Lipsesc lucrătorii din piața construcțiilor

Date:

Interviu cu Tiberiu Andrioaie – secretar general al Patronatului Societăților din construcții

Din ce perspectivă vedeți piața în 2018?

Plecând de la un istoric recent, pot să vă spun că piața în construcții este dominată în această perioadă de lucrările rezidențiale private și de lucrările din mediul comercial. Investițiile comerciale, dar și investițiile publice sunt practic inexistente, cel puțin raportat la ce poate sectorul construcțiilor.
Deci piața pentru acest an nu are o altă direcție marcantă atâta vreme cât investițiile publice nu au pornit măcar la nivel de contractare, proiectare ș.a.m.d. Execuția propriu-zisă vine în cel puțin jumătate de an dacă acestea merg bine.

Programul de guvernare cu care cabinetul Dăncilă a trecut de votul Parlamentului promite o creștere a investițiilor publice.

Ar fi extrem de util, pentru că investițiile publice au un rol foarte important. În primul rând, permit companiilor din sector să rămână angajate și determinate într-o activitate curentă, pentru că este greu să oprești o companie în dinamica ei. În al doilea rând, sectorul nostru are un impact social foarte important, angajând foarte multă resursă umană, un volum foarte important de forță de muncă mediu calificată sau necalificată. Are un rol esențial pentru stabilitatea socială și implicit pentru partea de consum, dacă vorbim despre infrastructură deja pentru celelalte industrii. Deci sectorul construcțiilor este un sector-cheie atâta vreme cât el este folosit ca atare.

Am auzit promisiuni și planuri de construcție de autostrăzi, de drumuri, de șosele, de căi ferate, infrastructură în sectorul educației, de școli, în sănătate, spitale, promisiuni am auzit. Ce speranțe aveți?

Este greu pentru un agent economic să lucreze în termeni de speranță sau de promisiuni. Asta poate să dea doar un indiciu despre ce direcție ar aborda beneficiarul, investitorul public și economia în sine. Pe noi ne interesează doar lucrurile concrete; am vrea să știm care sunt acele programe de investiții, pentru care dintre ele trebuie să ne pregătim, pentru care dintre ele trebuie să concurăm ca să ne arătăm valențele și pentru care, dacă ele ar fi derulate pe lângă cele ce le-am enunțat anterior ca efect social, ar avea un efect fundamental pentru sectorul construcțiilor, pentru că, așa cum s-a remarcat în ultimii câțiva ani, sectorul este depopulat, are o imagine afectată și în termen de volum și în termen de calitate, și noi facem toate eforturile ca acest lucru să se stopeze și să se inverseze în sensul fericit.

Din păcate, fenomenul pe care îl traversăm este potrivnic păstrării forței de muncă în economia privată românească.

Așa este, și trendul este în continuare negativ pentru că nici măcar în educație nu vedem premisele corecte ca să avem o vizibilitate măcar pe termen mijlociu.

Care este corelarea învățământului cu profesiile?

Mă refer la învățământul formal, învățământul profesional, învățământul dual, deci pregătirea profesională sau formarea profesională a adulților și la mediul academic, la nivel universitar. Toate aceste nivele sunt încă nefolosite corespunzător, în condițiile în care chiar în afara țării am constatat, mergând de multe ori, că în general constructorul român este mai apreciat în afară decât în România; aici mă refer la faptul că noi căutăm să facem atractiv sectorul pentru a recâștiga atenția tinerilor către acest sector absolut generos și fenomenal de frumos. Din punctul acesta de vedere ne interesează în primul rând rezultatele pe termen scurt. Asta înseamnă că nevoia de forță de muncă, cel puțin estimat la nivelul la care noi credem că ar trebui să fie investițiile în acest an, este sub nivelul dorit, motiv care ne-a determinat să găsim niște soluții pe termen scurt, acelea de a accepta forță de muncă din afara Europei, ceea ce este un lucru relativ sensibil și pe care noi nu ni-l dorim. Deci nevoia de forță de muncă este atât de mare, încât capacitatea de satisfacere cu resurse interne a acestei nevoi este absolut insuficientă și nu are nici perspective. Ca să vă faceți o idee, la momentul de față, după estimările noastre, sunt cam peste trei sute de mii de lucrători angajați oficial în sector, 300-350 de mii la nivel mediu în anul 2016, după cum putem avea acces la statisticile oficiale. Iar estimările noastre arată că ar fi nevoie de cel puțin 500-550 de mii pentru un nivel normal, standard de activitate într-un sector atât de potent al investițiilor în sectorul construcțiilor în România, pe toate categoriile de lucrări.

Cum acoperiți această diferență?

Nu avem cum să o acoperim.

Constructorul român este mai căutat afară decât în țară. Care este gradul de internaționalizare a sectorului românesc al construcțiilor?

Este o altă problemă care ne preocupă în cadrul patronatului: aceea că am cam pierdut piețele străine. Este adevărat că în regimul anterior, constructorul român, ca să vorbesc generic, era foarte apreciat prin competența lui pentru că juca umăr la umăr cu marile companii internaționale prin faptul că statul român avea acele companii stat, deci avea toate resorturile care îi permiteau să se manifeste pe piețe internaționale. În ultimii ani acest lucru nu a mai fost posibil pentru că mediul constructorilor, antreprenorilor s-a fragmentat foarte mult, dimensiunile jucătorilor români sunt mult mai mici și au reușit la nivel de nișă sau sporadic să acceadă pe niște piețe internaționale. Mă refer aici la piața din Africa, din Orientul Mijlociu, piața Rusiei, dar absolut sporadic.
Patronatul a făcut în ultimii cinci-șapte ani de zile un program constant de internaționalizare, organizând misiuni economice internaționale și încheind relații de colaborare cu omologii noștri din diverse țări, dar este relativ greu să faci față astăzi competiției internaționale, în primul rând din rațiuni nu atât de competență tehnică, cât din rațiuni financiare, de protecție a bunurilor și persoanelor ș.a.m.d., mai ales că trăim într-o lume foarte dinamică și volatilă.

Să revenim puțin la contextul politic legislativ fiscal actual. Ce impact a avut transferul contribuțiilor de la angajator către angajat în sectorul construcțiilor?
Primul impact a fost acela de neclaritate și bulversare la nivel de contabilități și de reguli ale jocului, pentru că sunt contracte în derulare cu bani publici, și atenția este foarte mare. Suntem foarte riguroși din acest punct de vedere. Calculele preliminare au arătat însă că nu e există diferențe majore, cel puțin în această fază, nu știm ce se va întâmpla dacă salariile, așa cum preconizăm noi, vor crește în mod natural, organic. Nu pentru că ar solicita statul sau pentru că ar apărea acte normative noi, nu ne referim exclusiv la salariul minim pe economie, ci noi avem în intenție să creștem gradual salariile în sector pentru a-l face mai atractiv, așa cum ar fi și normal. Dar deocamdată nu am văzut pentru că nu am avut cum, mai mult, să facem analiză de impact. Estimăm că impactul este relativ minor din acest punct de vedere. Nu asta este problema cea mai importantă care ne susține astăzi.

Care este cea mai importantă problemă?

Impredictibilitatea sau lipsa lucrărilor, lipsa unui orizont, lipsa comenzilor nu doar la nivel actual, chiar pe termen mijlociu, așa cum vă spuneam, pentru că nefiind încă contracte noi nu știm ce urmează a se proiecta și a se executa peste jumătate de an sau un an. Asta este cel mai grav. Și al doilea lucru grav este insuficiența capitalului uman în sectorul nostru, atât calitativ, cât și cantitativ. Acestea sunt cele două repere cheie. Un al treilea ar fi – dar acesta este cumva de uzură, ca să-i spunem așa, după ultimii doi ani în care am lucrat împreună cu instituțiile statului – refacerea actelor normative în domeniul achizițiilor publice, care sunt un instrument de lucru esențial pentru sectorul nostru. Mai ales că, așa cum vă spuneam, statul este unul dintre cei mai mari investitori în acest domeniu. S-a realizat refacerea și regândirea ansamblului legislației de profil, însemnând legea calității în construcții, introducerea certificării companiilor din sector pentru a crea standarde, așa cum, de exemplu, în domeniul turismului există clasificarea pe stele sau margarete. Doresc să facem un cod al construcțiilor în care toate aceste acte normative care definesc sectorul să fie și articulate și adaptate la vremurile în care trăim și pentru o perspectivă rezonabilă în continuare.

Cu ce ochi ați privit toate schimbările în regimul fiscal petrecute, să zicem, într-o avalanșă, într-un interval de timp scurt și cu o aplicabilitate aproape imediată fără acordarea unui interval de timp, conform legislației, de minim șase luni pentru acordarea fină a firmelor, a companiilor la aceste modificări fiscale?
În primul rând, toată lumea știe că orice proiect, mai ales proiectele ample, proiectele sofisticate, în sectorul construcțiilor, așa cum cu siguranță există și în alte sectoare, necesită ca regulile să nu se schimbe în timpul jocului. Cu siguranță, aveam nevoie de un timp de analiză pentru implementarea propriu zisă. Al doilea aspect este acela că majoritatea acestor modificări – chiar dacă de multe ori ele sunt utile și normale în evoluția unei societăți – considerăm că este necesar să fie realizate cu jucătorii, cu reprezentanții jucătorilor din aceea societate sau sector. Noi am făcut apel permanent la utilizarea dreptului nostru de dialog social prin Patronatul Societăților din Construcții și federația care ne reprezintă și care este singura reprezentativă în sector în această perioadă. Avem experți, avem resurse de competență în interior pe care dorim să le punem la dispoziția autorităților publice, a decidentului public, cel care emană și pune pe piață acest set de reguli. Evident, considerăm că având această experiență la firul ierbii și având și această disponibilitate este mai mult decât necesar ca acest gen de modificări să aibă loc, așa cum vă spuneam, în analiză comună și după o perioadă care să poată permite o implementare corectă și adecvată.

Tocmai am traversat o perioadă de dobânzi reduse, costul banilor mic, nici companiile și nici băncile nu prea au fructificat acest cost redus al banilor, nu s-a văzut o efervescență în zona de finanțare. De ce?

Vorbind despre sectorul nostru, vă spuneam că locul principal a fost ocupat de investițiile rezidențiale, iar acolo a fost acel sistem prima casă, deci finanțarea s-a dus către utilizator, nu către investitorul propriu zis. În construcțiile în scop comercial companiile, investitorii au investit, dar ei sunt mai puțini, deci este mai puțin relevant din acest punct de vedere. La nivelul statului, la nivelul investițiilor publice mă refer, aici finanțările trebuiau să fie din fonduri europene. Puțin probabil să vedem curând un rol masiv ca volum al băncilor, al finanțatorilor, dar în măsura în care investițiile publice vor porni, pe cale de consecință investițiile private vor porni în masă, dar mai echilibrat. Cu siguranță că va fi nevoie de finanțare din partea băncilor. Din punctul acesta de vedere, ca nivel de cost al finanțării, considerăm că pentru investiții costurile trebuie să rămână reduse, iar pentru consum costurile evident că trebuie să fie mai mari.

Ce angoase are un constructor?

La nivel general, cred că angoasa principală este aceea că nu putem valorifica aceste luni de sezon nefavorabil pentru acele activități interne, care se practică intern: proiectare, planificare, planificare la nivel de execuție, planificare la nivel de business la modul general. Ne-ar fi fost foarte utilă și am fi valorificat în favoarea sectorului și în favoarea investitorilor și a societății această perioadă. Se mută către vară, din păcate, atunci când am fi fost mai utili afară pe schele.

Ce puteți face ca să încurajați forța de muncă să rămână în sector?

Facem deja și suntem mândri că avem un exercițiu de bună practică deja implementat în piață pe care dorim să-l adaptăm vremurilor și chiar să-l îmbunătățim și să-l aplicăm mai pe larg sectorului. Este vorba despre un număr de organizații non-profit care sunt administrate în colaborare; deci iată o dovadă de bună colaborare între patronate și sindicatele din sector, cele reprezentative. Acest sistem de fundații, de ONG-uri, sunt făcute să se preocupe de calitatea muncii în sectorul nostru. Mă refer aici la Casa socială a constructorilor, o entitate înființată prin lege, Legea 215/1997 – apropo, în acest an suntem mândri să sărbătorim 20 de ani de protecție socială. Această organizație face protecție socială în sezonul nefavorabil, adică peste iarnă. România fiind poziționată geografic într-o asemenea situație. Deci, iată, e adevărat pe modele internaționale, pentru că majoritatea țărilor din Europa au astfel de sisteme de servire a resursei umane în sectorul construcțiilor, avem și noi acest exercițiu foarte bun și chiar îl internaționalizăm, în sensul că ajutăm colegii din Republica Moldova să-și implementeze și ei un asemenea serviciu. Mai pe scurt, această entitate colectează bani din resurse de la angajat, de la angajator și de la investitor și distribuie, evident non-profit, așa cum vă spuneam, din nou sectorului, tocmai pentru a ajuta angajații să rămână angajați pe perioada iernii atunci când de regulă nu sunt lucrări. O altă casă din această constelație, este Casa de meserii a constructorilor, care are rolul principal de a recruta, plasa personal și de al pregăti profesional. Această casă deja are o experiență foarte importantă de derulare de proiecte pe fonduri europene. Din păcate, aceste fonduri încă nu au repornit din noul ciclu de finanțare european și este păcat că apar aceste sincope, dar casa își dorește pe experiența acumulată să devină chiar autonomă, să facă aceste servicii pentru sector prin resurse proprii pe cât posibil.

Coperta revistei

spot_img

Editorial

spot_img
spot_img

Opinii și analiza

spot_img

Recomandate
Recomandate

Sectorul turistic se așteaptă la un 2024 puternic 

Turismul internațional este așteptat să recupereze în 2024 pe...

HIDROELECTRICA: Barajului Izvorul Muntelui – în perfectă siguranță după seism

În data de 28 martie 2024, în regiunea Moldova,...

Prevenirea fraudei: investiție-cheie pentru succesul businessului

de Denisa Simion (foto), Manager, Consultanță Financiară, Servicii Corporate...

OMNIASIG a plătit daune în baza polițelor de sănătate aproximativ  47 milioane de lei în 2023

OMNIASIG Vienna Insurance Group a plătit pentru cele aproximativ...