Pădurile țării constituie o resursă naturală complexă pentru economia națională, pentru sănătatea populației și pentru mediu, recunoscută ca atare într-un mod care o situează între valorile noastre incontestabile, clasicizate la nivelul cunoașterii generale. De aceea, apare ca firească includerea problematicii privind gospodărirea durabilă a pădurilor României și reglementarea domeniului silvic într-un act de interes larg, decisiv, cum se preconizează să fie „Legea suveranității – Legea pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și al cetățeanului român”. Legea este în fază de proiect lansat în dezbatere publică de Parlamentul României, publicat în „Monitorul oficial” nr. 925 din 28 septembrie 2021. În contextul cuprinzător al referirilor în proiectata lege la interesul suveran inclusiv în abordările de ordin ecologic, reglementările pentru exploatarea și protejarea pădurilor ocupă un loc distinct. Pe marginea reglementărilor preconizate care-i privesc direct, profesioniștii pădurilor au o serie de observații.
Măsuri demagogice și populiste
Asociația Industriei Lemnului – Prolemn apreciază că „propunerile de modificare a legislației de mediu și a Codului silvic din proiectul de lege a suveranității, privind protejarea interesului superior și suveran al poporului și cetățeanului român, sunt propuneri demagogice și populiste, care nu vizează problemele reale ale sectorului pădure-lemn, iar potențialele efecte ale acestor măsuri ar fi negative”.
De interes pentru silvicultură și industria lemnului în proiectul de lege în discuție, organizația profesională a specialiștilor din industria lemnului citează „Capitolul II – Măsuri ecologice pentru protejarea interesului superior și suveran al poporului și al cetățeanului român”. Specialiștii asociației Prolemn semnalează că „propunerile din acest capitol nu sunt absolut deloc fundamentate pe fapte și nu pot fi susținute prin argumente”.
Potențial în combaterea schimbărilor climatice
și dezvoltarea socială și economică a țării
Un exemplu este găsit de specialiști în prevederea preconizată de interzicere „pentru o perioadă de 100 de ani a exporturilor de «masă lemnoasă neprelucrată» și a «defrișărilor și tăierilor rase» indiferent de motivația ecologică a acestora”. Făcând trimitere la articolele 14 și 15 ale proiectului legislativ în care apar măsurile propuse în acest sens, Asociația Industriei Lemnului – Prolemn accentuează că le consideră a avea „un evident caracter populist și demagogic, dezvăluit inclusiv de utilizarea incorectă a termenilor tehnici precum «defrișare»”.
În calitate de președinte al Asociației Industriei Lemnului – Prolemn, Cătălin Tobescu se pronunță categoric: „Dacă vrem ca lemnul românesc să rămână în țară, singura soluție reală este dezvoltarea capacităților de prelucrare ale sectorului industrial prin politici publice cu efect real, care să aprecieze la adevărata sa dimensiune potențialul enorm pe care îl deține sectorul pădure-lemn pentru combaterea schimbărilor climatice și dezvoltarea socială și economică a țării. Interdicțiile cu motivații demagogice și populiste riscă să afecteze grav acest sector”.
Cu textul proiectului de lege în față (articolul 14.1), specialiștii în sectorul lemnului explică de ce apreciază că interzicerea exportului de buștean este o măsură fără efecte reale: „Exportul extracomunitar de buștean este deja interzis prin modificarea Codului silvic în vigoare de la 1 ianuarie 2021. După primele luni de aplicare, deja s-a dovedit o măsură populistă. Exporturile de buștean ale României sunt absolut insignifiante, de ordinul zecilor de mii de metri cubi, comparativ cu importurile masive, care se cifrează în ultimii ani la valori de aproximativ 3 milioane de metri cubi echivalent lemn rotund. Efectiv, România este un mare importator de materiale lemnoase, nicidecum un exportator”.
În același timp, își continuă Prolemn argumentația de ordin economic, „interdicția exportului extracomunitar este extrem de ușor de ocolit, atâta timp cât această măsură nu este generalizată la nivelul spațiului economic european. Companiile care au dorit să continue livrări de buștean în afara SEE au mers pe varianta exporturilor intracomunitare (în special în Bulgaria), urmate de exporturi din țările respective către destinațiile finale”.
O falsă măsură, ce afectează economia națională
Pe aceeași linie a analizei, asociația Prolemn explică de ce interzicerea prin lege a exportului de cherestea ar fi o măsură care ar afecta economia națională: „În totalul exporturilor industriei lemnului din România, exporturile de cherestea au o pondere valorică relativ mică, de aproximativ 16-18%, iar cantitativ, 700.000-800.000 de metri cubi anual, dintr-o producție totală de cherestea foioase și rășinoase de peste 5 milioane de metri cubi. Evident, după cum am arătat mai sus, aceste exporturi sunt contrabalansate de volumele mult mai mari de lemn neprelucrat care intră în țara noastră – 1,8-2 milioane de metri cubi de buștean pe an”.
Cunoscători ai domeniului, specialiștii asociației Prolemn consideră „dificil, dacă nu chiar imposibil de diferențiat între cheresteaua provenită din resursă locală sau din buștean importat, pentru a putea menține în țară doar produsele din material lemnos autohton”.
Consecința opririi exporturilor de cherestea ar fi blocarea circuitului „de prelucrare pentru întreg volumul de materiale lemnoase importate, mult mai mare cantitativ și valoric. Această resursă importată parcurge cicluri complexe și complete de prelucrare. Din buștean rezultă cherestea, produse profilate, îmbinate sau încleiate din cherestea, panouri masive sau tehnice (PAL, OSB, MDF, HDF), peleți, energie din biomasă și, mai apoi, produse finite pentru industria construcțiilor sau a mobilei – aceasta din urmă fiind un segment extrem de dinamic și important pentru balanța de comerț exterior a României. Orice intervenție nefundamentată în acest lanț complex de prelucrare a lemnului riscă să afecteze grav un sector important al economiei naționale, cu o cifră de afaceri de peste 7,36 miliarde de euro în 2020, care susține peste 140.000 de locuri de muncă și contribuie cu 3,4% la formarea PIB”.
Scăderea capacității de regenerare a pădurilor
O altă prevedere proiectată pentru viitoarea lege, interzicerea tăierilor rase (prin articolul 15), este considerată de profesioniștii asociației Prolemn drept cauză previzibilă pentru „scăderea capacității de regenerare a pădurilor”. Susținerea este făcută, de asemenea, în termeni de specialitate: „Contrar opiniei publice, provenite din lipsa de cunoștințe specifice din domeniul silviculturii, tăierile rase sunt extrem de reduse în România, limitate la minimum, iar acolo unde se execute, sunt necesare pentru regenerarea pădurilor. Pentru anumite specii (molid, plop, salcâm), care ocupă suprafețe importante din fondul forestier național, tăierile rase sunt singura soluție tehnică de regenerare a pădurilor. Interzicerea acestora ar însemna efectiv despădurirea unor suprafețe enorme, inclusiv în zone vulnerabile din punct de vedere climatic, cum avem în sudul
Olteniei. Pe acele suprafețe cu risc de deșertificare, culturile succesive de salcâm sunt singura șansă pentru stabilizarea solurilor și protejarea zonelor agricole și a habitatelor umane și animale. De altfel, ponderea tăierilor rase în România este foarte redusă (sub 10%), fiind deja strict reglementată și limitată la suprafețe de maximum 3 hectare”.
Asociația Industriei Lemnului – Prolemn „invită la dezbatere rațională, bazată pe argumente științifice, pentru clarificarea situației de fapt și dezvăluirea celor mai bune soluții pentru protejarea pădurilor României și a potențialului acestora de mediu, economic și social”.
