EximBank achiziționează Românească

Economistul
-
0
EximBank achiziționează Românească

EximBank a semnat acordul de achiziţie a 99,28% din Banca Românească, ceea ce o va situa în top 10 instituţii financiar-bancare din România.

”EximBank şi National Bank of Greece au semnat acordul de achiziţie a 99,28% din Banca Românească. În urma acestei tranzacţii, EximBank va activa pentru prima oară pe segmentul de retail banking din România, devenind astfel o bancă universala”, anuntă joi Eximbank. 

Potrivit sursei citate, ca urmare a finalizării acestei tranzacţii, cota de piaţă a EximBank va creşte la aproximativ 3%, ceea ce va conduce la o situare a băncii în top 10 instituţii financiar-bancare din România, scrie News.ro.

 ”Ministerul Finanţelor, în calitate de acţionar majoritar al EximBank, a crezut de la bun început în potenţialul extraordinar al acestui demers care, iată, vine să încununeze preocuparea permanenţă a autorităţilor române de întărire a prezenţei, a rolului şi a impactului sistemic al băncilor cu capital de stat pe piaţă bancară locală. Avem încredere că nouă entitate va acţionă că un factor important de susţinere a creşterii economice a ţării prin suportul financiar pe care îl va acordă tuturor segmentelor de piaţă, fie că  vorbim despre persoane fizice, sau companii”, a declarat ministrul de Finanţe Eugen Teodorovici.

EximBank a anunţat săptămâna trecută că a avut anul trecut un profit net de 113,5 milioane de lei, reprezentând cea mai bună performanţă financiară a băncii din ultimii nouă ani.

Banca a încheiat astfel al şaselea an consecutiv de creştere cu un profit record şi o urcare semnificativă în clasamentul băncilor după active, şi şi-a majorat cota de piaţă pe segmentul de creditare corporate.  

Indicele ROBOR la 3 luni a stagnat la 3,23%

Economistul
-
0
Indicele ROBOR la 3 luni a stagnat la 3,23%

Indicele ROBOR la 3 luni, în funcţie de care sunt calculate dobânzile la majoritatea creditelor în lei, a stagnat la 3,23%, pentru a doua oară consecutiv, dar ROBOR la 6 luni a crescut la 3,37%, potrivit datelor publicate vineri de Banca Naţională a României (BNR).

Miercuri, indicele ROBOR la 3 luni a scăzut la 3,23%, cel mai scăzut nivel din 2 aprilie, când a fost tot 3,23%. Joi şi vineri, acesta a stagnat, potrivit News.ro.

Totodată, indicele ROBOR la 6 luni a crescut de la 3,36% la 3,37%. 

ROBOR (Romanian Interbank Offer Rate) este rata medie a dobânzii la care se împrumută, între ele, instituţiile bancare din România, în lei, iar evoluţia sa este legată, în principal, de nivelul de lichiditate existent în piaţă.

BNR a publicat, la începutul lunii mai, indicele de referinţă trimestrial pentru creditele acordate consumatorilor (IRCC), care va înlocui ROBOR în calculul dobânzilor la majoritatea creditelor în lei. Valoarea acestuia, pentru ultimul trimestru din 2018, este de 2,36%.

Nivelul de trai a ajuns la 70% din media UE

Economistul
-
0
Nivelul de trai a ajuns la 70% din media UE

România a ajuns în 2018 la 70% din nivelul de trai mediu al UE 28, potrivit indicatorului de consum individual efectiv (AIC/locuitor) publicat de Eurostat.

În varianta mai cunoscută de măsurare a nivelului de trai, care constă în PIB pe locuitor la paritatea puterilor de cumpărare standard, ne-am situat la 64% din media UE, scrie Cursdeguvernare.ro.

Astfel, ţara noastră figurează acum pe locul 24-25, alături de Letonia, peste grupul format din Ungaria, Croaţia şi Bulgaria.

În premieră absolută, am fost incluşi în comunicatul oficial alături de Polonia, Slovenia, Slovacia, Grecia şi Estonia printre ţările care au de recuperat un decalaj de până la 30% faţă de media europeană.

Dacă, pentru aderarea la Zona Euro (ZE), se ia drept criteriu de referinţă PIB/locuitor, în 2018 ne-am plasat la 60% din media ZE ( 64% din media UE raportat la 106% din media UE). Însă, atunci când refacem calculul pe consum efectiv AIC/locuitor, rezultatul se schimbă spectaculos şi urcă la 67% din media ZE (70% din media UE raportat la 104% din media UE).

Exact pe dos faţă de unguri

De reţinut, ne aflăm exact în situaţie inversă faţă de Ungaria, care apare la Eurostat cu 70% la PIB/locuitor şi doar 64% la AIC/locuitor.

Simplificat, noi stăm mai slab la producţie dar suntem mai tari la consum, ungurii produc mai mult dar consumă mai puţin.

România deține cea mai mare inflație din UE

Economistul
-
0
România deține cea mai mare inflație din UE

 România a avut, și în mai, cea mai mare creștere a prețurilor de consum din Uniunea Europeană, deși rata anuală a inflației a coborât la 4% luna trecută, potrivit datelor biroului european de statistică, Eurostat. De asemenea, inflația din România este urmată de cea din Ungaria, cu aproape 4%, și Letonia, cu 3,5%, conform Profit.ro. Cele mai mici creșteri de preț au fost în Cipru (0,2%) și Portugalia (0,3%). Mai este a cincea lună consecutivă în care România ocupă prima poziție în topul scumpirilor din UE. Până în aprilie, inflația anuală din România a urcat lună de lună.  Astfel, rata anuală a inflației în România a fost de 4,4% în aprilie, iar în primele trei luni ale anului creșterea prețurilor de consum s-a situat la 3,2%, 4% și 4,2%.

La nivelul zonei euro, inflația a fost de 1,2% luna trecută, în scădere semnificativă de la 1,7% în martie, coborând și mai mult sub ținta Băncii Centrale Europene, de aproape 2%. Inflația CORE, care exclude prețurile la energie, alimente, alcool și tutun, considerate puternic volatile, a fost de 1%, în scădere de la 1,4% în aprilie, potrivit sursei citate.

 Eurostat calculează rata anuală a inflației ca variație a indicelui armonizat al prețurilor de consum (HICP) într-o lună, comparativ cu aceeași lună a anului precedent. 


Serviciile către companii au avansat

Economistul
-
0
Serviciile către companii au avansat

Afacerile din sectorul serviciilor, prestate în principal către companii, au crescut în aprilie cu 16,1%, serie brută, față de aceași lună a anului trecut, ritm crescut față de cel din luna precedentă, arată datele publicate miercuri de Institutul Național de Statistică (INS).

În martie, afacerile din sectorul serviciilor prestate în principal către companii au crescut cu 13,5%, serie brută, față de aceeași lună a anului trecut, scrie News.ro. În aprilie, față de aceeași lună a anului trecut, cifra de afaceri din serviciile de piață prestate în principal întreprinderilor a crescut, în termeni nominali, atât ca serie brută, cu 16,1% cât și ca serie ajustată în funcție de numărul de zile lucrătoare și de sezonalitate cu 17%, potrivit datelor oferite de News.ro.

 În primele 4 luni, în termeni nominali, cifra de afaceri din serviciile de piață prestate în principal întreprinderilor, serie brută, a crescut, pe ansamblu, cu 15,7%.

„Fumatul fără fum”, industrie şi cercetare

Florin Antonescu
-
0
„Fumatul fără fum”, industrie şi cercetare

Industria de vaping încearcă să-şi facă loc pe piaţă sub aspectul reglementărilor şi al integrării în mecanismul economic şi în acelaşi timp să-şi întensifice dialogul cu mediul de cercetare ştiinţifică. Pe aceste coordonate s-a situat primul summit din România având ca temă vapingul și potențialul efect al vapingului ca instrument de tobacco harm-reduction. Evenimentul, intitulat „Harm Reduction Summit – A European Discussion About Vaping” a fost organizat de Asociația Industriei de Vaping (AIV). S-au reunit exponenţi la nivel naţional şi eurpean în domeniul industriei de profil, în sănătate publică şi cercetare (foto @AIV). Ștefan Niță, vicepreședintele AIV România, a afirmat necesitatea elaborării de reglementări în domeniu bazate pe cercetare, nu pe impresii şi a accentuat: „Prin vaping șansele de a renunța la fumat se pot dubla. Asociația Industriei de Vaping își dorește să devină un partener veritabil și să contribuie la o schimbare în bine privind politicile de reglementare a produselor de vaping, prin susținerea dezvoltării unui cadru legislativ bazat pe studii și cercetări științifice independente”.

Asociația Industriei de Vaping (AIV) este definită prin aceea că „reunește unele dintre cele mai importante companii de pe piața de vaping din România – producători, distribuitori, specialiști – cu scopul de a reprezenta acest sector de activitate în relația cu autoritățile statului și opinia publică din România”. AIV subliniază că „urmărește reprezentarea intereselor de ordin strategic, economic și social ale actorilor de pe piața de vaping din România. Sectorul nostru poate juca un rol major în ce privește îmbunătățirea strategiilor de combatere a fumatului și reducere a costurilor legate de sănătatea publică. AIV va milita permanent pentru ca politicile din domeniu să fie rezultatul unui ansamblu de cercetări științifice, lipsite de bias-uri și prejudecăți. Acestea ar trebui să reflecte produsele care oferă rezultatele cele mai eficiente și mai puțin nocive, în interesul sănătății publice din Uniunea Europeană, atât pentru fumătorii adulți, cât și pentru persoanele expuse pasiv la fumul de țigară. Totodată, Asociația Industriei de Vaping își dorește să devină un veritabil partener al instituțiilor statului cu atribuții în zona de sănătate publică și să contribuie la o schimbare în bine privind politicile de reglementare a produselor de vaping, prin susținerea dezvoltării unui cadru legislativ bazat pe studii și cercetări științifice independente, și nu pe prejudecăți și asocieri nepotrivite. Printr-un dialog deschis și transparent cu instituțiile românești și europene, cu comunitatea medicală și cu experții în sănătate publică, avantajele oferite de către adoptarea vapingului de fumători  pot fi discutate iar politicile de reglementare pot deveni mai eficiente, în interesul fumătorilor adulți din România. Întrucât întregul sector este un promotor al doctrinei de harm reduction, urmărim permanent diminuarea impactului negativ al produselor care livrează nicotină prin combustie, și considerăm că pe viitor ar fi indicat să ni se permită desfășurarea unor politici comerciale de marketing responsabil adresate exclusiv fumătorilor adulți”. În ceea ce priveşte dialogul cu societatea, cu autorităţile şi cu mediul ştiinţific, AIV „pune la dispoziția cetățenilor date din surse autorizate,  bazate pe cercetări științifice independente, despre efectele potențiale ale vapingului asupra sănătății, despre tipurile de produse existente pe piață și despre reglementările în vigoare și modul în care consumatorii se pot implica pentru îmbunătățirea acestora. AIV susține controlul atent al tipului de arome folosite în e-lichide și modul în care acestea sunt promovate, cu un focus pe evitarea marketării acestora către tineri și prevenția consumului de nicotină printre aceștia, printr-o abordare integrată în colaborare cu companiile și instituțiile care au același obiectiv. AIV se pune la dispoziția instituțiilor statului român pentru găsirea celor mai bune soluții de reglementare a produselor de vaping. Un prim pas ar putea fi realizarea unui cadru de reglementare care separă produsele care livrează nicotină prin vaporizare, față de cele care livrează prin combustie, în interesul cetățenilor care caută alternative mai puțin nocive la tabac, și  pentru a-i informa pe aceștia că vapingul este o unealtă folositoare de renunțare la fumat”.

În contextul reuniunii de la Bucureşti, medicul cardiolog Konstantinos Farsalinos, autor al unei opere complexe de cercetare asupra temei, a apreciat că „este lipsit de etică să nu discutăm deschis despre alternative semnificativ mai puțin dăunătoare decât fumatul. Discuțiile despre vaping depășesc știința, este vorba de drepturile omului”. Au prezentat rezultate de cercetare Riccardo Polosa – autor de referinţă la nivel academic în domeniul țigărilor electronice, Sébastien Roux – director la Centre de Recherche et d’Innovation pour la Vape (CRIVAPE),  Mosè Giacomello – fondatorul expoziției Vapitaly. La rândul său, Dustin Dahlmann, președintele Independent European Vape Alliance (IEVA), a spus: „Mă bucur că prin acest summit am reușit să creștem gradul de conștientizare cu privire la distincția importantă dintre produsele de vaping și cele de tutun. Ne dorim cât mai multe astfel de evenimente prin care să aducem în discuție nevoia unei reforme a legislației europene și adevăratul potențial al vaping-ului ca alternativă mai puțin dăunătoare”. Independent European Vape Alliance (IEVA), este organismul european de profil, „o organizație profesională cu sediul la Bruxelles al cărei scop este să reunească și să reprezinte sectorul de vaping și să-i ofere o reprezentare responsabilă. IEVA susține o reglementare robustă, dar echilibrată a produselor de vaping bazată pe dovezi și argumente științifice”.

Planul național de adoptare a monedei euro, între perspectivă ambițioasă și inaplicabilitate practică

Adrian Moraru
-
1
Planul național de adoptare a monedei euro, între perspectivă ambițioasă și inaplicabilitate practică

La sfârșitul lunii decembrie a anului trecut, comisia națională de adoptare a monedei euro a elaborat, pe lângă planul național de adoptare în sine, un raport de fundamentare pe această temă, care și-a propus să trateze aspectele determinante ale procesului de aderare a României la Zona Euro.
Pentru început, trebuie clarificat faptul că, în conforitate cu Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, toate statele care au aderat la acestă comunitate vor face parte, mai devreme sau mai târziu, și din Uniunea Monetară. Prin urmare nu se pune problema „dacă trebuie”, deoarece este o condiție obligatorie, ci „dacă putem”. În prezent doar 19 state din cele 28 de state ale Uniunii Europene au adoptat moneda euro.
Adoptarea monedei euro nu presupune o simplă schimbare de monedă, din punctul de vedere al băncii centrale, ci presupune o schimbare fundamentală, mai ales că economia românească are un curs de schimb flexibil și o politică monetară independentă.
În Tratatul de Aderare se menționează că, pentru a face parte din Uniunea Monetară, este necesar ca statele membre să dovedească atingerea unei „convergențe durabile”, adică îndeplinirea cumulativă a criteriilor de convergență nominală, respectiv criteriile de convergență reală. Metaforic vorbind, reprezintă testul economic de evaluare a nivelului de pregătire a unei economii care își dorește aderarea la Uniunea Monetară.
„Raportul de fundamentare a planului național de adoptare a monedei euro”, menţionat la început, analizează, în special, condiţiile pe care România ar trebui să le îndeplinească pentru adoptarea monedei euro. Conform guvernului, România ar trebui să intre în MCS II în 2022 şi să adopte moneda euro în 2024.
Ne îndreptăm, astfel, atenția către indicatorii menționați în raport, în special cei nominali de convergență, și propunem o scurtă analiză a acestora pentru a putea trasa o serie de concluzii privitoare la posibilitatea atingerii obiectivelor stabilite.

Fig 1: Rata inflației din România, calculată în baza IPC
Sursa: Raportul de convergență 2018, Comisia Europeană

1. Rata inflației (nu poate fi mai mare de 1,5 puncte procentuale peste rata celor 3 state membre care înregistrează cele mai bune rezultate).
Urmărim îndreaproape tipul de evoluție pe care îl au majoritatea indicatorilor economici relevanți, cu oscilații foarte mari și chiar cu perioade de deflație. Cu toate acestea, în perioada 2012-2017 acest indicator îndeplinea rigorile accederii la Zona Euro. În anul 2018, însă, inflația de 4,60% se îndepărtează cu aproape 4 procente de media celor mai bune 3 rezultate din Uniunea Europeană. În condițiile unor politici economice evident inflaționiste (creșteri salariale continue, menținerea artificială a unor rate ale ROBOR mici etc.) care supraîncălzesc economia în perioada de creștere, perspectivele ca inflația să se apropie din nou de media Uniunii sunt foarte mici.

Continue

Predictibilitate, concurență și liberalizare pe piața gazelor naturale

Florin Antonescu
-
0
Predictibilitate, concurență și liberalizare pe piața gazelor naturale

„Piața gazelor naturale – predictibilitate, concurență și liberalizare” a reprezentat genericul conferinței organizate de România Durabilă și Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), având ca partener strategic OMV Petrom, iar ca parteneri, Academia de Studii Economice din București, Romgaz și Transgaz, evenimentul fiind patronat de Federația Patronală Petrol și Gaze (FPPG) și găzduit de Aula Magna a ASE.

Un pol și un pod energetic

În cuvântul de deschidere a reuniunii, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice din București, a făcut o pledoarie pentru rolul universității în economia și în societatea de azi, susținut prin analize, soluții, parteneriate cu mediul de afaceri, cu instituții, companii și ministere. Din poziția autorității ministeriale, profesorul Anton Anton, ministrul energiei, a afirmat înainte de toate că „pentru România, gazul natural este o șansă enormă, ca dezvoltare a comunităților locale, ca impulsionare și revitalizare a unor industrii care folosesc gazul drept materie primă și ca soluție de dezvoltare a economiei naționale în ansamblul ei”. În contextul noilor descoperiri de zăcăminte, în Marea Neagră, în Mediterana, în țara noastră la Caragele, „harta gazelor naturale se rearanjează”, a spus ministrul și a accentuat că numai zăcământul de la Caragele, „singurul dacă ar fi, și ne-ar alimenta economia cinci ani de zile”, iar „resursele din Marea Neagră depășesc cu mult necesarul României”; coroborat cu posibilul Brexit, în scurtă vreme România va deveni primul producător de gaze din UE, astăzi fiind al treilea”, cu obiectivul de a fi nu „hub de gaze”, cum își declară intenția mai multe țări din zonă, „că e foarte la modă, deși nu au niciun strop de gaze din producție”, ci „un pol și un pod energetic”. Enunțând acest deziderat, ministrul a conturat și câteva condiționări necesare: combinatele petrochimice să fie revitalizate („să le redeschidem sau să facem altele noi, cert este că această industrie astăzi suferă din lipsă de materie primă”), reconvertirea CET-urilor care nu funcționează cu gaze, extinderea rețelei de gaze – „cel mult 35% din populația României are acces la rețelele de gaze, ceea ce nu este normal; Ungaria are peste 80%”). În ansamblu, a conchis ministrul Anton Anton, „miza nu este doar securitatea și independența energetică, ci și dezvoltarea bazată pe resurse. Vrem să utilizăm gazele în România, în folosul cetățenilor și al industriei românești”.

25 de miliarde euro, investiție necesară în industria românească a gazelor până în 2030

„Tradiția de peste o sută de ani a extracției și prelucrării gazelor naturale în România este un bun care trebuie continuat, valorificat”, a afirmat Franck Neel, președintele FPPG, semnalând că pentru aceasta „vor fi necesare investiții semnificative, construirea de noi infrastructuri, care să permită revenirea industriei de profil la potențialul de altădată”. După aprecierea sa, obiectivată de contextul economic la zi și de perspectiva evoluției acestei industrii în alte țări, „România are oportunități să-și dezvolte rolul de producător, chiar este singura țară din Uniunea Europeană care-și poate spori producția încât să devină un actor cheie. Există condiții favorabile de atragere a unor mari investitori privați. Până în 2030, ar fi necesară investirea a 25 de miliarde de euro. Trebuie să se dezvolte o capacitate de transport de până la 4 miliarde metri cubi. Noi propunem soluții pentru a crește în acest sens atractivitatea și competitivitatea. La FPPG am realizat un studiu în acest sens, care poate fi considerat o foaie de parcurs și poate constitui un început bun de concretizare”. Una dintre urmările benefice ale dezvoltării extracției și prelucrării de gaze va fi că se vor deschide perspective pe termen lung pentru universitățile care vor avea de format specialiști în domeniu.

Continue

De ce securitatea energetică a Europei de Est trebuia dezbătută la Summitul de la Sibiu

Epurescu Vlad
-
0
De ce securitatea energetică a Europei de Est trebuia dezbătută la Summitul de la Sibiu

În 2008, NATO era mandatată la summit-ul de la București să aibă un rol clar în domeniul securității energetice. Azi, la 11 ani de la acel moment simbolic, securitatea energetică a Europei de Est este pusă din nou la grea încercare. La Sibiu, Comisia Europeană ar fi trebuit să primească un mandat ferm pentru a găsi o rezolvare rapidă în negocierile dintre Naftogaz și Gazprom, pentru a evita o potențială criză în aprovizionarea cu gaze naturale.
Neînțelegerile dintre ucraineni și ruși, de la începutul anului 2006, provocau în Uniunea Europeană prima mare criză a importurilor de gaze naturale. Printre cel mai afectate state, la acea vreme, a fost și România, care s-a chinuit să compenseze un deficit de aprovizionare de vreo 20% din necesarul de gaze naturale de care avea nevoie pentru a-și acoperi nevoile de consum.
Au trecut 13 ani de la acel moment, dar ne învârtim într-un cerc vicios. La finalul acestui an, contractul de tranzit al gazelor naturale încheiat între Naftogaz și Gazprom va expira, iar între cele două părți pare să nu se întrevadă, deocamdată, un consens.

De ce securitatea energetică a devenit unul dintre obiectivele NATO

În 2008, la București, la doi ani după summit-ul de la Riga, Organizația Nord-Atlantică era susținută de statele membre pentru a-și introduce pe agendă o implicare concretă în domeniul securității energetice.
Un raport discutat în cadrul reuniunii din capitala Letoniei arăta că între securitatea statelor membre și siguranța aprovizionării cu energie există o legătură intrinsecă. Întrucât două treimi din membrii alianței sunt țări din Uniunea Europeană care găzduiesc baze, trupe, echipamente și tehnică militară NATO, organizația și-a asumat să pună în comun schimbul de informații, să proiecteze stabilitate, să promoveze cooperarea internațională și regională și să sprijine protecția infrastructurii energetice critice.


Numai că securitatea energetică înseamnă mai mult de atât. Înseamnă diversificarea surselor de aprovizionare, constituirea de rezerve strategice, integrarea piețelor de energie și un transfer consistent de informație.
În consecință, NATO nu a putut să-și asume decât ultimul rol, întrucât primele trei obiective depindeau de politicile puse în practică de fiecare stat în parte. Iar Uniunea Europeană a așteptat până la anexarea Crimeei ca să facă niște pași concreți.


Deși s-a angajat să fie un furnizor de securitate la nivel global, atunci când a venit vorba despre energie, NATO a avut o marjă îngustă de acțiune în Uniunea Europeană, deoarece a fost prinsă între interesele naționale divergente ale statelor membre, dorința instituțiilor UE de a vorbi cu o voce comună pe probleme de politică externă și dependența energetică a Uniunii față de Rusia.


După anexarea Crimeei, Anders Fogh Rasmussen, fostul secretar general al NATO, avea să spună în anul 2014 că „trebuie să facem din diversificarea energiei o prioritate transatlantică strategică și să reducem dependența Europei de energia rusească“. Obiectivele se schimbau, pentru prima dată, radical și puneau accent pe diminuarea importurilor rusești de energie.

Securitatea energetică în tranziția de la cărbune la energie curată

Europa a reacționat după incursiunea militară a Rusiei în Ucraina și a avansat, în anul 2014, conceptul de uniune energetică. Dar, mai ales după Acordul de la Paris semnat în anul 2015, diversificarea surselor de energie și, în special, a importurilor de gaze naturale a fost pusă, treptat, într-un context mai extins care privește, acum, provocările care apar în tranziția de la combustibili fosili la surse de energie curată.


Atingerea țintelor de decarbonare până în 2030, diminuarea ponderii cărbunelui în mixul de producție a energiei electrice, noile tehnologii și însănătoșirea economică din ultimii ani au generat o creștere a consumului de gaze naturale și a energiei regenerabile.
Pe de-o parte, pe măsură ce vrea să fie mai „verde“, Uniunea Europeană tinde să devină din ce în ce mai dependentă de China. Cele mai importante materii prime care stau la baza energiei curate se află în China, care domină producția de grafit natural și de siliciu metalic, și-a crescut controlul în producția de cobalt și deține majoritatea capacităților de rafinare a litiului din lume!


Pe de altă parte, de la anexarea Crimeei, Uniunea Europeană și-a crescut expunerea pe importurile de gaze naturale din Rusia. Pe fondul diminuării producției interne și al creșterii a consumului, importurile de gaze rusești au ajuns, la finalul lui 2018, la 200 de miliarde de metri cubi! În plus, Gazprom a învățat lecția servită de la Bruxelles și a știut să interpreteze într-o anumită cheie discursul Comisiei legat de decarbonare și de înlocuire a industriei bazate pe cărbune cu una bazată pe electricitate produsă din surse nepoluante.
Așa că Rusia a devenit un susținător serios al tranziției energetice și s-a aliat eforturilor Uniunii Europene în acest sens, gândindu-se că poate furniza combustibilul de tranziție al următoarelor decenii, în condițiile în care Rusia deține 30% din totalul rezervelor de gaze naturale la nivel mondial.

Ce nu ar fi trebuit să se piardă din vedere la summit-ul de la Sibiu

La finalul acestui an, estul Europei va fi pus la grea încercare dacă nu va exista un consens între Gazprom și Naftogaz pentru prelungirea acordului de tranzit de gaze naturale. Chiar dacă Uniunea Europeană a finalizat Directiva Gazului și Pachetul Energie Curată pentru Toți Europenii, unele țări membre, printre care și România, încă mai trebuie să depună eforturi pentru a se interconecta la nivel regional și pentru a-și diversifica sursele de importuri cu gaze naturale.


„Dependența Uniunii Europene de importurile de gaze naturale este în continuă creștere”, recunoaște Comisia Europeană în documentul premergător summit-ului de la Sibiu. Agenda strategică a Uniunii, în opinia Bruxelles-ului, ar trebui să urmărească diversificarea furnizării de gaze naturale pentru ca niciun stat membru să nu fie dependent de o singură sursă de import.


Pe de altă parte, un proiect precum Nord Stream 2 nu va face decât să conecteze Rusia de centrul de putere al Europei și să lase estul atârnând de voia sorții.


La Sibiu, liderii europeni au convenit asupra a 10 angajamente care să contribuie la consolidarea unei Uniuni Europene și mai strânse. Unul dintre ele spune că „vom apăra o singură Europă – de la est la vest, de la nord la sud, pentru că nu există loc pentru diviziuni care să acționeze împotriva interesului nostru colectiv”.


În ceea ce privește securitatea energetică, acest lucru ar trebui să presupună ca toate statele membre să-și onoreze finalizarea proiectelor de infrastructură de interes comun în termenul limită convenit cu Uniunea Europeană, iar cei care au promovat Uniunea Energetică ar trebui să-și reamintească faptul că acest proiect a însemnat completarea, practic, a obiectivelor NATO trasate în anul 2008 la summit-ul de la București.
O Uniune care să funcționeze sub semnul coeziunii n-are nici măcar o șansă ca să supraviețuiască fără o securitate energetică pusă la punct și care să corespundă atât unei tranziții juste la energii curate dar și unei diminuări a gradului de dependență de gazul rusesc.

 

România – Orizont 2040 Noi modele de finanţare a dezvoltării

Florin Antonescu
-
0
România – Orizont 2040 Noi modele de finanţare a dezvoltării

Asociaţia pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES) a continuat ciclul dezbaterilor sub genericul „Modelul economic românesc în UE. România – Orizont 2040” cu o analiză având ca temă „Finanţarea dezvoltării României în contextul noilor modele de finanţare a dezvoltării în Uniunea Europeană şi în lume”. Au participat exponenţi ai unor bănci comerciale, asociaţii profesionale de specialitate, fonduri de investiţii, companii furnizoare de servicii financiare digitale. Cadrul reuniunii a fost asigurat de impozanta sală de consiliu a CEC Bank. Participanţii au fost salutaţi de Laurențiu Mitrache, director general-preşedinte al Comitetului de Direcţie al CEC Bank, care, din perspectiva practicii bancare, a făcut o pledoarie pentru educaţie în general, nu numai financiară. Totodată, a formulat îndemnul de a recepta în sens optimist chiar şi aspectele negative de profil, adică dintr-o perspectivă care poate deveni pozitivă.
Preşedintele ASPES, dr. ec. Constantin Boştină, a fixat evenimentul în contextul tematic şi de idei al întregului demers academic, subliniind încă o dată că este o „dezbatere în mai multe etape, cu faţa spre viitor, pornită de la prezentul României, în corelaţie cu ce se petrece în Europa, în lume”. Fiind o acţiune de investigaţie ştiinţifică, axată pe experienţă practică şi pe inteligenţă creatoare, proiectul este fundamentat „pe cercetare, pe realitatea vieţii şi nu are câtuşi de puţin caracter politic, ci îşi propune să ofere o imagine argumentată despre cum ar trebui să fie evoluţia economică, socială, culturală a României în următoarele câteva decenii”.

Petru Rareş: Fondurile de investiţii reprezintă 15 trilioane de dolari la scară mondială

În calitate de coordonator al dezbaterii, Petru Rareş, vicepreședinte al ASPES, membru în Consiliul de Administraţie la Banca Românească SA şi membru în Consiliul de Administraţie la Garanta Asigurări SA, a reamintit că „în acest moment, fondurile de investiţii reprezintă 15 trilioane de dolari la scara întregii lumi”, iar noi, „în Europa, ne găsim în centrul celui mai consecvent ecosistem din acest punct de vedere, cu structuri de finanţare corente. Condiţia reuşitei este să aplicăm corect modelele existente”.


Pornind de la fundamentarea conceptuală oferită de coordonatorul dezbaterii, au fost abordate subiecte precum „noi paradigme de finanțare a dezvoltării în lume, în Uniunea Europeană și în România, repoziționarea istorică a statului în centrul proceselor de finanțare a dezvoltării și apariția de noi arhitecturi instituționale globale, europene și naționale (fonduri naționale și regionale de investiții pentru dezvoltare, bănci de dezvoltare și instituții financiare pentru dezvoltare regionale, continentale și mondiale, instituții financiare specializate pentru IMM-uri, mecanisme de garantare și contragarantare a creditelor și investițiilor, agenții de credit de export tip Exim Bank, dezvoltare de finanțări alternative prin tehnologii financiare digitale tip FinTech, Open Banking”.


Un subiect de interes s-a dovedit „finanțarea proceselor de incluziune financiară a IMM-urilor și a persoanelor fizice nebancabile”. Au fost aduse în discuţie „evoluții în Uniunea Europeană și în economia românească pentru dezvoltarea infrastructurii financiare dedicate finanțării dezvoltării prin înfintarea fondului național de dezvoltare şi a unei bănci de dezvoltare”. Au fost formulate idei pentru „întărirea rolului Exim Bank în promovarea exporturilor, amplificarea capacității financiare a mecanismelor de garantare și contragarantare, includerea subsistemelor financiare naționale în sistemul de finanțare a dezvoltării în Uniunea Europeană, adaptarea și implicarea operatorilor financiari cu capital privat din România la noile modele de finanțare a dezvoltării pe plan global și european”.

Leonardo Badea: Aşteptările sunt ca în 2040 finanţarea în economie să se facă preponderent prin pieţele financiare nebancare

Pornind de la date oferite de European Savings and Retail Banking Group şi de Ancheta statistică a Comisiei Europene privind accesul la finanţare al companiilor din noiembrie 2014, Leonardo Badea, președinte Autorității de Supraveghere Financiară, a făcut observaţia că „în Uniunea Europeană finanţarea prin piaţa de capital este mai mică de jumătate din total: 43% în Germania, 33% în Italia, 27% în Spania. Franţa constituie o excepţie cu 55%, alături de Regatul Unit”, pe când „în SUA, ponderea majoră a finanţărilor pentru economia reală este asigurată prin pieţele de capital”. În ansamblu, a spus preşedintele ASF, creditul bancar reprezintă sursa preferată de finanţare pentru peste 60% din IMM-urile din spaţiul comunitar, iar alte forme ocupă poziţii mult inferioare în opţiuni: emiterea de acţiuni – locul 8 (17%), emiterea de obligaţiuni – locul 13 (3%) etc. În România, a continuat Leonardo Badea, „funcţionăm încă după un model de finanţare bazat pe contribuţia băncilor. Tindem însă către altceva, şi această tendinţă se observă, chiar dacă este încă firavă. Important este că e o tendinţă sănătoasă, spre diversificarea surselor de finanţare, spre o pondere mai mare a finanţării prin piaţa de capital”. Ca perpectivă, preşedintele ASF a apreciat că „aşteptările sunt ca în 2040 finanţarea în economie să se facă preponderent prin pieţele financiare nebancare, în special prin piaţa de capital, la costuri foarte reduse şi prin metode mult simplificate. Pentru companiile mari şi pentru stat principalul hub în finanţare va fi bursa de valori, urmată de fondurile de investiţii şi fondurile private de pensii. Pentru companii mici sau persoane fizice, platformele de crowdfunding pot deveni principala sursă de a atrage finanţare, mai puţin birocratică, rapidă şi la costuri minime”.

Continue
1...1.8121.8131.814...2.079Pagina 1.813 din 2.079