Locurile de muncă vacante
Agenţii economici din judeţul Ilfov anunţă prin Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă (AJOFM) Ilfov că dispun de 839 locuri de muncă vacante. Dintre acestea, 77 sunt pentru studii superioare, 273 pentru studii medii, 127 pentru muncitori calificaţi, 362 pentru muncitori necalificaţi.
Locurile disponibile sunt în profesii, meserii, ocupaţii precum director economic, inginer-şef, şef coloană auto, şef departament logistică, contabil-şef, consilier juridic, programator etc.
Condiţiile de angajare, valabilitatea ofertei şi informaţiile suplimentare despre fiecare loc de muncă în parte se pot obţine la sediul AJOF Ilfov din Bucureşti, str. Ruginoasa, nr. 4, sector 4, la telefon (021)332.37.08/105, pe site-ul AJOFM Ilfov (www.ilfov.anofm.ro) sau la punctele de lucru ale AJOFM Ilfov.
Tarom va achiziționa cinci avioane Boeing 737 MAX 8, în valoare de 586 de milioane de dolari
Transportatorul aerian roman Tarom și Boeing au anunțat astăzi că au semnat un ordin pentru cinci avioane 737 MAX 8, comanda fiind de 586 de milioane de dolari, anunță Boeing pe site-ul sau. Comanda de 586 milioane de dolari era listată anterior ca neidentificată pe site-ul Boeing’s Orders & Deliveries.
De asemenea, modelul 737 MAX 8 încorporează cele mai noi motoare CFM International LEAP-1B, șuruburi de tehnologie avansată și alte îmbunătățiri pentru a oferi cea mai mare eficientă și fiabilitate pe piața avioanelor cu un singur culoar.
Comanda de astăzi face parte dintr-un contract mai amplu care, pe lângă cumpărarea celor cinci aparate Boeing 737-MAX 8, prevede și începerea procedurilor pentru că Direcția Tehnică a TAROM să devină partener oficial Boeing, precum și achiziția în leasing operațional a celor două aeronave 737-800 Next Generation, aflate deja în flota TAROM, a anunțat Ministerul Transporturilor. Semnarea acestei comenzi ferme între compania Tarom, reprezentată de directorul general Wolff Werner-Wilhelm și Boeing, prin Kevin G. McAllister – președinte și director executiv al Boeing Commercial și Ihssane Mounir – vice-președinte de marketing și vânzări, a avut loc în cadrul Târgului aviatic Farnborough International Airshow, evenimentul aerospațial al anului din Europa. „Comanda de astăzi face parte dintr-un contract mai amplu care, pe lângă cumpărarea celor cinci aparate Boeing 737-MAX 8, prevede și începerea procedurilor pentru că Direcția Tehnică a Tarom să devină partener oficial Boeing, precum și achiziția în leasing operațional a celor două aeronave 737-800 Next Generation, aflate deja în flota Tarom”, arată comunicatul Ministerului Transporturilor.
Raiffeisen Bank se extinde în Timișoara
Raiffeisen Bank va deschide în luna septembrie o agenție bancară în cartierul ISHO din Timișoara, deținut de Ovidiu Sandor, care cuprinde peste 1.000 de apartamente și 50.000 metri pătrați de birouri, conform Profit.ro.
Mulberry Development este într-o fază avansată de negocieri și cu alte companii reprezentative pentru mediul bancar, financiar sau asigurări. ISHO va fi livrat în întregime până în 2020, potrivit sursei citate. Mulberry Development este o companie specializată în dezvoltarea proiectelor imobiliare, fondata de antreprenorul Ovidiu Sandor. Mulberry Development mai este implicată în două proiecte majore, respectiv City Business Centre Timisoara și The Office Cluj-Napoca, în parteneriat cu NEPI Rockastle.
Indicatorul de Încredere MacroeconomicĂ CFA România, mai 2018
Indicatorul de Încredere Macroeconomică a scăzut în luna mai
În luna mai 2018, Indicatorul de Încredere Macroeconomică al CFA România a scăzut față de luna anterioară cu 8 puncte, până la valoarea de 41,5 puncte (față de aceeași lună a anului anterior, Indicatorul a scăzut cu 25,1 puncte). Această evoluție s-a datorat ambelor componente ale Indicatorului. Astfel, Indicatorul condițiilor curente a scăzut față de luna anterioară cu 9,5 puncte, până la valoarea de 56,9 puncte (față de aceeași lună a anului anterior, Indicatorul condițiilor curente a scăzut cu 27 puncte). Indicatorul anticipațiilor a scăzut cu 7,2 puncte, până la valoarea de 33,8 puncte (față de aceeași lună a anului anterior, Indicatorul anticipațiilor a scăzut cu 24,1 puncte). În ceea ce privește cursul de schimb EUR/RON, aproximativ 90% dintre participanți anticipează o depreciere a leului în următoarele 12 luni (comparativ cu valoarea actuală). Astfel, valoarea medie a anticipațiilor pentru orizontul de 6 luni este de 4,7046, în timp ce pentru orizontul de 12 luni valoarea medie a cursului anticipat este de 4,7603. Rata anticipată a inflației pentru orizontul de 12 luni (mai 2019/mai 2018) a înregistrat o valoare medie de 4,58%. Sunt de remarcat anticipațiile de majorare a ratelor de dobândă (față de valorile actuale) la leu atât pentru scadențele pe termen scurt (3 luni), cât și pentru cele pe termen mediu (5 ani), 92,5%, și respectiv 87,5% dintre participanții la sondaj anticipând această evoluție. Astfel, rata medie a ROBOR cu scadență de 3 luni anticipată peste 12 luni este 3,45%, iar randamentul obligațiunilor suverane denominate în lei cu scadență de 5 ani este de 5,03%. Ca urmare, pentru scadențele pe termen scurt sunt anticipate dobânzi real negative. Începând cu luna mai 2018, în cadrul sondajului au fost adăugate două noi întrebări, și anume: Cum consideră participanții la sondaj evoluția primei de risc de țară a României în următoarele 12 luni, precum și valoarea anticipată pentru un orizont de 12 luni pentru prima de risc de țară a României, prima de risc măsurată prin valoarea CDS în USD pentru scadența de 5 ani. În cadrul acestui exercițiu, peste 87% dintre participanți anticipează o majorare a primei de risc de țară, iar valoarea medie anticipată a acesteia este de 112 bps (creștere de aproximativ 20 bps față de valoarea actuală). Indicatorul CFA România de Încredere Macroeconomică a fost lansat de către CFA România în luna mai 2011 și reprezintă un indicator prin intermediul căruia asociația dorește să cuantifice anticipațiile analiștilor financiari cu privire la activitatea economică în România pentru un orizont de timp de un an. De asemenea, sondajul în baza căruia este calculat Indicatorul include și întrebări referitoare la evaluarea condițiilor curente macroecnomice. Prin modul de realizare, acest sondaj cuprinde atât elemente specifice unui indicator de sentiment (încredere) care arată percepția grupului de analiști membri ai CFA România privind evoluția piețelor financiare, a mediului de afaceri, a randamentelor și riscurilor, cât și un indicator fundamental de prognoză privind evoluțiile cursului de schimb, a ratelor dobânzilor și inflației. Sondajul este realizat în ultima săptămână a fiecărei luni, iar participanții sunt membri ai CFA România și candidații pentru nivelurile II și III ale examenului CFA. Indicatorul de Încredere Macroeconomică, care ia valori între 0 (lipsa încrederii) și 100 (încredere deplină în economia românească), este calculat pe baza a 6 întrebări cu privire la:- Condițiile curente – referitoare la mediul de afaceri și piața muncii;
- Anticipațiile, pentru un orizont de timp de un an pentru: mediul de afaceri, piața muncii, evoluția venitului personal la nivel de economie și evoluția averii personale la nivel de economie.
INSTITUTUL DE ECONOMIE MONDIALĂ – 50 de ani activitate
Institutul de Economie Mondială (IEM) este parte a Institutului Naţional de Cercetări Economice „Costin C. Kirițescu” al Academiei Române şi a fost acreditat ca unitate componentă a sistemului de cercetare-dezvoltare de interes naţional, conform HG 551/2007 şi prin decizia ANCS nr. 9688/ 30.06.2008. Activitatea IEM se desfăşoară în sediul din Bucureşti, Casa Academiei, Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5. cod poştal 050711, tel/fax: +40-21-318.24.54, tel: +40-21-318.24.55, e-mail: office@iem.ro, adresa web: www.iem.ro.
TRADIȚIE ȘI SCURT ISTORIC
Institutul de Economie Mondială continuă tradiția inițiată de Virgil Madgearu și Nicolae Georgescu Roegen, specialiști de elită în domeniul economic. Cei doi renumiți economiști români au contribuit alături de alți specialiști importanți din perioada interbelică la elaborarea unor studii în cadrul Asociației pentru studierea conjuncturii, înființată și condusă între anii 1936 și 1940 de Virgil Madgearu. Asasinarea lui Madgearu de către legionari, precum și condițiile vitrege ale războiului au dus la sistarea activității desfășurate în cadrul Asociației pentru studierea conjuncturii. Dar necesitatea intensificării schimburilor comerciale dintre România și partenerii săi a făcut necesară studierea economiei mondiale și în special a piețelor de mărfuri. Așadar, în anii ’60, mai precis în 1967, se înființează Institutul pentru Studierea Conjuncturii Economice Internaționale, în subordinea Ministerului Comerţului Exterior şi a Cooperării Economice Internaţionale. Denumirea institutului se schimbă 9 ani mai târziu, în 1976, în Institutul de Economie Mondială. Timp de 20 de ani, de la înființare, Institutul a avut șansa de a fi condus de Costin Murgescu, membru corespondent al Academiei, o personalitate multilaterală, cu o puternică deschidere spre dezbaterea de idei, pătruns de un accentuat patriotism. Excelent pedagog, a îndrumat formarea mai multor generații de cercetători și profesioniști care s-au afirmat în conducerea unor importante instituții naționale, ministere, în mediul de afaceri, diplomație, învățământul academic. Pe plan extern, IEM a dezvoltat un sistem de colaborări cu institute similare din Est și din Vest, stagiile de formare profesionale reciproce fiind o practică benefică pentru mai buna înțelegere a realităților din țările respective. În toată aceasta perioadă, IEM a a elaborat studii şi sinteze pentru promovarea relaţiilor comerciale internaţionale ale României şi creşterea accesibilității produselor româneşti pe pieţele externe, inclusiv prin îmbunătăţirea competitivităţii producţiei naţionale dedicate exportului. Începând cu anul 1990, IEM a trecut sub coordonarea ştiinţifică a Academiei Române, prin intermediul programelor academice prioritare asumate la nivelul Institutului Naţional de Cercetări Economice, obiectul său principal de activitate fiind cercetarea fundamentală concentrată pe sprijinirea tranziţiei României la o economie de piaţă funcţională, întărirea politicilor publice de întărirea competitivităţii internaţionale a economiei, integrarea activă a economiei naţionale în economia mondială şi fundamentarea poziţiilor României faţă de provocările integrării europene şi globalizare. Principalele categorii de activităţi desfăşurate de IEM sunt următoarele: a) De cercetare: studii de conjunctură ale economiilor ţărilor cu relevanţă și impact asupra creşterii economice globale, studii de piaţă internaţională, monitorizare, evaluare, analiză comparativă, prognoză, perspective, sondaje de opinie, studii de caz; b) De informare: elaborare şi editare de publicaţii periodice proprii, pe suport fizic sau electronic, ce pot fi accesate şi pe site-ul institutului; c) De consultanţă: activitate bazată pe expertiza acumulată pe bază de cercetare, direcţionată către factori de decizie, companii şi cercuri academice, din proprie iniţiativă şi la cerere. Denumirea institutului este sugestivă pentru sfera de cuprindere a activităţii: analiza problemelor fundamentale ale economiilor lumii şi a impactului acestora direct sau via economie globală asupra economiei româneşti. Domeniile prioritare de cercetare ale institutului privesc: 1. Analiza comparativă a modelelor de dezvoltare economică a statelor lumii; 2. Modificări structurale în economia mondială, ca efect al crizei economice şi financiare internaţionale; 3. Integrare şi guvernanţă europeană; 4. Analiza conjuncturii economiei ţărilor şi a principalelor tendinţe de pe pieţele de mărfuri şi financiar-valutare internaţionale. Misiunea Institutului de Economie Mondială al Academiei Române este de a studia dimensiunile dezvoltării integrării europene, analiza construcţiei parteneriatelor strategice, analiza dinamicii factorilor de structurare a economiilor şi pieţelor internaţionale de mărfuri şi valori, implicaţiile globalizării ca fenomen şi proces, lanţurile globale de valoare adăugată, precum şi implicaţiile acestora asupra României. În dorinţa unei participări mai constructive la bunul mers al economiei româneşti, Institutul de Economie Mondială a deschis, începând cu decembrie 2013, sesiunile grupului de reflecție „GLOBAL – 3G”: Repoziţionarea actorilor economici în globalizare, impactul geopolitic şi geostrategic, scopul și beneficiile unor dezbateri în acest format fiind axate pe cultura individuală și de cercetare a participanților. Activitățile din cadrul „GLOBAL – 3G”, sunt strâns legate de provocările postcriză ale globalizării, prin: focalizarea temelor de cercetare pe subiectele şi implicaţiile cele mai ardente; orientarea tematicilor de detaliu ale studiilor pe cele mai pertinente fenomene din economia mondială, de interes practic şi cu relevanţă pentru România; dezvoltarea spiritului de observare, analiză şi sinteză a tendințelor majore care reconfigurează lumea globală şi, implicit, piețele internaționale; dezvoltarea exercițiului comunicării de specialitate pentru cercetătorii tineri; creșterea vizibilității și utilității în domeniul decizional al activității de cercetare. Prin planurile anuale de cercetare, IEM a reuşit o mai bună armonizare a cercetătorilor cu două repere foarte importante pentru domeniul său de expertiză: 1. Primul reper se referă la o mai bună racordare la fenomenologia din economia globală post-criză financiară, care a pus cercetarea de conjunctură prospectivă în faţa noilor provocări. Această racordare a constat în decelarea repoziţionării actorilor globali, cu consecinţe în modul de manifestare a puterii economice a acestora şi remodelarea sistemului comercial internaţional. De menţionat că procesul de globalizare în perioada post-criză este dominat, în ciuda percepţiei iniţiale, de convergenţă, de fragmentare şi contagiune, cu efecte de creştere a vitezei de propagare a impulsurilor stimulative sau prohibitive generate de centrele de putere. 2. Al doilea reper priveşte realităţile şi necesităţile din economia Romaniei, gestionările fiind fie la nivel naţional, fie în cadrul parteneriatelor bilaterale şi multilaterale, în cadrul cărora este de dorit o implicare instituţională mai activă, IEM oferind argumente şi recomandări în acest sens prin formele de valorificare a rezultatelor cercetărilor. Mutaţiile din economia globală au fost tratate şi prin prisma domeniilor sau politicilor de interes şi cu impact asupra Romaniei, pentru care cercetările au fost acompaniate, de asemenea cu recomandări de poziţii. Domeniile de cercetare aprofundate privesc dimensiunile integrării României în UE, ca stat membru, respectiv implicările participative:- creşterea economică tridimensională (inteligentă, durabilă şi inclusivă),
- uniunea energetică,
- uniunea bancară,
- politicile sociale,
- convergența și divergența în UE,
- cercetarea-dezvoltarea-inovarea, reducerea decalajelor economice,
- dezvoltarea rurală.
Retrospectiva evenimentelor în piața de capital românească și radiografia la zi a acestei piețe
Piața de capital din România a înregistrat în 2017 o evoluție pozitivă, fiind marcată de un interes sporit și de recunoașterea investitorilor.
În ședința din 17 aprilie a.c. Consiliul ASF a analizat reportul anual privind piața de capital românească.
Analiza complexă a reliefat procesul ascendent spre îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate prin programul STEAM, precum și rolul tot mai important în cadrul economiei naționale a pieței instrumentelor și investițiilor financiare.
Principalele concluzii ale raportului, aprobat de Consiliul ASF, sunt prezentate în continuare (extrasele sunt parte componentă a raportului).
Peste toate aceste concluzii, se desprinde confirmarea de către piață și de către organismele internaționale că domeniul investițiilor financiare în România a fost un succes în 2017, cu perspectiva atingerii statutului de piață emergentă în cel mai scurt timp.
Cadrul economic european a continuat tendința de consolidare și în a doua parte a anului 2017 prin îmbunătățirea indicatorilor specifici economiilor europene. Condițiile economice și financiare s-au menținut la un nivel menit să favorizeze activitatea investițională la nivel european. Provocări la adresa stabilității au rămas în perioada analizată riscul geopolitic izvorât din amenințările teroriste și escaladarea tensiunilor în Peninsula Coreea și cel politic (negocierile Brexit).
Riscul politic s-a menținut la un nivel ridicat prin existența incertitudinilor în ceea ce privește negocierile pe tema Brexit-ului. În contextul potențialelor relocări în alte state membre UE ale participanților autorizați și supravegheați de Autoritățile din Marea Britanie, ESMA a emis în iulie 2017 un set de opinii cu privire la principiile ce stau la baza relocărilor, opinii ce vin în sprijinul convergenței în materie de supraveghere.
Astfel, la nivel internațional, anul 2017 nu a înregistrat perioade cu niveluri ridicate de turbulență, cel puțin prin comparație cu evenimentele cu impact semnificativ din anul 2016, care au dus la modificări ample ale prețurilor activelor financiare, respectiv cele două episoade de turbulență care au avut loc pe fondul știrilor și evoluțiilor piețelor financiare din China, și cel aferent rezultatului referendumului organizat în Marea Britanie.
Indicele de turbulență calculat pentru luna decembrie 2017 s-a situat la un nivel mult mai redus prin comparație cu luna iunie 2016, când a marcat cea mai ridicată valoare pentru toată perioada analizată, respectiv decembrie 2012-decembrie 2017. Creșterea semnificativă din luna iunie 2016 a avut loc ca urmare a creșterii volatilității indicilor pieței de capital pe fondul rezultatului pro-Brexit al referendumului din Marea Britanie. Începând cu luna iulie 2016, s-a observat o tendință de revenire a indicelui de turbulență la nivelurile anterioare, tendință continuată pe tot parcursul anului 2017.
Indicii burselor internaționale au înregistrat evoluții pozitive în anul 2017 (12 luni), în timp ce indicii BVB au înregistrat modificări la 12 luni (29 decembrie 2017 comparativ cu 29 decembrie 2016) situate între 9,6% și 22,9%. Cea mai semnificativă creștere la 12 luni se constată în cazul indicelui BET-FI (+34,1%), urmat de BET-XT-TR (+24,0%).
Se constată că în trimestrul IV al anului 2017 a continuat tendința ascendentă a burselor de acțiuni, cu un nivel scăzut de volatilitate pentru piețele dezvoltate și mai ridicat pentru piața românească. Un nivel semnificativ de volatilitate s-a menținut și în cazul cursului de schimb EURUSD.
Pe piața românească și pe alte piețe emergente și de frontieră din vecinătate s-a menținut o volatilitate mai ridicată decât în țările dezvoltate, în cazul cărora (de exemplu în SUA) volatilitatea și-a continuat tendința descendentă pe parcursul anului 2017.
Fenomenul de contagiune poate fi captat în general prin analiza corelațiilor dintre piețele financiare. După creșterile semnificative ale coeficienților de corelație ca urmare a rezultatului referendumului din Marea Britanie, la finalul lunii decembrie 2016 aceștia au atins valori similare cu cele de la începutul anului 2016, iar în luna ianuarie 2017 valorile au fost aproape de minimele istorice. Ulterior, am asistat la o revenire a valorilor acestor coeficienți.
Se constată că în trimestrul IV al anului 2017 a continuat tendința ascendentă a burselor de acțiuni, cu un nivel scăzut de volatilitate pentru piețele dezvoltate și mai ridicat pentru piața românească. Un nivel semnificativ de volatilitate s-a menținut și în cazul cursului de schimb EURUSD.
Pe piața românească și pe alte piețe emergente și de frontieră din vecinătate s-a menținut o volatilitate mai ridicată decât în țările dezvoltate, în cazul cărora (de exemplu în SUA) volatilitatea și-a continuat tendința descendentă pe parcursul anului 2017.
Fenomenul de contagiune poate fi captat în general prin analiza corelațiilor dintre piețele financiare. După creșterile semnificative ale coeficienților de corelație ca urmare a rezultatului referendumului din Marea Britanie, la finalul lunii decembrie 2016 aceștia au atins valori similare cu cele de la începutul anului 2016, iar în luna ianuarie 2017 valorile au fost aproape de minimele istorice. Ulterior, am asistat la o revenire a valorilor acestor coeficienți.
OmertÀ pentru juntă
Seriale precum „Imperiul din Atlantic City” sau „Clanul Soprano” și filme ca „A fost odată în America”, „Nașul”, „Băieți buni”, „Scarface”, „Casino” ori „Donnie Brasco”, arată o lume violentă cu afaceri ilegale realizate de gangsterii Al Capone, Lucky Luciano sau Carlo Gambino pe care regizori ca Martin Scorsese, Brian de Palma sau Sergio Leone încearcă să o aducă în atenție ca să tragă concluzia că e de neacceptat.
Oamenii s-au bucurat atunci când ziarele au scris că a fost decapitată Cosa Nostra după loviturile date clanurilor Gambino, Genovese, Lucchese, Colombo, Bonano și arestarea nașului mafiot John Gotti.
Din vechile famiglii au rămas mai mult Oscarurile, Globurile de Aur și Emmy-urile primite sau nominalizările lui Robert de Niro, Al Pacino, Joe Pesci și Steve Buscemi, dar întrebarea este dacă societățile prezentate în filme ca fiind nesigure erau mai liberale decât cele din momentul de față. Fiindcă, probabil, în prezent, cele două entități, statul și mafia, s-au reorganizat într-una singură: statul mafiot.
Ia gândiți-vă un pic. Organizațiile mafiote încasau taxe de protecție din cartierele pe care le controlau. Dar nu-și puteau permite să-și omoare businessul, Așa că, în perioadele dificile, relaxau fiscalitatea pentru a nu omorî găina cu ouă de aur. Pe când acum, politicienii, după ce au eliminat „impozitarea” paralelă, acționează precum un monopol, redenumesc taxele de protecție accize și nu le reduc în timp de criză, din contră.
Spusele ministrului de Interne italian Angelino Alfano sunt edificatoare. Atunci când era vânat Matteo Denaro – succesorul nașilor sicilieni Toto Riina și Bernardo Provenzano – el a zis: „Statul câștigă, Mafia pierde!”. Și același lucru îl vor și oamenii obișnuiți când se uită cu inima cât un purice la televizor să vadă dacă e eliminat sindicatul crimei.
Problema este, însă, reiterez, dacă atunci când pierde mafia, câștigă capitalismul sau dacă, de fapt, e restrânsă neîncetat libera inițiativă sub pleiada de impozite menite să eradicheze flagelul, cu scopul creării unui stat puternic și autoritar, capabil să lupte cu mafia. Dar dacă tot au reușit autoritățile să-i vină de hac mafiei, atunci poate că ar fi cazul ca DNA din România să devină o noțiune generalizată la nivelul întregii Uniuni Europene, fiindcă există suspiciunea, cum am sugerat mai devreme, că în locul mafiei au apărut statele mafiote.
Politicienii greci sunt responsabili pentru o datorie publică de peste 175% din PIB, iar cei italieni, care spun că pierde mafia și câștigă statul, au făcut una de peste 130% din PIB. Și apropo de asta, oare de ce era mai mereu asociat Berlusconi cu statul mafiot? Să fie o nouă modă în clasa politică din UE?!
Dar fiindcă tot am adus în discuție DNA, nu de o românizare a Europei vreau să vorbesc, ci de faptul că Brexitul a vrut să le sugereze politicienilor europeni că a venit momentul să se restaureze reperele capitaliste, piețele și respectul față de proprietatea privată.
Să fim cinstiți: nimănui nu-i place capitalismul. Capitalismul pe bune, economia de piață adevărată. Cea în care talentul, competențele, puterea de munca și inspirația personală determină averea și nivelul de trai al fiecăruia. În care statutul social depinde direct de capacitatea de a anticipa și de a satisface de fiecare dată mai bine decât alții nevoile semenilor. În care nimeni nu este protejat de concurență, nici un succes nu e definitiv și nici o avere nu e ferită de ruină.
Importul care crește Produsul Intern Brut
Am o cunoștință, persoană importantă, care îmi zice periodic: „Vorbești mereu de reforme structurale într-un moment în care tranziția s-a încheiat, am ieșit din criză și nu mai e aproape nimic în proprietatea statului român”. Nu înseamnă însă – îi replic eu – că nu avem un cadru fiscal ce nu funcționează, tot pe bază de scenarii de avarie, ca în urmă cu trei cincinale. Așadar iată ce trebuie să se schimbe pentru a atrage deopotrivă capital și forță de muncă, cu scopul declarat de a îmbunătăți productivitatea.
Ca să explic mai clar, exporturile României au o valoarea adăugată redusă, iar importurile – una mare. Având în vedere această situație structural precară, e necesar să ajungem să producem niște mărfuri măcar cu o valoare adăugată medie, și pentru asta e nevoie să atragem muncitori străini care să ne învețe să le fabricăm. După care, peste 5 ani, când românii se vor pricepe să facă ceea ce iau acum din import, străinii pot să se întoarcă la ei în țară dacă doresc.
E adevărat că, în prezent, sunt mulți români care lucrează în afară și un negociator FMI ne sfătuia la un moment dat să-i aducem înapoi. Totuși, ei muncesc în agricultură și generează o valoare adăugată scăzută. Noi am avea nevoie – în schimbul țăranilor români – de niște muncitori spanioli care să lucreze în domeniile deficitare. Pe optica asta au mers polonezii, ai căror politicieni au avut și alte preocupări decât câștigarea alegerilor, și acum pot produce bunurile pe care le cumpărau înainte din afară.
Și, paradoxal, cu import de forță de muncă, șomajul scade, iar bugetul și sistemul de pensii câștigă, deoarece România e subcapacitată.
Dar, pentru ca cele spuse să fie puse și în practică, trebuie să se renunțe la secvența cu tăiatul costurilor în care s-au specializat atât de bine Finanțele. Pentru asta-i necesar ca proprietatea să nu mai fie aproape deloc taxată. Fiindcă în felul acesta îi încurajezi pe străini să vină aici – atât pe investitori, cât și pe lucrători – și să achiziționeze inclusiv active imobiliare. Iar un mediu stimulativ, generează „trafic”. Locul străinilor care se plictisesc și pleacă e luat imediat de alții.
Antreprenori, fonduri de investiții, instituții financiare: Atenție!!!
Peste 1.000 de oportunități de investiții în România!
În articolele anterioare am evidențiat o serie de provocări ale antreprenorilor care dezvoltă afaceri în România: creșterea costului de finanțare, spirala contagioasă a creditului comercial, interdependența dintre companii, volatilitatea veniturilor, deteriorarea comportamentului de plată, impredictibilitatea fiscală, dificultatea de a găsi forță de muncă, decelerarea creșterii economice din cauza temperării consumului, amplitudinea ciclurilor economice (trecerea de la o extremă la cealaltă de la perioada de expansiune la cea de recesiune etc.). Pe lângă acestea, unii dintre antreprenorii români se mai confruntă cu o mare problemă: cui lasă afacerile construite în peste două decenii de muncă? Timpul a trecut implacabil și nu mai are răbdare cu oamenii! Prima generație de capitaliști români a ajuns la vârsta la care nu mai au energia și motivația să-și dezvolte mai departe afacerile construite în peste două decenii de muncă. Cei care au construit afaceri înainte de anul 2005 au trecut prin foarte multe: perioada brutală de tranziție din anii ’90 (marcată de hiperinflație, explozia dobânzilor, deprecierea accelerată a monedei naționale, accesul dificil la finanțare, cadrul juridic nepregătit pentru capitalismul competitiv), creșterea brutală a concurenței imediat după liberalizarea contului de capital și aderarea la Uniunea Europeană, impactul crizei financiare pe plan local (blocarea creditării, explozia dobânzilor, prăbușirea consumului și insolvențele clienților), programul foarte dur de austeritate din anul 2010 (reducerea veniturilor în sectorul public cu 25% și majorarea TVA la 24%), accesul din ce în ce mai dificil la resursa umană (din cauza efectelor emigrării, îmbătrânirii populației și sporului demografic negativ), concurenței dure din partea multinaționalelor active pe plan local și a importurilor (care au determinat accentuarea fenomenului polarizării și concentrării veniturilor la vârf), dar, mai ales în ultimii ani, revoluții fiscale care au șubrezit încrederea într-un cadru predictibil și prietenos mediului de afaceri. Mulți dintre antreprenorii români nu au rezistat acestor șocuri și au intrat în insolvență. Cei care s-au reinventat au devenit mai puternici. Totuși, în lipsa unei pasiuni efervescente și nebune, precum și a unui scop pentru un viitor al generațiilor viitoare, este foarte greu pentru mulți dintre acești antreprenori să continue să ducă această luptă. Cei aproape 30 de ani de capitalism au trecut implacabil, iar viața nu stă pe loc. Antreprenorii care au construit o companie și au ajuns la vârsta pensionării se uită peste umăr să vadă cine vine din urmă, cine va moșteni afacerea de familie. Personal, mă întâlnesc deseori cu antreprenori seniori care nu au cui să lase afacerea, fie pentru că nu au moștenitori, sau aceștia există, dar nu doresc (ori nu sunt capabili) să preia responsabilitatea afacerii respective. În acest articol încerc să cuantific acest fenomen, care sunt provocările unui exit din aceste afaceri, precum și care ar fi impactul în economia națională dacă asistăm la un transfer cu succes al acestor afaceri! Analizând situația financiară a tuturor companiilor active în Romania, constat următoarele: 1. 27.577 companii active în România au înregistrat o cifră de afaceri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, acestea generând venituri totale de 1.067 mld RON și concentrând aproape 85% din venitul tuturor companiilor active în România. Dintre acestea, 1.330 nu mai sunt în activitate astăzi (da, în mai puțin de un an am pierdut aproape 5% din companiilor nucleu active în România – voi analiza cauzele acestui fenomen în articolul următor; 2. Din cele 26.247 companii active cu venituri peste 1 mil EUR, 15.709 înregistrează cel puțin un deceniu de activitate, respectiv 9.934 sunt înființate înainte de anul 2000, în timp ce 5.775 sunt înființate între 2000-2005; 3. Din cele 15.709 companii, 10.431sunt deținute de acționari persoane fizice cu domiciliul în România, aceștia fiind antreprenori români sau persoane din străinătate care au devenit rezidenți (din punct de vedere fiscal) în România; 4. Din cele 10.431 companii dezvoltate de antreprenori români, 5.102 sunt deținute de un singur acționar, în timp ce 3.620 sunt deținute de doi acționari (majoritatea fiind soț și soție), însumând astfel 8.722 firme; 5. Din cele 8.722 companii, 1.425 sunt deținute de unul sau doi acționari care au vârsta minimă de peste 60 ani, aceștia înregistrând o vârstă medie de 65 de ani. Astfel, am identificat 1.425 de companii înființate înainte de anul 2005, care au înregistrat venituri peste 1 mil EUR pe parcursul anului 2016, cu maxim doi acționari care astăzi au vârsta peste 60 de ani. Aceste companii înregistrează venituri totale de 32 mld RON, un nivel consolidat al EBITDA (eng. Earnings Before Interest and Tax = EBIT + Amortizare) de 10,5%, și valorează aproximativ 21,1 mld RON (găsești la finalul acestui articol detalii despre modalitatea de evaluare a acestor companii), aproape cât nivelul tuturor investițiilor străine direct în România în anul 2016 ! Tabelele și graficele următoare (de la 1 la 5) redau această analiză în cascadă expusă anterior.
Care este profilul celor 1.425 de companii:
– Distribuția regională este dispersată echilibrat în funcție de zona geografică unde este înregistrat sediul social, cu o ușoară concentrare în București, unde 20% dintre aceste companii au sediul social;
– 1.131 dintre aceste companii înregistrează venituri între 1-5 mil EUR pe parcursul anului 2016, în timp ce doar 13 au venituri peste 50 de mil EUR;
– 1.328 dintre acestea înregistrează un profit net pozitiv, pentru majoritatea (985) profitul fiind sub 10%;
– Primele zece sectoare de activitate concentrează 1.195 dintre aceste companii, jumătate dintre acestea fiind active în comerțul cu amănuntul, distribuție sau construcții (conform CAEN principal declarat). Antreprenori la răscruce
Antreprenor este un cuvânt care este utilizat în prezent foarte frecvent, deși de prin dicționare, singura definiție care i se poate atribui, conform înțelesului actual, este cea de întreprinzător, iar într-o incursiune în istoria destul de recentă, îi vom găsi o rădăcina în des utilizatul apelativ și mai ales, autoapelativ, de patron.
Indiferent cum se denumesc acești oameni, ei reprezintă, în esență, persoane care și-au asumat riscuri în a dezvolta o afacere și de ale căror activități și atitudini au depins atât familiile lor, cât și angajații și chiar familiile acestora.
Fiecare a pornit la drum împins de diverse motive, iar din experiența mea de până acum, după discuții cu foarte mulți antreprenori, fiecare are o poveste fascinantă a începutului și a motivelor pentru care a pornit pe acest drum.
Pe scurt, și-au asumat riscuri și, de cele mai multe ori, nu au fost nici pregătiți, nici dispuși să se supună niciunor reguli, având tendința să stabilească reguli și având pretenția ca cei din jurul lor să le respecte. Până la un punct, este de înțeles acest lucru. În timp însă rigorile au crescut, evoluția mediului de afaceri s-a sofisticat, oportunitățile de afaceri nu mai sunt „pe fiecare gard”, prin urmare, cerințele actuale de desfășurare a unei activități antreprenoriale necesită o abordare diferită față de cele anterioare. Aș îndrăzni să spun că pentru afaceri de succes nu mai este suficientă o atitudine majoritar „lăutărească” (fără a încerca să minimizez rolul acestui domeniu în peisajul artistic general, caracterizat de talent nativ și mai puțină educare muzicală) și că se impune o abordare care să utilizeze din ce în ce mai mult informațiile din „partituri”.
Întâlnim frecvent întrebarea: Te naști sau te poți educa pentru a deveni un antreprenor de succes? Răspunsul meu este că astăzi este strict necesar un mix între cele două. Cred că doar talentul nativ nu este suficient pentru a demara și a crește o afacere pe termen lung, la fel cum nici doar abordarea educată, nesusținută de aptitudini native, nu cred că poate conduce la afaceri de succes.
