Rolul circulației capitalurilor, băncilor și a Statului în dezvoltarea IMM. Experiențe trăite ca bancher la Paris în timpul crizei din 2008

Florin Luca
-
0
Rolul circulației capitalurilor, băncilor și a Statului în dezvoltarea IMM. Experiențe trăite ca bancher la Paris în timpul crizei din 2008

Text intervenție la conferința online „România, încotro? IMM-urile în vremuri de criză”, organizată de Oxygen Events în data de 9 aprilie 2020.

Dincolo de viziunea de business, strategie, know-how, clienți, salariați, leadership, competențele tehnice și manageriale specifice fiecărui antreprenor, în aceste momente cel puțin trei actori joacă un rol determinant în evoluția IMM-urilor: circulația capitalurilor, băncile / lumea financiară și statul.

1. Circulația capitalurilor

Capitalurile circulă pe Terra precum circulă apa în natură. Așa cum apa urmează legile gravitației și străpunge sau ocolește orice obstacol, tot așa și capitalurile străpung sau ocolesc constrângerile regulatorilor, urmând o singură lege, legea „terenului profitabil”. Cu cât o țară sau zonă economică va pune mai multe opreliști profitabilității capitalului și liberei sale circulații, cu atât mai mult capitalul va „ocoli” acea zonă. În era digitală și a internetului aceste fenomene s-au accentuat și mai mult. Întrebarea ce se pune acum este: ce țări sau regiuni vor deveni noile „terenuri profitabile” pentru capital?

România trebuie să știe să răspundă la această întrebare. Un răspuns ar putea fi, de exemplu, să se creeze un tratament fiscal privilegiat pentru companiile ce-și domiciliază lichiditățile în regiuni defavorizate. Sau să oferim facilități fiscale deosebite oamenilor bogați români și străini care își domiciliază averea în România sau companiilor care investesc în proiecte de învățământ, sănătate sau infrastructură sau în IMM-uri în zone defavorizate.

Astfel de tratamente există și în alte țări membre ale Uniunii Europene, precum Belgia, Olanda, Luxemburg sau Irlanda. Rezultatele sunt extraordinare.

Aceste demersuri devin însă mult mai credibile atunci când legislația și sistemul fiscal sunt simplificate. Avem nevoie de predictibilitate și de un amplu program de simplificare legislativă și fiscală, inclusiv în ceea ce privește fondurile europene.

Dar capitalul nu este doar problema statului, economiștilor, antreprenorilor sau instituțiilor financiare. El este în primul rând responsabilitatea fiecărei persoane dornice să valorifice dimensiunea economică, socială și politică a vieții sale. Conștientizarea acestui lucru ne va permite să ne recuperăm cel mai de preț capital: demnitatea.

2. Băncile și lumea financiară

Aici trebuie să lăsăm emoțiile, să fim cât mai preciși posibil în evaluările noastre și să plecăm de la câteva realități.

În primul rând în mediul de afaceri din România nu există încredere și atunci se creează decalaje între oferta de finanțare a băncilor și cererile efective ale clienților…  Sunt multe situații în care investiții ce se amortizează în 10 ani sunt finanțate cu credite având o maturitate de 3-5 ani sau chiar cu linii de credite pe termen scurt (1 an)… Mulți antreprenori utilizează creditele companiei pentru alte nevoi patrimoniale personale…

Din cele 700.000 de societăți comerciale existente în România, numai 12.000 sunt cu adevărat bancabile, adică îndeplinesc condițiile pentru a fi creditate de către o bancă.

Pentru a construi încrederea în relațiile cu băncile în această perioadă, îmi permit să vă supun atenției câteva recomandări, plecând și de la experiențele pe care le-am trăit ca bancher la Paris în timpul crizei din 2008.

În primul rând, fiți obsedați de cash, de disponibilitățile de trezorerie, care contează cel mai mult în timp de criză. Urmăriți cu mare atenție nevoia de cash și încercați s-o optimizați luând în calcul cel puțin trei elemente:

– gestiunea stocurilor – încercați să aveți cât mai puțină marfă pe stoc, în funcție de specificul activității dumneavoastră și viteza de rotație a stocurilor;

– încasările de la clienți – încercați să vă negociați termene de încasare cât mai scurte;

– furnizori – plătiți-vă furnizorii la timp, pentru că amânările la plăți vă pot crea probleme de imagine, inclusiv în relația cu băncile.

Apoi, luați în calcul rentabilitatea economică a afacerii. Aici avem o întrebare cheie la care trebuie să răspundă orice IMM… Rentabilitatea economică a activelor (imobilizări și cash) este mai mare decât costul finanțărilor (capital + credite de la bănci)? Dacă nu este cazul, avem o problemă majoră.

Orice bancă urmărește o relație trilaterală, care este un adevărat „triunghi al vieții sau al morții companiei”: clienții – acționarii – creditorii. IMM-ul trebuie să știe să arate băncii cum afacerea poate să aducă valoare / rentabilitate pentru fiecare dintre acești trei actori.

În perioada de criză, pentru bancheri contează foarte mult evoluția pieței, profilul conducătorilor / acționarilor companiei, respectarea indicatorilor și a notelor pe linie de risc. Bancherii au un vocabular și definiții foarte precise pentru acești indicatori.  Dialogul bănci – antreprenori este deci foarte mult facilitat dacă există aici o înțelegere comună a acestor noțiuni.

Menținerea unui dialog transparent, de încredere între antreprenori și bănci este vitală. Antreprenorii trebuie să meargă deci la bancheri cu aceeași deschidere pe care o au atunci când merg la un medic.

3. Statul trebuie să separe măsurile pe termen scurt de măsurile cu impact strategic, pe termen lung și să facă totul pentru IMM-uri, dar nimic în locul lor.

Cash-ul este principala „muniție” pe termen scurt în timp de criză. Măsurile recente luate de autorități alimentează această nevoie, urmează trendul european și ele vizează o schemă de ajutoare aproape pentru toate sectoarele, sub formă de garanții pentru credite, granturi, subvenții dobânzi, amânări sau anulări de impozite și taxe, reglementări privind utilitățile… Aceste măsuri au fost luate într-un context dificil, în parte sub impact emoțional,și deocamdată nu sunt cuantificate în totalitate. Vom vedea cine va plăti până la urmă această factură și sub ce formă.

Dar pe termen scurt este foarte importantă disciplina plăților, pentru evitarea blocajului financiar. România se află de multă vreme, am mai spus-o și cu alte ocazii, în fața unui mare pericol de blocaj financiar. Studii arată că lipsa unei discipline financiare solide a făcut ca volumul creditelor comerciale de tip „furnizor” să se dubleze în ultimii ani la peste 700  miliarde de lei, în timp ce creditele bancare au căpătat o dinamică pozitivă doar în ultimii doi ani. Acum cei mai mari creditori din economie nu sunt băncile, ci companiile, marii furnizori de produse și servicii. Instituțiile statului trebuie să dea dovadă de intransigență aici, impunând printr-o lege foarte dură respectarea termenelor de plată, așa cum se face în țările vestice ale Uniunii Europene de multă vreme. IMM-urile competitive ar avea de câștigat.

Sprijinirea investițiilor are însă nevoie de o abordare total diferită, strategică. Cred că această criză este o oportunitate pentru a „reseta”, a reașeza economia pe noi baze pe termen lung. Statul român trebuie să-și facă simțită prezența dincolo de alimentarea creșterii consumului și politicile monetare. Am spus de multă vreme că trebuie să ne întoarcem la Keynes. Acum nu avem de ales. Economia românească va putea fi relansată într-un timp rezonabil doar prin proiecte / investiții naționale de anvergură în învățământ, infrastructură și sănătate. Iar IMM-urile trebuie integrate în lanțul valoric al acestor proiecte, formând țesutul lor de bază.

Este momentul să identificăm prioritățile strategice la nivel de industrii, plecând de la o analiză realistă a sectoarelor în care putem fi competitivi. În IT, România poate avea o magnitudine internațională mai importantă decât și le pot permite economia, diplomația sau armata sa. Terenurile agricole din țara noastră pot hrăni o populație de 4 ori mai mare decât cea pe care o avem. Accelerarea creării de cooperative agricole care să integreze întreg lanțul valoric al acestui sector ar fi o soluție. Sectorul energetic, industria auto… Renault și Ford sunt foarte interesați să vadă majoritatea furnizorilor prezenți în România. Aici trebuie să intervină statul în calitate de intermediar, regulator al pieței și, uneori, chiar acționar.

Mă opresc cu exemplele pentru că o astfel de orientare strategică are nevoie de o dezbatere națională, de un cadru instituțional orientat către dialog și decizii, ce încurajează antreprenoriatul până la cel mai de jos nivel. Un dialog peren cu reprezentanții comunității de afaceri, la nivelul Consiliului IMM, Camerelor de Comerț, Coaliției pentru Dezvoltarea României, Consiliului Investitorilor Străini.  Așa se pot găsi soluții. Pentru că o economie nu se face doar din pix, prin decret, la un partid, la Guvern, Ministerul Finanțelor sau la BNR, ea este înainte de toate un fenomen social ce se transformă organic.

În legătură cu exporturile… Reprezentanții autorităților trebuie să „vândă” produsele românești și să susțină în mod profesionist antreprenorii români în străinătate. Sugerez să ne inspirăm din ce fac Banca Publică de Investiții / Business France în Franța sau Ministerul Comerțului în Statele Unite. Am văzut acolo mult profesionalism în sprijinirea IMM-urilor și a intereselor naționale.

Dar pentru aceasta avem nevoie mai mult ca oricând de oameni de stat. Oamenii de stat au o viziune clară, capacitatea de a se ridica deasupra clivajelor partizane, de a identifica și apăra interesele statului pe care îl servesc și conștiința propriilor responsabilități. Oamenii de stat iau decizii cu mult discernământ și responsabilitate, oricare ar fi riscurile, pentru că le este imposibil să facă altceva decât ceea ce trebuie să facă. Așa cum spunea De Gaulle, „nu se poate face nimic fără oameni mari, dar aceștia sunt mari pentru că și-au dorit-o”.

1.500.000 lei sprijin pentru Spitalul Județean de Urgență Alba

Economistul
-
0
1.500.000 lei sprijin pentru Spitalul Județean de Urgență Alba

Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, împreună cu ROMGAZ, sprijină spitalele din România în lupta cu Coronavirus
ROMGAZ direcţionează banii alocaţi sponsorizărilor pentru sectorul medical către spitalele din țară care au nevoie de sprijin în această perioadă pentru achiziția de aparatură medicală necesară și echipamente de protecție împotriva COVID 19.
ROMGAZ a răspuns apelului venit din partea Ministrului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, dl Virgil Popescu, iar astăzi a alocat suma de 1.500.000 lei pentru a veni sprijinul Spitalului Județean de urgență Alba pentru achiziția de materiale sanitare necesare luptei împotriva COVID 19.
Adrian Volintiru, directorul general Romgaz, a declarat: “În urma discuțiilor cu Ministrul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, dl Virgil Popescu, am decis că, prioritar pentru ROMGAZ este să sprijim spitalele din România în lupta cu Coronavirus. Suntem cu toții conștienți de importanţa sprijinirii spitalelor cu aparatură medicală și cu echipamentele de protecție necesare, astfel încât personalul medical să fie protejat și populația să se simtă în siguranță! Doar împreună putem să acționăm corespunzător și să limităm pe cât posibil efectele nefaste ale pandemiei. Asigur autoritățile statului că au în ROMGAZ un partener de încredere și vom face tot ce ne stă în putință pentru a ajuta spitalele din România”.
De la începutul declanşării stării de urgenţă, ROMGAZ a sprijinit Crucea Roşie Română pentru a achiziţiona şi distribui 1.000.000 de măşti medicale pentru protecţia împotriva COVID-19 şi a intensifica efortul de combatere a răspândirii noului Coronavirus pe teritoriul României, prin amplificarea campaniei naționale de informare și conștientizare a populației privind metodele de prevenire a infectării cu noul virus şi a oferit suport financiar Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu pentru extinderea şi dotarea secţiei clinice Anestezie Terapie Intensivă în vederea pregătirii pentru tratarea pacienţilor COVID 19.


BIROUL DE PRESĂ ROMGAZ

Șansele antreprenorului de a fi creditor garantat în procedura insolvenței

Economistul
-
0
Șansele antreprenorului de a fi creditor garantat în procedura insolvenței

Deschiderea procedurii insolvenței împotriva unui debitor are drept scop acoperirea pasivului acestuia, creditorii având la dispoziție posibilitatea formulării unei cereri de admitere a creanței lor la masa credală, creanțele împotriva debitorului fiind înscrise la masa credală cu un rang de preferință potrivit art. 159 și 161 din Legea nr. 85/2014, iar acoperirea acestora fiind realizată în ordinea prevăzută de același act normativ.
Constituirea unei garanții asupra unuia sau mai multor bunuri aflate în patrimoniul debitorului, de către deținătorul dreptului de creanță, nu este de natură a încălca dreptul de proprietate al debitorului asupra acestora, ci de a „securiza” executarea obligației corelative acestui drept.

În cazul antreprenorilor, aceștia se pot înscrie la masa credală a unui debitor cu o creanță garantată, în conformitate cu prevederile art. 2386 Cod civil, care prevăd posibilitatea antreprenorilor care au convenit cu proprietarul să edifice, să reconstruiască sau să repare un imobil, asupra imobilului, de a înscrie în cartea funciară un drept de ipotecă legală pentru garantarea sumelor datorate acestora, însă numai în limita sporului de valoare realizat.
Aceste prevederi sunt „dublate” de art. 1869 Cod civil, potrivit căruia antreprenorul beneficiază de o ipotecă legală asupra lucrării, constituită și conservată în condițiile legii. De asemenea, potrivit art. 2382 Cod civil, ipoteca se întinde și asupra ameliorațiunilor aduse imobilului fără nicio altă formalitate.

Reglementarea posibilității antreprenorului de a obține garanția recuperării sumelor avansate nu este una nouă, având în vedere prevederile art. 1737 din vechiul Cod civil, care prevedeau privilegiul imobiliar al lucrătorului și antreprenorului pentru garantarea creanțelor asupra clientului. În noua reglementare au fost înlăturate privilegiile imobiliare speciale prevăzute de Codul civil din 1864, fiind păstrate numai privilegiile speciale mobiliare. Astfel, privilegiile imobiliare constituite sub vechiul Cod civil, precum și privilegiile speciale prevăzute în legi speciale, devin ipoteci legale și vor fi supuse regimului prevăzut de noul Cod civil pentru ipoteci legale. În ceea ce privește ipotecile legale, acestea nu mai sunt privilegiate, deoarece rangul lor este unul ordinar, dat de data intabulării în cartea funciară, iar nu de data nașterii creanței.

Astfel, creditorul antreprenor poate, prin înscrierea dreptului de ipotecă asupra construcției în cartea funciară, să se înscrie la masa credală a debitorului său, proprietarul construcției, cu o creanță garantată în sensul art. 5, pct. 15 din Legea nr. 85/2014, în vederea recuperării cheltuielilor ocazionate de construcția de clădiri (birouri, locuințe, depozite, magazii, hale de producție, ateliere, padocuri, grajduri, silozuri etc.), instalații (apă, gaze naturale, electrice, de ventilație și climatizare, de încălzire centrală, sanitare etc.), căi de comunicații (șosele, căi ferate uzinale, alei, trotuare ș.a.), împrejmuiri (garduri din zid, prefabricate, plasă de sârmă, sârmă ghimpată ș.a.), dotări sau reparații generale/curente.

Asigurarea recuperării creanței garantate cu o ipotecă legală imobiliară decurge și din prevederile art. 103, alin. (1) din Legea 85/2014, care stipulează înscrierea creanțelor beneficiare ale unei cauze de preferință în tabelul definitiv până la valoarea de piață a garanției stabilită prin evaluare, dispusă de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar, efectuată de un evaluator desemnat potrivit prevederilor art. 61 din același act normativ.

Tot art. 103 prevede faptul că, în cazul în care valorificarea activelor asupra cărora poartă cauza de preferință se va face la un preț mai mare decât suma înscrisă în tabelul definitiv sau în tabelul definitiv consolidat, diferența favorabilă va reveni tot creditorului garantat, chiar dacă o parte din creanța sa fusese înscrisă drept creanță chirografară, până la acoperirea creanței principale și a accesoriilor ce se vor calcula conform actelor din care rezulta creanța, până la data valorificării bunului.
Distincția între creanța garantată cu o ipotecă legală, rezultată din înscrierea contractului încheiat între antreprenor și proprietarul construcției în cartea funciară a imobilului construit sau asupra căruia au fost executate lucrări de amenajare sau îmbunătățire și o creanță chirografară născută în temeiul aceluiași contract, în cazul în care acesta nu constituie baza unei ipoteci legale, este deosebit de importantă relativ la drepturile recunoscute de lege creditorilor garantați.

În procedura insolvenței, creditorii garantați, spre deosebire de celelalte categorii de creditori, au, printre altele, dreptul de a solicita judecătorului sindic ridicarea suspendării prevăzute de art. 75 din Legea 85/2014 și valorificarea bunului asupra căruia poartă garanția, au dreptul de a încasa dobânzi și accesorii pentru creanța sa înscrisă în programul de plată, au dreptul de a vota un plan de reorganizare cu un vot în categoria creanțelor garantate, au dreptul, în reorganizare, de a primi distribuiri cu prioritate față de toți ceilalți creditori și, de departe cel mai important, au dreptul, în procedura falimentului, de a li se distribui lichidități cu prioritate.
Astfel, în cazul vânzării bunului grevat de o cauză de preferință – în acest caz, ipotecă legală – în conformitate cu art. 159 (1), pct. 2, creditorii garantați își vor îndestula creanța după acoperirea cheltuielilor efectuate cu vânzarea bunului, spre deosebire de creditorii chirografari, ale căror creanțe se vor plăti în baza dispozițiilor art. 161, poziția 9 în ordinea de preferință, o ipoteză indiscutabil dezavantajoasă din punctul de vedere al momentului și posibilităților reale de satisfacere a creanței cu care s-au înscris la masa credală.

Pentru a se putea înscrie cu o creanță garantată în procedura insolvenței debitorului, ipoteca legală asupra creanței, prevăzută la art. 2386, pct. 6 Cod civil, trebuie înscrisă de către creditori în registrele de publicitate, fiind nu numai o condiție de opozabilitate, ci având și efect constitutiv în ceea ce privește nașterea valabilă a dreptului de ipotecă. Înscrierea în cartea funciară a unui contract de antrepriză se face potrivit Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996.

Potrivit art. 37 (6) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare, ipotecile legale pentru garantarea unei creanțe se înscriu, ca regulă, din oficiu, în temeiul înscrisului din care rezultă creanța privilegiată, însă se poate efectua și la cererea antreprenorului care urmărește garantarea recuperării sumelor avansate de către el în executarea contractului. În conformitate cu dispozițiile art. 28, în cazul în care înscrierea se face la solicitarea antreprenorului, cererea de înscriere în cartea funciară va fi depusă la biroul teritorial de carte funciară în circumscripția căruia este situat imobilul și va fi însoțită de înscrisul original sau de copia legalizată, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere.
În cazul în care antreprenorul dorește înscrierea în cartea funciară a unei ipoteci legale asupra unei construcții viitoare, antreprenorul are la dispoziție înscrierea provizorie în cartea funciară, în conformitate cu art. 898 Cod civil, care prevede posibilitatea înscrierii unui drept real care privește ori grevează o construcție viitoare, aceasta fiind opozabilă terților cu rangul determinat de cererea de înscriere, sub condiție și în măsura justificării ei, nejustificarea unei înscrieri provizorii atrăgând, la cererea celui interesat, radierea ei și a tuturor înscrierilor care s-au făcut condiționat de justificarea acesteia. Totodată, potrivit art. 899, alin. (2) Cod civil, justificarea unei înscrieri provizorii se face cu consimțământul celui împotriva căruia s-a efectuat înscrierea provizorie, dat în formă autentică.
Având în vedere cele expuse, antreprenorul poate beneficia de o ipotecă legală în temeiul contractului de antrepriză, în vederea recuperării creanței sale de la client. Transformarea creanței simple, chirografare, născute în temeiul contractul de antrepriză, în creanță garantată, ca urmare a dobândirii dreptului de ipotecă legală în temeiul înscrierii în registrele de publicitate dar în baza aceluiași contract de antrepriză, prezintă o importanță ridicată în cazul deschiderii procedurii insolvenței împotriva beneficiarului lucrării, creanța antreprenorului fiind în acest din urmă caz acoperită cu prioritate în momentul distribuirii fondurilor obținute în procedura insolvenței, singurul aspect care interesează creditorii înscriși la masa credală.

Articol de Avocat Nicoleta Toma, SCA DELEANU VASILE – AVOCAȚI şi
consilier juridic Elena Hurez, ROVIGO S.P.R.L.

România Eficientă: Renovarea energetică a clădirilor poate contribui la relansarea economică a României după criza Covid-19

Economistul
-
0
România Eficientă: Renovarea energetică a clădirilor poate contribui la relansarea economică a României după criza Covid-19

24 aprilie 2020. Demararea unui program național de investiții în renovarea clădirilor, pentru creșterea eficienței energetice și a calității locuirii, ar fi una dintre cele mai bune măsuri de redresare economică după criza generată de COVID-19. Dincolo de sprijinul public pe care l-ar câștiga un astfel de program, beneficiile sunt evidente: crearea de locuri calificate de muncă, mai ales în sectorul construcțiilor, inclusiv din rândul numeroșilor români întorși recent din diaspora; dezvoltarea de afaceri locale mici și mijlocii (IMM-uri), prin efect de multiplicare economică; clădiri publice și rezidențiale mai sănătoase – arată Energy Policy Group (EPG), think-tank-ul care implementează proiectul România Eficientă.

„Investițiile de anvergură în eficiență energetică pot reprezenta o șansă enormă pentru România: cresc calitatea locuirii în clădiri, reduc facturile la energie și permit direcționarea sprijinului financiar guvernamental către consumatorii vulnerabili. Totodată, reduc emisiile de gaze cu efect de seră și au avantaje de securitate energetică, prin reducerea dependenței de importuri de energie. În plus, investiția în eficiența energetică a clădirilor are un mare potențial de a crea joburi”, declară Radu Dudău, directorul EPG și coordonatorul proiectului România Eficientă.

Un sector care poate crea joburi ale viitorului

Sectorul eficienței energetice are potențialul de a crea numeroase joburi de viitor, de calificare medie și înaltă, pentru a căror formare vor fi disponibile fonduri europene semnificative. Eficiența energetică este unul dintre pilonii Pactului Ecologic European (European Green Deal). Principiul „eficiența energetică întâi” din politicile europene este transpus și prin normele ce devin obligatorii de la 31 decembrie 2020, prin care toate clădirile noi sau renovate major vor trebui să întrunească standarde nZEB (near zero energy buildings).

„Este înțelept să creezi joburi în industria renovării de clădiri – un domeniu unde avem un mare deficit de forță de muncă și de competențe. Dacă știi să te poziționezi în acest sens, vei fi perfect aliniat cu European Green Deal și cu fluxurile financiare europene și vei putea să-ți revii economic mult mai repede, într-un mod sustenabil”, adaugă Radu Dudău.

Totodată, sectorul eficienței energetice în clădiri poate absorbi o mare parte a forței de muncă disponibilizate prin tranziția către o energie verde, pregătite profesional prin fondurile alocate din Fondul pentru Tranziție Justă, dar și prin alte programe. Cu certitudine, pentru formarea, conversia profesională și actualizarea cunoștințelor și a aptitudinilor în domeniul clădirilor vor fi alocate surse financiare semnificative.

România are deja la dispoziție numeroase instrumente europene de finanțare sub formă de granturi sau de împrumut pentru investiții în eficiență energetică. De exemplu, prin Programul Operațional Regional (POR) pentru perioada 2014-2020, este prevăzută axa prioritară 3 – Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii reduse de carbon, care vizează eficiența energetică în clădiri rezidenţiale şi publice. Pe această axă prioritară au fost deja alocate României 538 milioane euro pentru clădirile rezidențiale și 409 milioane euro pentru clădirile nerezidențiale şi iluminat public.

Utilitățile, în topul cheltuielilor școlilor și spitalelor

Instituțiile publice ar putea prelua rolul de model în creșterea eficienței energetice, prin investiții în reabilitarea școlilor, spitalelor, unităților sociale sau a sediilor administrației centrale și locale.

Într-o școală, costurile cu utilitățile (încălzire, iluminat, apă) sunt în topul cheltuielilor, pe lângă cele cu personalul. În afara facturilor ridicate, condițiile interioare pentru elevi și profesori sunt precare: aer interior deteriorat, temperatură ce nu poate fi controlată pentru a atinge nivelul optim, iluminat sub standarde.

Situația în spitale este aceeași. Analizele făcute de Societatea Auditorilor și Managerilor Energetici din România (SAMER) au arătat că potențialul de îmbunătățire a eficienței energetice în spitale și, implicit, de reducere a costurilor cu utilitățile este de peste 45%, prin aplicarea unui pachet minim de soluții. Modernizarea spitalelor ar conduce nu doar la economii importante în bugetul de cheltuieli pentru energie, ci și la un confort sporit pentru personalul medical și pentru pacienți. Sumele importante astfel economisite ar putea fi utilizate pentru investiții în dotarea cu aparatură nouă, de exemplu.

În sectorul rezidențial, majoritatea clădirilor rezidențiale au fost construite în special în perioada 1961-1980, în lipsa unor standarde de eficiență energetică specifice privind anveloparea clădirii. Astfel, datele statistice oficiale arată că o gospodărie din ṣapte se confruntă cu probleme serioase privind calitatea locuinţei, cele mai frecvente fiind deteriorarea pereţilor, a podelelor, a tocurilor de ferestre, igrasia din pereţi, podele sau fundaţia casei.

Proiectele mari de renovare a clădirilor, rezultate prin agregarea multor proiecte, pot genera economii financiare prin diminuarea costurilor de tranzacționare a acestor lucrări.

Despre România Eficientă

România Eficientă este un proiect privat, de interes public național, derulat de Energy Policy Group (EPG) în parteneriat cu OMV Petrom, companie care contribuie financiar cu o sponsorizare a programului în valoare de 4 milioane de euro până în 2022.

Proiectul a demarat în vara anului 2019 și constă în derularea unui program național multianual de promovare a eficienței energetice, cel puțin până în 2022. România Eficientă își propune să sprijine atingerea țintelor României pentru anul 2030 în privința reducerii emisiilor de carbon și a creșterii eficienței energetice, atât prin campanii de informare și educare, cât și prin realizarea unor proiecte concrete de renovare aprofundată a cinci școli publice din diferite regiuni ale țării. Mai multe detalii găsiți pe site-ul romania-eficienta.ro.

Popper vs Taleb sau cum statul ignoră atât lebedele albe, cât și pe cele negre

Adrian Moraru
-
1
Popper vs Taleb sau cum statul ignoră atât lebedele albe, cât și pe cele negre

Teoria falsificării, fundamentată de Karl Popper în anul 1934, presupune că este suficientă o singură abatere pentru infirmarea unei ipoteze, aceasta fiind adevărată doar până în momentul în care este invalidată. De aceea, celebra afirmație „toate lebedele sunt albe” a fost adevărată până la descoperirea lebedelor negre în Australia în secolul al XVII-lea. Făcând trecerea în zona economică, Taleb propune în anul 2007 teoria lebedei negre, care presupune existența unor evenimente economice foarte rare, neprevăzute și cu efecte negative importante. Ulterior apare în discuție conceptul economic al lebedelor albe, anume acele evenimente rare, neprevăzute, dar cu efecte pozitive.

Până la această discuție începută de Taleb, evenimentele rare, neprevăzute, cu efecte negative importante erau considerate întâmplări singulare care nici măcar nu luau în considerare teoria falsificării și nu reprezentau un motiv de invalidare sau de punere în discuţie a teoriilor economice clasice. Altfel, ceea ce astăzi definim ca lebede albe erau considerate parte a sistemelor economice clasice și nu reprezentau puncte de interes. Cu alte cuvinte, apariția evenimentelor rare, neprevăzute, cu efecte negative nu au anulat ipoteza conform căreia evenimentele cu efecte pozitive sunt exclusive în sistemele contemporane (de exemplu: „too big to fail”). Paradoxal, lebăda neagră care a schimbat această percepție s-a petrecut chiar în anul următor apariţiei teoriei, când criza subprime a demontat invincibilitatea iluzorie a sistemului economic bazat pe piețe de capital și bănci de investiții cu valori virtual nelimitate.

Trecând în zona autohtonului, observăm că România a căzut în capcana sistemului economic instabil, însă dintr-un punct de vedere diferit. Nu s-a considerat niciodată că sistemul economic românesc este „too big to fail”, ci mai degrabă „too fallible to matter” (prea vulnerabil pentru a conta). În scurta istorie capitalistă a României, țara a trecut de la crize ale supraproducției ineficiente la crize inflaționiste, totul pe fondul amenințării continue a crizelor politice. Totuși, deși este în natura umană să fie uitate foarte repede perioadele grele și să se adopte rapid mirajele unei expansiuni bogate, este inacceptabil pentru orice sistem economic performant să nu învețe din greșelile trecutului și devine vital ca acesta să construiască mecanisme de prevenție și de apărare cel puțin împotriva unor certitudini economice. Sistemul economic românesc ne-a obișnuit cu lipsa sustenabilității, cu decalajele mari și discrepanțele semnificative între indicatorii principali, chiar și de la un an la altul. Într-un astfel de sistem, care nu se poate menține sustenabil nici măcar pe componente principale, lebedele negre pot fi adevărate dezastre, iar cele albe pot instaura o impresie falsă de stabilitate și prosperitate.

Din perspectiva procesului de guvernare, reacția corectă pe care conducerea unui stat trebuie să o aibă la evenimentele economice, indiferent de predictibilitatea lor, ține de capacitatea de a înțelege de ce anumite fenomene se petrec în acest fel și care este cel mai probabil șir de evenimente care le însoțesc. Țările care au absorbit cel mai bine șocul unei lebede negre au fost cele care au putut să conștientizeze exact locul în care se află din punct de vedere economic și să reacționeze în consecință. Pe de altă parte, țările cele mai afectate au fost, de regulă, cele care au ignorat semnalele indicatorilor și au luat măsuri de natură prociclică, refuzând, astfel, să accepte realitățile economice și adâncind perioadele nefaste în adevărate crize.

România continuă să adopte măsuri fiscal-bugetare atipice, prioritățile ultimelor guvernări fiind cu totul altele decât stabilitatea și susținerea durabilă a evoluției indicatorilor importanți. Continuăm să sporim cheltuielile guvernamentale fără valoare adăugată mare de fiecare dată când este politic oportun, uităm de motoarele sănătoase de creștere economică și ne ascundem după modele de tipul „wage led growth” implementate fără fundamentare pentru a motiva creșteri de salarii și scăderi iraționale de taxe în perioade de expansiune accelerată. În anii 2018-2019, în România, creșterile salariilor pentru sectorul bugetar au fost cele mai mari din ultimii 10 ani, în contextul în care cel puțin din anul 2016 creșterea economică a fost în mod cert peste nivelul potențial. Cu alte cuvinte, pe măsură ce ne-am îndreptat din ce în ce mai mult către un ciclu economic expansionist necontrolat, factorii decizionali au ales să aloce o bună parte din sporul de cheltuieli guvernamentale către componenta Produsului Intern Brut cu cea mai mică valoare adăugată: consumul. Ne aflăm, din nou, într-o situație similară cu cea a anilor 2007-2008, când creșterile economice record creaseră impresia falsă că nu este nevoie de precauție. Ce a urmat atunci este bine cunoscut însă pare că am învățat mult prea puține din experiențele negative din trecut.

Statul român alege să ignore posibilitatea apariției lebedelor negre și să le considere pe cele albe ca parte din normalitate. Este în mod cert o greșeală ca politica economică a unui stat să fie construită bazându-se pe certitudinea apariției unor eventuale lebede negre, însă soluția este pe cât de simplă, pe atât de rar folosită, mai ales în România: precauția și moderația. Oscilațiile mari în indicatorii economici (de la inflații galopante la deflație, de la creșteri economice record la recesiuni dezastruoase etc.) nu fac decât să mărească dezechilibrele și să adâncească crizele, făcând din beneficiile perioadei de expansiune o capcană periculoasă. Politica economică trebuie să aducă stabilitate, moderație și creșteri sustenabile. Avem nevoie de responsabilitatea deciziei și trebuie să ne oprim din această spirală a beneficiilor gratuite acordate de stat doar cu scopul poziționării politice. Totuși, unicul mod prin care vom putea ajunge pe calea corectă este printr-o comunicare activă între factorul decizional, mediul de afaceri și mediul academic, prin construirea ulterioară a unei strategii de țară și prin respectarea principiilor de bază ale acesteia de către toate conducerile executive ulterioare.

Indicele de cercetare a coronavirusului pe țară

Economistul
-
0
Indicele de cercetare a coronavirusului pe țară

Experții de la Finbold (site de opinie ce prezintă mărturiile experților, punctele de interes și cele mai recente informații despre finanțe) au analizat toate studiile clinice active asupra COVID-19 raportate la ClinicalTrials.gov și au creat un indice care dezvăluie ce țări depun eforturile cele mai mari în înțelegerea și distrugerea coronavirusului contribuind astfel la găsirea unui mod eficient de a trata boala.
Finbold a promis că va actualiza indexul în fiecare săptămână.
Indicele listează 42 de țări și regiuni în care se desfășoară peste 480 de cercetări.

Pactul Ecologic European și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă

Economistul
-
0
Pactul Ecologic European și Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă

Politicile Uniunii Europene trec într-o nouă dimensiune. În următoarele decenii, Uniunea Europeană își propune să aloce până la 1 trilion de euro pentru a atinge neutralitatea climatică (cantitatea de CO2 produsă să nu depășească valoarea care poate fi absorbită) până în 2050. Pentru ca acest lucru să se întâmple, societatea va suferi o amplă transformare mai ales în ceea ce privește sectoarele economice care generează o cantitate ridicată de substanțe poluante. În mod inevitabil, dezvoltarea României va fi determinată în mare măsură de modul în care va reuși să se adapteze noii realități europene. România trebuie să fie un câștigător al acestei tranziții, iar ca acest lucru să se întâmple este nevoie de o bună coordonare între autorități, dar și de implicarea segmentelor sociale.

Pactul Ecologic European nu se rezumă doar la economie și mediu, ci ia în considerare inclusiv componenta socială și impactul asupra categoriilor vulnerabile. Documentul înaintat de Comisia Europeană nu reprezintă așadar o simplă politică de mediu, ci o viziune holistică pentru asigurarea unei dezvoltări durabile. Pactul Ecologic European este, prin urmare, strâns legat de Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, documentul adoptat de ONU încă din 2015 și asumat de România. Fiecare dintre cele 17 obiective pentru dezvoltare durabilă are un corespondent în Pactul Ecologic European. De altfel, Comisia Europeană spune explicit că acesta este parte integrantă din demersul privind implementarea Agendei 2030. Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă adoptată de România încă din 2018 reprezintă un cadru care poate să susțină acțiunile la nivel național atât pentru implementarea obiectivelor de dezvoltare durabilă, cât și a Pactului Ecologic European.

Vă propunem în acest articol o scurtă analiză asupra modului în care noile reglementări europene pot crea împreună cu strategia națională pentru dezvoltare durabilă sinergia necesară tranziției către un model sustenabil în două domenii de mare interes.

ENERGIE

Una dintre cele mai mari provocări pentru România în ceea ce privește eforturile pentru a atinge neutralitatea climatică este reprezentată de decarbonificarea sectorului energetic. Peste 75% din totalul de gaze cu efect de seră din Uniunea Europeană provin din producerea energiei și folosirea acesteia în sectoarele economice. De aceea, printre priorități se numără producerea energiei curate și creșterea eficienței energetice. Pactul Ecologic European are, de asemenea, în vedere modul în care vor fi afectați consumatorii, mai ales cei vulnerabili, susținând că toate modificările trebuie să fie făcute în beneficiul acestora. Toate aceste elemente sunt în strânsă legătură cu al 7-lea obiectiv pentru devoltare durabilă din Agenda 2030 și strategia națională pentru dezvoltare durabilă – energie curată și la prețuri accesibile.

În prezent, aproximativ un sfert din producția de energie electrică provine din combustibili fosili. Pe termen scurt stabilitatea energetică a României este afectată, dar avem șansa să promovăm metode alternative care să ajute la o dezvoltare armonioasă și sustenabilă. Astfel, sunt necesare soluții care să asigure, pe de-o parte, producerea cantităților necesare de energie electrică din surse regenerabile. Pe de altă parte, trebuie să ne gândim la oamenii care locuiesc în zonele unde principala activitate economică este exploatarea și valorificarea combustibililor fosili. Vor fi necesare investiții care să încurajeze tranziția către o economie curată, dezvoltarea sectoarelor inovative cu valoare adăugată ridicată și programe de reconversie profesională. O bună parte dintre resursele financiare vor veni din Fondul de Modernizare și Fondul pentru o Tranziție Echitabilă. De asemenea, va fi înființat un Fond de Încredere (Trust Fund) direcționat spre investiții de diminuare a efectelor schimbărilor climatice. Mai mult, Banca Europeană de Investiții se transformă treptat într-o instituție financiară care finanțează preponderent proiectele pentru reducerea poluării, investițiile în economia circulară și cele cu caracter durabil.

TRANSPORT DURABIL

Pentru dezvoltarea durabilă a României este extrem de important domeniul transporturilor. Atingerea neutralității economice până în 2030 presupune reducerea cu 90% a emisiilor provenite de transport. Pactul Ecologic European aduce în discuție un principiu care pus în practică va avea un impact considerabil asupra acestui domeniu: „prețul transportului trebuie să reflecte impactul asupra mediului și asupra sănătății”. Pentru a ne adapta la aceste schimbări, România trebuie să aibă în vedere dezvoltarea acelor alternative cu impact scăzut asupra mediului, cum ar fi calea ferată și transportul pe apă. De asemenea, reprezintă o prioritate eliminarea transportului poluant din orașe. Poluarea aerului în marile orașe este o problemă care în ultimele luni a atins cote foarte mari, în special în București. Dezvoltarea conceptului de smart city, promovarea transportului alternativ, dar și eficientizarea energetică a clădirilor conform propunerilor strategiei naționale pentru dezvoltare durabilă reprezintă doar câteva exemple de paliere de acțiune care ar alinia politicile locale la cerințele Pactului Ecologic European.

Infrastructura reprezintă unul dintre elementele esențiale pentru dezvoltarea economică, date fiind relațiile sale de interdependență cu celelalte ramuri ale economiei naționale, valoarea serviciilor oferite pentru populație și impactul considerabil asupra mediului. Posibilitatea ca fondurile pentru acest domeniu să fie direcționate către transportul verde ar putea pe termen scurt să dezavantajeze România mai ales în ceea ce privește infrastructura rutieră. Rolul autorităților este acela de a se asigura că implementarea Pactului Ecologic European nu periclitează perspectivele de dezvoltare, ci le crește potențialul de a avea un impact pozitiv asupra sănătății, mediului și a bunăstării cetățenilor. În acest domeniu poate fi un punct de plecare obiectivul pentru dezvoltare durabilă 9.

Toate aceste obiective pot fi atinse doar printr-o colaborare strânsă între instituții publice, mediul de afaceri, societatea civilă, cercetare, mediul academic etc. Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă continuă astfel eforturile pentru a-și îndeplini cât mai bine rolul de catalizator. Finalizarea cadrului instituțional pentru implementarea strategiei prin înființarea Consiliului Consultativ este un pas important în acest sens. 34 de specialiști care au demonstrat profesionalism vor lucra la finalizarea planului de acțiune pentru a pune în practică cele 17 obiective de dezvoltare durabilă. De asemenea, Departamentul derulează un proiect cu finanțare europeană în cadrul căruia vor rezulta un set de indicatori naționali pentru monitorizarea strategiei, dar și un cod al sustenabilității ce va avea ca scop implicarea companiilor private în proiecte care să vizeze dezvoltarea durabilă. Mai mult, în martie s-a format, cu sprijinul Departamentului, Coaliția Societății Civile pentru Dezvoltare Durabilă. Parteneriatele sunt unul dintre cele mai eficiente instrumente de care dispunem pentru a avea un traseu bine conturat pe acest drum deschis de Pactul Ecologic European.

Foto: Consilierul de stat Laszlo Borbely, coordonatorul Departamentului pentru Dezvoltare Durabilă, într-o intervenție despre Pactul Ecologic European în cadrul evenimentului „Importanța geostrategică și economică a Mării Negre în actualul context european”
©Departamentul de Dezvoltarea Durabil[ al Guvernului României

Relațiile economice ale României – prezent și viitor

Florin Antonescu
-
0
Relațiile economice ale României – prezent și viitor

Tema „Relațiile economice internaționale ale României. Prezent și viitor¨, din ciclul dezbaterilor inițiate de Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) sub genericul „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040” cu girul științific al Academiei Române – Secţia de Ştiințe Economice, Juridice şi Sociologie, preşedinte acad. Mugur Isărescu, a avut în Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) un partener cum nu se poate mai adecvat, a accentuat înainte de toate dr. ec. Constantin Boștină, președintele ASPES. Sublinierea sa a fost că România ocupă locul 6 în Uniunea Europeană la indicatori cum sunt suprafața și, mai ales, capitalul uman, în timp ce sub aspect comercial se situează rău, după cum arată datele Eurostat: la sfârșitul lui 2019, a realizat un export de bunuri de 68,7 miliarde euro și un import de 86,2 miliarde euro, deci a înregistrat un deficit comercial de 17,6 miliarde euro. „Iată sub ce ecuație ne găsim când încercăm să înțelegem problematica relațiilor economice internaționale ale României”, a semnalat președintele ASPES.

În contextul reuniunii, au prezentat expuneri Mihai Daraban, președintele CCIR – „Participarea exportului românesc la tendința generală de globalizare”, dr. Mihai Ionescu, președintele executiv al Asociației Naționale a Exportatorilor și Importatorilor din România (ANEIR) – „Rolul Consiliului de Export pentru dezvoltarea comerțului exterior în România”, prof. univ. dr. Dumitru Miron, președintele Senatului Academiei de Studii Economice din București – „Implicarea mediului universitar în formarea de specialiști pe domeniul comerțului exterior”. Experiența unor companii de referință pe piețele internaționale a fost reliefată de Ioan Nani, directorul general Antibiotice SA, și Viorel Gafiță, președintele  Romelectro SA. Perspectiva autorității de stat a fost oferită de Daniela Nicolescu, secretar de stat la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri. Mesajul adresat participanților la dezbatere de guvernatorul Băncii Naționale a României, acad. Mugur Isărescu, a fost prezentat de Dan Costin Nițescu, consilier al guvernatorului BNR.

Mihai Daraban: „Mediul privat să preia rolul de diplomație și de reprezentare a României în străinătate”

În elaborarea unei perspective a relațiilor economice internaționale, decidenții la nivelul statului ar trebui să pornească de la cunoașterea jucătorilor cu aport în domeniu, a subliniat președintele CCIR, Mihai Daraban, oferind și câteva date în acest sens: din 23.850 de exportatori câți sunt în România, primii 100 realizează 52,4% din exportul țării, dintre ei numai 3 fiind companii românești, iar primii 500 de exportatori fac 73% din totalul exportului, aici regăsindu-se 59 de firme românești. „Dacă s-ar cunoaște cine sunt jucătorii cu potențial, probabil că la achiziții publice s-ar face altfel de caiete de sarcini decât cele prin care capitalul românesc este descalificat de la primul paragraf”, a spus Mihai Daraban și a avansat ideea ca „mediul privat să preia rolul de diplomație și de reprezentare a României în străinătate”. În ansamblu, a apreciat că „deocamdată, nu putem să vorbim despre un model economic românesc. Trebuie să așteptăm ca oamenii noștri de afaceri să se capitalizeze, trebuie să așteptăm ca bruma de cercetare care mai există în România să înceapă să interacționeze cu economia reală, pentru că acest lucru nu se întâmplă în prezent. Nu vedem un produs finit al cercetării în economia reală. Așadar, vom mai avea de așteptat până când oamenii de afaceri se vor întări, vor putea susține cercetarea și vor învăța din know-how-ul pe care îl primesc, lucrând pentru firme străine. Încet, încet trebuie să ieșim pe piață cu niște landmarkuri românești, cu valoare adăugată mare, pentru că aici avem o reală problemă”.

Mihai Ionescu: „Trebuie redus importul prin realizarea în țară a unor produse”

În calitate de copreşedinte al Consiliului de Export al României, dr. Mihai Ionescu, preşedintele executiv al ANEIR, a anunțat că a fost pus la dispoziția guvernului „un program cu 15 măsuri care vizează reducerea deficitului balanței comerciale. Trebuie lucrat pe două fronturi: pe de o parte, impulsionarea exportului, pe de altă parte, diminuarea importurilor, dar nu închizând granițele, ci stimulând fabricarea în România a acelor produse care se pot realiza în țară. În acest moment, înregistrăm trei mari tipuri de deficite comerciale: în industria chimică și petrochimică, aproape 10 miliarde euro, la produse manufacturate, 4,5 miliarde euro și în producția agro-alimentară. Propunem extinderea în sectoare cu pondere importantă în export a facilităților fiscale acordate în construcții”. 

Ioan Nani: „Să ne găsim originalitatea, elementele de tradiție, să le dezvoltăm și să le facem cunoscute și în alte părți”

Din latura practicii, Ioan Nani, directorul general al companiei Antibiotice SA din Iași, sută la sută românească, a reactivat constatarea că „România nu recunoaște că are o industrie farmaceutică, așa cum nu recunoștea nici în trecut, când o asimila în industria chimică. Or, ar trebui să ne găsim originalitatea, elementele de tradiție, să le încurajăm, să le dezvoltăm, să ni le recunoaștem și să le facem cunoscute și în alte părți”. Planul strategic al companiei Antibiotice pentru 2020-2030 are ca pilon principal internaționalizarea (acum, export constant în 65-70 de țări), apoi adaptarea resursei umane și cercetarea-dezvoltarea aplicativă: „Avem o șansă atât timp cât știm să facem un diagnostic corect, să avem oamenii care trebuie și să ne adaptăm tot timpul ținta și planul cu realism la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Cred în identitate și tradiție. Cred cel mai mult în continuitate. Nimeni nu se așteaptă a fi etern, dar avem dorința de a face lucruri durabile”. 

Viorel Gafiță: „Nu vă imaginați cât e de săracă resursa inginerească pentru abordări fundamentale!”

Viorel Gafiță, președintele  Romelectro SA, a pledat pentru „politici comerciale conjugate cu resursa umană” și a propus ca pentru reprezentare economică internațională „România să aleagă dintre marii contractori, pe aceia în stare să aducă un efect de multiplicare la nivelul economiei naționale”. De asemenea, a semnalat că la noi nu e luată în seamă „capacitatea de a face project management” și că „ ingineria de ansamblu suferă masiv, nu putem să facem proiecte integrate, cu viziune largă. Nu vă imaginați cât e de săracă resursa inginerească pentru abordări fundamentale!” 

Dumitru Miron: „Utilizatorii nu mai caută produse și servicii per se, ci maximizarea satisfacției pe care producătorii sau prestatorii le-o promit”

O perspectivă asupra educației și formării specialiștilor, cu precădere a celor în relații economice internaționale, a reliefat prof. univ. dr. Dumitru Miron, președintele Senatului ASE București: „Rolul universității este să-i învețe pe tineri să contribuie la propria dotare cu atitudini și talent. Noi, cei care conducem destinele universităților, trebuie să avem strategic mecanisme de identificare și fidelizare a talentelor. Din păcate, noi vrem să punem toți studenții pe primul loc, vrem să punem toate universitățile pe primul loc, în sensul că toate pot să facă de toate și la fel de bine. Ne ducem cu universitatea prea adânc către statutul de școală profesională”. Contracararea tendinței, în opinia profesorului Dumitru Miron, poate fi sintetizată în cuvintele-cheie „sincronism – să se identifice și să se armonizeze sinergic elementele stocului de cunoaștere; proporționalitate – o decentă armonie între recompense și pedeapsă”. În orizontul anilor care vin, „educația economică trebuie făcută, și la ASE așa se face, dinspre familiarizarea studenților cu ce se întâmplă în lume spre explicarea de ce se întâmplă așa și nu altfel. Nu trebuie să le dăm studenților truse de scule supersofisticate, ci să-i învățăm să le folosească.

În domeniul comerțului exterior, trebuie să-i convingem că impulsionarea schimburilor transfrontaliere rămâne determinantul principal al prosperității economice. Dependența de piețele externe și deschiderea către climatul internațional sunt esențiale. Să-i convingem pe studenți că utilizatorii nu mai caută produse și servicii per se, ci maximizarea satisfacției pe care producătorii sau prestatorii le-o promit. Se schimbă paradigmele comerciale, modelele de afaceri și în primul rând diplomația comercială în ansamblu. Se trece de la comerț cu bunuri la comerț cu taskuri sau cu activități”. La ASE „funcționează un centru de excelență în comerț exterior care elaborează studii și pune la dispoziția mediului de afaceri și mediului instituțional competența universitară. Facultatea de Relații Economice Internaționale are un masterat de comerț exterior operaționalizat la propunerea ministerului de resort. În planurile curriculare se află discipline de negociere, contractare, management strategic internațional”. 

Daniela Nicolescu: „Contăm pe implicarea tuturor actorilor interesați pentru a ajunge la un rezultat în beneficiul mediului de afaceri și al cetățenilor”

Perspectiva ministerială a fost prezentată de secretarul de stat Daniela Nicolescu, de la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri: „O nouă strategie privind comerțul internațional ar trebui să țină cont de cadrul legislativ existent, de barierele comerciale de orice natură identificate de exportatorii români și interesele acestora actuale sau prospective, având în vedere oportunitățile oferite de diverse piețe. 

Deoarece aproximativ 70% din exporturile românești sunt destinate celorlalte 26 state membre ale Uniunii Europene, o atenție specială va fi acordată strategiei în relație cu acestea, dar și în relație cu Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (UK), acoperite de viitorul cadru care va guverna relațiile economice dintre statele membre și UK. În această situație, este important modul de valorificare a avantajelor oferite de Piața Unică și Uniunea Vamală dintre cele 27 state membre, precum și dezvoltarea relației strategice inclusiv în domeniul comercial și economic în relație cu UK. De asemenea, România dezvoltă relații comerciale strânse cu celelalte state europene, care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum Elveția, Turcia, Balcanii de Vest și statele membre ale Parteneriatului Estic, cu deosebire în relație cu Republica Moldova. 

O strategie coerentă, ținând cont de orientarea politicii comerciale comune și beneficiile aduse de către aceasta, va lua în considerare rețeaua de acorduri comerciale dezvoltată în ultima perioadă în relație cu Canada, Coreea de Sud, Vietnam, Singapore, Japonia, care urmează să intre în vigoare în relație cu statele MERCOSUR, Mexic sau care sunt în curs de negociere în relație cu Australia, Noua Zeelandă, Indonezia, Tunisia, diferite regiuni de dezvoltare din Africa etc. Acordăm atenția cuvenită partenerilor strategici și în domeniul economic și comercial, precum Statele Unite ale Americii, inclusiv pornind de la rolul României în adoptarea directivelor de negociere pentru un acord privind evaluarea conformității și unul privind liberalizarea comerțului cu produse industriale între UE și SUA. Nu în ultimul rând, va fi luată în considerare dezvoltarea relațiilor economice cu piețe tradiționale și state cu care România întreține o relație economică importantă, precum cele din Orientul Mijlociu și Africa, Asia de Sud-Est și Europa de Est”.  

Comunicarea eficientă, prin mijloace digitale și prin implicarea actorilor interesați, a fost reliefată de secretarul de stat Daniela Nicolescu drept elemente de bază în relațiile economice internaționale pe care România își proiectează să le amplifice. Se adaugă participarea la târguri, misiuni economice, programe, cu un accent deosebit pentru buna colaborare ministerială cu Camera de Comerț și Industrie a României. Reiterând importanța unei sinergii între instituții, organizații, structuri asociative ale mediului de afaceri și mediul academic în fundamentarea și dezvoltarea unei economii românești a viitorului, secretarul de stat Daniela Nicolescu a conchis: „Contăm pe implicarea tuturor actorilor interesați pentru a ajunge la un rezultat în beneficiul mediului de afaceri și al cetățenilor”.

FOTO CCIB

(P)Energie pentru România!

Economistul
-
0
(P)Energie pentru România!

CONPET este o companie națională, cu o tradiție lungă și o istorie bogată în transportul țițeiului prin conducte, activitate începută în Romania cu aproximativ 120 de ani în urmă.

Astăzi, CONPET este operatorul Sistemului Național De Transport al petrolului prin conducte și desfășoară o activitate strategică pentru securitatea energetică națională, extrem de importantă pentru economia românească, este o companie de servicii la cele mai înalte standarde de siguranță și calitate, un jucător de marca la Bursa de Valori București.
Rețeaua de transport operată de companie, în baza unui acord petrolier de concesiune încheiat cu statul român, reprezentat de Agenția Națională pentru Resurse Minerale (ANRM), este împărțită în următoarele sisteme:

  • Sistem intern – transport țiței, gazolină și etan lichid;
  • Sistem import – transport țiței din import, de la Oil Terminal Constanța către rafinăriile din România;
  • Calea ferată (CF) – transport țiței și gazolină.

Prin cele trei mari căi de transport, asigurăm, în flux continuu, circuitul petrolului dinspre punctele de extracție/rampele de încărcare și terminalul petrolier de la Marea Neagră către punctele de rafinare.

CONPET administrează 3.800 km de conducte, stații de pompare, parcuri de rezervoare, rampe de încărcare/descărcare, care alcătuiesc Sistemul Național de Transport (SNT), sistem ce acoperă 24 de județe ale țării și are o capacitate de transport de 18,5 milioane tone/an. Dispeceratul Central din Ploiești, care este centrul de operațiuni al Sistemului Național de Transport, coordonează și comunică, în permanență, cu cele 15 dispecerate locale, distribuite în 11 județe ale țării noastre.

Principalii clienți ai CONPET sunt OMV – Petrom SA, Petrotel Lukoil SA, Rompetrol Rafinare SA.

Strategia CONPET pentru anul 2020 are la bază rezultatele bune și performanțele solide înregistrate de companie în ultimii ani și este centrată, printre altele, pe creșterea eficienței și îmbunătățirea performanței activității, dezvoltarea de noi activități conexe și nonconexe celei de bază și definirea societății ca jucător regional.

Astfel, valorificând expertiza, logistica, infrastructura de care dispunem, dar mai ales personalul calificat, specializat în domeniu, pentru optimizarea activității de transport și dezvoltarea de activități conexe și nonconexe activității de bază, CONPET își propune redefinirea necesarului infrastructurii de transport, elaborarea unui program investițional multianual, continuarea implementării sistemului de detectare și localizare a scurgerilor din conducte, optimizarea sistemului SCADA, modernizarea și monitorizarea Sistemului de Protecție Catodică, dezvoltarea activității de depozitare/vehiculare țiței și produse petroliere pentru terți, evaluarea oportunității/fezabilității scenariilor de eficientizare a activităților de transport CF, evaluarea fezabilității dezvoltării de transporturi pentru produse atipice, dezvoltarea activității de consultanță, inginerie, operare și mentenanță pentru sisteme de transport hidrocarburi prin conducte.
În ceea ce privește definirea companiei ca jucător regional, strategia CONPET are în vedere identificarea și fructificarea oportunităților privind conectarea Sistemului Național de Transport cu sisteme regionale de transport prin conducte.

În ultima perioadă, în cadrul companiei, au fost realizate investiții importante în vederea securizării sistemului de transport și creșterii calității serviciilor, s-au încheiat noi contracte cu parteneri străini pentru creșterea afacerii, a economiei naționale și în beneficiul acționarilor și angajaților companiei.
Experiența îndelungată în domeniu, infrastructura și logistica de care dispunem, dar mai ales personalul specializat, cu profesioniști la cel mai înalt nivel, au transformat CONPET într-o afacere de succes, modernă, performantă, un nume respectat în mediul de afaceri și pe piața de capital din România.

Obiectivul major al managementului companiei este redimensionarea activității și redefinirea CONPET ca o companie de servicii, afacere de importanță regională.

Minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naționale a României din 20 martie 2020

Economistul
-
0
Minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naționale a României din 20 martie 2020

În data de 20 martie 2020, Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României s-a întrunit într-o ședință de urgență. La ședință au fost prezenți următorii membri: Mugur Isărescu, președinte al Consiliului de administrație și guvernator al Băncii Naționale a României; Florin Georgescu, vicepreședinte al Consiliului de administrație și prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administrație și viceguvernator al Băncii Naționale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administrație; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administrație; Cristian Popa, membru al Consiliului de administrație; Dan-Radu Rușanu, membru al Consiliului de administrație; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administrație.

În cadrul ședinței, Consiliul de administrație a discutat și adoptat deciziile de politică monetară în baza unui raport referitor la evoluțiile macroeconomice și financiare recente și anticipate pe termen scurt, precum și a unui material privind deciziile de politică monetară adoptate în regim de urgență de băncile centrale din Europa Centrală și de Est, dar și a altor informații interne și externe disponibile.

Datele analizate au arătat că rata anuală a inflației a scăzut alert în primele două luni ale anului curent și a revenit astfel în jumătatea superioară a intervalului țintei, coborând în ianuarie la 3,6 la sută, de la 4,04 la sută în decembrie 2019, iar în februarie la 3,05 la sută, în linie cu previziunile. Corecția descendentă a venit aproape integral din scăderi de dinamică pe segmentele combustibili și LFO, și într-o mult mai mică măsură din descreșteri ale variației prețurilor produselor din tutun și a prețurilor administrate, evoluții atribuibile în principal unor efecte de bază și influențelor eliminării supraaccizei la carburanți și ale declinului neanticipat al cotației petrolului.

O contribuție minoră, și inferioară așteptărilor, a fost adusă și de inflația de bază, în condițiile în care rata anuală a inflației CORE2 ajustat și-a prelungit
ascensiunea în ianuarie, contrar previziunilor – urcând la 3,74 la sută, de la 3,66 la sută în decembrie 2019 – și a scăzut în februarie la 3,60 la sută, inclusiv pe fondul unor efecte de bază dezinflaționiste, continuând, prin urmare să indice presiuni inflaționiste semnificative pe partea cererii și a costurilor salariale.

În același timp, creșterea economică s-a reaccelerat mult peste așteptări în trimestrul IV 2019 – la 4,3 la sută, de la 3,0 la sută în trimestrul III –, inclusiv în termeni trimestriali, făcând probabilă o mărire mai pronunțată a excedentului de cerere agregată decât cea anticipată. Totodată, contrar previziunilor, consumul gospodăriilor populației a redevenit în acest interval principalul motor al expansiunii economice, urmat la ceva distanță ca aport de formarea brută de capital fix și apoi de consumul administrației publice, a cărui contribuție s-a majorat considerabil – atingând un maxim al perioadei post-trimestrul III 2008 –, în condițiile creșterii deficitului bugetar la finalul anului mult peste limita de 3 la sută din PIB prevăzută de Pactul de stabilitate și creștere. Exportul net și-a diminuat însă vizibil aportul negativ la dinamica PIB, pe fondul încetinirii mai pregnante a creșterii importurilor, în raport cu cea evidențiată în cazul exporturilor de bunuri și servicii, regăsită și în temperarea consistentă a creșterii anuale a soldului negativ al balanței comerciale. Deficitul de cont curent și-a atenuat însă doar foarte ușor dinamica anuală, iar gradul de acoperire a acestuia cu ISD și transferuri de capital și-a prelungit tendința descendentă.
Pe ansamblul anului 2019, avansul economic a rămas astfel deosebit de solid, încetinind doar ușor față de anul precedent – la 4,1 la sută, de la 4,4 la sută –, în contextul temperării ritmului consumului privat și al majorării contribuției negative a exportului net, dar și al redinamizării puternice a formării brute de capital fix și al accelerării semnificative a creșterii consumul administrației publice. Ponderea deficitului de cont curent în PIB s-a majorat în 2019 la 4,7 la sută, de la 4,4 la sută în anul anterior, iar gradul de acoperire a acestuia cu ISD și transferuri de capital s-a redus ușor, la circa 78 la sută, de la 83 la sută în 2018.

În același timp, cele mai recente date cu frecvență lunară – aferente lunii ianuarie 2020 – continuau să sugereze o creștere robustă a economiei în primul trimestru al anului curent, susținută atât de consumul privat, cât mai cu seamă de cererea de investiții. Indicative erau dinamizarea puternică în termeni anuali a vânzărilor cu amănuntul și a serviciilor prestate populației, precum și reintensificarea semnificativă a activității în construcții și temperarea declinului producției industriale, alături de accelerarea creșterii comenzilor noi în industria prelucrătoare, dar și a exporturilor și importurilor de bunuri și servicii, în condițiile relativei stabilizări a economiei europene și a celei globale. Și procesul de creditare a rămas viguros, dinamica anuală a creditelor noi atingând în prima lună a anului un maxim al perioadei post-octombrie 2015.

Tabloul economic global a început însă să se degradeze accelerat la mijlocul trimestrului I, iar incertitudinile asociate au sporit substanțial, în condițiile creșterii rapide a impactului advers exercitat asupra producției și a lanțurilor globale de aprovizionare, dar și asupra cererii, de pandemia de COVID-19, împreună cu măsurile aplicate în numeroase țări în scopul limitării extinderii acesteia, de natură să facă probabilă, potrivit evoluțiilor recente, intrarea în recesiune a economiei zonei euro și a celei globale în perspectivă apropiată.

Acestea au antrenat o deteriorare bruscă a sentimentului pe piața financiară internațională și creșterea la cote extreme a volatilității prețurilor tuturor claselor principale de active. În contextul unui sell-off generalizat, inclusiv piețele de obligațiuni din economiile avansate au fost afectate episodic de tensiuni crescute și de scăderea lichidității, în timp ce piețele financiare din economiile emergente au suferit ieșiri substanțiale de capital. Totodată, cotațiile internaționale ale petrolului și prețurile altor materii prime au consemnat scăderi ample.

În aceste condiții, guverne din numeroase țări, precum și instituții și organisme europene și internaționale au inițiat/anunțat măsuri și programe de natură fiscal-bugetară cu caracter extraordinar, menite să atenueze impactul economic al pandemiei. Totodată, inclusiv pentru a calma turbulențele de pe piețele financiare, băncile centrale majore dar și cele din economiile emergente, inclusiv din regiune, au schimbat abrupt sau au accentuat cursul politicii monetare, adoptând, și în regim de urgență, măsuri de relaxare a conduitei acesteia și de ameliorare a condițiilor de finanțare a economiei. Astfel, Federal Reserve a redus în doi pași, cu 150 de puncte de bază, intervalul țintă al federal funds rate, până la 0-0,25 la sută, a reinițiat cumpărări de active financiare și a sporit volumul lichidității injectate în sistemul financiar prin operațiuni reversibile, reducând totodată la zero rata rezervelor minime obligatorii. BCE a adoptat în cadrul a două ședințe măsuri vizând majorarea considerabilă a volumului achizițiilor de active financiare, suplimentarea operațiunilor de refinanțare pe termen mai lung și derularea operațiunilor țintite de refinanțare în condiții mai avantajoase. În regiune, Banca Națională a Cehiei a redus rata dobânzii de politică monetară cu 0,5 puncte procentuale și a decis creșterea preventivă a frecvenței operațiunilor repo destinate furnizării de lichiditate introduse și utilizate activ în criza financiară din 2008. Banca Națională a Poloniei a adoptat un set chiar mai amplu de măsuri. Pe lângă reducerea ratei dobânzii de politică monetară cu 0,5 puncte procentuale și îngustarea complementară a amplitudinii coridorului ratelor dobânzilor la facilitățile permanente, acesta a vizat diminuarea ratei rezervelor minime obligatorii, derularea de operațiuni repo destinate furnizării de lichiditate instituțiilor de credit, efectuarea de cumpărări de obligațiuni de stat pe piața secundară, precum și refinanțarea creditelor noi acordate de instituțiile de credit sectorului nefinanciar.

În contextul exacerbării volatilității pe piața financiară internațională, principalele cotații ROBOR de pe piața monetară internă și-au întrerupt tendința ușor descrescătoare manifestată în primele două luni ale trimestrului I, consemnând apoi, în a doua decadă a lunii martie, o creștere relativ abruptă. La rândul lor, randamentele titlurilor de stat în lei au cunoscut ajustări ascendente semnificative, îndeosebi pe maturitățile mai lungi, inclusiv în condițiile deteriorării lichidității pe segmentul secundar al pieței – fenomen observat și în plan regional. Și cursul de schimb leu/euro s-a înscris la jumătatea lunii februarie pe o traiectorie crescătoare, considerabil mai temperată însă decât cea evidențiată în cazul ratelor de schimb ale celorlalte monede din regiune.

În același timp, evaluările preliminare realizate în contextul actual deosebit de fluid au arătat ca fiind posibilă continuarea scăderii ratei anuale a inflației în perspectivă apropiată, pe o traiectorie chiar ușor mai joasă decât cea prognozată în februarie, pe fondul declinului amplu al prețului petrolului. Totodată, oprirea accelerată a tot mai multe activități economice, începând cu a doua jumătate a lunii martie, în efortul de limitare a răspândirii epidemiei de COVID-19, precum și restrângerea progresivă a cererii de consum făceau probabilă o frânare puternică a creșterii economice în trimestrul I, urmată de o contracție în termeni trimestriali, implicând o schimbare radicală de curs a economiei românești în primul semestru al anului, de natură să inducă riscuri în sens descendent la adresa perspectivei inflației pe orizontul mai îndepărtat de timp. Pe deasupra, balanța riscurilor la adresa evaluărilor preliminare privind creșterea economică, decurgând din incertitudinile deosebit de mari asociate acestora, era puternic înclinată în sens descendent.

Membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că acest context reclamă și justifică o reacție imediată și hotărâtă a politicii monetare, în scopul atenuării impactului economic al pandemiei de COVID-19, complementar măsurilor de primă linie adoptate în domeniul sanitar și în cel fiscal-bugetar, având în vedere inclusiv spațiul relativ mai restrâns de care dispune politica fiscală pentru a aplica măsuri de sprijinire a firmelor și populației în actuala conjunctură. O reacție promptă și bine calibrată – inclusiv din perspectiva instrumentelor de politică monetară utilizate – s-a considerat a fi necesară și pentru asigurarea și consolidarea lichidității în sistemul bancar, în vederea funcționării fluente a pieței monetare și a altor segmente ale pieței financiare, precum și a finanțării în bune condiții a economiei reale și a sectorului bugetar. Membrii Consiliului au convenit că adoptarea în actualul context a unui pachet consistent de măsuri de politică monetară este de natură să contribuie la redresarea rapidă a economiei ulterior contracției provocate de pandemia de coronavirus, implicit la asigurarea stabilității prețurilor pe termen mediu corespunzător țintei de inflație de 2,5 la sută ±1 punct procentual, în condiții de protejare a stabilității financiare.

În aceste condiții, Consiliul de administrație al BNR a decis în unanimitate reducerea ratei dobânzii de politică monetară de la 2,50 la sută la 2,00 la sută, precum și îngustarea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităților permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±0,5 puncte procentuale de la ±1 punct procentual, implicând menținerea ratei dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1,50 la sută și scăderea ratei dobânzii aferente facilității de creditare (Lombard) la 2,50 la sută, de la 3,50 la sută. Totodată, Consiliul de Administrație al BNR a hotărât în unanimitate efectuarea de operațiuni repo în vederea furnizării de lichiditate instituțiilor de credit, precum și cumpărarea de titluri de stat în lei de pe piața secundară.

În același timp, Consiliul de Administrație al BNR a convenit ca, în caz de nevoie și în funcție de evoluțiile specifice, să recurgă și la reducerea ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei, respectiv pentru cele în valută ale instituțiilor de credit.
Totodată, având în vedere gradul ridicat de incertitudine ce caracterizează evoluțiile economice și financiare, Consiliul de administrație al BNR a hotărât suspendarea calendarului ședințelor de politică monetară anunțat anterior, urmând ca acestea să aibă loc, pe o perioadă nedeterminată, ori de câte ori e nevoie.

1...1.5661.5671.568...1.962Pagina 1.567 din 1.962