Dan Bădin,
Partener Servicii Fiscale, Deloitte România (foto)
Liberalizarea pieței gazelor naturale, în
vigoare începând cu data de 1 iulie, beneficiază de un tratament care demonstrează,
o dată în plus, că autoritățile române nu se dezmint – reglementări adoptate în
regim de urgență, fără consultare cu partenerii implicați și cu efecte incerte
pentru „beneficiarii” invocați. Așadar, sunt ignorate de legiuitori, din nou,
aspecte normale în procesul legislativ, cum ar fi realizarea unei analize de
impact, consultarea mediului de afaceri sau predictibilitatea, cu atât mai
necesară în această perioadă dominată de incertitudini suplimentare.
Proiectul pentru modificarea legii energiei
electrice și a gazelor naturale, publicat pe site-ul Camerei Deputaților, care,
printre altele, prevede aplicarea unui impozit suplimentar pe venitul
furnizorilor de gaze, a fost amendat în faza finală a dezbaterilor
parlamentare, cu o zi înainte de votul final în Camera Deputaților, deși acesta
a fost inițiat în urmă cu mai bine de opt luni. Numărul amendamentelor este
impresionant, nu numai față de textul inițial al legii, ci și față de textul
adoptat de Senat în octombrie anul trecut. Bineînțeles, proiectul de lege nu
are prevăzut un termen de intrare în vigoare, decât pe anumite articole, ceea
ce înseamnă că prevederile se aplică imediat după publicarea în Monitorul
Oficial.
Deși scopul declarat al acestor reglementări
este de a elimina barierele din această piață și de a favoriza ieftinirea gazelor
pentru consumatorii casnici, este de așteptat ca efectul să fie contrar. Chiar dacă
nu poate fi contestată validitatea multor modificări, exista prevederi ale
acestui proiect legislativ care ridică semne de întrebare asupra intențiilor
reale. Mai poate exista piață liberă când se legiferează modul în care se
calculează prețul? Duce creșterea costurilor fiscale la ieftinirea gazelor?
Sunt consumatorii vulnerabili adevărații beneficiari? Se încurajează producția
internă de gaze sau importurile? Și, de ce nu, este cumva folosită această lege
în scopuri de propagandă electorală?
Cum va influența acest nou impozit prețurile pentru
consumatorii finali?
Dincolo de faptul că o astfel de măsură
reprezintă o intervenție impredictibilă a statului într-o piață liberalizată și
contrară angajamentelor asumate de România la nivelul Uniunii Europene, cel mai
probabil introducerea noului impozit va avea un impact negativ asupra
consumatorilor finali, în loc să îi avantajeze.
Potrivit proiectului de lege, taxa de 90% se
va aplica pe diferența dintre prețul real de achiziție și prețul reglementat al
producătorilor în valoare de 68 lei/MWh, atunci când prețul de achiziție este
mai mic decât cel reglementat. Diferența de 10% rămâne la furnizor. În aceste
condiții, în care i se majorează costurile fiscale, ce opțiuni are la îndemână
furnizorul – să scadă sau să crească prețul pentru consumatorul
final/producătorul vizat?
Prevederea se propune a fi valabilă până la
data de 30 iunie 2021. Legea, adoptată de Camera Deputaților, for decizional în
acest caz, va merge spre promulgare la președinție. Până la publicarea în
Monitorul Oficial, însă, actul poate fi contestat la Curtea Constituțională sau
întors în Parlament de președinte spre reexaminare.
Consumatorul vulnerabil, deși nedefinit, este
„beneficiarul” din oficiu
Potrivit proiectului, impozitarea
suplimentară a veniturilor obținute de furnizori din vânzarea gazelor naturale
se aplică doar pentru cantitățile achiziționate de clienții casnici și de
producătorii de energie termică pentru cantitatea de gaze naturale utilizată la
producerea de energie termică destinată consumului populaţiei. Impozitul (deși
nu este denumit ca atare în lege) nu se aplică pentru gazele din import sau
cele înmagazinate. În aceste condiții, pare că, din nou, vor fi favorizați
producătorii din alte țări din care se importă gaze în România (lista nefiind
prea lungă), iar cei locali vor pierde masiv din competitivitate. Așa se
încurajează, spre exemplu, mult trâmbițata exploatare a zăcămintelor din Marea
Neagra?
Inițiatorii proiectului de lege spun că banii
astfel colectați vor fi folosiți „exclusiv pentru protecția clienților
vulnerabili”. Rămâne de văzut cum se va aplica această mențiune, în condițiile
în care legislația nu prevede o definiție clară a consumatorului vulnerabil.
Guvernul s-a angajat, prin Ordonanța 1/2020, de modificare a OG 114/2018, să
reglementeze, în acest an, statutul şi regimul juridic al consumatorului
vulnerabil, precum şi modalitatea de finanţare a acestuia. Până atunci, însă, nu
se știe cum vor fi folosiți banii obținuți din acest impozit suplimentar, iar
consumatorii vulnerabili vor rămâne beneficiari doar în teorie.
Liberalizarea pieței, intens reglementată
Proiectul de lege menționat nu este singura
inițiativă legislativă recentă pe piața gazelor. În paralel, reprezentanții guvernului
susțin că liberalizarea pieței va determina o scădere a tarifelor pentru
populație de 10-15% dar, în timp ce anunță că au fost ridicate „ultimele bariere” din calea
liberalizării, adoptă noi măsuri care indică exact contrariul. Este vorba, în
principal, de Ordonanța de Urgență adoptată cu doar câteva zile înainte
de liberalizare, prin care producătorii locali sunt obligați să vândă 40% din
producția totală de gaze pe piața centralizată la prețul de referință stabilit
la Bursa din Viena.
Noul prag, de 40%, este valabil
și pentru gazele extrase din Marea Neagră, acolo
unde exista obligativitatea vânzării a 50% din producţie pe pieţele
centralizate. Așadar, dincolo de reducerea pragului de la 50% la 40%, măsura nu
face decât să înlocuiască o barieră cu alta, ce-i drept, puțin mai joasă. În
plus, este de menționat faptul că ordonanța este prevăzută să intre în vigoare
la data de 1 iulie 2020, însă nu este încă publicată în Monitorul Oficial.
Predictibilitatea în an
electoral
Așadar,
asistăm, din nou, la reglementări adoptate peste noapte, fără consultare, cu
încălcarea reglementărilor europene și fără a fi impuse de o urgență reală.
Lipsa de predictibilitate revine în actualitate, iar încrederea investitorilor
este, încă o dată, pusă la încercare, într-o perioadă în care atragerea de noi
investiții ar trebui să reprezinte prioritatea zero a autorităților române. În
mod special în domeniul energiei, atragerea de investiții este vitală, atât
pentru modernizarea capacităților de producție, stocare și distribuție, cât mai
ales pentru demararea exploatării gazelor din Marea Neagră (unde este nevoie și
de modificarea legislației, promisă de aproape un an, caz în care ar fi perfect
justificată urgența).
În concluzie,
liberalizarea pieței gazelor din România pare să se înscrie perfect în
specificul național, pe principiul „să se liberalizeze, primesc, dar să nu se
schimbe nimic”. În plus, fiind vorba de un domeniu cu puternic impact emoțional
pentru cetățeni, principalele forțe politice, care controlează fiecare câte o
instituție cu putere de legiferare (Guvernul și Parlamentul, colorate diferit
din punct de vedere politic) încearcă să capitalizeze electoral acest subiect,
fără să țină cont de efectele generate asupra tuturor părților implicate și de
modul în care este afectată încrederea investitorilor, prezenți și potențiali,
în țara noastră. Pare că singurul lucru predictibil într-un an electoral rămâne
impredictibilitatea.