de Cornel Almășan,
jurnalist
În opinia a numeroși observatori, sistemul relațiilor internaționale instaurat la încheierea celui de-al doilea război mondial de către marile puteri învingătoare nu mai face față în mod satisfăcător realităților social-economice actuale. Ei consideră că globalizarea în condițiile existenței unui singur centru de putere nu mai este rezonabilă, fiind mult mai adecvată realității existența mai multor centre zonale care să corespundă intereselor specifice ale acestor zone – China, India, țările sud-asiatice, latino-americane și africane. Ziaristul chinez Xue Yuxue vrea să ne convingă că, pentru a face față pericolelor cu care se confruntă, în prezent, lumea, implicit în urma implicării tehnologiei digitale și a inteligenței artificiale, este necesară o organizație mondială substanțial diferită de cea existentă („China Daily”, din 12 septembrie 2025).
Parcurgând istoria ultimilor șapte decenii vedem dacă a fost benefic, sau nu, sistemul monopolar al relațiilor internaționale controlat de către SUA, dacă au fost eficiente instituțiile internaționale create pentru asigurarea bunei funcționări a diferitelor domenii de activitate. Opiniile în această privință sunt împărțite, dar prevalează aprecierile negative.
Reținând meritele ONU, din care fac parte 187 state, în instituirea și respectarea drepturilor omului, în protecția refugiaților din diverse zone de conflict, în difuzarea de informații culturale, se reproșează acesteia faptul că nu a fost un instrument suficient de eficace pentru prevenirea conflictelor armate dintre state și că a devenit partizană, servind cu precădere interese oculte, interese care constituie și sursa distrugătorului război rece la care asistăm. Putem conchide că ONU, cele 15 agenții ale sale specializate – Consiliul de Securitate, Organizația pentru Educație, Știință și Cultură, Banca Mondială, OMC, OMS etc. – simt nevoia unor temeinice îmbunătățiri.
În prezent, patru mari centre de putere: China, SUA, Rusia și Uniunea Europeană își dispută sferele de influență pe o mare parte a planetei, străduindu-se să-și asocieze câți mai mulți prozeliți obedienți.
Alte centre de putere economică sau politică regionale sunt în curs de constituire, dar, deocamdată, nu au o relevanță internațională notabilă. Reiese că hegemonia Statelor Unite, ierarhia impusă de către acestea în cadrul sistemului relațiilor internaționale sunt contestate de către state „emergente”, devenite mari puteri, dornice să ia locul mai marilor vechiului sistem.
Alianța economică dintre Brazilia, India, China, Rusia și Africa de Sud (BRICS), state care contestă sistemul economic unipolar existent și doresc un nou tip de relații care să le permită libertatea de mișcare adecvată, este un exemplu. Un alt exemplu ar fi blocul economic sud-american MERCOSUR (Brazilia, Argentina, Bolivia, Paraguay și Uruguay). Poate fi luată în calcul și posibilitatea unei alianțe militare dintre China, Rusia, India, Iran și Coreea de Nord.
Întâlnirea la nivel înalt, din septembrie a.c., a reprezentanților BRICS a conturat cadrul, posibilele trăsături și reguli ale unei noi ordini mondiale. Deja, în cadrul BRICS, schimburile comerciale ale țărilor se pot face în valuta lor națională, nu în dolari și se pare că se va crea și un fond internațional BRICS, pentru a se evita recursul la împrumuturi de la Banca Mondială.
Noțiunea de „nouă ordine mondială” este interpretată diferit, în funcție de poziția și interesele diferite ale celui ce interpretează. Dar oricum s-ar interpreta, trebuie avut în vedere un sistem coherent al relațiilor internaționale, circumscris unui cadru distinct, cu trăsături și caracteristici stabile, cu reguli care, pentru buna funcționare a lui, se cer respectate fără discriminări pozitive sau negative.
Competiția marilor puteri, în scopul acumulării atuurile necesare rolului de lider mondial, este vizibilă. Unii (China și India) se bazează pe creșterea forței lor economice, alții pe forța militară (SUA și Rusia), iar alții (UE) pe bogata lor experiență politică, economică și culturală. Sunt semne că India face eforturi de a se întări și pe plan militar. Recent, indienii au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală, iar în septembrie curent, un grup de ofițeri indieni a asistat la manevrele militare comune ruso-belaruse, spre a se documenta. Mai mult ca sigur că ordinea internațională multipolară, care preconizează evoluția independentă a statelor, nu va putea împiedica statele mai puternice să ocupe poziții dominante, nu va putea frâna tendința acestora de a influența comportamentul statelor mai slabe.
În pofida deosebirilor dintre ele, ciocnirile militare din Ucraina, din Marea Chinei, Taiwan, America Latină sau din Africa nu sunt, în fond, decât reflexe ale confruntării marilor centre de putere care își dispută zonele de influență, încercând să șubrezească pozițiile adversarilor. Scoaterea din funcțiune a conductei de gaze naturale rusești Nord Stream, din Marea Baltică, printr-un atac terorist ai cărui autori au rămas necunoscuți este și ea parte a confruntării dintre taberele adverse. Sunt implicate în confruntarea dintre centrele de putere numeroase domenii de activitate: economia, cosmosul, Oceanul Arctic și altele. Din păcate, apariția inteligenței artificiale, în loc să contribuie la atenuarea adversităților, le multiplică.
Este semnificativ faptul că noile centre de putere economică, în primă instanță China și India, se dezvoltă într-un ritm superior celui al unor țări occidentale „puternic industrializate”. PIB-ul Chinei în 2024 a fost de 18,74 trilioane USD. India se poate lăuda cu dublarea PIB-ului său, în ultimii zece ani, realizând, în 2024, o creștere de 8,2 la sută. Rusia, deși este angajată în operații militare costisitoare, în Ucraina, are în curs de realizare, pentru perioada 2026-2030, proiecte naționale în valoare de 40.000 miliarde ruble („Kommersant”, din 18 septembrie 2025).
Între diferitele centre de putere pot exista relații de colaborare economică, științifică, ecologică și culturală sau pot avea loc ciocniri din cauza unor interese opuse. Actualul președinte al SUA, țara care deține poziții dominante în sistemul internațional existent, nu pare impresionat de perspective apariției unei noi ordini mondiale, considerând că țara pe care o conduce are numeroase atuuri pentru a câștiga competiția cu noile centre de putere. Recent, Donald Trump a lăsat să se înțeleagă că, în anumite condiții, poate renunța chiar și la aliații săi europeni tradiționali, intrând cu ei în competiție pe teme comercial-economice stringente.
În timp ce Rusia, se străduiește să întrețină relații cât mai bune cu India, China, Iran și alte centre de putere antioccidentale, pentru a-și întări șansele în conflictul cu SUA și Uniunea Europeană, adversarii săi acționează pentru a-i învrăjbi. Într-o recentă postare pe blogul personal, președintele Donald Trump se arăta preocupat de faptul că SUA au pierdut doi potențiali aliați, în persoana Rusiei și Indiei, care s-au dat de partea „întunecosului și enigmaticului imperiu chinez” („Pravda”, din 15 septembrie 2025).
Confruntându-se cu Rusia, guvernanții americani caută să pună capăt conflictelor cu China pe tema zonelor de influență din sud-estul Asiei și Taiwanului. Recent, a avut loc o întâlnire a unei delegații militare americane cu reprezentanți militari chinezi pentru a discuta detaliile unei asemenea posibilități („Wall Street Journal”, din 23 septembrie 2025). La rândul său, China, pentru a-și asigura spatele în conflictul cu americanii, își întărește relațiile cu Rusia, India, Coreea de Nord și Iranul. Iar, după cum putem constata, UE, în pofida diferendelor economice cu SUA, se vede nevoită să caute sprijinul militar american, pentru a-și întări poziția în înfruntarea cu Rusia.
În contextul confruntărilor cu Rusia, administrația americană vrea să determine reducerea drastică a veniturilor acesteia din vânzarea hidrocarburilor. Se știe că, prin achizițiile lor curente, India și China acoperă peste 70 la sută din exporturile de țiței ale Rusiei. În anul 2023, China a importat din Rusia 107 milioane tone de țiței, iar în 2024 -108 milioane tone. Pentru exportul din 2024 Rusia a obținut 62 miliarde dolari, sumă considerată de americani ca fiind un suport material inadmisibil pentru războiul acesteia împotriva Ucrainei. Nu este, însă, un secret faptul că SUA sunt interesate să înlocuiască exporturile rusești cu propriile produse.
În luna septembrie a.c., la o teleconferință cu liderii Grupului G7, președintele Donald Trump insista asupra necesități de a se aplica taxe vamale usturătoare țărilor care importă țiței și gaze rusești. Se estimează ca ele să varieze între 50 și 100 la sută („Vedomosti”, din 12 septembrie 2025). Este vorba de sume importante dat fiind faptul că exporturile Chinei în SUA se ridică, în 2025, la 283 miliarde dolari, iar ale Indiei, în 2024, la 86,5 miliarde dolari.
Pentru China, americani au introdus taxe mergând până la 145 la sută, la care chinezii au reacționat, aplicând taxe vamale sporite cu 125 la sută pentru importurile SUA de minerale rare chineze, de care depinde, în proporție de 98 la sută, industria de armament americană. Potrivit purtătorului de cuvânt al Ministerului de Externe al Chinei, Lin Țin, cooperarea comercială cu statele din lumea întreagă este un drept care nu poate fi știrbit prin măsuri administrative de nici un fel.
Represaliile economice practicate de către SUA vizează și Uniunea Europeană, importatoare de mari cantități de țiței și gaze naturale din Rusia. În 2021, UE a importat din Rusia petrol în valoare de 71 de miliarde euro: țiței (48 de miliarde EUR) și produse petroliere rafinate
(23 de miliarde euro. În primele șase luni ale acestui an, Uniunea Europeană a importat din Rusia gaze lichefiate în valoare de 4,48 miliarde euro. Represaliile americane au determinat majoritatea țărilor europene ca, din 2022, să reducă importurile din Rusia, urmând ca, până la 1 ianuarie 2027, să renunțe în totalitate la gazele lichefiate rusești.
Raportul șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, în Parlamentul European, din data de 10 Septembrie 2025, a scos în evidență insatisfacția privind acordurile economice încheiate cu SUA, deoarece dezavantajează UE la mai toate capitolele. Potrivit comentatorilor francezi, taxele vamale americane sunt o armă eficientă pentru satisfacerea intereselor strategice ale SUA, implicit pentru contracararea deficitului lor comercial, de 1.200 miliarde dolari, dar destabilizează grav comerțul mondial („Le Monde”, din 3 octombrie 2025). Teama subordonări intereselor europene de către SUA face ca circa 80 la sută din schimburile comerciale și relațiile economice ale UE să se realizeze cu MERCOSUR, Mexic, India și alte țări, în condiții care nu dezavantajează UE.
Imperativele de ordin economic determină o continuă alternanță a raporturilor dintre centrele de putere aflate în competiție, afacerile luând locul confruntărilor și viceversa. Astfel, achizițiile de țiței și gaze din Rusia de către UE continuă în pofida diferendelor privind Ucraina, dat fiind faptul că aprovizionarea din alte surse, cum ar fi gazul lichefiat din SUA, sunt mai puțin rentabile sau nu sunt rentabile deloc. Deși disputa dintre SUA și China privind Taiwanul devine incandescentă, continuă tratativele pentru vânzarea către investitori americani a rețelei sociale chineze TikTok și crearea pe baza ei a unei noi societăți cu un capital de 50 miliarde dolari care să servească un număr de
172 milioane de clienți americani. Pe linia relaxării schimburilor comerciale chino-americane se înscrie și cumpărarea de către China a unor produse industriale americane, printre care 500 de avioane Boeing. Se discută și eventualitatea unei vizite a președintelui Donald Trump în China, în acest an, și a unei vizite de răspuns a președintelui chinez, Xi Jinping, în SUA, în cursul anului 2026.
În temeiul avantajului reciproc, adversarii din anumite domenii de activitate continuă să colaboreze în alte domenii. Astfel, activitățile comune desfășurate de astronauți ruși și americani în explorarea cosmosului, pe stația interplanetară, răspunde intereselor ambelor țări. Președintele rus, Vladimir Putin, crede că rușii și americani ar putea colabora profitabil și în explorarea Oceanului Arctic, iar ministrul rus al afacerilor externe, Serghei Lavrov, susține că ar fi posibilă și reciproc avantajoasă o colaborare ruso-americană în producerea de gaze lichefiate extrase din Alaska („Vedomosti”, din 8 septembrie 2025).
Observatorii de pretutindeni încearcă să deslușească tendințele dominante din cadrul evenimentelor care se desfășoară în lume și să găsească răspunsurile adecvate. Reforma ONU, preconizată de secretarul său general, Antonio Guterres, poate favoriza într-o anumită măsură instaurarea unei noi ordini mondiale, fapt pentru care nu este agreată de statele puternice obișnuite să acționeze în afara cadrului legal al organizației. La întâlnirea liderilor Organizației de Cooperare Economică de la Shangai, din septembrie a.c., președintele chinez, Xi Jinping, a sugerat un plan de guvernământ global ale cărui idei de bază ar putea fi egalitatea suverană a tuturor statelor, activitatea internațională în strictă legalitate, plasarea popoarelor în centrul activității, multilateralismul și concentrarea pe activitate efectivă.
Nici într-o ipotetică nouă construcție internațională România nu va avea o mare libertate de mișcare. Dar, pe măsura posibilităților, ea ar trebui să se ferească de a fi un executant al planurilor altora și să se străduiască să fie o punte de legătură între blocurile aflate în coliziune.
