunt extrem de limitate. Societățile autohtone sunt foarte slab capitalizate (aproape 40% aveau capitaluri negative la finalul anului 2018, potrivit datelor BNR) și, în consecință, nu au bani de investiții și nici capacitatea de a se împrumuta, iar investițiile statului au fost sistematic sacrificate în scop electoral. Deși se remarcă o ușoară revenire a investițiilor publice în prima jumătate a acestui an, baza de raportare extrem de redusă și presiunile bugetare în creștere indică faptul că acestea nu sunt nici pe departe suficiente. Stimularea investițiilor interne este, desigur, de dorit în acest context și nu numai, dar nu poate avea efectul scontat în lipsa unor surse viabile.

Investițiile străine, descurajate în ultimii ani, ar putea să compenseze dificultățile de finanțare din plan intern, venind chiar cu beneficii suplimentare față de cele locale – la salariile, contribuțiile și taxele suplimentare generate se adaugă și investițiile pe care companiile străine le realizează în pregătirea angajaților și aportul de know-how (expertiză în domeniile în care activează).

Toate aceste avantaje sunt, deja, evidențiate în datele statistice, care arată decalajele de dezvoltare dintre județe în funcție de investițiile străine atrase. Spre exemplu, în Timiș (cu investiții de 4,4 miliarde de euro la finalul anului 2018, potrivit BNR) și Cluj (1,9 miliarde de euro) salariul mediu net lunar s-a situat în 2019 la 3.375 de lei, respectiv 3.503 lei. Prin comparație, în Mehedinți (cu investiții străine de 16 milioane de euro) și în Teleorman (87 de milioane de euro), salariile sunt mai mici cu aproximativ 1.000 de lei.

Mai mult, Comisia de Prognoză (CNSP) publică o serie de „indici de disparitate” raportați la regiunea de Vest a țării, cea mai bogată în investiții (după București-Ilfov).Un exemplu elocvent este indicele de disparitate calculat în funcție de PIB/locuitor pentru regiunea Nord-Est față de Regiunea de Vest, estimat la 60,3% pentru 2019.

Măsurile pentru atragerea investițiilor străine, necesare acum

Tergiversarea adoptării de măsuri pentru atragerea investițiilor de orice natură, dar mai ales străine, în contextul în care cele românești sunt extrem de limitate, ar putea fi periculoasă din cel puțin două considerente.

Primul este reprezentat de fenomenul de reshoring (planurileactuale ale companiilor europene de scurtare sau de repatriere a lanțurilor de producție, în condițiile distanțelor tot mai problematice și a tensiunilor comerciale care au escaladat pe fondul pandemiei). Această regândire a strategiilor ar putea reprezenta o oportunitate pentru România, mai ales că, în Europa, repatrierea poate fi privită în sensul mai larg al pieței comune. Astfel, capacități de producție retrase de pe alte continente ar putea fi relocate în România, dacă noi reușim să câștigam competiția cu alte state din regiune.

Continue

Ne jucăm cu focul

Cristian I. Popa
-
0
Ne jucăm cu focul

Avem o criză de sănătate publica, o criză economică și riscăm să aprindem una nouă: o criza a datoriei publice. Punând ultimele știri în context este ca și cum ne jucăm cu chibriturile pe întuneric într-un depozit de benzină.

Prin context mă refer la moțiunea de cenzură care ar reduce semnificativ capacitatea Guvernului de a evita o creștere masivă a cheltuielilor publice. Astfel, odată trecută, moțiunea de cenzură ar lua dreptul Guvernului de a da Ordonanțe de Urgență (OuG), iar fără ele la 1 septembrie costurile cu pensiile cresc cu 40%, ceea ce se traduce într-un impact bugetar de 6 miliarde de euro doar în 2021. Odată acordate, aceste drepturi de pensie nu mai pot fi luate înapoi. Și nu, nu cred că guvernarea și legiferarea prin ordonanțe de urgență este un lucru sănătos, pentru asta avem Parlament; însă în plină pandemie, și în contextul în care doar așa putem evita situații mult mai dificile le pot accepta agilitatea din punct de vedere legal.

Trebuie spus de la început foarte clar și răspicat: fără modificarea legislației actuale, la câteva zile după 1 septembrie România va fi retrogradata de agențiile de rating la categoria junk/nerecomandat pentru investiții iar costurile de finanțare ale României ar crește semnificativ. Nu este o predicție, este o certitudine, este o observație de bun simț economic. Costul de finanțare al României ar crește semnificativ, iar finanțarea s-ar obține din ce în ce mai dificil, pentru că am deveni un debitor riscant, cu riscuri în creștere în ceea ce privește capacitatea de rambursare. Ar însemna și presiuni pe curs, pentru că în timp ce unii finanțatori doar vor crește dobânzile la care accepta să împrumute România alții vor căuta să „fugă” de noi, vor căuta să își vândă repede deținerile actuale de active locale (inclusiv titluri de stat) și să își schimbe leii pe valută, pentru a investi în alte țâri cu perspective mai bune. Și asta nu pentru că sunt oameni răi, ci pentru că România ar deveni o țară riscantă, o țară sub-investment grade, deci nerecomandată investițiilor. Unii ar putea fi chiar forțați să își vândă activele și să iasă din România, pentru că reglementările prudențiale aplicabile le pot cere să investească doar în active cu rating minim „investment grade”, deci nu în România retrogradata (ne putem gândi la un fond de pensii din Europa de vest de exemplu).

Poate vă întrebați de ce, ce treabă are ce facem noi cu banii atât timp cât plătim dobânzile la timp. Vin cu perspectiva unui fost investitor, fost manager de investiții al unui fond mare de pensii private care investea în active locale, majoritar titluri de stat, dar si in afara tarii, știu cum gândeam atunci și cum gândeau alți investitori ca noi.

Continue

Ecran, baterie și performanță de top de la POCO

Economistul
-
0
Ecran, baterie și performanță de top de la POCO

POCO, brandul care redefinește industria, a lansat ultimul său device: POCO X3 (NFC). Destinat tinerilor pasionați de tehnologie și jocuri, telefonul adoptă o linie de design unică și pune performanța pe primul loc. Oferă cele mai bune și utile dotări de top, la un preț performant.

Echipat cu cel mai nou și mai puternic procesor 4G Qualcomm din seria 700 – SnapdragonTM 732G – POCO X3 (NFC) atinge performanțe incredibile și rezistă până la două zile cu o singură încărcare, datorită bateriei de 5160mAh. Display-ul de 120Hz+240Hz oferă o experiență incredibilă, superioară celor mai multe flagship-uri de pe piață. 

Performanța de care ai nevoie cu noua platformă Qualcomm® SnapdragonTM 732G

POCO X3 NFC duce atât experiența de gaming cât și pe cea de utilizare zilnică la un nou nivel. Dotat cu cel mai puternic procesor 4G Qualcomm de pe piață, Snapdragon™ 732G, POCO X3 NFC oferă performanță de top și capabilități AI care îi vor impresiona până și pe cei mai pretențioși gameri. Telefonul are la bază un CPU KryoTM 470 octa-core și un GPU din seria Adreno™ 618 Elite Gaming. 

Pentru ca experiența utilizatorilor să fie cât mai stabilă și satisfăcătoare, device-ul încorporează tehnologia LiquidCool 1.0 Plus, menită să reducă temperatura procesorului cu până la 6 grade1. 

Performanța incredibilă poate fi optimizată pentru gaming, datorită celei mai noi versiuni Game Turbo 3.0, care reglează telefonul în conformitate cu cerințele jocului și îi ajută pe utilizatori să profite la maximum de hardware-ul puternic. În plus, sistemul de vibrații avansat care se mișcă liniar pe axa Z asigură un feedback haptic spectaculos, cu peste 150 de moduri de vibrații pentru diferite scenarii. 

Display-ul de 120Hz + 240Hz și difuzoarele stereo sunt exact ceea ce așteptai

În conformitate cu deviza POCO de a face inovația accesibilă oricui, POCO X3 NFC este dotat cu un ecran DotDisplay edge-to-edge FHD de 6.67”, care combină rata de refresh de 120Hz cu rata de refresh a touchscreen-ului de 240Hz. 

POCO X3 NFC are unul dintre cele mai performante ecrane din categoria sa de preț. Funcția DynamicSwitch îi permite telefonului să economisească bateria prin trecerea automată la 50, 60, 90 și 120Hz, în funcție de scopul în care este folosit și de formatul conținutului de pe ecran. Astfel, rata de refresh a telefonului crește atunci când acesta este folosit, de exemplu, pentru jocuri și scade pentru operațiunile mai simple, cum ar fi cititul.

Rata de refresh a touchscreen-ului de 240Hz este cu mult peste ceea ce oferă majoritatea competitorilor. POCO X3 NFC are o rată de răspuns cu 33% mai rapidă decât majoritatea telefoanelor de top aflate în acest moment pe piață2 și oferă o experiență de neuitat chiar și pentru cele mai sofisticate jocuri. 

Device-ul este dotat și cu două difuzoare stereo flagship. Cel superior are un volum echivalent cu 4cc, iar cel inferior de 1cc și o amplitudine a vibrației de 0.5mm, care oferă o calitate a sunetului excepțională pentru o mai bună experiență de gaming. Capacitatea difuzoarelor de a se auto-curăța asigură o funcționare perfectă pe termen lung. 

Acum poți crea imaginile pe care ți le dorești cu sistemul AI quad-camera de 64MP 

POCO X3 NFC are un sistem quad-camera de top, ce constă într-o cameră principală de 64MP, o cameră supraangulară de 13MP, o cameră macro de 2MP și un senzor de profunzime de 2MP. 

Camera principală a telefonului este flagship-ul Sony IMX 682 cu o diafragmă de ƒ/1.89, dotată cu Super Pixel 1.6μm 4-in-1 care permite realizarea unor fotografii foarte clare. Camera supraangulară de 13MP poate cuprinde imagini sub un unghi de 119° cu o diafragmă ƒ/2.2 și o dimensiune a pixelului de 1.0μm, în timp ce camera macro de 2MP și senzorul de profunzime completează acest setup, făcând camera principală și mai performantă. 

În partea frontală, telefonul are o cameră de 20MP cu o diafragmă ƒ/2.2 și un Super Pixel 4-in-1 de dimensiune 1.6μm, ideală pentru selfie-uri de calitate. 

Pentru cei care vor să iasă în evidență, POCO X3 NFC aduce mai multe efecte creative, printre care opțiunea caleidoscop cu 6 efecte diferite, modul Gold vibes, modul Cyberpunk și numeroase filtre foto, precum și tehnologia AI Skyscaping 3.0, ce prezintă o multitudine de opțiuni pentru feed-ul de social media al utilizatorilor. 

Pasionații de videoclipuri se pot bucura de opțiunea de înregistrare 4K, dar și de alte caracteristici precum zoom-ul video fluid, focus peaking-ul și blocarea AE/AF. Formatul inclus LOG/RAW și modul Vlog nu doar că îi ajută pe utilizatori să surprindă cele mai importante momente la cea mai bună calitate, dar transformă telefonul într-o cameră semi-profesională pentru crearea de conținut video. 

Exact ce ți-ai dorit: o baterie de 5160mAh și charger rapid de 33W

Dotările de top sunt inutile fără o baterie care să reziste. Pentru a le garanta utilizatorilor că se pot bucura de caracteristicile sale uimitoare, POCO X3 NFC este echipat cu o baterie de 5160mAh (typ) care rezistă mai mult de două zile, atunci când telefonul este folosit în mod normal. Cu ajutorul charger-ului rapid de 33W, în numai 30 de minute bateria ajunge la 62%1, iar în 65 de minute bateria ajunge la 100%. 

Viteza sporită de încărcare este obținută cu ajutorul tehnologiei Middle Middle Tab (MMT). La bateriile convenționale, curentul electric circulă de jos în sus, ceea ce duce la o încărcare mai lentă. Tehnologia Middle Middle Tab (MMT) este bazată pe o metodă inovativă prin care bateriile primesc curentul electric prin zona de mijloc, iar apoi acesta se distribuie simultan în partea superioară și inferioară a modulului. Astfel, viteza de încărcare este mai bună și constantă și îi asigură bateriei o durată de viață mai mare, în comparație cu cele tradiționale. 

POCO X3 NFC va fi disponibil la nivel global de astăzi la un preț recomandat de 229 Euro pentru varianta 6GB+64GB, iar varianta 6GB+128GB pornește de la prețul recomandat de 269 Euro3.

POCO X3 NFC va intra pe piața din România la finalul lunii septembrie. Disponibilitatea și prețurile locale vor fi anunțate în curând. 

1...1.5481.5491.550...2.017Pagina 1.549 din 2.017