Suntem cu toții de acord că România are nevoie să se reinventeze, să inoveze în multe domenii pentru a urma un curs al istoriei pe care nimeni nu-l poate anticipa cu precizie în momentul de față. Sunt voci care arată că pentru a inova avem nevoie să ne proiectăm pe un teren vecin cu magia… Alți experți insistă asupra adoptării unei stări de spirit ce presupune asumarea unui pas în lateral pentru a vedea lucrurile din altă perspectivă și a ieși din rutina cotidiană care ne-a făcut să devenim de-a dreptul „orbi” la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Toți oamenii și organizațiile de succes acceptă însă ideea că, înainte de toate, este nevoie de o capacitate individuală și colectivă de a ne proiecta într-un univers transformațional. Așadar, dincolo de dimensiunea tehnică specifică fiecărei arii de activitate, de politica actuală, de resursele financiare ce trebuie alocate, cum trebuie să avem structurată mintea și comportamentele noastre pentru a inova? Ce trebuie să facem? Pentru a găsi soluții și răspunsuri la aceste întrebări, propun 5 acțiuni prioritare.

1. Înainte de toate, trebuie să fim în
pas cu timpul
. Trebuie să simțim viteza transformărilor, să nu
mergem nici mai repede și nici mai încet decât epoca în care trăim, să integrăm
propria inovație în societate. Pentru a fi în pas cu timpul, trebuie să-l
înțelegem, să fim maturi. Această maturitate socială explică într-o mare
măsură că sunt țări, națiuni sau organizații, ce au o apetență pentru inovație
mai mare decât altele. Interferențele culturale pe care le-am avut de-a lungul
anilor m-au făcut să identific o asemănare între nivelul de maturitate al unei
societăți și nivelul de maturitate al unui individ. Există astfel societăți
„infantile”
, în care oamenilor le place să fie „mângâiați pe creștet” și să
li se spună ce au de
făcut. Sunt după aceea societăți „adolescentine”, în care oamenii sunt
plini de energie, vor să facă ceva, dar nu prea știu exact ce sau cum. În societățile
„mature”
, însă, oamenii știu ce vor să facă. Îl fac bine, și-l asumă și îl
protejează. Trebuie s-o recunoaștem, România este încă la stadiul
„adolescentin”
în comparație cu societățile occidentale mature la care ne
revendicăm de atâta vreme apartenența. Maturizarea socială va fi deci cea
mai mare provocare a noastră
pe termen mediu.

2. Să ne
protejăm mai bine creațiile.
Garantarea dreptului de proprietate intelectuală este o dimensiune a
statului de drept la care marile companii internaționale se uită cu mare
atenție atunci când investesc într-o țară și la care trebuie să ne uităm și noi
prin prisma identificării cu precizie a propriilor noastre interese private,
dar și naționale. Este din ce în ce mai dificil să-ți protejezi ideile,
creațiile, chiar dacă reglementările legate de protecția dreptului de autor
sunt din ce în ce mai sofisticate și mai extinse la scară planetară.
Discursurile pe această temă au căpătat de altfel o tonaliate din ce în ce mai
accentuată la Washington și Bruxelles, iar măsurile protecționiste în domeniul
tehnologiei sunt din ce în ce mai ample, ele devenind deja o temă de suveranitate
națională
. În momentul de față, spiritul demersurilor de la noi pe această
temă este mai degrabă conceput pentru a proteja proprietatea intelectuală
pentru interese de grup sau de poziție dominantă, dar și așa-zise interese
„românești”, pe care nimeni nu le-a definit cu precizie.

Varianta integrală a articolului este disponibilă doar pe bază de abonament

DISTRIBUIȚI
Florin Luca este strategist şi analist economic, fost economist şef al CEC Bank, membru al ASPES.