Fumatul face rău, știm demult. De vreme ce asta oricum nu ne face să ne lăsăm, statul și comisarii de moravuri din ONG-urile de profil au grijă să nici nu ne bucurăm de viciul care – după cum ni se tot repetă papagalicește – ne va ucide.
Asta pentru că reglementările europene și naționale au ajuns să interzică practic calitatea țigărilor. Degeaba mai ai preferințe: dincolo de niște aparențe care încă sunt îngăduite, toate țigările sunt la fel. Până și afișarea brandurilor, ca factor de diferențiere pur publicitar, a fost aproape interzisă. Ce să mai vorbim de gusturi, arome, țigări fără filtru și așa mai departe.

Te uiți prin magazine, vezi că mai persistă niște vagi diferențe de preț, să zicem de la 15 la 17 lei pachetul, și te întrebi: de unde diferența? Ce pierzi plătind mai puțin și ce câștigi dând mai mulți bani? Cum se modifică raportul preț-calitate? În nici un fel, substanțial vorbind, devreme ce compoziția conținutului este atât de strict reglementată. De-abia dacă mai există vreo diferență între light și non-light.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI
Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor șef al revistei Finanțiștii, publicist la Jurnalul Național, Săptămâna financiară, Piața financiară, Curentul, Bursa, Evenimentul zilei. Mai multe materiale de același autor, pe http://bloguluibalan.ro