Alin Grapă – associate și Adrian Zamfir – associate
(foto), Filip & Company, prezintă „Aspecte importante privind rechiziția prevăzută prin decretul
prezidențial de instituire a stării de urgență”.
Una dintre măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă ce au fost
prevăzute prin Decretul Președintelui României privind
instituirea stării de urgență pe teritoriul României, publicat în Monitorul
Oficial în data de 16 martie 2020 este rechiziția unităților de producție
materiale și echipamente necesare combaterii epidemiei COVID-19.
Vom face o trecere
în revistă succintă a celor mai importante aspecte în legătură cu măsura
rechiziției. Vom arăta astfel că proprietarii sau deținătorii legali ai
unor bunuri ce pot fi incluse în categoriile enumerate în Decretul
Președintelui României pot fi obligați în baza unui ordin de predare să
predea cu caracter temporar bunurile rechiziționate prevăzute în ordin
autorităților competente. Predarea bunurilor rechiziționate trebuie făcută pe
bază de proces-verbal de predare. Persoanele ale căror bunuri au fost
rechiziționate au dreptul la despăgubiri și, dacă este cazul, la restituirea
bunurilor rechiziționate, ambele în funcție de anumite particularități. Măsura
rechiziției luată cu privire la anumite bunuri ce fac parte din categoria
enumerată în Decretul Prezidențial nu poate fi contestată per se de
către persoanele vizate care nu sunt de acord cu această măsură, însă pot fi
formulate contestații față de modul de realizare al despăgubirii sau
dacă rechiziția privește bunuri sau servicii expres exceptate de lege, cu
respectarea termenelor legale prevăzute pentru formularea contestației.
Nerespectarea anumitor obligații ce revin persoanelor ale căror bunuri au fost
rechiziționate poate constitui inclusiv infracțiune dacă sunt
îndeplinite condițiile legale, ce va fi sancționată potrivit legii.
Obiectul rechiziției
Potrivit Legii nr.
132/1997, rechiziția de bunuri și prestările de servicii sunt măsuri cu
caracter excepțional prin care autoritățile publice obligă operatori
economici, instituții publice sau alte persoane juridice/fizice să cedeze temporar
unele bunuri mobile sau imobile pe care le au în posesie sau folosință
la data cererii, în schimbul unei despăgubiri. Persoanele vizate de
rechiziție pot fi atât proprietarii bunurilor, cât și deținătorii legali
(persoane care dețin un bun în mod legal în baza unui alt titlu decât un titlu
de proprietate) ai respectivelor bunuri.
Bunurile
consumptibile și cele perisabile pot fi rechiziționate definitiv, cu plata unor
despăgubiri. Cetățenii apți de muncă pot fi chemați pe durata stării de urgență
pentru prestări de servicii în interes public, constând în efectuarea unor
lucrări sau desfășurarea unor activități care să servească la ameliorarea
situației actuale.
Potrivit Decretului
prezidențial adoptat pe 16 martie 2020 privind instituirea stării de urgență pe
teritoriul României, rechiziția, ca măsură de primă urgență cu
aplicabilitate directă în Domeniul Economic, poate viza următoarele:
-stocuri,
capacități de producție și distribuție, echipamente de protecție, dezinfectanți
și medicamente utilizate/utilizabile în tratarea COVID-19;
-chemarea
persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public în scopul rezolvării
problemelor materiale de orice natură și asigurarea forței de muncă.
Cu toate acestea,
Decretul prezidențial care instituie actuala stare de urgență este valabil 30
de zile, urmând ca după cele 30 de zile să poată fi emis, în funcție de
situația existentă, un nou Decret prezidențial ce poate lărgi obiectul
rechiziției la oricare din elementele prevăzute la art. 5 din Legea nr.
132/1997 (spre exemplu, rechiziționarea anumitor imobile pentru a le oferi
destinația de spații de carantină sau rechiziționarea de combustibili).
Procedura rechiziției
Rechiziționarea de
bunuri
Bunurile se
rechiziționează numai în baza ordinului de predare emis de autoritățile
militare. Ordinul trebuie să cuprindă obligatoriu: (i) denumirea
autorității militare emitente și a unității beneficiare; (ii) temeiul
legal al rechiziției; (iii) datele de identificare a bunurilor,
proprietarului/deținătorului; (iv) mențiuni despre locul și termenul
predării bunurilor. Este foarte important să se verifice existența tuturor
elementelor amintite pentru a stabili legalitatea ordinului de predare.
Rechiziționarea nu poate fi realizată în lipsa elementelor amintite, respectiv
în baza unui ordin de predare incomplet.
Odată cu predarea
bunurilor rechiziționate către autorități, va fi încheiat un proces-verbal
în care vor fi înscrise, pe lângă datele de identificare menționate în ordinul
de predare, starea și valoarea bunurilor la data rechiziției. În plus, trebuie amintit că art. 5 alin. (6) din Legea
nr. 132/1997 prevede că nimeni nu poate fi obligat să dea un bun, dacă în
momentul cererii nu îl are în posesie sau în folosință legală. De asemenea,
art. 30 din Legea nr. 132/1997 enumeră categoriile de bunuri ce nu pot fi
supuse rechiziției.
Proprietarii
bunurilor rechiziționate au dreptul la despăgubiri diferențiate, după
cum bunurile sunt consumptibile sau neconsumptibile. Pentru bunurile
consumptibile despăgubirea va fi egală cu prețul pieței la momentul preluării,
iar pentru cele neconsumptibile despăgubirea poate consta în chirie, diferența de
valoare atunci când bunul e restituit cu degradări sau prin acordarea unui bun
similar/plata contravalorii atunci când bunul nu mai poate fi restituit. Sumele de bani pentru bunurile rechiziționate
vor fi primite de către cei cărora le-au fost rechiziționate bunurile la
momentul lichidării proceselor-verbale de rechiziție, lichidare care se face la
momentul și prin modalitățile de plată stabilite prin Hotărâre a Guvernului.
Neprezentarea procesului-verbal de rechiziție la
lichidare, în termen de 3 ani de la publicarea în Monitorul Oficial al României a
datei începerii plății, are ca urmare pierderea dreptului la despăgubiri, pentru bunurile
rechiziționate.
Prestarea de
servicii în interes public
Pot fi chemate
pentru prestări de servicii în interes public persoanele apte de muncă, cu
vârsta cuprinsă între 16-60 de ani în cazul bărbaților, respectiv 16-55 de ani
în cazul femeilor. Specialiști precum: medici, ingineri, subingineri,
tehnicieni, economiști, farmaciști, asistenți medicali etc., pot fi chemați să
presteze servicii în specialitățile lor și peste limita maximă de vârstă
amintită anterior, dar nu mai mult de 65 de ani în cazul bărbaților și de 60 de
ani în cazul femeilor. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la
cererea lor. În plus, art. 31 din Legea nr. 132/1997 prevede categoriile de
persoane scutite de la prestarea de servicii în interes public.
Înștiințarea
persoanelor fizice chemate să presteze servicii în interes public se face prin
ordin de chemare individual sau colectiv care va cuprinde: (i) denumirea
autorității emitente și a unității beneficiare; (ii) temeiul legal al
chemării; (iv) numele, prenumele și domiciliu persoanei chemate; (iv)
termenul și locul unde trebuie să se prezinte.
Pentru salariați,
ordinul va fi expediat la locul de muncă al acestora și se va preda celui
chemat la prestarea serviciilor publice prin grija conducătorului său
nemijlocit de la locul de angajare. În cazul celorlalte persoane, ordinul de
chemare va fi transmis de către autoritățile administrației publice locale prin
unitatea de poliție pe raza căreia persoana își are domiciliul sau reședința.
Restituirea bunurilor și
posibilitatea formulării contestațiilor
Perioada de timp pe
care bunurile vor fi rechiziționate diferă, conform Normelor Metodologice aferente Legii 132/1997, după cum
urmează: (i) definitiv, în cazul bunurilor consumptibile; (ii)
limitat, caz în care în procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor
rechiziționate va trebui indicată perioada; (iii) până la încetarea
stării care a determinat rechiziția, caz în care nu va fi trecut niciun
termen în procesul-verbal de predare-preluare a bunurilor rechiziționate.
Bunurile rechiziționate se restituie pe bază de proces-verbal de restituire
la împlinirea termenelor sau la încetarea cauzelor care au determinat
rechiziția.
Conform art. 29 din
Legea nr. 132/1997, pot fi introduse contestații privind prețurile
practicate, valoarea de despăgubire a bunurilor rechiziționate înscrise în
documentele oficiale și modul de achitare a acestora. Contestațiile se
adresează comisiei mixte de rechiziții, în cel mult 90 de zile de la data
încheierii procesului-verbal de restituire, iar hotărârile comisiei mixte pot
fi contestate în cel mult 90 de zile la Comisia Centrală de Rechiziții.
Hotărârea Comisiei
Centrale de Rechiziții poate fi atacată în justiție, în cel mult 30
de zile de la primirea acesteia. Termenul de 30 de zile este calificat
drept termen de decădere.
Așadar, există o
serie de remedii împotriva modului de implementare a acestei măsuri pe care cei
care se consideră nedreptățiți le pot exercita, iar eventuale abuzuri ale
autorităților pot fi cenzurate de către instanțele de judecată, însă trebuie
reținut că nu poate fi contestată măsura rechiziției în sine, decât dacă se
referă la bunuri sau la prestări de servicii expres exceptate de lege de la
această măsură.
Sancțiuni
În contextul stării
de urgență, conform art. 33 – 34 din Legea nr. 132/1997, nerespectarea anumitor
obligații ce persoanelor ale căror bunuri au fost rechiziționate pot constitui infracțiuni,
precum necomunicarea, la cererea și la termenul solicitat de autoritățile
administrației publice, a datelor de evidență privind bunurile
rechiziționabile, precum și a schimbărilor survenite în evidența acestora.
Concluzie
În contextul actual
măsuri precum rechiziția se pot dovedi ca fiind necesare pentru depășirea
momentului dificil pe care inclusiv România îl traversează cauzat de apariția
și propagarea virusului COVID-19, însă în același timp trebuie ca măsurile
luate să fie unele proporționale, care să aibă în vedere și interesul privat al
celor vizați și oferirea unor despăgubiri care să acopere prejudiciul creat
prin rechiziționare. În eventualitatea nerespectării cerințelor legale de către
autorități, Legea nr. 132/1997 oferă remedii pentru protejare drepturilor și
intereselor particularilor și pentru evitarea abuzurilor.