„Hiperreglementarea pleacă de la ideea că oamenii sunt lemingi”

„Oamenii de afaceri nu trebuie să fie încurcați de suprareglementare, care nu ajută pe nimeni. Reglementarea trebuie să fie simplă și corectă”, a declarat Sorin Lazăr, președintele Comisiei de buget, finanțe și bănci din camera Deputaților, iar Cristian Păun, profesor la Academia de Studii Economice, a completat: „Între sărăcie și libertate economică există o inversă proporționalitate. Poți să scazi sărăcia prin mai multă libertate economică. Acesta este de fapt panaceul sărăciei!”. Declarațiile au fost făcute la lansarea Coaliției pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării (CLCC), care a avut loc recent, la Parlament, în parteneriat cu Comisia pentru buget, finanțe și bănci a Camerei Deputaților. Coaliția reunește aproape 2.000 de agenți economici, cu o cifră cumulată de afaceri de circa 50 miliarde de lei și un total de peste 36.000 de angajați. CLCC devine astfel cea mai mare coaliție de afaceri din România. 

„Reglementarea pleacă de la ideea că oamenii sunt lemingi, lipsiți de educație, nu știu ce fac și au nevoie de un tătuc care să-i lumineze”, crede profesorul Cristian Păun. „Doar libertatea economică pune în valoare avantajele competitive ale unei națiuni. Dacă alte țări suprareglementează, nu trebuie să fim și noi la fel. Ar trebui să fim mai inteligenți, pentru că nu suntem într-o situație care să ne permită să ne jucăm cu economia, cum o fac alții”, a punctat economistul.

De altfel, CLCC a apărut tocmai ca urmare a inițiativelor legislative de reglementare excesivă a anumitor sectoare economice, fără argumente și fără consultări ale mediului de afaceri. Un exemplu recent este proiectul de suprareglementare în domeniul tutunului care prevede, printre altele, interzicerea expunerii produselor din tutun în cele peste 70.000 de magazine din România care comercializează țigarete. Limitarea comerțului cu produse din tutun și ascunderea pachetelor sub tejghea vor determina reducerea cifrei de afaceri și a profitului magazinelor și producătorilor, creșterea cheltuielilor și pierderea de locuri de muncă și va alimenta piața neagră.

Un studiu apărut în 2018, la care s-a referit Cristian Păun, arată că între sărăcie și libertate economică există o proporționalitate inversă. „Să dăm mai multă libertate economică, nu să înglodăm viața oamenilor cu hiperreglementări. Pentru că, dacă facem asta, vom rămâne săraci multă vreme. ”

„În elaborarea politicilor publice, decidenții politici trebuie să ia în considerare toate opiniile și datele disponibile, inclusiv expertiza agenților economici. CLCC susține accesul liber la produsele legale, a căror calitate este garantată de identitatea de marcă și de reputația companiilor membre ale Coaliției”, a declarat la rândul său Constantin Rudnițchi, director executiv al Coaliției pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării.  

Produsele periculoase, închise în cutii

  CLCC cuprinde companii din FMCG, industria ospitalitații, distribuitori en gros, retaileri, mici comercianți, agenții de publicitate și comunicare, ONG-uri, asociații profesionale. Cu toții sunt afectați de multitudinea de reguli, norme, prevederi din legislația națională, suprapuse peste reglementările europene obligatorii, la care se adaugă și cele stabilite de consiliile locale. Feliciu Paraschiv, vicepreședinte al Asociației

Naționale a Comercianților Mici și Mijlocii din România (ANCMMR) și deținător al unei rețele de supermarketuri în județul Vrancea, se confruntă cu excesul de reglementare în fiecare zi. „De exemplu, suntem obligați să facem teste periodice ale apei de la robinet. Avem un contract cu un furnizor de apă care se obligă să ne livreze apă potabilă, la standarde de calitate obligatorii. Dar trebuie să facem teste periodice, deși nu furnizăm noi apa. În domeniul sanitar-veterinar, dintr-un exces de zel al intrepretării legilor europene, noi suntem mai catolici decât Papa. S-au interzis tocătoarele de lemn, cu toate că s-au făcut probe și teste pe tocătoare de lemn și de plastic. În Franța, se toacă pe tocător de lemn fără nicio problemă, pentru că dezvoltă mult mai puțini agenți patogeni. Alt exemplu: conform Legii 249/2015 referitoare la gestionarea ambalajelor, operatorii economici care comercializează produse ambalabile sunt obligați să primească ambalaje returnabile sau să returneze contravaloarea. Sunt peste 10.000 de feluri de ambalaje returnabile pe piață. Cum aplicăm noi legea? Le primim spălate sau nu? Dacă sunt spălate, nu mai știm unde să le trimitem – nu se mai identifică codul de bare. Dacă am patru borcane de muștar de la un producător din străinătate, trebuie să le trimit acolo. Nu avem nici spații mari la dispoziție ca să depozităm atâtea ambalaje. Ar fi trebuit să fie prevăzute centre de achiziții. Legea a fost modificată de șase ori! Doar în 2019 de două ori!”, a povestit Feliciu Paraschiv.

Antreprenorul s-a confruntat și cu problema obținerii avizelor locale: „Dacă stai la casă, nu poți să-ți pui număr la poartă cu două șuruburi, fără autorizație de construire. Ca să scoatem un contor afară, am avut nevoie de autorizare de construcție, pentru montarea pe fațada din spate. Am luat acceptul de la 50 la sută plus unu dintre locatarii blocului – 84 de apartamente, plus avize de la gaze, mediu, ISU, Poliție, 15 avize în total. Vrem să deschidem un magazin și ne chinuim de șase luni să amplasăm o firmă luminoasă. N-am reușit nici acum să scoatem toate hârtiile”. În opinia vicepreședintelui ANCMMR, ar trebui întocmit un singur dosar către primărie, iar primăria să-l distribuie către diversele direcții pentru obținerea avizelor. Feliciu Paraschiv s-a referit și la propunerea legislativă care prevede interzicerea expunerii produselor de tutun. „Nu s-a gândit nimeni ce înseamnă asta pentru noi, cât ne costă să facem niște cutii în fiecare magazin în care să punem țigările. Noi am făcut socoteala, peste 50 de milioane de euro. Asta după ce am trecut prin schimbarea caselor de marcat de patru ori… Potrivit ultimelor suprareglementări, datele ar trebui să fie online, dar nu sunt online și transmit datele tot la finalul lunii. Am avut o mulțime de costuri și de bătăi de cap, pentru că nu e ușor să le fiscalizezi pe cele noi și să le defiscalizezi pe cele vechi. Referitor la tutun, în afară de scăderea traficului din magazine, se îngrădește libertatea de exprimare a unui brand și libertatea clientului de a alege. După cutiile cu țigări, înseamnă că vom face niște cutii și pentru alcool. Urmează apoi să închidem și zahărul în cutii, apoi sucurile acidulate. Să facem o cutie și pentru burgeri și pentru fiecare produs nesănătos. Ce va mai rămâne în rafturi?”, a întrebat retoric Feliciu Paraschiv.  

„Ne apărăm de hiperreglementare prin comunicare”

Cum ne apărăm de excesul de reglementare? Prin dialog și comunicare, atâta timp cât este permis. Puțini știu că în momentul de față sunt industrii pentru care se pune problema excluderii de la consultări publice și a stigmatizării celor care lucrează în respectivele domenii: mai întâi tutunul, apoi companiile de petrol și gaze, după care urmează și alte industrii „nesănătoase” sau ”poluante” – producătorii de dulciuri, băuturi carbogazoase, carne roșie, mezeluri, foie-gras, automobile, plante agricole care reduc stratul de ozon ș.a.m.d.

Coaliția pentru Libertatea Comerțului și a Comunicării, CLCC
2.000 de agenți economici
50 miliarde lei cifră de afaceri cumulată
36.000 angajați

„Peste 700 de legi au intrat în vigoare în 2015. Peste 500 de legi, în 2016. Peste 300 de legi, în 2017. Nimeni nu are capacitatea de a urmări schimbările într-o asemenea viteză de reglementare. Ne apărăm de hiperreglementare prin mai multă comunicare, încercând să-i ajutăm pe decidenții publici, pe politicieni, să înțeleagă și să caute soluțiile reale. Când statul reușește să-și responsabilizeze cetățenii prin investiții în educație, înseamnă că am găsit aceste soluții reale. O națiune devine competitivă atunci când are cetățeni inteligenți și nu când îi tratează ca pe bebeluși”, a subliniat Andreea Paul Vass, președintele Inițiativei pentru Competitivitate.

Conform INACO, Olanda și Germania se regăsesc în top 10 al celor mai competitive state ale lumii, având în același timp un indice foarte scăzut al gradului de reglementare al produselor considerate nesănătoase. Germania are cele mai laxe reguli din UE cu privire la aceste produse, iar în raportul global de profit este cea mai competitivă economie din UE și are unul dintre cele mai reduse grade de consum de tutun dintre statele membre. În România, gradul de reglementare în aceste sectoare „nesănătoase” este de circa două ori mai mare decât în Germania. E varianta corectă? „Există o corelație directă între indicele libertății economice și competitivitatea economică. Competitivitate înseamnă mai mult decât a nu fi sărac. Înseamnă a da calitate vieții cetățenilor. România are o economie mică, reprezentăm sub 0,4% din PIB-ul global, ceea ce ne obligă să fim liberi comercial, liberi economic și competitivi”, a adăugat președinta INACO.

Predictibilitatea, principiul de bază al fiscalității

„Libertatea de a alege în materie de fiscalitate trebuie tradusă în competitivitate, în educație și în creșterea gradului de conformare voluntară. Când vom avea un mediu fiscal funcțional, predictibil, cu legea clară, ușor de interpretat, și cu o administrare fiscală care nu pune jugul pe contribuabil, ci îl ajută să se dezvolte, atunci România va deveni competitivă”,  a punctat Ruxandra Jianu, partener al Biriș Goran Consulting.
Codul fiscal ar trebui să nu poată fi schimbat decât prin lege, publicată cu cel puțin șase luni înainte de sfârșitul anului, și să prevadă modificări doar de la 1 ianuarie următorul an. Un principiu generos,  implementabil de la 1 ianuarie 2004, când a intrat în vigoare primul cod fiscal al României, dar care nu a fost respectat niciodată. Anul 2018 a început cu Ordonanța 79 privind transferul contribuțiilor și alte modificări și s-a terminat cu Ordonanța 114. Între aceste două momente, potrivit consultantului fiscal, au mai fost circa 200 de modificări ale articolelor din Codul fiscal, nu prin 200 de legi, ci printr-un grup de legi care au modificat o serie de articole. „Ordonanța 79 și Ordonanța 114 ar fi avut nevoie de o întreagă dezbatere, de luni de zile de consultare publică, pentru că schimbă total modalitatea de a așeza contribuțiile sociale sau de a suprataxa anumite sectoare majore din economia românească. Sunt schimbări care nu se pot face peste noapte!”, a precizat Ruxandra Jianu.

Referitor la colectare, consultantul a subliniat că veniturile fiscale ale României sunt la recorduri minime, din punctul de vedere al ponderii în PIB, sub media UE. „Îmbunătățirea colectării se face nu prin controale, ci prin informatizare. În acest sens a fost implementată ordonanța privind casele de marcat cu memorie electronică. Mediul de afaceri și-a făcut treaba, are casele de marcat, dar nu avem încă achizițiile de soft. Atâta timp cât datele nu sunt preluate în timp real, ci tot după declarațiile de pe 20 ale lunii următoare, degeaba avem memorie electronică. Scopul acestui jurnal fiscal era ca autoritatea să vadă, la fiecare închidere de zi, tranzacțiile în flux continuu de informații. Facturarea electronică, dosarul fiscal electronic sunt instrumente pe care țările din jurul nostru – Croația, Polonia, Ungaria, Cehia – le-au implementat. Sunt investiții pe care se bazează o viață normală”, a mai spus Ruxandra Jianu.

DISTRIBUIȚI